Mânzat Petru 1952 – 2025 din Câțcău

 

În Memoriam – Petru Mânzat - 1952-2025

Un om al lui Dumnezeu, un slujitor al harului, o inimă caldă pentru oameni

Cu adâncă durere, dar și cu o nădejde vie în Hristos, anunțăm trecerea la Domnul a celui care a fost soț, tată, bunic, frate, păstor și prieten — Petru Mânzat, un om al credinței și al slujirii neobosite.

Viața și chemarea

Petru Mânzat s-a născut la 14 august 1952, în localitatea Câțcău, județul Cluj.
 A crescut într-o familie de credincioși baptiști, în care tatăl său, Nicolae, a fost bătrân de adunare (prezbiter) în Biserica Baptistă din Câțcău. În acest mediu de credință și slujire, Petru a fost format spiritual încă din copilărie.

L-a cunoscut pe Domnul în adolescență și a încheiat legământ cu Dumnezeu în apa botezului în anul 1970, la vârsta de 18 ani, fiind botezat de fratele Vasile Talpoș la Biserica Baptistă din Mănăștur, Cluj.

A fost cel mai mic dintre cei șapte frați:

●       Ionel căsătorit cu Tudorica, pastor slujind timp de aproximativ 50 de ani în Dej;

●       Veronica căsătorită cu Gavril Dican (plecați la Domnul);

●       Gavril căsătorit cu Susana (plecați la Domnul), slujitori în zona Arad;

●       Maria căsătorită cu Pavel Mânzat;

●       Nicolae (Nicu) căsătorit cu Domnica, cu slujire la Bistrița, Hațeg și ulterior în SUA;

●       Ana Mureșan;

●       și el, Petru, împreună cu soția sa, Susana (fostă Magda).

Formare profesională și teologică

●       Școala Generală Câțcău

●       Școala Profesională (prelucrarea lemnului) Târgu Mureș

●       Liceul Industrial  Năsăud

●       Institutul Tehnic cu profil minier Baia Mare (1979–1982)

●       Institutul Teologic Baptist  București (1994–1999)

Familia și începuturile slujirii

S-a căsătorit cu Susana Magda (născută în 1952) în anul 1978, rămânând căsătoriți timp de 47 de ani. Împreună au fost binecuvântați cu doi copii:

●       Lavinia (n. 1979), împreună cu soțul său, Luke Roberts, și fiica lor, Ronela (15 ani);

●       Cristi (n. 1986), împreună cu soția sa, Alina (fosta Imbuzan), și copiii lor: Joshua (10 ani), Divya (6 ani), Jessica (3 ani).

A lucrat în tinerețe la întreprinderea de mobilă din Dej, iar în paralel a slujit ca dirijor de orchestră și cor în mai multe biserici: Dej, Bunești, Căpâlna. După absolvirea studiilor tehnice, familia s-a stabilit la Rodna, unde Petru a lucrat ca inginer minier la IPEG (Întreprinderea de Prospecțiuni și Explorări Geologice) până în 1994. În tot acest timp a slujit ca prezbiter la Biserica Baptistă din Rodna, misionând în Feldru, Nepos și Ilva Mare.

Slujire pastorală și misiune

După retragerea din activitatea minieră, s-a dedicat exclusiv slujirii pastorale. A fost păstor al următoarelor biserici:

●       Biserica Baptistă din Beclean: 1995–1997

●       Biserica Baptistă din Ciceu Poieni: 1997–2025 (~30 ani)

●       Biserica Baptistă din Dumbrăveni: 2005–2025 (20 ani)

●       Biserica Baptistă din Ilva Mare: 1990–2023 (33 ani)

●       Biserica fratilor Romi din Ilva Mare (Ilva Mare 2): 2017–2025

În toate aceste locuri, s-a implicat nu doar spiritual, ci și în mod practic, contribuind la construirea de noi locașuri de închinare (Ciceu Poieni, Ilva Mare, Ilva Mare 2) și participând la renovarea completă a bisericii din Dumbrăveni — până în ultima săptămână a vieții sale.

Un om al lui Dumnezeu, un slujitor al harului, o inimă caldă pentru oameni

A fost un slujitor dedicat al Evangheliei, un păstor baptist cu o inimă largă pentru lucrarea lui Dumnezeu, cunoscut și prețuit pentru credincioșia lui, pentru dragostea sa față de oameni și pentru viața trăită cu integritate și sacrificiu.

O viață închinată slujirii

Fratele Petru nu a înțeles slujirea ca pe o poziție, ci ca pe o chemare sacră. A fost mereu gata să stea alături de cel în nevoie, să consilieze cu blândețe, să sfătuiască înțelept și să încurajeze pe cel doborât. A înțeles că dragostea lui Dumnezeu se arată prin prezență, prin ascultare și prin dăruire sinceră.

Nu a refuzat jertfa. Fie că era vorba de o rugăciune târzie în noapte, de o vizită într-un moment greu sau de o predică pregătită cu trudă, le făcea pe toate cu o inimă plină de pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Nu a compromis niciodată adevărul Scripturii. Predicile lui erau adânci, lucrate, vii — pentru că știa că viața adevărată vine din Cuvânt.

Un om al închinării

A iubit cântarea corală și instrumentală. Cu har și rigoare, a format coruri și orchestre, dirijând cu bucurie și reverență, dorind ca prin muzică să-L înalțe pe Dumnezeu și să zidească Biserica. Pentru el, închinarea era o declarație de credință, nu doar un moment muzical.

Un caracter frumos, o inimă blândă

Petru Mânzat a fost un om simplu, dar plin de noblețe sufletească. Nu a căutat funcții, nu a alergat după recunoaștere, dar cei care l-au cunoscut au văzut în el un om al lui Dumnezeu adevărat. Unde a fost sinceritate, a fost și lumină; unde era nevoie, el era deja acolo.

Moștenirea care rămâne.

Care este mostenirea cea mai buna pe care cineva o poata lasa in urma?

Petru Manzat lasă în urmă o familie binecuvântată, o viață întreagă de slujire și o moștenire spirituală bogată. Cei care i-au fost aproape, cei care l-au ascultat predicând, cei care au cântat sub îndrumarea lui sau care s-au rugat împreună cu el, știu că fratele Petrică a fost un dar de la Dumnezeu pentru Biserică.

A plecat acasă, acolo unde și-a dorit mereu să ajungă, la Domnul pe care L-a iubit și L-a slujit cu toată ființa.

„Bine, rob bun și credincios… Intră în bucuria Stăpânului tău.”
 Matei 25:21