Școala duminicală este o modalitate prin care se studiază Sfânta Scriptură în Bisericile Creștine
Baptiste. Baptiștii, de la formarea lor au dovedit o loialitate totală față de Biblie
și nu s-au depărtat de ea nici azi. Baptiștii dintotdeauna au avut acest
deziderat care s-a realizat și se realizează, considerând Biblia cartea de
căpătâi pe care trebuie să o studieze fiecare credincios, dar să o și cunoască.
Baptiștii sunt oamenii Cărții pentru că o citesc, o trăiesc, se satură din
cuprinsul Ei, fiind viața fiecărui credincios.
În anul 1780 a fost întemeiată prima Şcoală
Duminicală. Fondatorul ei a fost Robert Raikes, un anglican, filantrop, din Gloucester, Anglia.
El s-a născut la 14 Septembrie 1735. Tatăl său a fost proprietarul ziarului “Gloucester
Journal”. După moartea tatălui său în 1757, el a preluat editarea ziarului.
Cum a izvorât această lucrare venită de la Dumnezeu?
Robert Raikes, un om evlavios, se plimba într-o
duminică după-amiază pe străzile oraşului şi zări, spre marea sa surprindere şi
întristare, o mulţime de
copiii cari
alergau pe stradă, înjurând, ţipând şi svârlind cu bulgări de pămant unii în
alţii. Cuprins de milă, văzând aceşti copii petrecând duminica atat de urât, se
hotărî să întemeieze o şcoală duminicală.
Motivația lui a fost să ofere un minim de
educație sutelor de mii de copii din familii sărace, care erau nevoiți de la o
vârstă fragedă să muncească peste douăsprezece ore pe zi. Școala duminicală le
oferea acestora cursuri de citire și scriere, dar și de studiu biblic și
catehizare. Inițiativa lui Raikes a avut un succes enorm. Astfel, în 1785 s-a
înființat Societatea pentru sprijinirea și încurajarea Școlilor Duminicale în toate teritoriile britanice.
După doar patru ani, Raikes a raportat că
Școlile Duminicale înrolaseră 250
000 de copii. Pe 13 iulie 1804, lua naștere la Londra The Sunday School Union, lucrarea Școlilor Duminicale căpătând caracter de masă. Răspândirea
acestora a crescut masiv, precum și cererea de Biblii și Nou Testamente. Încă
din zorii secolului al XIX‑lea, Rev. Thomas Charles (1755‑1814), care desfășura în Țara Galilor o activitate febrilă în domeniul
Școlilor Duminicale, a avut viziunea înființării unei Societăți Biblice pentru
Țara Galilor.
Imediat după
începuturile Școlii Duminicale, baptiștii din Anglia, văzând utilitatea și
efectul mare ce îl are, s-au hotărt să o folosească. În anul 1785 Wiliam Foka,
un credincios baptist a organizat Școala Duminicală în bisericile baptiste.
În America, Şcoala Duminicală a început
înainte de Raikes, dar sistemul lui a devenit popular şi a progresat mai rapid
decât în Anglia şi sistemul a atins un scop naţional. First Baptist Church din
Washington D.C. - biserica preşedinţilor americani — a jucat un rol important
în organizarea Şcolilor Duminicale la începutul secolului al 19-lea. Luther
Rice, membru şi Rev. Obadiah Brown, primul pastor al acestei biserici istorice,
au fost liderii zeloşi şi convinşi de rolul creştinului de a fi misionar în
spirit. Astfel s-a organizat Misiunea în Străinătate. La a doua
convenţie în 1817 în Philadelphia, s-au aprobat fonduri pentru Misiunea
Internă (Home Mission) de care aparţine organizaţia Şcolilor Duminicale. La
insistenţa acestor doi lideri s-a format Uniunea Şcolilor Duminicale, în
Prima Biserică Baptistă din Washington D.C., cea dintâi Şcoală Duminicală din
aria capitalei.
„Abia în secolul XX am ajuns să avem Şcoală organizată pe
clase, care includ copii în diferitele grade, tineri, şi adulţi, aşa cum o avem
azi. Şcoala Duminicală este instituţia care a produs atâţia oameni creştini,
care au influenţat mersul omenirii spre bine şi aici şi în alte părți ale
globului. Să-i mulţumim Domnului pentru înaintaşii noştri vizionari. Să le
urmăm exemplul. Marioara Pascu”
„Mişcarea Şcoalelor Duminicale, începută de
Robcrt Raikes în Anglia, numără
azi, în anul
1935, 362.000 de şcoli cu peste 36 de milioane de elevi. Aceste şcoli se găsesc
în 131 de ţări”.
O întâmplare demnă de reținut în această
lucrare:
„Cam pe la anul 1860 a murit un brav
marinar al marinei engleze şi a lăsat la ai săi, afară de alte lucruri şi o
Biblie. Pană în ziua de azi, acea Biblie este încă în stăpânirea acelei familii
şi, desigur, că este cea mai preţioasă comoară, în casa lor. Dar ceea ce dă
acelei Bibliei valoarea ei deosebită, sunt cuvintele pline de înțeles, pe care
proprietarul de altădată le-a scris cu mâna lui pe cea dintâi
foaie albă. Ele
sună aşa: „Această Biblie mi-a fost dăruită de domnul Raikes în oraşul Herliord
în anul 1781, ca răsplată pentru că am vizitat regulat şcoala de duminică de
acolo şi pentru purtarea mea bună, în acel timp. Ea a fost însoţitorul meu timp
de 53 ani, din care 41 ani i-am petrecut
pe mare. În acest timp am fost în 45 bătălii pe mare, am fost rănit de 13 ori,
am naufragiat de 3 ori, o dată a ars vaporul, de două ori s-a răsturnat barca,
de 15 ori am avut febră din diferite boale, dar întotdeauna Biblia a fost mângâierea
mea. În ziua de 2 octombrie 1831 am împlinit 60 ani şi am dat-o la legat”.
Baptiștii români au preluat școala
duminicală odată cu formarea primelor biserici baptiste.
„Prima școală duminicală într-o biserică
baptistă românească a fost organizată la Curtici, înainte de anul 1900, de către
Mihai Brumar (n. 1873 - d. 1916), care a și editat primele reviste în care au
fost publicate lecțiile acestor școli duminicale.
Al doilea pionier
al școlii duminicale a fost Georgiu Slăvu (n. 1869- d 1919). prin
publicarea în
„Lumina Lumei” a unui material valoros pentru instruirea învățătorilor.
Cel de-al treilea
și cel mai cunoscut pionier a fost Vasile Berbecar (n. 1875 - d. 1931), prin
înființarea școlii duminicale de la Buteni, care era pe atunci un centru al
baptiștilor din țară. Berbecar a colaborat cu Mihai Brumar la editarea
lecțiilor de școală duminicală, înainte de Marea Unire din 1918”.
Astăzi
în unele biserici baptiste s-a schimbat numele din școala duminicală în studiu biblic
și s-a mutat din ziua de duminică dintre orele 10 – 11, peste săptămână și este
contopită cu programul de rugăciune. Se studiază textul și subiectul, apoi
biserica se roagă ca Domnul să-i ajute să trăiască acest mesaj învățat.
Surse:
Emanuel
Jurcoi
Marioara Pascu
Marius-Silveșan
Mihai
Ciucă
Arhiva
Baptistă, Nr. 11
Creștinul
Farul
Creștin
Glasul
Tineretului Baptist
Luminătorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu