vineri, 22 decembrie 2017

Ce au scris înaintașii noștri de Crăciun, acum 84 și respectiv 104 de ani




Peste două zile se va vesti prin biserici, la case, în familii, despre Nașterea Domnului Isus, în ieslea din Betleem. Prilej de mare bucurie pentru că acest Dar al lui Dumnezeu, nu are echivalent cu alte daruri.

Acest Dar este unic și trebuie primit cu respect, responsabilitate, atenție mărită, pentru că trebuie păstrat într-o inimă curată.
Vă redau mai jos ce au scris frații noștri de credință la vremea lor, despre modul cum trebuie sărbătorită o sărbătoare în cinstea Domnului. Este actual mesajul lor și acum.
De trei ori pe an, să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea. (Exodul 23:14, VDCC)

Din „Farul Creștin” 1933, redau următorul mesaj:

Gânduri de Crăciun...
„Nu trebue sărbătorit Crăciunul cu un stomac supraîncărcat, cu un cap gol şi cu o inimă rece.
Inima trebue să fie atât de încăl­zită de dragostea Celui din iesle, de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru trimiterea Fiului Său, încât nu numai să cânte slavă în locurile preaînalte, ci, îmboldită de Cel născut în iesle, să se pogoare în mijlocul celor săraci şi uitaţi de lume pentru a'i ajuta.
Căci la urma urmii, ce e Crăciunul? E sărbătoarea pogorârii Iui Isus în mij­locul unei lumi pierdută, ca s‘o ridice la fericire. Câţi oameni sunt la acest Crăciun fără pâine, câţi copilaşi săraci fără haine, câţi oameni săraci fără adăpost? Credeţi că noi sărbătorim Cră­ciunul în spiritul adevărat când şedem mulţumiţi la mesele noastre încărcate cu bunătăţi, fără să facem nimic pentru cei flămânzi, goi şi pe uliți? Dacă Isus ar fi fost condus de acest spirit, El ar fi putut şedea liniştit în cer fără să-i pese de durerile noastre.
Ce educaţie greşită se dă copiilor când li se dă daruri de Crăciun,  în loc să se dezvolte în ei spiritul lui Isus din iesle, spiritul de a da şi a se jertfi, se dezvoltă egoismul. Nu credeţi c‘ar fi mai bine dacă ar fi învăţaţi copiii ca ei să dăruiască celor de seama lor din familiile sărace ? S‘ar dezvolta în ei de mici mila şi iubirea faţă de cei nenorociţi de pe pământ.
Sărmanul stomac! Multe mai pă­ţeşte şi el de Crăciun.  Unii oameni mănâncă în două zile Ia Crăciun mân­cări cu cari, altă dată, ar putea trăi o săptămână. Astfel, nu numai că nu pot în această stare, să se gândească la însemnătatea măreaţă, a Crăciunului, dar ruinează stomacul, organul cel mai necesar pentru sănătate şi viaţă lungă. Unii merg şi mai departe. Beau al­cool până devin mai rău ca animalele. Cum pătează şi profanează omul da­rurile măreţe ale lui Dumnezeu!     I-a dat Dumnezeu o sărbătoare, i-a dat pe Fiul Său iubit şi în amintirea ace­stui dar, aşa numiţii creştini beau al­cool! Sărmană lume! Oare n'ar fi mai bine să mâncăm cât mai puţin la Crăciun, ba chiar să postim, ca să avem o minte mai limpede pentru a în­ţelege marea minune: coborârea lui Isus în vieaţa omenească?”



Prin amabilitatea fr. păstor Daniel Stoica. pot pune la dispoziția dumneavoastră o predică din revista „Creștinul” 1913.

„Imnul de Crăciun

„Nu vă temeți” Luca 2:10.

Scriptura ne arată ca teme­rea de Dumnezeu este de două felu­ri.

1. Frică Filială.

Frica care D-zeu o numeşte “frica Mea,” aceasta frică, însuşi Dumnezeu o pune în inima omului ca să nu se abată de la Creatorul său. (Ier. 32.40). Astfel de frică, sau temere, de este în inima omului atunci el poate împlini cea mai mare poruncă a Lui Iehova. (Facerea, 22.12). Omul este dator ca să fie plin cu ast­fel de temere, (Eccl. 12.13). de doreşte ca răul să nu aibă stă­pânire peste el. (Neemia, 5.15). “Temerea de Iehova este a urî răul.” (Prov. 8.13).

2. Frică Robească.

 Astfel de frică umple inima după ce cu bună voie şi cu ştiinţă, omul strică şi calcă ordinele Lui Dumnezeu. (Face. 3.9). Felix s’a înfricoşat; dar frica lui nu l-a dus pe el ca primească cuvintele Iui Pavel şi să întrebe “ce trebuie să fac eu ca să fiu mântuit?” (Fapte. 16.30). Felix fiind robul păcatului, a lui  înfricoşare  fost demonească, (Iacob, 2.19). pentru aceasta zise către apostol, „pentru ac­um du-te.” ( Fapte, 24.25).

Diferenţa este aceasta: că cel ce se teme cu curata frică de Iehova, care mane în etern, (Ps. 10.10) acela zice, “Voiu asculta cele ce va cuvînta Dumnezeu Iehova.” (Ps. 85.9)  Cei "ce nu se tem de Dumnezeu,” “cuvîntul Lui Iehova nu este întrânşii.” (Ps. 55.20; Ier. 5.13).

Câte zile mai sunt până la Crăciun ? Mulţi pot răspunde la această întrebare. Ce înseamnă Crăciunul? “Ce între­bare! Toată lumea ştie că Cră­ciunul este spre amintirea naşterei Domnului Isus Christos. ’ ’

Da, “TOATĂ LUMEA ŞTIE” că în luna Decemvrie se serbează Naşterea Domnului. Dar cu seriozitate iarăşi între­băm: Pentru tine, Cetitorule, ce înţăles are Crăciunul?

Vei răspunde că e o sărbătoare mare și trebuie să te speli curat şi să te îmbraci frumos, şi să mergi la biserică. Dar acestea sunt bune numai de ai fost SPĂLAT faţa de D-zeu în fiecare zi din an, (Apoc. 1.5);  ai de gând că în fiecare zi să fii îmbrăcat “cu toată armă­tura Lui Dumnezeu,” (Efes. 6. 11) şi de eşti pregătit să ţii curat templul  în care      Spiritul Lui Dumnezeu trebuie să locuiască. (1Cor. 3.16). De ai împlinit aceste lucruri care sunt cele mai importante pentru omul interior, atunci ai drept să spui că ai serbat Crăciunul, altfel NU.

De nu se află în inima ta cu­rata frică de Iehova, atunci fri­ca ta este ca acea a lui Felix, și Imnul de Crăciun, cu care oastea cerească a lăudat pe Dumnezeu, devine pentru tine un Marş de înmormântare, căci eşti mort în păcate. Dar de serveşti Lui lehova cu frică, (Ps. 2.11) atunci ziua de Crăci­un nu va fi o zi de pompă lu­mească şi deşartă, ci într-ade­văr o zi de “bucurie mare” care îţi va servi ca o cunună de pus pe monumentul tău, zidit de zile consacrate spre “Mări­re între cele de sus Lui Dumne­zeu” şi ca un altar ridicat pen­tru o jertfă vie Cunoscutului Dumnezeu. De eşti conlucrător cu El ca să fie „pe pămînt pace, între oameni bună-nvoire” „bucură-te cu cutremur, „ căci pentru TINE  “fu născut Mântuitor, Care este Christos Dom­nul” şi fii sigur că te numeri între acei către care şi astăzi îngerul Lui Dumnezeu le zice; “NU VĂ temeti”.






3. „La ce ne foloseşte să postim” – zic ei – „dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
4. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
7. împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
9. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,

(Isaia 58:3-9, VDCC)










Emanuel Jurcoi, licențiat în istorie, vine cu o nouă carte




Prin mila lui Dumnezeu și voia fr. păstor Emanuel Jurcoi, am primit azi încă o carte ce întregește istoria poporului baptist român. Autorul este bunul și înduratul Dumnezeu, care a binevoit ca și poporul nostru iubit să audă Cuvântul Sfânt al Său și să ni-l dea în mână, ca să-l putem citi. Acum mai mult de 150 de ani au venit trimiși ai Domnului cu Biblia în mână și le citeau oamenilor interesați, care s-au hotărât să facă ce scrie în Biblie. Așa s-a format și pe teritoriul nostru românesc un alt popor, tot românesc, dar se numea baptist. Anii au trecut și ne trezim cu o dorință de a ști mai bine cum s-au format, cine au fost și multe alte lucruri. De aceea am zis că autorul este Dumnezeu, iar scriitorul fr. păstor Emanuel Jurcoi, care este și licențiat in istorie.
Cartea se numește: „Granițele timpului: Un istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Curtici de la începuturi până în 1944”.
Cartea are 264 de pagini, scrisă cu migală și mare aplecare spre detalii. Mă gândeam că sunt prea  multe amănunte și  informații din diverse surse. Cartea conține nume ale primilor lucrători, păstori cunoscuți în lumea baptistă.
V-o recomand să o comandați  la Biserica Baptistă din Curtici și să vă îmbogățiți sufletul și inima cu lucruri care zidesc și îmbărbătează.

Să vedem  cine este scriitorul și puțin din viața lui.
Emanuel Jurcoi s-a născut la Arad, în 16 aprilie 1985, în familia lui Jurcoi Dorin și Letiția (Arman).
Emanuel s-a convertit la vârsta de 16 ani și s-a botezat la 10 iunie 2001 în Biserica Baptistă din Zimand-Nou, jud. Arad. Pastorul care l-a botezat a fost Ioan Zaharia.
Emanuel Jurcoi este absolvent al programelor de licență (2009) și masterat (2011) în teologie pastorală, în cadrul Universității Emanuel din Oradea și al programelor de licență (2014) și masterat (2017) în istorie, în cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași.

Din anul 2008 este căsătorit cu Marina (Isaincu) Jurcoi.
Emanuel a slujit ca misionar la Moreni, jud. Iași (2011-2013).
A fost pastor al Bisericii Creștine Baptiste din Covăsînț, jud. Arad (mai 2013- august 2015) și în prezent pastor al Bisericii Creștine Baptiste din Moroda, jud. Arad ( noiembrie 2016).
Printre domeniile sale de interes se enumeră: Istoria protestantismului în Moldova, istoria și Genealogia baptiștilor din zona Aradului antebelic și interbelic.

Articole publicate:

Educația lui Iacob Heraclide Despot – un accesoriu important în construirea puterii în Analele Aradului, An 2 nr. 2, 2016 (Arad: Vasile Goldiș University Press, 2016), p. 48-56;
Ideea și încercările lui Iacob Heraclide de preluare a puterii în Moldova în volumul coordonat de Doru Sinaci și Emil Arbonie, Administrație Românească Arădeană Studii și comunicări din Banat – Crișan, vol. XII (Arad: Vasile Goldiș University Press, 2017), p. 64-74.

Lucrări publicate

                  .Înțelepciunea vremurilor străvechi – Un istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Cuvin 1904-2004, Iași, Editura PIM, 2010;
Sub aripile Lui – Un scurt istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Craiva 1924-2014, Arad, Editura Rebeca, 2014;
Ferestre spre trecut: un istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Covăsînț 1896-2011, Arad, Editura Rebeca, 2015;.
Granițele timpului: Un istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Curtici de la începuturi până în 1944, Iași, Editura PIM, 2017;
Scurt istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Chișlaca – în curs de publicare.
Pentru cele ce am scris și prezentat, a Domnului și Dumnezeului nostru să-i fie slava, cinstea și gloria în veci de veci.


Bâtea Ilie 1918 – 1984




Fratele Constantin Nicolae,  a publicat în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist” din anul 1984 următoarele informații despre fr. Ilie Bâtea.
Viaţa de peregrin şi slujitor al Evangheliei a fratelui Ilie Bâtea, păstorul bisericilor din Anina, Ciudanoviţa, Secăşeni şi Vrăniuţ, judeţul Caraş Severin, apune la vârsta de 66 ani.
După o frumoasă şi binecuvântată lucrare pe ogorul Evangheliei ca păstor al turmei lui Hristos, care i-a fost încredinţată să o păstorească, Dumnezeu a chemat acasă pe robul Său în  dimineaţa de 18 martie 1984.
Fratele Ilie Bâtea s-a născut la data de 18 august 1918 în comuna Cărbunari, jud. Caraş Severin, într-o familie modestă, dar cu frică de Dumnezeu. Pă­rinţii fratelui, Ilie și Floarea,  s-au numărat printre pionierii lucrării lui Dumnezeu din Cărbunari, unde au fondat o bise­rică baptistă.
A absolvit școala primară din localitate.
La 17 ani 1935 a primit botezul nou-testamentar, fiind botezat de pastorul Iosif Ghiocel, în comuna Socolari. Prin acest act tânărul de atunci mărturisea o credinţă nestrămutată, urmare a mântuirii pe care o primise în dar prin jertfa Mântuitorului şi Domnului său, Isus Hristos.
În anul 1940 este încorporat în armată, primește gradul de sergent și apoi pleacă pe front până la sfârșitul războiului.
În 1946 se căsă­toreşte cu sora Tutuianu Magdalena din Moldova Nouă. Căminul lor a fost binecuvântat de Domnul şi cu doi copii, Nelu născut în 1946  şi Marioara născută în 1949.
Încă din tinereţe simte chemarea din partea Dom­nului de a merge la Seminar pentru a se pregăti pentru lucrarea măreaţă de propovăduitor al Evan­gheliei.
În anul 1947 începe cursurile de la Seminar şi în anul 1950 le încheie.
În 1950 este ordinat ca păstor, comisia fiind compusă din fr. Goga Dunca și fr. Iosif Ghiocel, în Biserica Creştină Baptistă din Oraviţa, pen­tru cercul pastoral din Grădinari. În acest sector lucrează până în 1957 când este transferat în cercul Anina, unde a funcţionat ca păstor până în anul 1983. Pe lângă cercurile de mai sus unde a activat ca păs­tor între anii 1961—1963, mai girează şi bisericile din Reşiţa şi Dognecea.
Fratele Ilie Bâtea a slujit ca pastor 33 de ani, în paralel a deţinut şi calitatea de membru în Comi­tetul de conducere al Comunităţii Timişoara.
Cu toate că fratele a fost pensionat în anul 1983, nu s-a despărţit de lucrare, activând în continuare până când a fost chemat acasă la Domnul.
Suntem încredinţaţi că Dumnezeu va răsplăti sluj­ba destoinică a fratelui nostru şi că îl va întâmpina asemenea stăpânului robului cel harnic : „Bine rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lu­cruri, te voi pune peste multe lucruri, intră în bucuria stăpânului tău“ (Matei 25:21).
Fratele Ilie Bâtea a fost încercat în timpul vieţii sale pământești în multe feluri ; a avut precum Pavel „ţepuş“ în trupul de carne, neputincios în multe privinţe, dar harul lui Dumnezeu a fost şi pentru acest frate ca al apostolului Pavel îndeajuns şi Dumnezeu l-a aju­tat să-şi ducă la bun sfârșit alergarea.
Serviciul de înmormântare a fost oficiat la data de 20 martie şi a fost condus de fr. Ioan Trif, pre­şedintele Comunităţii de Timişoara, împreună cu următorii fraţi păstori : Dumitru Turcin, Nicolae Raţă, Contantin Nicolae ,Iacob Vuc, Anfilofie Liubimirescu, Ioan Rîncu, Gheorghe Schinteie, Mihai Mihuţ, Ianăş Vrăncuţa, Vasile Gherman, Dănilă Ciortuz, Ioan Vrăncuţa, Duşan Cocar şi Gheorghe Andriţoiu.
 Corul Bisericii din Anina a împodobit serviciul de înmormântare cu cântări potrivite acestei ocazii, de mângâiere şi îmbărbătare.