miercuri, 30 octombrie 2024

150 ani de istorie a Bisericii Baptiste din Tulcea de Aurel Gacea

  

Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru aceste file de istorie așternute în scris de fratele păstor Aurel Gacea, fiu credincios al acestei biserici. Îmi cer iertare că nu am putut posta toate pozele existente în articol, acestea fiind foarte multe. În partea de jos a articolului am postat și biografia neobositului păstor care s-a ostenit să scrie.

Lecturare plăcută!


150 DE ANI DE LA ÎNCEPUTUL

BISERICII CREŞTINE BAPTISTE „BETEL” TULCEA

1874 – 2024

 

INTRODUCERE

 

De ce o sărbătoare?

·     Sărbătorile Domnului, așa cum le găsim descrise în Sf. Scriptură, sunt evenimente care au avut o semnificație inconfundabilă, importantă pentru viața poporului lui Dumnezeu și care urmau să fie păstrate în amintirea istorică pentru a recunoaște statutul lui înaintea lui Dumnezeu și rolul lui în lume ca popor al lui Dumnezeu.

·     Pentru că avem ocazia să mărturisim ceea ce nu ne aparține, dar de care am beneficiat direct și indirect: mărturia credinței creștine baptiste de-a lungul a 150 de ani în Tulcea, care ne-a afectat conștiința, viața și mărturia aici, la Tulcea.

 

De ce 150 de ani?

·     Pentru că Evanghelia Mântuitorului Isus Hristos a mișcat inimile și a transformat viețile unor oameni care au căutat să-L cunoască pe Hristos, să trăiască prin Hristos și să-L mărturisească pe Hristos. Cel mai mare câștig al lor a fost puterea învierii lui Hristos în viețile oamenilor păcătoși care se încred în El, Îl ascultă și-L urmează în fiecare zi cu credincioșie, cu nădejdea vieții eterne promise de Hristos.

De ce la Tulcea?

·     Pentru că aici, prin harul lui Dumnezeu, s-a născut a treia comunitate de credincioși baptiști din România: după București (în 1856), în Cataloi (în 1864) și apoi în Tulcea (în 1874), ultimele locații fiind în acel moment în teritoriul Dobrogei ocupate de Imperiul Otoman până în 1878 (războiul de independență, urmat de alipirea Dobrogei la România, în același timp cu cedarea Basarabiei și a Cadrilaterului.

Aniversăm azi 150 de ani de prezență permanentă pe aceste meleaguri dragi nouă a unei comunități de creștini baptiști care a cunoscut și vremuri bune, și vremuri grele. O comunitate care a trăit într-o comunitate mai largă, cea a orașului Tulcea. Alături de alți creștini (ortodocși, catolici, reformați, evanghelici), alături de evrei, musulmani și atei, vorbind în limba română, germană, rusă, bulgară, creștinii baptiști nu s-au izolat, ci au înțeles că pot să-și aducă o contribuție palpabilă la viața cetății. Ca practicanți ai învățăturilor Mântuitorului Isus Hristos, baptiștii tulceni au învățat, au muncit, au ajutat și au oferit un exemplu de conduită civică și morală, știind că numai Dumnezeu este cel care poate da mântuire și poate schimba inimile oamenilor. Au fost convinși că pot sta în picioare cu ajutorul lui Dumnezeu chiar și în condițiile totalitarismului, printr-o atitudine nonviolentă, dar activă pentru adevăr, dreptate și libertatea conștiinței.

Pe un teritoriu plin de amintiri ale prezenţei creștine timpurii, trebuie să remarcăm mărturia celor care au fost gata să plătească cu viața credința lor în Hristosul care a murit și a înviat pentru ca oamenii să aibă parte de iertarea păcatelor și de viața veșnică. Pe acest teritoriu al Dobrogei au găsit loc de adăpost creștini baptiști care au trebuit să supraviețuiască prigoanei.

Baptiștii reprezintă în tradiția creștină o ramură a Reformei Protestante din secolul al XVI-lea și se consideră continuatori a tradiției evanghelice prezentă în Europa de-a lungul multor veacuri de istorie creștină. În Anglia, denumirea de „baptiști” a fost folosită începând cu anul 1569. Prima congregație care a purtat numele de „biserică baptistă” a apărut în anul 1609 în Amsterdam și a fost formată din emigranți englezi. Persecutați în Anglia, mulți baptiști au emigrat în America, unde au înființat biserici baptiste începând cu anul 1639. Astăzi, baptiștii reprezintă una dintre cele mai răspândite confesiuni creștine de tradiție protestantă din lume, având biserici în peste 220 de țări și state și aproximativ 120 milioane de membri.

Apariția Bisericii Baptiste Betel din Tulcea este legată de istoria baptiștilor din Dobrogea, care la rândul lor își găsesc rădăcinile printre anabaptiștii (menoniții) germani ce au emigrat în Rusia între anii 1789-1804. Urmași ai lui Menno Simons (1492-1559), preot catolic care s-a alăturat reformatorului Martin Luther (1483-1546), menoniții recunoșteau botezul ca alegere conștientă și personală, și aveau o atitudine pacifistă, nu efectuau serviciul militar și nu depuneau jurământul, motiv pentru care ei au fost prigoniți. Împărăteasa Rusiei Ecaterina a II-a (1762-1796), descendentă din viță nobilă germană, a sprijinit colonizarea sudului Rusiei. Printre cei 68.000 de coloniști germani erau și numeroși menoniți și luterani. Bucurându-se de libertăți deosebite, menoniții au prosperat din punct de vedere material, însă viața lor spirituală a devenit treptat tradițională, fără vlagă.

O mișcare de trezire spirituală între coloniștii luterani, al cărei inițiator a fost pastorul Eduard Hugo Otto Wuest (1818-1859), i-a implicat și pe coloniștii menoniți. Wuest era un credincios hotărât, un predicator înflăcărat și cu dorul de a trezi spiritual pe ascultători. Biserica menonită din Gnadenfel /Grundfel (lângă Krivoi-Rog, Ucraina de azi) a pus la dispoziția lui Wuest casa de rugăciune de care dispunea. Prin predicile pline de putere duhovnicească ale pastorului, coloniștii s-au trezit la credință.

Ei se strângeau îndeosebi la ore de rugăciune speciale (în limba germană, stunde înseamnă oră), de unde a apărut și termenul de stundişti, rușii neputând traduce cuvântul stunde. În aceste adunări se studiau Scripturile și se citeau predicile lui Charles Haddon Spurgeon (1834-1892), renumit pastor baptist. Așa s-a făcut că unii menoniți au ajuns la convingerea necesității botezului nou-testamental (ei recunoșteau botezul copiilor prin stropire, fără a fixa o vârstă anume), acest lucru petrecându-se la Alt-Danzig și Neu-Danzig (la nord de Nicolaev, Ucraina). Primind botezul în stilul adoptat de baptiști și grupându-se în cercuri de părtășie, acești frați au fost ținta prigoanei celorlalți menoniți, care se complăceau în trăirea unei vieți creștine tradiționale.

Urmarea a fost aceea că în jurul anului 1864 un număr de frați botezați au ales emigrarea în Dobrogea, aflată sub jurisdicție otomană, în locul lepădării de credință. Ajunși la Tulcea, acești baptiști, ce aveau corespondență cu pastorul baptist german Johann Gerhard Onken (1800-1884) din Hamburg, au fost îndreptați de autorități spre Cataloi (jud.Tulcea), unde era o colonie de germani, luterani, renumiți pentru viața lor decadentă. Aici ia naștere o biserică baptistă germană după venirea de la București a pastorului August Liebeg (1836-1914), în timpul căruia se construiește, între 1866-1867, prima clădire a unei biserici baptiste aflate pe teritoriul României. Pe vremea aceea însă Dobrogea aparținea Imperiului Otoman (până în 1878).

Frații din această comunitate (adunare) stăruiau în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu și Domnul a făcut ca întreg satul să devină baptist. Cârciumarul satului, un anume Iani, nemaiavând clienți, a fost nevoit să plece din sat. Pastorul luteran, împreună cu ajutorul lui, a încărcat într-o dimineață clopotul bisericii într-o căruță și s-au mutat și ei din sat (la Ciucurova). Spuneau că nu-și mai găsesc liniștea printre acești baptiști care cântă toată ziua.

Biserica din Cataloi, numărând 111 membri și filiale la Atmagea și Ciucurova, a fost vizitată de renumitul pastor Johan Gerhard Onken în noiembrie 1969, la întoarcerea sa dinspre Odesa. La Cataloi l-a ordinat ca pastor al bisericii pe fratele August Liebig și a ajutat la organizarea bisericii și, de asemenea, a participat la inaugurarea casei de rugăciune din Atmagea, biserica filială cu 28 de membri. Biserica din Cataloi a funcționat până în 1940, când a avut loc repatrierea populației germane.

     Iată lista celor care au păstorit Biserica Baptistă germană din Cataloi:

                1866 – 1970    August Liebig

                1870 – 1873    Ferdinand Massier și Jacob Klundt

                1873 – 1878    Ludwig Liebig

                1878 – 1879    Johann Adam

                1879 – 1884    Ferdinand Massier

                1884 – 1899    Martin Issler (1)

                1899 – 1910    August Luck, din Mangalia

                1910 – 1929    Martin Issler (2)

                1929 – 1934    Hans Volk

                1934 – 1940    Jacob Rauschenberg

Cele mai vechi date cu privire la Biserica Baptistă din Tulcea se găsesc în arhivele Seminarului Onken din Hamburg, Germania. În statisticile anuale, Biserica Baptistă din Tulcea, considerată ca Filială a bisericii din Cataloi, figurează în anul 1874 cu 3 membri, apoi în 1875 cu 7 membri, în 1876 cu 10 membri, în 1877 cu 20 de membri, inclusiv Biserica din Rusciuk (Ruse), Bulgaria. Din autobiografia lui Martin Issler (1854-1929), pastor al Bisericii Baptiste din Cataloi, aflăm următoarele:

Și peste orașul Tulcea, aflat în apropiere (de Cataloi), a mers focul Duhului Sfânt. Fratele Josef Edinger, un frate întreprinzător care cunoștea bine de tot limba rusă, a fost angajat acolo ca vânzător de Biblii (colportor) de către Societatea Britanică pentru răspândirea Bibliei. Prin activitatea sa au venit la credință mai mulți ruși care s-au botezat și au format o biserică. Imediat s-au alăturat și alții, așa că s-a format o frumoasă adunare. Lucrarea între ruși a mers la început mai greu, totuși a mers înainte și a devenit o lucrare foarte binecuvântată și s-a lărgit de atunci până în Basarabia. Frații Joseph Edinger și Jacob Klundt și anumiți alții au fost lucrătorii și conducătorii acestei lucrări. Totuși lucrarea a ținut de biserica din Cataloi, Tulcea, fiind o stațiune (filială) a acestei biserici cam până la 1888.

Ca loc de întrunire, frații din Tulcea au folosit începând cu anul 1881 terenul cu o veche clădire aflat pe str. Traian nr. 45, pe care ne găsim și astăzi (2024). Acest teren a fost cumpărat cu actul de vânzare nr.15 din 31 ianuarie 1881, înregistrat la autoritățile de stat. Cumpărătorul locului a fost Sava Marcheef, epitropul Bisericii Baptiste Ruso-Germane din Tulcea (extras dintr-o Somație semnată și de Gherasimenco, pastor al Bisericii, în 1891).

Din spusele bătrânilor noștri, în acest loc au fost mai înainte menoniți, veniți din Rusia, care în jurul anului 1870 au emigrat în Statele Unite ale Americii împreună cu numeroase familii menonite din Ucraina. Exista și o dovadă scrisă, un act de căsătorie între un frate baptist și o soră cu numele Elena Menonita.

În anul 1881 credincioșii din Tulcea au redactat un Proces verbal de înființare a Bisericii libere baptiste rusă-germană cu numele „Betel": „Pe temelia Cuvântului „Un Domn, o credință, un botez”, a darului Duhului Harului venit de sus, noi am primit libertatea în Hristos de a organiza biserica potrivit voii Sale, prin a veni împreună și cu toată inima frați și surori născuți din nou, sub numele de baptiști; Fiind astfel zidiți pe piatra din capul unghiului Isus Hristosm Domnul nostru. Clădirea este zidită sub numele „Betel.

Actul este datat la 15 iulie 1881 și semnat de frații și surorile fondatori, ale căror nume sunt rusești și germane. Josef Edinger a slujit Biserica din Tulcea până 1883, anul decesului său. Fiind o misiune a bisericii germane din Cataloi între rușii din Tulcea, despărțirea de Iosif Edinger, care predica în rusă și germană, a lăsat un gol care se cerea umplut. A urmat o perioadă în care Biserica din Tulcea a fost sprijinită prin frații vorbitori de limbă germană Ludwig Liebig, Ferdinand Massier și Martin Issler din Cataloi.   


       

În anul 1887 biserica din Tulcea are ca păstor pe Johann Wieller (1839-1889), care i-a făcut o primă vizită în ianuarie 1886. Pastorul Johann Wieller, cunoscut printre baptiștii și menoniții din Sudul Rusiei, Ucraina și Basarabia, a găsit în Tulcea un loc de refugiu față de prigoana țaristă, un loc în care slujirea sa a fost entuziasmantă.

Ca urmare a slujirii lui, s-a făcut simțită nevoia unui locaș de închinare mai mare și bine construit. Deși slujirea lui fost de scurtă durată, impactul prezenței lui la Tulcea a fost cu rezonanță pe termen lung.

În același an 1887 încep lucrările de zidire a Casei de rugăciune „Betel”, o clădire lungă de 16 m, lată de 9-10 m, în formă de cruce cu brațe scurte, având pe peretele din față versetul din Efeseni 4:5 - "Un Domn, o credință, un botez", scris pe două table în limba rusă și în limba germană, limbi în care vorbeau membrii acestei biserici.

Pe frontispiciul exterior a fost scris în limba rusă versetul din 1 Corinteni 1:23 – „Noi predicăm pe Isus Hristos cel răstignit", precum și numele Casei de rugăciune: Betel.

Odată cu zidirea Casei de rugăciune, s-a construit și casa pastorală. Aceste lucrări s-au făcut cu aportul pastorului Bisericii din acea vreme, Johann Wieller. Casa pastorală a fost de fapt vechea clădire a locului de închinare. Soția lui, Helena, scria în memoriile sale că „în primăvara anului 1888 a fost reparată vechea biserică, timp în care soțul ei a avut un accident”¸ accident care i-a cauzat decesul în anul următor.

Pastorul Johann Wieller, cunoscut printre baptiștii și menoniții din Sudul Rusiei, Ucraina și Basarabia, a găsit în Tulcea un loc în care slujirea sa a fost entuziasmantă. Din cauza unui accident din timpul construcției, el a decedat în data de 11 august 1889 într-un spital din Bucureşti, unde a și fost înmormântat. Cu ocazia celebrării a 120 de ani de la inaugurarea clădirii Casei de rugăciune Betel (2008), am primit un mesaj din partea stră-stră-stră-nepotului său, pe nume Merl Sholtess, din Yukon, Oklahoma, care s-a interesat de lucrarea din Tulcea și care ne-a pus la dispoziție material documentar-bibliografic suplimentar.

Salutări tuturor fraților și surorilor în Domnul din Biserica Baptistă din Tulcea în numele lui Isus Hristos. Salutări oaspeților de onoare și oficialilor. Numele meu este Merl Sholtess, și Johann Wieller, care a fost unul dintre fondatorii timpurii ai bisericii voastre, a fost stră-stră-stră-unchiul meu. Unchiul Johann a fost un slujitor credincios al lui Hristos. El a fost primul președinte a Uniunii Baptiste Ruse din Rusia. La sfârșitul verii anului 1887 a sosit cu familia sa în Tulcea pentru a începe lucrarea sa printre germani și ruși. A dezvoltat o școală duminicală pentru copiii din oraș și a fost ca un tată iubit pentru ei. I-a învățat multe cântece de școală duminicală pentru copii. Unchiul Johann a fost sârguincios în a predica Vestea Bună a lui Isus Hristos. Duminica predica de 4 ori: de două ori în germană și de două ori în rusă, pe lângă conducerea școlii duminicale și a unei ore de cântări de imnuri duminica seara. „După dedicarea clădirii și fondarea Societății Misionare Româno-Bulgară, eficacitatea sa binecuvântată a ajuns la sfârșit; i s-a dat doar puțin timp în noul loc de întâlnire pentru a proclama Cuvântul. Deși Tulcea a beneficiat în principal de lucrarea sa, toate congregațiile au fost afectate de aceasta. Ori de câte ori era posibil, vizita toate filialele diferitelor congregații, servea ultima cină și boteza, împreună cu predicarea Cuvântului, cu mari binecuvântări pentru toți. A fost foarte onorat și iubit de toți frații.” (Citate preluate din necrologul lui Johann). Nu a trecut mult timp după aceea când a căzut de pe o scară în timp ce lucra la biserică sau la parohie. Rănile sale s-au adăugat la boala sa și au dus la moartea sa timpurie.

Vă transmit felicitări cu ocazia aniversării a 120 de ani a bisericii voastre și vă doresc cele mai bogate binecuvântări din partea lui Dumnezeu! Comunitatea voastră bisericească are cu siguranță un mare nor de martori care vă încurajează în lucrarea voastră pentru Domnul în arena cerului! Este uimitor că o lucrare începută acum 120 de ani încă produce roade și continuă să formeze bărbați credincioși care sunt capabili să învețe și pe alții. Vă încurajez și vă îndemn să continuați lucrarea începută cu atâția ani în urmă cu zel și credincioșie! Fie ca despre fiecare dintre noi, care a plantat o sămânță, a udat o plantă, a îngrijit o recoltă, să se spună că a văzut o mare recoltă pentru Isus Hristos peste 120 de ani, dacă Domnul nostru va întârzia! (Citiți 1 Corinteni 3:6-11) Să știți, frați și surori în Domnul, că El (Hristos) care a început o lucrare bună în voi și în această biserică va fi credincios să o desăvârșească! Continuați să iubiți, să slujiți și să fiți credincioși, privind la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Sunt profund onorat să împărtășesc aceste gânduri cu voi la această aniversare specială a bisericii voastre! Deși nu pot fi cu voi la această sărbătoare, sunt cu voi în spirit și mă bucur împreună cu voi! Simt o mare legătură cu toți frații și surorile mele din Biserica Baptistă din Tulcea. Aștept cu nerăbdare să vă întâlnesc pe fiecare dintre voi în ceruri când Domnul nostru Isus Hristos va veni să-și ia mireasa acasă.

Fiți binecuvântați cu toții!

Fratele vostru în Hristos,

Merl Sholtess S.U.A.

 


Inaugurarea Casei de rugăciune a avut loc duminică 9 octombrie 1888 în prezența multor invitați. Au predicat frații păstori Schwegler din Bucureşti, W. Christu (Martchoff) din Rusciuc (Ruse, Bulgaria), A. D. Friezen din Odesa și Johann Wieller. Frații păstori Ludwig Liebig și Martin Issler din Cataloi au venit și au predicat luni, a doua zi. Cu această ocazie a luat fiinţă Societatea misionară româno-bulgară care își propunea răspândirea Evangheliei în Peninsula Balcanică, în speță în România și Bulgaria. Predicator itinerant a Misiunii a fost propus, și mai târziu ales, Evghenie Gherasimenco.



Din documentele găsite reiese că Biserica din Tulcea l-a solicitat pe Evghenie Gherasimenco să preia lucrarea (1889-1893). S-a născut la 17 septembrie 1851 în gubernia Harkov, a învățat teologia la Londra și Hamburg. A fost susținut de generalul Paşcov, deoarece părinții săi l-au lepădat din cauza credinței. Generalul era un baptist din Petrograd; în casa lui aveau loc adunări religioase ale fraților baptiști, în majoritate reprezentanți ai nobilimii. Aici a fost pastor și fratele Kargel, care a adus mai târziu baptismul în Bulgaria. Din cauza credinței sale pastorul Kargel a fost expulzat din Rusia țaristă și a plecat în Bulgaria împreună cu pastorul Gherasimenco, punând bazele unei biserici evanghelice baptiste în orașele Rusciuk, Cazanlîk și Sofia. După ce a păstorit doi ani Biserica din Rusciuk (Ruse), Gherasimenco a venit la Tulcea unde a lucrat până în 1893, după care s-a întors la Rusciuk. A plecat din viață la 30 iunie 1943.

În 1891 s-a decis deprinderea de Biserica mamă Cataloi, pentru a deveni de sine stătătoare ca Biserică Baptistă Rusă Betel, în care toate serviciile urmau să se țină în limba rusă.

Între 1895-1900 predicatorul Bisericii Baptiste din Tulcea a fost Vasili Gurievici Pavlov.


Provenit dintr-o familie de molocani, Pavlov a primit Cuvântul în magazinul lui Voronin din Tiflis în 1870, fiind botezat de acesta în 1871. Consacrându-se cu totul vestirii Evangheliei în mijlocul diferitelor grupări naționale (cunoștea 25 de limbi și dialecte) el a avut de suferit două deportări a câte 4 ani fiecare (1887-1891 și 1891-1895), despărțite de o perioadă scurtă de 3 luni. Ca și Johan Wieller, Pavlov a găsit în Tulcea, situată la 25 km de granița cu Rusia, un loc liniștit de exil temporar. În Tulcea a găsit și alți refugiați ruși din motive de credință. Era aici un tânăr care purta în trupul său urmele adânci în carne a fierului înroșit, folosit de oficialitățile ortodoxe pentru a-i smulge renegarea de pe buze. Numărul membrilor Bisericii Baptiste a crescut în această perioadă (în statisticile Seminarului Onken din Hamburg se observă o creștere de la 37 la 71 de membri). În Rusia a urmat însă o perioadă de libertate relativă și Pavlov s-a întors în țară, desfășurând o activitate intensă de unificare a bisericilor baptiste ruse într-o Uniune. Biserica din Odesa l-a solicitat în mod deosebit, lucrând și aici cu aceeași râvnă. Pavlov a fost absolvent al Seminarului din Hamburg, fiind sub supravegherea directă a lui J. G. Onken.

După plecarea fratelui Pavlov lucrarea a fost condusă de fratele Georg Fischer, diacon (1901-1905), perioadă în care adresa bisericii este str. Palestina nr. 15 (1902). Din această perioadă ne-a rămas o amintire despre un frate armean Sembad Bagdasariantz, unul dintre pionierii Evangheliei care a lucrat la Tiflis, și unde, împreună cu Pavlov, a dus lupta religioasă cu clerul ortodox. După un timp a ajuns în Elveţia. În 1908 a fost trimis de Crucea Roșie Internațională în România pentru a împărți ajutoare celor săraci în urma Răscoalei din 1907. La Tulcea a venit cu un vapor din care a împărțit făină și alte ajutoare. Purta o barbă lungă, cânta din flaut iar predicile lui erau un râu de apă dătătoare de viață. A murit în Elveţia.

Din 1909 Biserica a fost condusă de fratele Vasile Ambrosimov, diacon. Era un om simplu, de meserie morar (avea o moară de vânt) și se mai ocupa cu creșterea vacilor, ducând laptele în fiecare dimineață clienților săi. Duminica era primul și nelipsit de la biserică. Serviciul divin era întotdeauna scurt și cuprinzător. Nu dura niciodată mai mult de o oră, de la 9 la 10 dimineața și de la 3 la 4 după-amiaza. Soția sa era o femeie evlavioasă, o adevărată creștină. Au avut 4 fii și 2 fiice. Predica și tot serviciul divin erau ținute în limba rusă. Toate predicile sale se încheiau cu cuvintele: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Nu este nimeni drept, afară de unul singur Domnul Isus Hristos". A murit în martie 1922 la vârsta de 80-82 de ani.

Între 1912-1918, un bun lucrător în Biserica Baptistă din Tulcea a fost Ivan Cesnov, frate venit de la adventiști, care frecventa biserica baptistă și ținea cursuri de Școală duminicală în fiecare duminică între orele 2-3 după-amiază. Era un om foarte evlavios. Organiza serbări de Crăciun, iar în 1914 a organizat un frumos cor (circa 12-14 persoane) în colaborare cu Alois Niculici (adventist) care făcea serviciul militar în Tulcea. Fratele Cesnov a plecat din Tulcea în 1918 la Brăila și a murit în mai 1919 în Oltenia în timpul unei vizite. În 1918 Biserica Baptistă este din nou pe strada Traian nr. 45.

Pentru un interval scurt de timp, aprilie 1919 – iunie 1920, predicatorul bisericii a fost Mihail Alex. Alexandrov, refugiat rus. Sosise în Tulcea cu soția sa Maria Ivanovna și fiul lor Mişa de 7 ani. Ca predicator a desfășurat o vie activitate în biserică. Predicile sale erau profunde, în spirit filozofic, mai puțin înțelese de bătrâni, gustate din plin de tineri. Plecarea lui în URSS, trimiși fiind de Siguranța Statului Român, a lăsat un gol mai ales în rândul tinerilor.

În 1922 Biserica Baptistă Betel din Tulcea trece de la Uniunea Baptistă Germană la Uniunea Baptistă Română (în urma recunoașterii oficiale a Cultului Creștin baptist din România).

Între 1926-1929 predicatorul bisericii a fost Theodor Blaşenco (17.02.1882-06.02.1971), despre care nu avem foarte multe informații, în schimb există o fotografie.

De asemenea, avem mărturie o fotografie cu Cercul tinerilor în 1928, asta însemnând preocuparea majoră pentru îndrumarea tineretului pe calea credinței în Hristos.

În anul 1930 a venit la Tulcea Grigore (Grişa) Tihomirov; era student în anul II la Seminarul Baptist din Bucureşti, care a fost închis de către autorități în acel an. Pentru că era din Basarabia, a fost trimis împreună cu toți cei din Basarabia să misioneze acolo. La Tulcea a stat 6 luni, după care a plecat acasă în Basarabia.

La închiderea Seminarului (decembrie 1930), în anul II era și fratele Gheorghe Madan (n.1903). S-a născut în ținutul Nistrului, într-o familie de ortodocși, s-a botezat la vârsta de 20 de ani și a urmat Seminarul Teologic Baptist din București. Studiile și le-a terminat la Arad. S-a căsătorit în 1931 cu Anastasia și Domnul le-a dat trei copii. Din 1931 a fost predicator în Tulcea până în 1936, când s-a mutat la Chişinău. În timpul pastorației lui a participat la vizitarea Leprozeriei de la Tichilești. Serviciile se țineau în acea vreme preponderent în limba română. Avem o poză cu Cercul fetelor condus de sora Maria Cotiușco, botezată în 1934.

În 1933 a fost acordată o Autorizație BCB Betel Tulcea ca aparținând Comunității Bisericilor Baptiste cu sediul în Bolgrad, jud. Ismail.

Din 1937 predicator în Tulcea a fost fratele Teodor Cenuşă (născut în anul 1909 în loc. Furmanca, jud. Ismail, şi decedat în anul 1981, la 72 ani), care tocmai absolvise Seminarul din Bucureşti (Seminarul s-a redeschis în 1933). Soția dânsului, Catincea, născută Neiconi, absolvise și ea Școala Misionară de fete de 3 ani din Bucureşti, în cadrul Seminarului. Prezența lor în Tulcea este însoțită de un eveniment deosebit: deschiderea Bisericii Baptiste din leprozeria Tichileşti.

Despre Tichileşti, diaconul ortodox Anghel Constantinescu, în Monografia Sf. Episcopii a Dunării de Jos, 1906, p. 345, spune: Schitul Tichileşti era locuit de câțiva călugări lipoveni leproși, așa că nu avea caracterul unui adevărat schit. Astăzi (1906) în locul acestui schit se află o leprozerie cu peste 20 de leproși.

Prima vizită făcută la Tichileşti de către credincioși baptiști a fost în anul 1934, când frați din Tulcea (Leon Grenaderov) au fost în vizită la leproși. În urma unui anunț din ziarul Universul din luna decembrie 1934, în care se arăta mizeria de la Tichileşti, fratele Cenuşă, care era la Seminar, și sora Truță au făcut un apel la surori prin Farul creștin, în urma căruia s-au colectat 60 de kg. de îmbrăcăminte, transportate de fratele și sora Truță, cu aprobarea Ministerului Sănătății (a doua vizită). Apoi, în 1935, au fost acolo frații Madan Gheorghe, Cenuşă Teodor și Stamate Petru.

Lucrarea a început în mod serios din 1937; primul botez de 15 suflete a avut loc în septembrie 1937, fiind oficiat de fratele Constantin Tafratov (din Ismail), fratele Cenuşă nefiind încă ordinat. Următorul botez cu 10 suflete a fost oficiat în 1938 de fratele Cenuşă. Întru cât frații se întruneau într-o baracă de lemn, nepotrivită pentru vreme rece, s-a ridicat problema zidirii unei Case de rugăciune. S-a făcut un apel prin Farul creștin și așa s-a adunat suma de 60.000 de lei. Cărămida a fost făcută de frații din zonă (Biserica din Tulcea). Clădirea a fost terminată în 1939. Și tot în acest an a mai fost oficiat un botez cu 13 suflete. Biserica din Tichileşti număra 38 de membri în anul 1939. Fratele Dănoiu Vasile a fost ordinat diacon (a murit la 15 noiembrie 1973). Tot în această perioadă, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la inaugurarea Casei de rugăciune din Tulcea (1938) a fost construit baptisteriul cu anexe (al doilea în țară, după cel din Biserica Baptistă Basarab-Bucureşti), inaugurat printr-un botez.. În 1940 numărul membrilor Bisericii din Tulcea se dublase față de 1938 (36 de membri), deși odată cu cedarea Basarabiei și Cadrilaterului o parte din ei plecaseră. Predica se ținea în două limbi: rusă și română.

În perioada războiului Biserica a fost sigilată (1942-1944) iar fratele Cenușă s-a mutat cu serviciul la Isaccea la moara unuia dintre frații Sezonov, apoi a fost concentrat, motiv pentru care familia s-a mutat în Ardeal. Din 1945 a fost pastorul Bisericilor Baptiste din Valea Hațegului.

După război, începând cu 6 septembrie 1944, responsabilul Bisericii, atunci când nu era păstor, a fost Leon Grenaderov, până în mai 1984, când a trecut în veșnicii.

Între 1952-1955 predicator a fost Igna Ionaş. În timpul pastorației lui, sunt primii frați baptiști botezați la Luncavița (1953, Nicolae Burtea și Vasile Ilie), așa că putem considera începutul lucrării în Luncavița anul 1954, când erau 5 membri botezați. După plecarea fratelui din Tulcea, el a slujit ca pastor in Biserica Baptistă din Călan (14.10.1955) și mai târziu în Biserica Baptistă Speranța din Arad.

13.12.1952 - s-a emis Autorizație pe Comunitatea Baptistă Galați.

Pentru 2 luni în 1956 a fost la Tulcea pastor Mihai Ion, de la Feteşti.

Între 1957 și 1962 pastorul bisericii Betel a fost Ieremia Pavel.

Din 1965 și până în 1972 predicator a fost fratele Asiev (Asiu) Vasile. S-a născut în 24 ianuarie 1894 la Bolgrad, unde a făcut și liceul. A absolvit Institutul Agronomic. În anul 1912, la Petrograd, s-a întors la Domnul într-un moment de grea cumpănă în viața sa. Pe când stătea sprijinit pe balustrada unui pod a fost recunoscut de un bătrân credincios baptist. S-a apropiat să-i vorbească și din acel moment în viața lui a apărut o nouă speranță. Primul război mondial l-a surprins în Odesa; aici a activat în Biserica Baptistă unde predica Caperniţchi (pastor) și Averbuch. În 1918 s-a întors la Bolgrad unde, în 1924, a fost ordinat pastorul Bisericii Baptiste. Biserica a luat fiinţă în 1920. În 1922 a fost numit președintele Comunității Baptiste Bolgrad, din care făcea parte și Biserica din Tulcea. Odată cu primii elevi din Basarabia la Seminarul Baptist din Bucureşti a venit și fratele Asiu, și a rămas profesor timp de 3 ani.

Din 1943 s-a mutat la Brăila. În 1947 devine pastorul acestei biserici până în 1957; în 1958 se mută la Iași, urmează 2 ani la Constanța (în km 4), iar de la 1 martie 1964 până în 1972 a fost păstorul Bisericii din Tulcea. La 78 de ani (1972) se retrage din activitatea de predicator din cauza vârstei înaintate. A trecut la Domnul în 1981. A fost un lucrător devotat al Evangheliei și plin de dragoste pentru lucrare. În scrisoarea sa din 8 ianuarie 1980 scria: Dragii mei frați și surori din Biserica Tulcea. Pace vouă! Primiți de la mine cele mai sincere și fierbinți mulțumiri pentru dragostea cu care mă iubiți. Inima mea s-a umplut de bucurie și picioarele mele slăbite au tresăltat de puterea care le-a cuprins pentru această faptă. Mi-am amintit de zilele de odinioară petrecute în bucurie și veselie când eram împreună.

Karl și sora Lidia Strobel au fost mult timp organiştii bisericii, Karl fiind unul dintre membrii importanți ai Comitetului bisericii.

În perioada iunie 1973 – octombrie 1983 pastorul Bisericii din Tulcea a fost fratele Dinu Ioan. În timpul pastorației lui, la Babadag se formează un grup de credincioși baptiști împreună cu Toma Tulumeanu, care s-a mutat din Zebil; grupul a început să se întâlnească în casa fratelui Toma începând cu anul 1978 și a devenit mai târziu biserică filială, iar şi mai târziu biserică cu personalitate juridică.

Leon și Ana Grenaderov

Din 1983 responsabilul bisericii Betel a fost diaconul ordinat Leon Grenaderov, care a trecut la cele veșnice în 1984.

Născut în 1911, decedat 1984. S-a botezat 1935, la București, fiind botezat de  Constantin Adorean.

S-a căsătorit cu Grenaderov Ana, (Issler) născută în 1915. Ana a fost fiica lui Wilhelm Issler, fiul lui Martin Issler, predicator german în Cataloi. S-a botezată în 1931. Au avut doar o fiică, pe Larisa.

Fratele Grenaderov a fost şi licenţiat al Acade­miei comerciale din Bucureşti şi s-a dovedit a fi un contabil iubit şi respectat în toate întreprinde­rile în care a lucrat. A cunoscut şi limbile rusă şi germană și alte limbi, fapt ce l-a ajutat să dobândească cunoştinţe teologice prin accesul pe care l-a avut la materialele de acest gen în aceste limbi. Toți cei ce l-au ascultat, ținând orele biblice, erau încântați de frumuseţea şi învăţătura ce o da din Sfintele Scrip­turi. Dumnezeu l-a înzestrat şi cu simţ artistic pen­tru pictură şi cunoştinţele, prietenii şi fraţii din biserică au fost beneficiarii frumoaselor tablouri pictate de cel ce a fost Leon Grenaderov.

A fost ales ca cenzor al Uniunii Baptiste și a fost membru în comisia financiară, fiind economist și consilier.

A studiat arhiva Onken de la Seminarul Baptist din Hamburg, descoperind date interesante despre Biserica Baptistă din Tulcea și Cataloi.

A lucrat și la Tichilești, printre leproși și a adunat bani să construiască Casă de Rugăciune leproșilor.

Din 1984 responsabilul bisericii a fost fratele Nicolae Cristodoru, inginer de profesie, care a slujit în toată perioada cât biserica nu a avut păstor, până în 1990.

Biserica a fost ajutată de pastorii din Comunitatea București (pe atunci), slujind ca pastori giranți și în Comisia de ordinare, Ioan Dăduică, Iosif Ștefănuți, Doru Hnatiuc.

În toată această perioadă Biserica Betel a avut parte de vizitele multor predicatori din țară, ca și de evenimente memorabile, cum a fost Centenarul Casei de rugăciune din 1988.

Între 1990-2016 păstorul Bisericii Betel a fost Aurel Gacea (revenit din 2022).

Între 2017-2022 păstorul bisericii ales a fost Adrian Dordea.

Iată care au fost păstorii și diaconii/prezbiterii care au slujit Biserica Baptistă Betel de-a lungul anilor:

1874 – 1883        Josef Edinger (1830-1883) – misionar al Bisericii Baptiste din Cataloi și colportor de Biblii

1887 – 1889        Johann Wieller

1889 – 1893        Evgheni Gherasimenco (1891 – Biserica Baptistă Evanghelică Rusă Betel Tulcea)

1895 – 1900        Vasili Gurievici Pavlov

1901 – 1905        Georg Fischer – diacon

1909 – 1919        Vasile Ambrosimov – diacon

1919 – 1920        Mihail Alexandrov – refugiat rus

1922                    Biserica Baptistă Betel trece de la Uniunea Baptistă Germană la Uniunea Baptistă din România

1926 – 1929        Theodor Blaşenco

1930                    Grigore Tihomirov, student seminarist din Basarabia, pentru 6 luni

1931 – 1936        Gheorghe Madan, din Arad, coleg de Seminar cu Grigore Tihomirov

1937 – 1942        Teodor Cenuşă (ia ființă Biserica din Leprozeria Tichileşti)

1942 – 1944        Biserica a fost sigilată, prin decretul lui Antonescu, împreună cu toate bisericile evanghelice din România (pastorul a fost susținut in continuare de biserică – moara Isaccea)

1944, 6 septembrie – după război, Leon Grenaderov – diacon (până în mai 1984)

1952 – 1956        Igna Ionaş (ia ființă biserica din Luncavița, 1953/1954)

1956                    Mihaiu Ioan, pentru 6 luni

1957 – 1965        Ieremia Pavel

1965 – 1972        Vasile Asiev

1973 – 1983        Ioan Dinu (ia ființă Biserica din Babadag, 1978)

1983 – 1984        Leon Grenaderov – diacon

1984 – 1990        Nicolae Cristodoru – diacon

1990 – 2016        Aurel Gacea  

2017 – 2022        Adrian Dordea

2022 – 2024        Aurel Gacea

 

Anul 1990, anul care a adus libertatea în România, a însemnat și ocazia de a vesti Evanghelia celor care nu au cunoscut harul mântuirii și puterea libertății duhovnicești. Vestea cea Bună adusă se Hristos lumii întregi a putut fi vestită și celor din această generație. Ca unii care am înțeles sensul cuvintelor Mântuitorului din Evanghelia după Matei 28:19-20, care spune: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”,am răspuns chemării Lui și iată că la peste 30 de ani de la schimbarea majoră socială, politică, economică și spirituală din țară, putem mărturisi că Dumnezeu a fost și este plin de har și de adevăr. S-au născut în această perioadă biserici noi, cu contribuția majoră a credincioșilor din Tulcea.

Să ne aducem aminte de începuturi:

·     1867    Biserica din Cataloi à Ciucurova à Atmagea (à = a plantat)

·     1874    Biserica din Cataloi à Tulcea

·     1937    Biserica din Tulcea à Tichilești

·     1949    Biserica din Tulcea à Chilia Veche

·     1980    Biserica din Tulcea à Babadag

·     1991    Biserica din Tulcea à Ciucurova (clădire cumpărată și renovată în 1994)

o  Biserica din Tulcea à Baia (clădire cumpărată și renovată în 1998)

·     1995    Biserica din Tulcea à Isaccea (clădire construită în 1997)

·     1997    Biserica din Brăila à Măcin (pastor Iosif Ștefănuți), preluată de Tulcea în 2001

·     2000    Biserica din Tulcea à Cataloi (clădire cumpărată în 2001, renovată total în 2010)

·     2008    Biserica din Tulcea à Mahmudia (clădire construită în 2011)

Slujitorii acestor biserici, ca și a celor care existau și până în 1990, au fost în mare parte membri ai Bisericii Baptiste Betel din Tulcea. Unii dintre ei sunt păstori, alții sunt misionari iar alții sunt membri ai bisericilor în care slujesc cu credincioșie fără salariu, dar cu inima dedicată lui Dumnezeu. Aș vrea să-i nominalizez pe toți cei care au fost și pe cei care astăzi sunt cu noi, aici, la acest moment aniversar. Ne rugăm lui Dumnezeu să aibă puterea, călăuzirea și prezenţa Duhului lui Dumnezeu:

     Cornel Moșman – pastor la Babadag și Baia

     Roman Nedelcu – prezbiter la Leprozeria Tichileşti (1944-2016)

     Adrian Popa – prezbiter la Isaccea, Cataloi și Tulcea

     Adrian Dordea – pastor la Isaccea, și apoi la Tulcea

     Florin Mocanu – pastor la Măcin

     Ionuț Malacu – prezbiter la Măcin

     Vasile Bălan – pastor la Luncaviţa

     Vasile Andrei şi Horia Ionescu – diaconi la Ciucurova

     Nicolae Dinu – învățător pentru copii, prezbiter la Tulcea

     Florin Gălăţeanu – prezbiter la Măcin

     Nicolae Malacu – prezbiter la Mahmudia

     Ciprian Sultan – prezbiter la Ciucurova

Nu putem să-i uităm pe cei care au slujit Biserica mai ales în perioadele în care nu a fost un păstor. Numele fraților Leon Grenaderov și Nicolae Cristodoru sunt încă proaspete în memoria multora dintre dumneavoastră. Mulțumim lui Dumnezeu pentru slujirea lor și a tuturor celor care au fost amintiți. Mulțumim lui Dumnezeu pentru frații și surorile care sunt necunoscuți pentru cei mai mulți dintre noi, dar care prin viața pe care au trăit-o, prin mărturia pe care au depus-o, au lăsat în urmă frumoasa mireasmă a cunoașterii lui Hristos.

La începutul anului 2000, datorită degradării materialului lemnos și a structurii de rezistență, adunarea generală a Bisericii Betel a luat decizia reconstruirii clădirii care avea 112 de ani vechime.

În decurs de 20 de luni membrii Bisericii s-au mobilizat exemplar și, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe data de 28 octombrie 2001 a avut loc serviciul inaugural și de dedicare a noului locaș de închinare ridicat pe același amplasament.

Astăzi, după 23 de ani, vrem să ne exprimăm recunoștința față de Dumnezeu care ne-a purtat de grijă, care ne-a răspuns la rugăciuni și care, după expresia apostolului Pavel, ne poartă în carul Lui de biruință. Vrem să rămânem credincioși legământului pe care l-am făcut cu Dumnezeu Tatăl prin Fiul Său Isus Hristos. Dorim să împlinim chemarea Mântuitorului care le spunea ucenicilor Săi din toate vremurile:

„Voi sunteți sarea pământului…voi sunteți lumina lumii…Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5:13-16)

Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să fim întotdeauna mulțumitori pentru toate lucrurile. Mulțumim lui Dumnezeu pentru dumneavoastră, cei prezenți azi, aici, la această Zi a Recunoștinței înaintea lui Dumnezeu care ne-a dat viața și nădejdea veșnică.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru invitații noștri, pe care Dumnezeu i-a chemat să-L slujească în poziții și locuri înalte. Așa cum suntem îndemnați de apostolul Pavel, vom continua să ne rugăm, să aducem:

Cereri, mijlociri și mulțumiri pentru cei înălțați în dregătorii, ca să putem duce o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului. Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și om: Omul Isus Hristos. (1 Timotei 2:1-5)

Înaintașii noștri au mers pe calea credinței pregătiți a plăti prețul credincioșiei. Unii dintre ei au avut parte de suferințe, de lipsuri, de nedreptăți, de nerecunoștință. Ar trebui să nu uităm că Biserica lui Hristos este mai mult decât o clădire. Ea este un adevărat trup spiritual, adunarea celor născuți din nou prin Hristos. Prin cei care o formează, Biserica Baptistă Betel are de dus un mesaj tuturor tulcenilor:

Am învățat să iubim adevărul de la Hristos.

Am învățat de la El să dorim și să trăim o viață cât mai curată.

Am învățat să-i iubim chiar și pe vrăjmași.

Am învățat, mai mult ca orice, să fim un sprijin pentru cei care au nevoie să descopere Calea, Adevărul și Viața, adică pe Hristos Mântuitorul.

Fiți binecuvântați de Dumnezeu, prin iubirea Fiului Său, Isus Hristos!

Tulcea, 6/13/22/29 octombrie 2024

Aurel Gacea – pastor

P.S: Materialul a fost prezentat în patru capitole, în duminicile lunii octombrie 2024.

 

Aurel J. Gacea

(biografie)



Data nașterii:              5 octombrie 1955

Locul nașterii: Tulcea

Părinții:           Jean și Elena, de confesiune creștini după Evanghelie din zona Iașului, au frecventat,             de la mutarea în Tulcea, Biserica Creștină Baptistă „Betel”

Familia:           Căsătorit din 6 august 1978 cu Elena, din Tulcea, membră a Bisericii Creștine                                  Baptiste „Betel” Tulcea

                        Copii:  Andrei (n. 1979) – botezat, căsătorit, medic de familie în București

                                   Luiza   (n. 1990) – botezată, căsătorită, economistă, domiciliu în Tulcea

                                   Lavinia (n. 1987) – botezată, necăsătorită, medic stomatolog, București

Adresa:           Str. Prudenței nr.9, Tulcea – 820028

Telefon:          0240-513876, 0744-342880

E-mail:             ajgacea@gmail.com

                        www.betel-tulcea.ro

Educație

1962-1970      Școala generală nr.5, Tulcea

1970                Liceul teoretic nr.2, Tulcea – secția reală (matematică-fizică)

1974                Școala postliceală de electronică nucleară, Măgurele, București

1976                Stagiul militar TR (termen redus - 9 luni) – la transmisiuni, UM 01656 București

1977                Facultatea de fizică tehnologică, Universitatea București (inginer fizician specializat                  în aparate de măsură și control)

1982                Repartizat ca profesor la Liceul de construcții nr.4 Tulcea (fostul Liceu teoretic nr.2)

1983-1992      Șantierul Naval Tulcea, inginer fizician la Departamentul de Control Tehnic de                                Calitate, secția Control nedistructiv (ultrasunete, radiații X și gama)

1990-2016      Pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Betel” din Tulcea

Experiența spirituală

04.11.1973      Botezat de pastorul Ioan Dinu, Biserica Creștină Baptistă „Betel” Tulcea

1983                Ordinat ca prezbiter (diacon, la acea dată) al Bisericii Creștine Baptiste „Betel” din                  Tulcea, alături de Nicolae Cristodoru

1990                9 septembrie – Ordinat ca pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Betel” din Tulcea

1995-1999      Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România – secretar general al Cultului, ales              de Congresul Cultului

2000-2004      Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Brăila – președinte de Comunitate

2004-2011      Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Brăila – vicepreședinte, secretar de                             Comunitate

2005-2007      Masterat Teologie baptistă, Universitatea București

2011- 2015     Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Brăila – președinte Comunitate

2015 - 2019    Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Brăila – secretar Comunitate






Proces verbal de înființare 1881 




luni, 28 octombrie 2024

Armonia ascunsă– Căutarea sensului în structura universului de Dr. Octavian Caius Obeada

 


Dr. Octavian Caius Obeada vine din nou pe piața cărții cu un titlu incitant în domeniul Apologeticii. Cartea completează nevoile celor ce se apleacă spre cunoașterea creștină pentru consolidarea credinței în Unicul Dumnezeu care este Creiatorul tuturor lucrurilor.

Dr. Octavian Caius Obeada este un bun apologet, un medic de profesie, care a studiat medicina în America, la fel ca și Apologetica, fiind recunoscut în acest domeniu în cercurile academice.

Felicitări autorului pentru acest mare efort de a scrie și în limba română o lucrare de referință pe tema Apologeticii!

Cartea:

„Armonia ascunsă – Căutarea sensului în structura universului”

Este editată și tipărită de Universitatea Babeș-Bolyai, Presa Universitară Clujană, director: Codruța Săcelean, are 336 de pagini și se poate comanda la Librăria Universității, vezi AICI.

Mai jos redau introducerea cărții care va vorbi mai bine despre ea însăși:

“Armonia ascunsă: Căutarea sensului în structura universului” își întinde rădăcinile într-un teren bogat și divers, la intersecția dintre știință, filozofie și teologie, pentru a răspunde la una dintre cele mai vechi și profunde întrebări: Este universul creat cu un scop? Această explorare multidisciplinară navighează prin apele adânci ale argumentului teleologic, sugerând că există, poate, un arhitect divin care a modelat universul cu intenție și scop.

Într-o eră marcată de progrese științifice fără precedent, care transformă constant modul în care înțelegem cosmosul, ideea unui “Reglaj Fin” al universului își face loc în centrul discuțiilor. Acest concept fascinant, care presupune că constantele fizice fundamentale și condițiile universului sunt ajustate cu precizie pentru a permite viața, stârnește nu doar curiozitatea oamenilor de știință, dar și dezbateri aprinse în cercurile filozofice și teologice.

Prin analiza detaliată și cuprinzătoare, cartea ne poartă într-o călătorie care începe cu interacțiunile istorice și contemporane dintre descoperirile științifice și interpretările teologice, explorând cum aceste domenii s-au influențat și provocat reciproc de-a lungul timpului. Pe măsură ce călătoria progresează, ne aprofundăm în implicațiile filozofice ale teoriilor științifice și examinăm modul cum aceste idei se potrivesc sau intră în conflict cu diversele interpretări teologice.

Cartea dezvăluie complexitatea conceptelor științifice cheie - lucruri precum teoria Big Bang-ului și teoria multiversului - și le supune unei analize critice din perspectiva filozofică și teologică. Un accent deosebit este pus pe fenomenul reglajului fin al constantelor universului, invocând semnificația științifică și generând dezbateri filozofice asupra acestui aspect intrigant.

Mergând mai departe, lucrarea se aventurează în explorarea contraargumentelor și criticilor aduse argumentului teleologic, prezentând o gamă largă de perspective: filozofice, teologice și științifice. Acest demers include analiza opiniilor divergente din teologie și provocările ridicate de știință împotriva ideii reglajului fin, oferind o imagine completă și nuanțată a discuției.

Pe măsură ce călătoria se apropie de final, interacțiunile complexe și adesea contradictorii între filozofie, teologie și știință sunt aduse împreună, creând o sinteză care subliniază atât punctele forte, cât și slăbiciunile argumentului teleologic. Această concluzie nu numai că evidențiază implicațiile dezbaterii pentru înțelegerea noastră a universului, dar invită și la o reflecție profundă asupra misterelor ce îl înconjoară.

“Armonia ascunsă” este mai mult decât o carte; este o invitație la călătorie în adâncurile gândirii umane, o provocare de a explora întrebările fundamentale legate de originea, structura și scopul posibil al universului nostru. Pentru oamenii de știință, filozofi, teologi și oricine este captivat de enigmele cosmosului, această lucrare promite o explorare fructuoasă și stimulativă a câtorva dintre cele mai fascinante subiecte la confluența domeniilor majore ale cunoașterii umane.”

DESPRE AUTOR:


Dr. Octavian Caius Obeada este absolvent al Universității Binghamton (Universitatea de Stat din New York la Binghamton este o universitate publică de cercetare cu campusuri în Binghamton), cu masterat și doctorat în Nursing Practice, specialitatea “medicină de urgență”. Fondator al Misiunii Vox Dei, apologet creștin, editor al Publicației de Apologetică, fondatorul Biblioteci Online Vox Dei, autor și cercetător independent în domeniile teologiei și apologeticii precum și Director pentru Misiunea Reasonable Faith / Romanian Chapter. Este apologet creștin român, fiind implicat în acest domeniu de peste 24 de ani. De asemenea, este și fondatorul Institutului de Apologetică Vox Dei din anul 2021 (www.voxdeiinstitute.com), pe care îl conduce alături de o echipă de alte persoane din diferite confesiuni creștine din România, coordonând programe de studiu apologetic, de la începători, mediu la avansați. Predă la Institutul Teologic Baptist din București cursuri de apologetică creștină din 2023.



vineri, 25 octombrie 2024

Istoricul Orfelinatului Baptist din Simeria - de Fibia Popovici

 


Fibia Popovici este fiica fratelui predicator Popovici Ioan, despre care am scris AICI. Aceasta a studiat 4 ani la Seminarul Teologic Baptist, Școala de Fete din București. La articolul ce l-a scris în anul 1941 în calendar, am mai atașat și alte informații pe care o să le redau mai jos, după articol.

Articolul scris de Fibia Popovici:

„În vara anulu 1937 fraţii lucrători şi surori lucrătoare din judeţul Hunedoara, au primit inspiraţia sfantă de a începe lucrul între orfani. Acest gând a crescut şi s-a lăţit în inimile multor fraţi şi surori. Mai târziu, pe la 12 septembrie 1937, în biserica din Simeria, fiind întruniţi mai mulţi fraţi şi surori cari aveau gândul    de a lucra pentru orfani, au propus bisericii să dăruiască cele 5 camere de lângă localul de rugăciune pentru adăpostirea orfanilor, până la zidirea unei case proprii a orfanilor. În această zi s-au strâns primii bani pentru orfani.

La 24 octombrie 1937 a avut loc şedinţa Comitetului Comunităţii, care a desemnat personalul de serviciu, casier, tutor, administrator, etc. În 21 decembre 1937 acest personal a fost confirmat de Adunarea Generală a comunităţii de Alba-Iulia.

În acest timp de pregătire, Dumnezeu a trimis daruri prin copiii Lui. Aşa, că la sfarşitul lui decembrie 1937, camerile destinate au fost prevăzute cu mobilierul necesar, iar în 5 ianuarie 1938 a fost adus primul copil, orfan de părinţi, în varstă de 9 ani. Din primele zile, copilul a simţit bucuria noului său cămin şi dragoste faţa de cei care se îngrijau de el.

În luna februarie 1938, au fost primiți alţi 2 orfani. Timp de 4 luni o soră i-a îngrijit singură, făcand toate lucrurile pentru copii. Înmulţindu-se numărul copiilor, a fost angajată încă o soră pentru ajutor.

La 4 septembrie 1938 numărul orfanilor se ridicase la 9, 2 fetiţe şi 7 băieţi. În această zi s-a făcut inaugurarea orfelinatului. Cu această ocazie mulţi fraţi şi surori au fost treziţi pentru ajutorarea orfanilor. Rolul principal la această serbare l-au avut copiii orfani, cari au mişcat inimile poporului cu programul lor.

În tot timpul, de la început şi până azi, casa orfanilor nu a dus lipsă de niciun bine. Darurile au venit potrivit cu înmulţirea nevoilor, întotdeauna Domnul a trimis ajutorul Său pe căile şi din locurile de unde nu ne aşteptam.

În vara anului 1939, orfelinatul a maI primit un ajutor în persoana unei tinere absolvente a şcolii baptiste de fete din Bucureşti.

Crescând numărul copiilor, localul a devenit neâncăpător. În faţa acestei greutăţi, comitelui a găsit de bine să deschidă un fond de zidire. Acest fond s-a început la 15 noiembrie 1939, în care a intrat până în luna iulie 1940, 140.000 lei. Din această sumă s-a cumpărat locul unde va fi zidită casa orfanilor. În vara acestui an credem, că se vor mai face şi alte lucrări în legătură cu zidirea, ca: adunarea materialului, etc.

Numărul copiilor care au trecut până azi prin ingrijirea institutului, este de 18. Ceeace este mai mult de remarcat în istoricul acestui orfelinat, e faptul că, nu   s-a început pe baza unui capital adunat mai dinainte. Capitalul a fost în mâna lui Dumnezeu, care e tatăl orfanilor.

Această lucrare s-a început şi continuat în cele mai grele timpuri, în care se găseşte lumea de la Primul Război Mondial încoace. Acest fapt e o pricină de încredere în Dumnezeu pentru toţi, care cunosc şi contribuie la această operă. Pe Dumnezeu nu-L împiedică nimic să nu dea binecuvantări celor care se încred în El. — A Lui să fie slava, cinstea şi lauda pentru minunile care le face pe pământ printre fiii oamenilor. FIBIA POPOVICI”.[1]

Anunțul făcut de fratele păstor Ilie Mârza

„Visul nostru de ani de zile, a ajuns azi o realitate. În comunitatea baptistă din Alba-Iulia, cu ajutorul Domnului şi voinţa fraţilor, am deschis, în clădirile proprii ale Bisericii Baptiste din Simeria, un orfelinat pentru copiii orfani şi săraci.

Odată pusă temelia pe cuvantul Domnului, fraţii şi surorile şi toţi binevoitorii, cu dragoste şi de bună voie au dăruit bani, cereale., haine, rufărie, ctc. etc.

Administrarea acestui orfelinat, cu ajutorul lui Dumnezeu este condusă în modul cel mai sfânt, de fraţii I: Mârza ca tutor, Niculae Demia econom şi sora Fibia Popovici ca administrator.

Scopul este să îngrijim, să creştem și să învăţăm pe copiii nimănui, atât sufleteşte, cât şi trupeşte, până vor putea ei singuri să meargă în viaţă, ca astfel să poată deveni buni cetăţeni şi buni creştini.

Primim copii şi fetiţe între 4—12 ani. Orice corespondenţă cu privire la orfani, daruri, etc. să se trimită pe adresa: Popovici Fibia str. A. Mureşan Nr. 15 Simeria, juds Hunedoara.

Cu dragoste frăţească, al dv. frate şi tutor orfanal, Ilie Mârza”[2]

 

Mai jos redau câteva din documentele prezentate de dr. Viorel Achim, cercetător științific I, în cartea domniei sale, „Politica Regimului Antonescu față de Cultele Neoprotestante”. Pentru cei interesați de mai multe detalii, pot să cerceteze această carte.

„În ziua de 26 ianuarie 1943, loan Rusu, reprezentant al Comunității Creștine Baptiste din Alba lulia, către ministrul Culturii Naționale și al Cultelor. Rusu cere să se dea o dispoziție provizorie pentru funcționarea în continuare a orfelinatului baptist din Simeria, jud. Hunedoara. (Vezi și doc. 294, doc. 369, doc. 371, doc. 454 și doc. 460.)[3]

În ziua de 9 martie 1943, Fibia Popovici, administratoarea orfelinatului baptist din Simeria, județul Hunedoara, către Primăria comunei Simeria. Administratoarea a luat notă de desființarea orfelinatului și cere un termen de zece zile, pentru a putea găsi un plasament copiilor, mulți dintre ei fiind orfani de ambii părinți. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 371, doc. 454 și doc. 460.)[4]

În ziua de 11 martie 1943, Notarul comunei Simeria, jud. Hunedoara, către Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor, Direcțiunea Cultelor Minoritare. Notarul înaintează cererea administratoarei orfelinatului baptist din Simeria (doc. 369), cu rugămintea de a se acorda o amânare de 15 zile pentru închiderea acestui așezământ, întrucât se întâmpină „greutăți, fiind vorba de plasarea mai multor copii”. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 454 și doc. 460.)[5]

În ziua de 27 august 1943, Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. Proces-verbal de constatare a situației de la orfelinatul baptist din Simeria, jud. Hunedoara. Propune ca orfelinatul să intre în patrimoniul Consiliului de Patronaj, aici urmând să funcționeze un orfelinat pentru orfanii de război. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 369, doc. 371 și doc. 460.)[6]

În ziua de 4 septembrie 1943, Ion Lăncrănjan, inspector general, către ministrul Culturii Naționale și al Cultelor. Referat privitor la orfelinatul baptist din Simeria, jud. Hunedoara. În baza Legii nr. 431/1943 (doc. 434), orfelinatul urmează să fie desființat. Propune ca edificiul orfelinatului să fie trecut în patrimoniul Consiliului de Patronaj și să se organizeze aici un orfelinat pentru orfanii de război. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 369, doc. 371 și doc. 454.)[7]

Hotărârile de desființare a orfelinatului vin și din invidia și răutatea unor autorități care nu văd cu ochi buni că orfelinatul îi învață pe copii principiile creștine.

În ziua de de 14 decembrie 1942, Serviciul Special de Informații, trimite notă cu privire la loan Pintea, din comuna Simeria, jud. Hunedoara. Acesta face propagandă baptistă. El se ocupă îndeaproape de orfelinatul din localitate, unde copiii sunt educați „ în spirit baptist”. La acest frate i se aduceau și alte acuzații de acest fel, că îi învață pe copii: „Biserica este sufletul omului și nu clădirea de piatră, iar preoții sunt apostoli mincinoși pentru că ei nu înțeleg Sfânta Scriptură.”

Personalul care deservea orfelinatul era în număr de 3: Fibia Popovici, administratoare, Ana Denișoreanu, pedagog și Estera Mârza, bucătăreasă. Activitatea orfelinatului era coordonată de pastorii: Ilie Mârza, Pavel Boșorogan, Ioan Rus și Nicolae Demie.

Sora Fibia, cea care conducea orfelinatul a făcut demersuri pentru amânarea deciziei de închidere. Cu toate intrvențiile din partea conducerii baptiste, statul totalitar, incitat de preoții Bisericii Ortodoxe, au închis acest așezământ ne ținând seamă de suferința copiiilor minori.

Connform informațiilor primite de la fratele Alexandru Terlea, care a scris „Istoria Bisericii Hațeg 1924 – 2024, Biserica Creștină Baptistă „Betleem”, Editura „Risoprint”, Cluj-Napoca 2023” acest Orfelinat de la Simeria nu a mai fost redeschis ca cel de la Prelipeți.



[1] Calendarul Poporului Creștin, 1941, Tipărit de revista „Farul Creștin, Arad, Pp. 43 – 45.

[2] Farul Creștin, Anul VI, Nr. 11, sâmbătă 17 martie 1938, p. 5.

[4] Viorel Achim p. 85.

[5] Viorel Achim p. 85.

[6] Viorel Achim p. 99.

[7] Viorel Achim p. 100.