Ce ar fi, dacă brad n-ar fi?

Spiritul zis al Crăciunului, ni-l dă splendoarea bradului împodobit cu mii de steluțe, beculețe,  mii și mii din casele noastre, parcurile, mallurile, geamurile și vitrinele, dar și în bisericile creștine de tot felul.

Ce s-ar întâmpla dacă bradul n-ar fi în case și biserici?

1.     Cum să nu fie, pentru că el aduce bucurie copiilor și se citesc povești lângă el.

 Adevărat, dar dacă am citi sau spune povești despre Domnul Isus, ținându-i pe genunchi sau cu capul plecat în poala mamei. Oare nu ar fi mai corect să îi facem pe copii să se bucure de venirea Domnului Isus ca un prunc culcat într-o iesle?

2.     Cum să nu fie, el este simbolul vieții veșnice, el veșnic verde. Dar și Dumnezeu a folosit un simbol pentru Duhul Sfânt, porumbelul. Oare Dumnezeu a zis că bradul este simbol al veșniciei? Dar dacă noi l-am ales, este lucrarea minții noastre și nu a lui Dumnezeu.

3.     Cum să nu fie, pentru că dă o atmosferă de sărbătoare, de frumos. Și în adevăr toată

împodobeala de dinaintea Crăciunului dă o atmosferă mirifică, ce  pătrunde până la inimă și te înviorează lăuntric.

Și totuși, dacă brad n-ar fi, mai bine ar fi.

1.     Pentru că bucuria ar fi stârnită de Cel ce s-a născut ca un Prunc, pe câmpia din Betleem. Isus Cristos ar fi bucuria  și pacea noastră.

2.     Pentru că am înțelege că viața veșnică este numai în Isus Cristos Domnul cel sfânt și minunat.

3.     Pentru că toată frumusețea sărbătorii ar izvorî  din El, cel care este cel mai frumos dintre oameni.

Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. (Psalmii 45:2)

Și dacă brad n-ar fi, Cristos ar fi.

1.      El ar fi atracția noastră.

2.      El ar fi frumusețea sărbătorii noastre.

3.      El ar fi nădejdea mântuirii noastre.

Atunci, am avea o sărbătoare, sută la sută după voia sfâtă a unui Dumnezeu sfânt, care merită toată slava, cinstea și închinarea.

Și să nu uităm zicerea Domnului Isus, ce are omul în inimă, acea dă afară. Dacă Domnul este în inima noastră, putem da din prisos, din ce este a Lui și nu din ce este a lumii.

1. Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
(Romani 12:1-2)

Baptiștii căzuți în Primul Război Mondial

III

Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan şi pe care a poruncit s-o înveţe copiii lui Iuda. Este numită Cântarea Arcului şi se află scrisă în Cartea Dreptului. (2 Samuel 1:17-18)

Dumnezeu a îngăduit ca în Primul Război Mondial, mai mulți frați, nu știm câți, au murit pe câmpul de luptă, dar de pe acel câmp de luptă s-au întors alți baptiști care au înființat în localitățile lor biserici baptiste.

Redau o mică listă și două poze cu frații care au murit în Primul Război Mondial. Lista este modestă și cer din nou ajutor de la cei care știți despre frați baptiști căzuți pe câmpul de luptă. Dumnezeu în adevăr cunoaște, dar vrem să cunoaștem și noi pe acei frați care au murit în crâncenul război. 

1.     Andrei Ioan, sergent, regimentul 34 infanterie.

2.     Ardelean Simion, mort în luptele sângeroase din Galiția, străpuns de un glonț din armata rusă, în ziua de 08.decembrie 1914.

3.     Brumar Mihai, mort în luptele sângeroase din Galiția, străpuns de un glonț din armata rusă,  dar viața lui a încetat în  spitalul din Kassa, în ziua de 09.iulie 1917.

4.     Dobre V. Oană, din regimentul 63 infanterie.

5.     Pascu Cioară, regiment 74 infanterie.

6.     Petre Motogan, regimentul 74 infanterie.

7.     Stănică Vasile, regimentul 39 infanterie.

Surse:

 Baban Dumitru

Daniel Stoica

Adevărul

Solul Păcei

 

Baptiștii în timpul Marelui Război 1914-1918 - interpretări, comentarii și fapte

II

Implicarea baptiștilor români în acte de caritate

I. Baptiștii erau o punte de legătură între cei de pe front și cei de acasă.

Frații noștri baptiști trimiteau de pe front informații. Fratele nostru Petrean Emanuel, era scriitorul de front care trimitea revistei „Solul Păcii”, condusă de fr. Vasile Berbecar, informații din teren, despre starea de fapt.

Fratele  Vasile Berbecar, a ajutat prin revista sa „Solul Păcii”, la a găsi informații despre anumite persoane de pe front. Ajuta pe cei de acasă, cum pot să găsească știri despre cei dragi, care nu aveau posibilitatea de a scrie acasă. Se trimitea scrisoare la regimentul de încorporare, cerea Regimentului să le comunice unde a plecat compania celui căutat. Întrebau apoi Crucea Roșie. Scriau apoi la Oficiul Sprijinitor de Prizonieri.

II. Baptiștii erau o sursă de informare prin literatură.

Frații noști trimiteau literatură baptistă pe front, gratuit. Revistele:  „Razele Aurorii”, „Solul Păcii”, tractate și Biblii. Bisericile trebuiau să trimită bani, la redacție, ca să acopere cheltuielile. Era o hotărâre a Conferinței Țărăști.

III. Baptiștii erau implicați în strângerea ajutoarelor și împărțirea lor.

În revista „Solul Păcii”, publică un raport numit: „Cauza ajutorării văduvelor și orfanilor de război”. Acest raport vine cum spune fr. Vasile Berbecar, „din țara putințelor nemărginite”. Frații baptiști s-au mobilizat la strigătul celor loviți de război și au adunat o mare sumă, pe care au trimis-o în două bănci:  Budapesta și Viena. Baptiștii din America, au trimis în anul 1915, suma de  640 coroane,    iar în 1916, suma de 12782 coroane.

Din acești bani, baptiștii români au dat la Crucea Roșie suma de 350 coroane.

În nr. 8  al revistei „Solul Păcii” 1916, se publică numele fraților români  din Ardeal, care au dat bani pentru ajutorarea celor în nevoie.

În revistă se publica periodic cine și cât a dat.

Se spunea unde s-au împărțit bani: Ex. La văduva lui Mihai Brumar sa dat suma de 100 coroane  din fondul adunat. Mihai Brumar a căzut pe front în Galiția pe 9 iulie 1916 și acolo a fost înmormântat.

Surse:

Solul Păcii

Daniel Stoica

Alexandru Terlea