Dan Ioan 1945-1951, al IV-lea președinte

Din ciclul „Centenarul poporului baptist”

Nu am uitat că trebuie să prezint președinții care s-au perindat în această slujire, în cei 100 de ani, dar acum, prin ajutorul Domnului, „vreau să revin în forță” și să-i prezint unul după altul.  

Azi vin și prezint pe fr. Ioan Dan, despre care am scris mai pe larg AICI. Încă din anul 1928 și până prin anii 1960, face parte din structurile de conducere ale poporului baptist. Ca președinte al Cultului Creștin Baptist din România, a avut un mandat într-o perioadă foarte tulbure, cu mutații mari în structura țării noastre. Domnul l-a ajutat și l-a sprijinit, ducând slujirea cu demnitate în timpul celor 6 ani de mandat.

S-a născut la 19 ianuarie 1898, în comuna Turea, raionul Cluj.

În timp ce era încă în armată, se întâlnește și primește pe Domnul Isus în inima lui și este botezat la 29 mai 1921, de către fr. Pop Carol. 

În anul 1928, la Congresul tineretului baptist din România, este ales  președinte, calitate ce o deține până în anul 1938. A participat la Congresul Tineretului Baptist din 3 continente, ținut la Praga în 1931. Tot în acest an participă la Congresul Internațional al Școlilor Duminicale, ținut la Budapesta.

În anul 1930, fr. Ioan Dan a fost decorat de M. S. Regele Mihai I. cu ”Crucea Meritul Sanitar” clasa II. Decret regal No.902 din 17.03.1930.

Între anii 1933-1940, face parte din Comitetul Uniunii ca vicepreședinte.

La Congresul Cultului Creștin Baptist din România, ținut la Arad, în zilele de 27 și 28 octombrie 1945, fr. Ioan Dan este ales președinte, iar după alegere ține o cuvântare emoționantă cu o încărcătură spirituală, recunoscând greutățile triste ce urmează. Întreaga cuvântare o puteți citi mai jos.

La acest Congres s-a ales următoarea conducere a Uniunii:

Președinte: Ioan Dan.

Vicepreședinți: Alexa Popovici și Viorel Garoiu.

Secretar General: Marin Dumitrașcu.

Casier: Teodor Dârlea.

Dacă Congresul din 1945 era după războiul al doilea Mondial, în țară erau deja trupe sovietice, dar aveam un Rege legitim și o democrație care se cam clătina, al doilea Congres în care este ales fr. Ioan Dan, este declarat „Primul Congres”.

În zilele de 23 – 24 octombrie se ține la Buteni, jud. Arad, „Primul Congres al Cultului Creștin din Republica Populară Română”.

La acest Congres s-a ales următoarea conducere:

Președinte: Ioan Dan.

Vicepreședinți: Constantin Adorian și Alexa Popovici.

Secretar General: Viorel Garoiu.

Secretar General- adjunct: Rusu Ioan.

Casier: Av. Nicoară Macavei.

De aici încep anii grei ai comunismului, dar congresele continuă și baptiștii își vor alege alți și alți președinți.

Din anul 1951-1955, a fost ales în slujba de casier central al Uniunii.

Câteva luni, în anul 1955 a fost director al Seminarului Baptist din București.

Din 1945-1961, este președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din regiunea Cluj.

Din anul 1958, deține calitatea de consilier al Casei de Pensii, al Cultului Baptist din România.

În anul 1983, pleacă acasă la Domnul și este condus de un mare număr de credincioși și reprezentanți ai Cultului Creștin Baptist din România, lăsând în urmă o bogată activitate spirituală, ce trebuie cercetată de noi.

Acesta este fr. Ioan Dan, care prin voia Domnului s-a străduit să facă voia Domnului.

Mesagiu către credincioşii baptişti din România.

      Iubiţi fraţi în Hristos,

Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos!

Congresul nostru general întrunit la Arad în zilele de 27 şi 28 Octombrie 1945, la care au luat parte delegaţi ai bisericilor baptiste din toate unghiurile ţării, într-un număr mai mare ca oricând a decurs într-o atmosferă impresionantă de înaltă ţinută creştinească, străbătut de fiorul dragostei şi unităţii frăţeşti, turnate de Domnul, peste noi, prin Duhul Său Sfânt.

Lucrări de o deosebită importanţă au fost rezolvate, într-o deplină înţelegere şi o însufleţire deosebită a fost în tot timpul celor 2 zile cât a durat congresul. Pentru toate acestea suntem datori să mulţumim Domnului că ne-a ascultat rugăciunile îndreptate spre El, pentru binecuvântarea acestui congres.

Ca slujitori ai voştri, în Domnul Hristos, aleşi de acest congres, simţim şi cerem o experienţă mai adâncă a lui Hristos şi o consacrare mai devotată în serviciul Său. Vremurile pe care le trăim sunt o nouă chemare pentru poporul baptist, ca să se întoarcă cu încredere crescândă spre harul îndestulător al lui Dumnezeu în Hristos, să se umilească înaintea Lui, să primim plinătatea Lui şi să mergem înainte mai credincioşi şi mai vrednici pentru a servi generaţia noastră cu voia Domnului.

Membrilor familiilor baptiste le este încredinţată o moştenire glorioasă. Să căutăm deci acum şi în viitor, ca niciodată până aici, ca prin puterea lui Dumnezeu, să preţuim această moştenire, s-o menţinem şi, prin jertfe, s-o împărtăşim lumii înconjurătoare.

Avem oportunităţi cum nu au avut înaintaşii noştri, dar răspunderi tot atât de mari. De aceea ne predăm toate puterile noastre pentru înaintarea cauzei lui Hristos prin viitorul necunoscut. Dorim ca unirea sfântă, simţită în congres, unitatea spirituală a frăţietăţii baptiste din satele şi oraşele, din văile şi munţii ţării noastre să fie o minune glorioasă.

Ne gândim iarăşi că e de o covârşitoare importanţă, să fim hotărâţi, ca de aici înainte să plătim orice preţ, să facem totul posibil ca să trăim o viaţă sfântă, de lumină, să fim oameni pocăiţi şi creştini aşa cum trebuie să fim! Un popor sfânt cucerit în toate de focul dragostei lui Isus, va fi o binecuvântare neasemuită pentru ţara noastră scumpă.

Vă scriem aceste îndemnuri nu că voi nu le-aţi cunoaşte, sau le-aţi trăi, ci ca şi de acum înainte, cu atât mai vârtos să le trăim pentru slava Domnului, binele nostru sufletesc şi binele omenirii.

Nu putem trece cu vederea de a mulţumi Domnului Prefect al jud. Arad şi Domnului Primar al Municipiului Arad pentru bunăvoinţa arătată şi pentru cuvântările adresate congresului. Mulţumim fraţilor din Arad, care şi-au deschis casele lor pentru primirea delegaţilor, făcând tot posibilul ca să se simtă bine.

Şi mai presus de toate să mulţumim Domnului pentru toate binecuvântările de care ne-a făcut parte. În scopul acesta propunem ca Duminică, 18 Noiembrie 1945 să se ţină în fiecare biserică creştină baptistă un serviciu de mulţumire către Domnul.

Noi, ne angajăm înaintea Domnului de a servi cauza Sa cu devotament, sincer şi curat, gata oricând a vă ajuta şi sfătui în toate cele bune.

Vă rugăm să ne sprijiniţi cu rugăciunile voastre înaintea Domnului, pentru a ne putea îndeplini cât mai bine şi cu bucurie, sarcina ce aţi pus-o pe umerii noştri.

Ai voştri fraţi şi slujitori în Domnul Isus Hristos.

      

            Preşedinte

            IOAN DAN

                                        Secretar general

                                      MARIN DUMITRAŞCU

Comitet 1948

Și Iașiul a păstrat din cultura baptistă

            Dumnezeu întotdeauna și-a găsit cuibul unde să-și păstreze din ce este al Lui,  în locuri in care nu te gândești. Teoretic , în orașul Arad la bibliotecă, trebuia să găsești tot ce au tipărit înaintasii noștri baptiști, că doar acolo s-a dezvoltat literatura noastră baptistă încă din anul 1895. Dar nu este chiar așa, cu mare respect pentru Arad și arădeni,  Iașiul și ieșenii ne-au păstrat mare parte din  valorile noastre literare.

            În perioada  29.01 – 01.02.2019 am fost la Iași, capitala culturii, cu fr. Daniel Stoica într-un turneu cu scopul de a  cauta, a vedea și scana ce Domnul a păstrat aici la Iași. Am găsit, slavă Domnului mult, foarte mult pentru noi ca baptiști și felul cum eram tratați de la început și până azi.

            Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași este gazda  unei adevărate comori baptiste. Ea este un centru important de cultură dar o picătură mică,  nesemnificativă este literatura baptistă de mare valoare pentru noi.

        

    Am fost bine găzduiți aici de doamna Voroneanu Carmen, custode  la „Sala profesorilor” și „Sala Periodice”, care prin părinți este și din Arad, iar mai precis după mamă se trage din Maramureșul istoric. Foarte amabilă ne explica ce și cum să facem. Minunat tot personalul bibliotecii.

            Cărțile și revistele erau multe, unele trebuiau tăiate că erau necitite și paginile nu erau tăiate, erau curate și  bine păstrate. Am fotografiat  poze pentru că erau de calitate, iar fr. Daniel a scanat peste  11.000 de pagini.

            Câteva lucrări ce mi se par mai interesante o să le pun la îndemâna cititorului meu.

            Florile Primăverii o carte de Earl Truța, scrisă la București în anul 1940. Este o carte scrisă pentru fetele din România care poartă flori în părul lor. Sunt lucruri pe care trebuie să le știe fetele creștine în toate domeniile.

            Drumuri necunoscute de C. H. Spurgeon, București 1939.

            Revista „Prietenul copiilor” apare în septembrie 1931 și este o revistă excelentă pentru vremea aceea.

            Calendarele editate de baptiști sub mai multe denumiri, cel mai vechi l-am găsit din 1923.

            Una din marile descoperiri despre care am scris dar nu aveam toate detaliile a fost cartea lui John Bunyan tipărită în 1890 la București, Editura depozitului de scrieri creștine, Calea Moșilor nr. 51.

            Piesa mai grea a fost:  Mărturisirea de Credință precum și Constituirea Comunităților Creștinilor Botezați (Baptiști) din 1914.

            Am luat la o mică cercetare și în fugă „Psaltirea Scheiană” din 1482 și retipărită cu textul în facsimile și transcriere în anul 1889. Frumoasă lucrare.

            Ca o mică perlă am găsit cartea lui Spurgeon „Fiți tari în Domnul” tradusă și tipărită în anul 1937 de Tudor Popescu.

            Am găsit multe cărți traduse de Dumitru Cornilescu începând din anul 1912 de diferiți autori printre care și renumitul predicator R. A. Torrey. Unele din aceste cărți le găsim din 1908 în librăria fr. Vasile Berbecar din Buteni, apoi din anul 1926 la Arad.

            R. A. Torrey este tradus încă din 1910 la București de Institutul de Arte Grafice C. Sfetea. Este o predică cu titlu: „Unde-ți vei petrece veșnicia?”

            Mulțumim Domnului pentru însoțire, ocrotire și toate cele bune ce vin din mâna Lui. Mulțumim doamnei Carmen, mulțumim Bibliotecii „Mihai Eminescu” ,cu respect.  La revedere Iași, capitală culturală, să fii în veci binecuvântat, rămâi cu bine.

            Și noi cei doi temerari Vasile și Daniel ne îndreptăm spre gară cu bagajul în spate și cu o mulțumire sfântă pentru ce ne-a dat Domnul. Vouă cititorilor de asemenea, vă mulțumim.