Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. (Matei 24:12)

 

Nu cumva suntem un generator de fărădelege care răcește dragostea altora? Este o întrebare obligatorie pe care trebuie să ne-o punem fiecare din noi și toți cei ce doresc să fie cu Domnul îmreună în veșnicie. Domnul Isus ne atenționează pe noi cei ce predicăm Evangelia, că noi suntem cei care răcim dragostea fraților prin purtările noastre arogante, neânțelepte, nechibzuite, având doar o formă de evlavie. Avertismentul este grav și fără echivoc: „11. Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.” Atenționăm cu degetul de la amvon pe cei care ne ascultă și îi acuzăm că nu sunt cum trebuie, că nu au dragoste de frați. Domnul Isus arată cu degetul spre predicatori și ne spune: „voi nu sunteți ce trebuie, voi înșelați, voi aveți două măsuri, pe voi cercetați-vă.

Cuvintele Domnului sunt pentru prooroci, păstori și oricine predică.

Domnul Isus atenționează predicatorii foarte serios și se pare că suntem așa de ocupați și impresionați de viața noastră zilnică, că uităm să medităm la cuvântul care ne vorbește, ne atenționează și ar vrea să ținem cont de El.

Consecințele vor fi grave pentru toți acei prooroci, acei predicatori, preoți, care neglijează acest mesaj dur și clar al Domnului.

Matei 7:22-23 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ 23. Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.’

Este o atenționare a Domnului care trebuie să aducă o schimbare radicală în viața noastră.

Avertismentul Domnului Isus pentru cei ce predică, dar nu numai, este potrivit cu Adevărul vremurilor în care trăim, vremuri grele, vremuri tulburi.

Matei 24:10-14 Atunci, mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții.
11. Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.
12. Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.
13. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
14. Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.
Vina pentru această stare de fapt este a tuturor predicatorilor, învățătorilor din cult sau fără cult, care trăiesc dublicitar.

S-a ajuns aici din cauza ignorării cuvintelor Domnului Isus, referitor la pricina de poticnire.

Nu mai suntem sensibili la cei din jur, nu ne interesează dacă un membru cade, dacă nu poate ține pasul, suntem atenți la cei care ne perie, ne lingușesc și cei care ne spun un adevăr ne sunt dușmani.

Luca 17:1-2 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin!
2. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să păcătuiască.
Matei 18:6-7 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.
7. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
Marcu 9:42 Dar , dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare.
Chiar dacă noi azi nesocotim acest mare și grav avertisment sub diferite pretexte, el rămâne valabil în planul lui Dumnezeu.

Păstori și lucrători, timpul ne este prielnic să ne pocăim acum.

Fii păstor al turmei, nu stăpân peste ea.

Fii păstor mergând înaintea turmei, călcând pe urmele Domnului Isus.

Fii păstor demn de persoana Domnului Isus, Marele Păstor al oilor.

1 Petru 5:1-4 Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită:
2. Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine;
3. nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei.
4. Și, când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei.
Amin! Vino Doamne Isuse!

Felicităm pe Monica si Ninel Lazar și creația lor, Asociația Magna Gratia, care împlinește 20 de ani

 

Acum 20 de ani, mai precis în anul 2005, familia Monica si Ninel Lazar a primit lumină de la Domnul să facă ceva minunat pentru slava Domnului și bucuria celor care citesc literatură creștină de bună calitate. Atunci și azi, totul costa, dar acești doi frați lucrează cu sârg să ne pună la dispoziție cele mai bune lucrări, vezi AICI și AICI. Puterea lor de a merge înainte cu această lucrare este dragostea lor mare față de Dumnezeu și semeni.

Îi felicitm din toată inima și cerem binecuvântarea Domnului peste ei, casa lor și peste lucrarea lor!

Monica si Ninel Lazar sunt căsătoriți de 26 de ani, Domnul i-a binecuvântat cu 5 copii (de la 17 la 24 de ani), toți în arca mântuirii prin har.

Cine sunt cei doi? Citiți mai jos:

Eu și Monica nu venim din familii de credincioși, eu am fost convertit pe când eram în liceul militar din Breaza, în 1992, într-un context adventist. Domnul mi-a dat harul să ies din acel sistem la scurt timp, dar apoi a durat o perioadă de vreo 10 ani de căutări. Între timp am întâlnit-o pe Monica și ne-am căsătorit. Ulterior, într-un moment de criză, Domnul a folosit acea circumstanță ca să mă convingă pe mine că nu era cale de întoarcere în lume, iar pe Monica de nevoia mântuirii. Era anul 2002, și am fost botezați amândoi la un an și jumătate după aceea. Am avut parte pentru cam aceeași perioadă de un predicator bun la o adunare baptistă din București, și așa ne-am îndrăgostit de doctrinele harului și de învățătura reformată. Eu lucram pe atunci la o companie britanică de inginerie, eu având diplomă de inginer, deși pasiunea mea din perioada liceului și a facultății erau literele; am și lucrat în timpul facultății ca jurnalist și editor, ca să pot supraviețui și să îmi închei studiile. Cum limba pe care o vorbeam la serviciu era engleza, și pentru că nu am găsit mai nimic tradus din marii autori reformați în librăriile creștine, am început să mă rog să văd dacă nu cumva Domnul vrea să folosesc darul limbii engleze și experiența editorială din timpul facultății. Am început prin 2004 cu un website pur evanghelistic, dar la scurt timp am văzut nevoia mare pentru mult mai mult, și în 2005 am publicat prima carte, Aproape creștin, de Matthew Mead, probabil și cea mai dificilă de tradus, pentru că am lucrat cu un manuscris din secolul XVII. Pe atunci mi-a luat 6 luni traducerea acestei cărți, acum zâmbesc când mă gândesc că, având în vedere dificultatea stilului autorului, aș fi putut să mă descurajez foarte repede. Până în 2008 am lucrat full-time ca manager de dezvoltare la Rompetrol, iar rezultatele foarte bune în acea poziție și etica muncii m-au adus în ipostaza de a alege între o poziție mai mare în companie sau să plec cu totul. A fost un moment bun să devin consultant independent în domeniul în care am făcut facultatea, dar să îmi pot gestiona singur timpul și să pot aloca mai mult din timp pentru lucrarea de literatură. Așa am putut să creștem la aproape jumătate din portofoliul actual până în 2019, când am trecut la o nouă etapă, începând să fim mai prezenți în social media și pregătind terenul pentru programul de lectură pentru lideri (intitulat Lucrători Încercați). Ulterior a fost o perioadă mai complicată cu sănătatea, practic m-am ales cu ceva probleme la coloana vertebrală cel mai probabil de la lucrul intens la birou, probleme care mi-au limitat tot mai mult mobilitatea, dar Domnul avea în plan asta ca să pot investi și mai mult timp în lucrarea de literatură și în coordonarea programului de lectură pentru lideri, unde mulți dintre participanți spun că le sunt un fel de mentor în timp ce navighează prin lectura celor mai bune 70 de cărți de teologie de la MAGNA GRATIA.

 Îmi place să cred că ceea ce este important la MAGNA GRATIA nu suntem noi, ca familie, ci mesajul pe care vrem să îl împărtășim prin bogăția autorilor pe care îi traducem și îi publicăm în limba română. Este și motivul pentru care noi suntem de fel mai discreți în ce privește bucătăria internă a lucrării, ca să zic așa, pentru că oamenii au tot mai mult tentația în zilele noastre să facă o vedetă din slujitori ai Domnului care nu sunt decât poștași ai Lui prin har. Marele erou din spatele poveștii MAGNA GRATIA este Domnul nostru. Fără călăuzirea Lui și fără desele încurajări pe care le-am primit de la El în multe momente critice, probabil că am fi renunțat de mult timp. Aproape 10 ani din cei 20 cât facem anul acesta au fost petrecuți într-un mediu foarte ostil, cu multe atacuri din afară, cu oameni care ne-au criticat fără să ne fi întâlnit vreodată, dar cu trecerea timpului, Domnul ne-a dat asigurările că ceea ce facem Îi este plăcut și că zgomotul trece, dar adevărul Lui rămâne tare. Nu știu ce să vă spun mai mult, aș vrea să spun mai puțin eu, și să las să vorbească mai mult cărțile pe care le-am publicat.

O poruncă către toți ucenicii Domnului: predicați Evanghelia!

Marcu 16:15. Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.

Tehnologia ultra modernă ne-a îndepărtat să mai fim împreună la aeropag, să ascultăm filozofie, agoră ca să comunicăm văzându-ne, să dăm mâna împreună la întâlnire și despărțre, nici la nuntă nu prea comunicăm și dacă comunicăm suntem atenți la telefon, să-l verificăm. Suntem niște mici monștri în spatele unui aparat care prin construcția lui ne descoperă toată goliciunea, urâțenia, ne despoaie de toată umanitatea care ar însemna: dragoste, respect, gingășie, bun simț și altele de acest fel. Am uitat sfatul lui Solomon care zice: „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea și de priceput dacă și-ar ține gura. (Proverbele 17:28) Dar lucrul acesta nu mai este posibil nicicum. Azi, toți știm nu numai fotbal cum eram catalogați mai dedemult, știm politică, știm să dăm sfaturi, dar uităm cât de ușor suntem manipulați de alți oameni care se ocupă de asta. Am uitat de Dumnezeu, de sfatul său care spune: „Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce, și apă amară? (Iacov 3:11)

Revărsăm cu forță în același timp și apă dulce dar și apă amară, oare de ce?

Nu ne adăpăm din apa cea bună a Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.

Nu ne interesează ce spune Cuvântul despre cercetarea de sine, ci mă interesează viața celui de lângă mine, lucru care este foarte rău.

Nu suntem interesați ca vorbirea noastră să fie plăcută, cu har, dreasă cu sare.

Nu suntem interesați ca din inima noastră să curgă râuri de apă vie ci, dăm din firescul nostru râuri care provoacă durere.

I-Porunca Domnului este clară, simplă și la subiect: „Mergeți în toată lumea”

Tehnologia de azi ne ajută să mergem de pe scaunul nostru, exact în toată lumea.

Apostolii și urmașii lor mergeau pe jos mulți kilometri să predice și pe drum erau în primejdie. EX. George Slev în călătoriile lui a fost lovit cu pietre de la care i s-a tras moartea, dar alții i-au luat locul.

Azi putem merge liniștiți prin postările și aprecierile noastere pe tot pământul.

Mergi în misiunea cerută de Domnul Isus?

 II-Porunca Domnului este să mergi și să predici Evanghelia.

Vedem azi puterea suporterilor de a-și încuraja echipa favorită, este mare și cu entuziasm.

Vedem la alegeri râvna, curajul, puterea de a crede că cel pe care îl susțin este perfect, cel mai bun.

Dar cu porunca Domnului cum rămânem?

Porunca este acuma și permanentă, ca toți oamenii să audă Evanghelia.

Ce aud oamenii de la mine? Ce predic eu cu râvnă și zel?

III-Porunca Domnului este: predicați Evanghelia la orice făptură.

Aceasta este însărcinarea Domnului Isus, această lucrare a făcut-o când era pe pământ.

Acest lucru l-au făcut apostolii și urmașii lor.

Acest lucru suntem obligați să-l facem, pentru că Domnul Isus ne-a poruncit. Suntem investiți să facem acest lucru.

Ioan 20:21, VDCC Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”
Făcând voia lui Dumnezeu vei fi răsplătit de Dumnezeu cu viață veșnică.

Făcând o altă galerie, având alte teme de transmis, nu vei primi nimic, că nu au ce oferi.

Fii plin de râvnă pentru Dumnezeu și pentru Evanghelia lui!

El îi va duce în apartamentul Lui veșnic pe toți acei ce s-au trudit și au împlinit porunca.

Matei 25:21, Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’

 

Apocalipsa 12:10, Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

25 de ani de când Dumnezeu a dat un loc de odihnă Bisericii Baptiste din Tg. Lăpuș

 

Eclesiastul 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Mișcarea baptistă s-a născut în urma multor zile de post, rugăciune și studiu al Bibliei, ea nu s-a format să fie o altă grupare religioasă, ci era ceva mai mult, adică punerea în practică a ceea ce este scris. De aceea baptiștii au adoptat principiul biblic al libertății și al despărțirii bisericii de stat, iar corpul bisericii este format din oameni născuți din nou, din Dumnezeu, care și-au declarat public credincioșia și apartenența la învățătura Scripturii, în jurul anului 1600. În gândirea baptistă nu poate exista un om care să nu aibă o Biblie, pe care să o citească în liniștea căminului său. Biblia este cartea lui Dumnezeu scrisă pentru noi oamenii, ca să cumoaștem bine voia sfântă a Lui și să o facem.

În orașul meu de suflet, unde m-am născut, văzând lumina zilei, dar și în zonă, baptiștii au existat începând din anul 1919.

Mai multe despre organizarea baptiștilor în zona orașului Tg. Lăpuș puteți citi AICI.

În anul 2000 Dumnezeu a dat prin bunăvoința Sa un loc unde baptiștii răsfirați în oraș și localitățile dimprejur, să se poată aduna și să laude pe Dumnezeu, dătătorul vieții.

Primul serviciu în noua casă s-a făcut în data de 19.06.2000, a doua zi de Rusalii, când am venit din Chiuieşti cu fratele Vasile Danciu şi un frate american Jimmy Morse, care lucra în zona Dej şi l-am adus cu gândul să ajute şi el cu ceva lucrarea nou înfiinţată.

De atunci lucrarea Domnului s-a desfășurat după programul pe care frații fondatori l-au stabilit atunci. În ziua Domnului de duminică, biserica se aduna dimineața când se desfășura un program de rugăciune în care după un îndemn din Cuvântul Domnului fiecare frate și soră sau oricine voia putea să vină în rugăciune cu cererile lui spre Dumnezeu. Urma apoi o oră în care era lăudat Dumnezeu prin cântare, poezie și predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Duminică seara era un program de o oră în care credincioșii se rugau, cântau și ascultau mesajul lui Dumnezeu predicat de un frate.

Peste săptămână biserica se aduna în ziua de vineri la ora 18 când de asemeni biserica se ruga, lăuda pe Dumnezeu și asculta mesaj din Cuvânt.

Biserica se aduna cu ocazia sărbătorilor care prezintă lucrarea Domnului Isus, precum: Întruparea Domnului Isus și Învierea Sa, ziua când Duhul Sfânt s-a pogorât peste ucenici în ziua de Rusalii. Biserica a mai organizat program de evanghelizare la cere veneau invitați de la bisericile baptiste din jur. Biserica mai organiza și programe ocazionale, cu ocazia venirii unor frați și surori să desfășoare programe cu copiii, femei și bărbați programe separate și seara se făcea un program pentru toți care doreau să vină, fie membri bisericii, dar și oricine voia să vină să se bucure. Program de botez, căsătorie, binecuvântare a copiilor născuți în sânul bisericii.

Timp de 25 de ani în care Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Tg. Lăpuș a avut un loc de odihnă, de închinare, și-a desfășurat activitatea sub ocrotirea Celui prea Înalt, a fost mulțumitoare Domnului pentru toate binecuvântările Lui. A mers înainte cu bucurie, chiar dacă mai veneau nori de întristare și apăsare, bucuria era mare și este mare și azi că Dumnezeu este prezent în mijlocul credincioșilor Săi.

Azi, când mulțumim Domnului pentru acest loc de rugăciune, biserica se roagă să vină aici un frate păstor, credincios Domnului și să lucreze la extinderea Împărăției lui Dumnezeu în această zonă.

Mulțumim lui Dumnezeu și dorim ca în continuare să facem voia Sa sfântă și binecuvântată, fiind supuși, ascultători de Dumnezeu, ocrotitorul oricărui om.

Psalmii 91:1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic.

Dumnezeirea, sursa mângâierii depline. De la cine aștepți mângâiere?

 

Ioan 14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.

   Sensibilitatea interioară a fiecărui om necesită intervenția dinafară, ca să fim ridicați dintr-o stare de tristețe în care cădem din cauza împrejurărilor neplăcute, dar și a greșelilor noastre făcute din neatenție. Pe pământ sunt sunt mulți mângâitori, dar care eșuează din cauza neputinței umane.

   Dacă azi nu poți fi mângâiat în necazul tău, dacă cei de la care aștepai o mângâiere te-au rănit mai rău și rămâi cu durere în suflet, dacă toate încercările de a ieși la liman s-au năruit, singura mângâiere stabilă și profundă vine de la Dumnezeu, care este Dumnezeul oricărei mângâieri. Mângâierea Domnului este mai înaltă decât gândirea noastră. Ea este Dumnezeiască, pătrunde toată ființa interioară, aducând balsamul dumnezeiesc al păcii, speranței și dragostei.

   Mângâierea omului este omenească și de slabă calitate, deoarece omul nu are răspunsuri la lucrurile lui, cum ar putea printr-o îmbrățișare, o atingere, să facă să dispară durerea celui ce are nevoie de mângâiere.
   Ucenicii erau cu Domnul Isus în camera de sus, unde au servit ultimul Paște, dar erau tulburați, triști, din cauza faptului că Domnul Isus le spunea despre moartea Sa și faptul că El va pleca la Tatăl Său în cer.

Ioan 14:1 Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.
Sursa mângâierii este Dumnezeirea, dacă crezi în Cuvântul Său.

Ioan 14:15 Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.
Al doile lucru care ni se cere este: „Să iubim Dumnezeirea”.

Ioan 14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.

   Aceste cuvinte ale Domnului Isus înseamnă:

1-El însuși a fost un Mângâietor cât a trăit pe pământ ca om și felul lui de a mângâia i-a uimit pe toți.

Vezi dintre multele exemple pe:

Bartimeu Marcu 10: 46 – 52. Oamenii îl certau, dar Domnul Isus s-a oprit și a spus: „Chemați-l”.

52. Și Isus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a mântuit.” Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după Isus.

Maria, care a uns picioarele Domnului Isus cu mir. Matei 26: 6 – 13. 10. Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.

Femeia prinsă în preacurvie. Ioan 8: 1 – 11. Gândul ei era la loviturile cu pietre aruncate asupra ei ca o revărsare de ură și dispreț. Dar Domnul Isus are o mângâiere ce depășește orice gândire umană. 11. „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”)
2-Duhul Sfânt vine ca un alt Mângâietor trimis de la Tatăl în urma rugăminții Domnului Isus.

Duhul Sfânt este un Mângâietor permanent în credincios și El este la dispoziția omului permanent.

Nu ai mângâiere în necazul tău?

Vezi poate ai întristat Duhul și nu te poate mângâia că tu personal îl oprești.

Dacă zici că ai Duhul Sfânt, dar nu ai mângâiere în viață, trebuie să te cercetezi, poate l-ai stins.

Domnul Isus a simțit durerea când a văzut neputința umană și că ucenicii nu au putut avea un cuvânt de mângâiere pentru Domnul, ci mai mult s-au lăudat pe ei înșiși: „ Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ceilalți au spus același lucru. (Marcu 14:31)

Acesta este rolul Duhului, printre altele să fie un Mângâietor, să nu fim singuri, să nu fim părăsiți.

2-Dumnezeu este sursa orIcărei mângâieri.

Dumnezeirea, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este o plinătate a mângâierii desăvârșite. Nimeni nu poate face ce face Dumnezeu în privința mângâierii.

2 Corinteni 1:3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri.

Romani 15:5 Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus,

Mângâierea lui Dumnezeu este veșnică dacă o primești așa cum este dată de Creator.

2 Tesaloniceni 2:16 Şi Însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde.

Mângâierea pe care o dă Dumnezeirea este una superioară, pe care omul nu o poate da.

2 Corinteni 1:5 Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele* lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.
Ioan 14:26  Dar Mângâietorul* , adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă* va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Ioan 15:26  Când* va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El* va mărturisi despre Mine.
Ioan 16:7  Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul* nu va veni la voi, dar, dacă* Mă duc, vi-L voi trimite.
Ioan 16:13 Când va veni Mângâietorul, Duhul* adevărului, are să vă* călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Mângâierea Dumnezeirii este mai înaltă decât gândirea umană,  desăvârșită, completă, mult superioară, deoarece: este permanentă, ne învață, înlocuiește tristețea cu pacea și multe alte asemeni. Tristețea este pricinuită de multe fenomene și necazuri, Dumnezeu are răspuns la toate.
Un exemplu viu, real trăit de un om care se baza în totalitate pe Dumnezeu este un argument că ce spune Biblia este adevărat.

Pastorul Richard Wurmbran povestește despre cele petrecute în închisoare alături de fratele Nicolae Moldoveanu. El a spus: „Era iarna și era foarte frig și un gardian beat l-a pus pe Nicolae Moldoveanu să stea cu burta pe podeaua de beton care era înghețată. După multe ore, Nicolae s-a ridicat fără să fie supărat pe gardian, cu inima plină de pace și cu fața zâmbitoare și ne-a cântat o cântare de laudă pe care a compus-o când a stat pe podea: Ție-ți cânt Dumnezeul meu.”

Tie-Ţi cânt Dumnezeul meu

Autor: Nicolae Moldoveanu  |  Album: Cantarile Harului - Volumul 7  |  Tematica: Diverse

1.    Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Pentru bunătatea Ta,
Pentru harul Tău cel mare,
Te voi binecuvânta,
Şi în şoaptă, şi-n strigare!
Te voi binecuvânta,
Te voi binecuvânta,
Şi în şoaptă, şi-n strigare!

2. Ţie­-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-­Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Pentru toate ce mi-­ai dat,
Pentru dulcea Ta-­ngrijire,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulţumire,
Pentru tot ce mi-ai luat,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulţumire.

3. Ţie-­Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Şi nu vorbe vreau să spun,
Ci cântarea mea să-Ţi ardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Şi-n iubire să se piardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Şi-n iubire să se piardă.

4. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Nu că eu aş şti să cânt
Sau că am vreo vrednicie,
Dar iubirea-mi dă avânt
Ca să-Ți cânt, mărire Ţie!
Dar iubirea-mi dă avânt,
Dar iubirea-mi dă avânt
Ca să-Ți cânt, mărire Ţie!

Coloseni 2:1-3 Vreau, în adevăr, să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru toți cei ce nu mi-au văzut fața în trup;
2. pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3. în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei.