Alexa Iosif 1892 - ? din Vasile Goldiș

 

Fratele Alexa Iosif s-a născut în ziua de 8 februarie 1892 în localitatea Mocirla, județul Bihor, azi Vasile Goldiș, județul Arad. Părinții se numeau Nicolae și Persida, plugari, de naționalitate română.

Face patru clase primare în localitatea natală.

În ziua de 10 iulie 1914 se căsătorește în localitatea Mocirla cu Ecaterina, născută Cișmaș și Domnul i-a binecuvântat cu 6 copii: Pavel, născut în 1921, Iosif, născut în 1923, Ioan, născut în 1925, Floare, născută în 1928, Flore, născut în 1932 și Alexandru, născut în 1933.

Auzind Cuvântul Domnului se hotărăște să-l respecte în tot ce scrie și se botează după cum este scris, în ziua de 12 septembrie 1922 de fratele Gheorghe Florean din Talpoș.

Fratele Alexa Iosif este ales în anul 1951 ca predicator al Bisericii Creștine Baptiste din Mocirla, raionul Ineu, unde și locuia. Biserica avea 30 de membri, fratele slujea benevol și intreținea familia din plugărit (agricultură). Nu a fost ordinat, dar a fost credincios în lucrarea încredințată de Domnul.

Surse:

Ciprian Simuț

Vasile Paul

Arhivă

Al șaselea Congres Mondial Baptist: Atlanta, Georgia SUA, 22-28 iulie 1939

 

Mă ajută cineva cu o poză mai bună?

Trecuseră douăzeci de ani de când Dumnezeu aduseră pacea peste pământ prin Tratatul de Pace de la Versailles, care a dus la încheierea oficială a Primului Război Mondial. Era o pace a forței și nu a păcii, pe care o dă Împăratul Păcii, adică Domnul Isus, singurul Fiu al lui Dumnezeu.

Poporul baptist s-a bucurat de trecerea în anul 1939, pentru că aștepta cu nerăbdare un eveniment mondial, întâlnirea de la Atlanta a Congresului al șaselea. Un evenimet care aducea împreună baptiști din întreaga lume, ca să mulțumească lui Dumnezeu pentru călăuzire și puterea de a predica Evanghelia.

Fratele Ioan Cocuț scrie un articol în revista „Farul Creștin”, în numărul unu din 7 ianuarie 1939: „În pragul Anului Nou” în care spune: „Privind spre anul care se duce și spre cel ce ne așteaptă, o mulțime de gânduri năvălesc în mințile noastre, gânduri cari ne mișcă, ne cutremură și ne frământă. Ce iute a trecut 1938! Lumea a trăit frigurile războiului lumii întregi! Două războaie au continuat tot anul, unul la apus (Germania începea să creeze tensiune militară în zonă, ce a dus în 1939 la invazia Poloniei) și altul la răsărit (între Japonia și China) și era să ia foc toată Europa.  De aceea cine zidește pe Dumnezeu, lucrează pentru eternitate. „Și lumea și pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac” La începutul anului 1939 chemăm întreagă frățietatea la o nouă predare în slujba lui Hristos….”.

Conducerea Alianței Mondiale Baptiste prin George W. Truett, președinte și J. H. Rushbrooke, secretar general, în mesajul de Anul Nou către poporul baptist spune: „Vă salutăm în numele lui Dumnezeu și ne rugăm ca în tot timpul anului 1939, să se reverse peste voi acele binecuvântări pe cari numai El le poate da. Niciodată n-a fost mai învederat ca acuma, că această lume zbuciumată are nevoie de Evanghelia Domnului și Mântuitorului nostrum Isus Hristos. Să ne rugăm ca Duhul divin să stăpânească peste cei ce se vor întruni la Atlanta…”.

În anul 1938 numărul baptiștilor a ajuns la 12.000.000 membri în întreaga lume. La Congres au participat baptiști din 66 de țări. Frații noștri din țară au organizat rugăciune, special pentru acest Congres.

De la începutul anului conducerea Alianței se uita peste zgomotul armelor care se auzea și producea teamă de un nou război la Dumnezeu, care putea să facă posibilă întâlnirea Congresului la data stabilită. Prin reviste se făceau anunțuri despre pregătirile ce se fac.

Delegația baptiștilor din România era condusă de fratele Ioan Cocuț, secretarul Uniunii Baptiste, care a plecat în Statele Unite în ziua de 22 aprilie 1939. Din delegație au mai făcut parte frații: Luca Sezonov și D. Pascu.

Dinaintea deschiderii Congresului, orașul Atlanta, capitala Georgiei din S.U.A. era în sărbătoare. La intrarea în oraș erau postate benere mari pe care scria: „Bine ați venit, frați baptiști din toată lumea la Congresul Alianței Baptiste Mondiale”. În oraș erau steaguri arborate pe care era scris: „Bine ați venit, baptiști din toată lumea”. Aceste steaguri erau pe clădiri, mașini, la intrarea în restaurant și peste tot se vedeau fluturând. Lucrările Congresului s-au desfășurat în clădiri numite „Auditoriul orașului”, care aveau 7.000 de locuri, iar întâlnirile de seara se țineau pe arena sportivă, care avea 50.000 de scaune.

Congresul a început în ziua de 22 iulie 1939, sâmbătă la ora 12, cu o mare paradă care a plecat de la Capitoliul orașului până la arena sportivă. În fruntea paradei au fost reprezentanții Alianței Mondiale, apoi autoritățile locale, guvernator, primar, comandantul poliției și șeful pompierilor. A urmat o fanfară de fete, îmbrăcate în uniformă militară, după ele a venit muzica „Armatei Mîntuiri”, compusă din 600 persoane. Au mai fost fanfare, orchestre, grupuri, automobile, reprezentând toate instituțiile din Atlanta.

La ora 12 această paradă a început să înainteze în sunetul muzicii care a început cu cântarea „Ostașii lui Hristos adunați-vă”.

La intersecția străzilor Peachtree cu Ponce de Leon, parada s-a oprit și primarul orașului Atlanta a înmânat lui dr.  George W. Truett, președintele Alianței, cheia orașului. Parada și-a continuat drumul până la arena sportivă. La ora 14,30 arena era plină cu peste 40.000 de oameni, veniți din cele 66 de țări participante.

Pe arenă erau două coruri, unul compus din 300 de persoane, îmbrăcate în alb și un cor al negrilor, compus din 500 de persoane, care au cântate laudele Domnului. S-a citit scrisoarea președintelu Americii, Roosevelt și au urmat salutări care au venit din multe părți.

S-a dat citire unui apel „Cuvântul Baptiștilor către lume”, mesajul s-a construit pe „Spiritualitatea Bisericii”.

„..Părerea noastră distinctă în ce privește Biserica, este că spiritualitatea este caracteristica ei. Noi am susținut totdeauna că Biserica ocupă o sferă distinct spirituală: 1. O sferă spirituală, 2. Un individ spiritual, 3. O democrație spirituală, 4. O slujbă spirituală, 5. O lucrare spirituală.

Concluzia: Cuvântul nostru baptist către lume: să-L cunoaștem căutându-l în Biblie, clarificându-l în mințile noastre și meditând asupra lui în inimile noastre….”.

Tineretul baptist adunat la Congres, a hotărât ca Congresul Tinerilor Baptiști din anul 1942 să se țină la București, România. La Congres s-a organizat conferința tuturor misionarilor în străinătate.

Al șaselea Congres Mondial Baptist: Atlanta, Georgia, SUA, 22-28 iulie 1939 a ales în slujirea de președinte pe fratele J. H. Rushbrooke, iar secretar general dr. W. O. Lewis. În Comitetul Alianței, din partea Românilor baptiști a fost ales fratele L. L. Sezonov.

Cuvântarea de încheiere a Congresului a avut-o dr. Cl. Gray. Fratele face o trecere în revistă a organizării Congresului, entuziasmul presei de a comenta despre eveniment. A încheiat: „Plecăm de la acest Congres cu inima plină de dragostea lui Hristos și hotărâți s-o împărtășim unei lumi pierdute”.

Surse:

Ioan Cocuț

Farul Creștin

Pavel Badea, 1935 - 1992 din Burzuc

 

Născut la 21 octombrie 1935 în localitatea Burzuc, județul Bihor, din părinții Teodor și Onișa (Ana), credincioși baptiști, a fost al treilea dintre cei șase copii cu care Domnul binecuvântase acea familie.

L-a acceptat pe Domnul Isus Christos ca Mântuitor și Domn personal în 1954, iar în data de 5 septembrie a aceluiași an, a fost botezat în Biserica Baptistă din localitatea Bălaia, județul Bihor, de către fratele Pastor Daniel Ficuț.

Imediat după pocăință, în viața lui de credință a devenit vizibilă chemarea la lucrarea sfântă. Era un tânăr plin de înflăcărare, predicând Evanghelia atât în biserica locală, cât și în bisericile din împrejurimi. În anul 1961 pășește pe porțile Seminarului Teologic Baptist din București, fiind absolvent al anului 1965.

S-a căsătorit în anul 1957 cu sora Ana Pop din Burzuc. Domnul le-a binecuvântat familia cu doi copii, Dorina și Teofil, ambii stabiliți actualmente în Statele Unite.

După ordinare, din anul 1965 până în anul 1967, a fost pastor în cercul de biserici Mișca, Avram Iancu, Tămajda. Din anul 1967 până în 1971 a fost pastor în cercul Burzuc, Țigănești, Sîrbi, Botean, Ciuhoi. De aici, în 1971 este transferat la Tulca, unde și-a încheiat activitatea pastorală.

Ca lucrător al Evangheliei, a încurajat mulți tineri să urmeze cursurile Seminarului Teologic Baptist din București. Printre aceștia se numără Valeriu Iovan, Gherorghe Cioară, precum și Marian Chirla.

În activitatea pastorală, a predicat Evanghelia salvării cu multă îndrăzneală și cu o deosebită putere, fiind gata să lupte până la sânge pentru păstrarea învățăturilor curate ale Cuvântului Scripturii. A fost un bun conducător și organizator, activând timp de aproape 20 de ani ca membru în Comitetul Comunității Creștine Baptiste Oradea.

De mai multe ori, în ultimii ani, starea sănătății i s-a agravat. A fost internat în spital, unde i s-a stabilit un diagnostic care implica o intervenție chirurgicală delicată, ceea ce l-a determinat să plece la copii, în S.U.A., unde, cu toate intervențiile medicale, a fost printre ai săi, aici pe pământ, până în 26 septembrie 1992, trecând din brațele fiicei sale, Dorina, spre alte meleaguri, cu cuvintele:,,Nu mă opriți! Lăsați-mă să mă duc acasă, la Domnul meu! Să nu mă plângeți!”

A fost înmormântat în orașul Cleveland în data de 3 octombrie 1992. Serviciul de înmormântare s-a ținut în Biserica Creștină Română din acel oraș, fiind condus de fr. Pastor Mircea Filip.

În semn de omagiu pentru activitatea devoțională a celui ce a fost inițiatorul și inspiratorul atâtor activități în nenumărate biserici, Comitetul Bisericii baptiste din Tulca, împreună cu pastorul girant Ioan Cotrău, au hotărât ținerea unui serviciu divin solemn, la care au luat parte frați și surori din biserica din loc și din împrejurimi, o mulțime de consăteni, precum și numeroși pastori. Uniunea Cultului Creștin Baptist a fost reprezentată prin fr. Nicolae Gheorghiță, secretar general, iar din partea Comunității Bisericilor Baptiste din Oradea au participat fr. Dr.Cornel Iova, Pavel Badea II, precum și pastorii Teodor Vereș, Aron Morar, Valeriu Iovan, Florian Negruț, Ioan Marișcaș și alții.

Biserica și-a pierdut pastorul pământesc, dar Cel care a întemeiat Biserica, Cel ce o susține și-i poartă de grijă este Cel Viu, Domnul domnilor și Regele regilor, Dumnezeul cel veșnic. El să reverse din belșug mângâierea Sa atât peste familia îndoliată, cât și peste bisericile pe care le-a păstorit cel ce a fost fratele nostru Pavel Badea.

 

Surse

Ioan Cotrău

Pavel Badea II

Farul Creștin

Andreican Mircea 1967 – 2016 din Arad

Pastorul Mircea Andreican s-a născut la data de 30 septembrie 1967 în Arad, fiind primul dintre cei trei copii ai lui Ioan şi Maria. S-a născut într-o familie de creştini ortodocşi, ajungând la vârsta adolescenţei să se declare ateu.

A absolvit Liceul Industrial nr. 5 din Arad, secţia de sculptură, după care şi-a început cariera în acest domeniu. Acesta a fost locul în care a întâlnit oameni care i-au prezentat Evanghelia şi datorită cărora a păşit pentru prima dată într-o biserică creştină baptistă - Biserica „Speranţa” din Arad, unde la predica fratelui

pastor Truţa Ionel, în anul 1988, şi-a predat viaţa în mâna Domnului Isus.

 În anul 1988 s-a căsătorit cu Maricela Andreican, născută Ciobanu, fiind binecuvântaţi cu fiica Alexandra Giorgiana.

S-a implicat imediat în slujire ca lider de tineret la Biserica Baptistă „Speranţa” Arad şi în vestirea Evangheliei pe câmpul de misiune. În anul 1993 a fost ordinat ca pastor al Bisericii Creştine Baptiste „Credinţa” din Arad.

A obținut licenţa în istorie şi filologie în cadrul Facultăţii de Ştiinţe         Umanist-Creştine a Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad. Şi-a dorit continuu să fie bine echipat pentru lucrarea la care a fost chemat, urmând cursuri biblice, printre care putem aminti cele oferite de Institutul Biblic Aaron şi Hur, precum şi Saddleback Church in Essential Studies in Church Health Development. A absolvit TCM International Institute din Viena, Austria, obţinând diploma în ”Master of Arts in Practicai Ministries” şi ”Master of Divinity” la Central Baptist Teological Seminary din Minneapolis, Minnesota. A fost membru fondator şi director executiv al Organizaţiei Misionare „Izvorul de Viaţă” Arad, al Proiectului de alfabetizare „Ruth” Arad şi al Institutului Român de Pregătire Misionară. A slujit ca pastor al Bisericii Baptiste din Cuvin şi începând cu anul 2006 a fost directorul Casei de copii „Speranţa” din Vişeu de Sus, judeţul Maramureş.

După revenirea în Arad a păstorit, prin harul Domnului, bisericile baptiste din localităţile Mişca şi Nădab. A replantat Biserica Baptistă din localitatea           Socodor, unde a reconstruit clădirea bisericii din temelii, lucrările fiind finalizate în anul, 2016. Şi-a desfăşurat activitatea şi în cadrul Asociaţiei International Needs România, unde a fost coordonator şi instructor al programului de plantare de biserici şi evanghelizare, în sud-estul României, dar şi în Europa Centrală şi de Est, Turcia etc.

În toti aceşti ani, pastorul Mircea Andreican s-a confruntat cu o boală de inimă care, în ciuda concluziilor medicale, nu l-a oprit să îşi ducă la bun sfârşit lucrarea încredinţată, îndrumându-i pe mulţi pe calea credinţei.

În ultima vreme starea lui de sănătate s-a agravat, dar chiar şi pe pat de suferinţă fiind, nu a încetat să slujească bisericilor prin intermediul tehnologiei, predicând sau făcând cateheză şi consiliere biblică.

Mircea Andreican a luptat lupta cea bună, isprăvind alergarea şi păzind credinţa până În data de 5 mai 2016, la vârsta de 48 de ani, când Domnul l-a chemat acasă, unde îl aşteaptă cununa neprihănirii din mâna Judecătorului Cel Drept.

Seviciul divin de înmormântare a avut loc în data de 9 mai 2016, în lăcaşul de închinare al Bisericii Creştine Baptiste „Speranţa” Arad. Printre cei ce au participat la slujba de înmormântare au fost pastori, membri şi slujitori ai bisericilor pe care pastorul Andreican Mircea le-a slujit, rudenii şi mulţi alţi credincioşi din diferite biserici de aproape şi de departe.

Chiar dacă durerea despărţirii este mare, îl vom păstra în inima noastră ca pe o mărturie vie, demnă de urmat.

Surse:

Maricela şi Giorgiana Andreican

Creștinul Azi

Prodan Ioan 1910 - ? din Nicula

 

Fratele Ioan Prodan s-a născut în ziua de 07 ianuarie 1910 în localitatea Nicula, județul Someș, azi Cluj. Părinții se numeau Alexandru și Elena, de religie greco-gatolică și naționalitate română.

Încă pe când ava 18 ani se îndrăgostește de Cuvântul Domnului și se decide   să-și predea viața în mâna Mântuitorului care a murit și i-a iertat păcatele, botezându-se în anul 1928.

În 1932 este încorporat de Centrul de Recrutare Dej, la Regimentul 31 Artilerie și rămâne la vatră cu gradul de sergent.

În ziua de 26 octombrie 1933, în localitatea Panticeu, județul Cluj, se căsătorește cu Mărioara, născută Mușuțan și Domnul le dă doi băieți.

Dând dovadă de credincioșie și devotament în lucrarea de predicare, în anul 1935 este ordinat ca predicator pentru Cercul de Biserici Baptiste Panticeu, care avea opt comune. Cercul avea un număr de 394 de membri și 191 de aparținători.

Fratele Ioan Prodan a păstorit Biserica Creștină Baptistă din Panticeu până în anul 1962. A fost primul predicator care a predicat în Cartierul Iris din Cluj în anul 1933 și cu primii convertiți s-a format o biserică baptistă. A contribuit la formarea Bisericii Creștine Baptiste din Săliștea Nouă, județul Cluj.

Vă rog ajutați-mă cu mai multe informații.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Sunt fiica Pastorului Prodan Ioan din Panticeu.

Tatăl meu s-a născut la data de 7.01. 1910 în localitatea Nicula, județul Cluj.

În anul 1928 s-a botezat în Cluj-Napoca; mergând cu alți tineri în lucrarea Domnului, a ajuns și în Panticeu, unde a cunoscut-o pe Maria Mosutan viitoarea lui soție și mama mea, cu care mi se pare că în 1931 se și căsătorește.

A slujit alături de cei din Panticeu, localitate în care bunicul a construit în 1936 împreună cu tata și ceilalți sfinți ai Domnului biserica.

În acel colț al României , tatăl meu a slujit ca pastor până în 1982, când a plecat ACASĂ.

A avut multe sate în care mergea, în calitate de lucrător și slujitor al Domnului: Vultureni, Băbuțiu, Jula, Deușu, Iclod, Nima, Barai...

Mergea pe jos indiferent de vreme, pe ploaie, pe soare, prin zăpadă... peste dealuri...

Sâmbăta după masa, indiferent ce lucra, lăsa lucrul și se spăla, se îmbrăca și pleca în lucrarea Domnului, mama rămânând acasă cu noi. Pe primul loc în viața dânsului era lucrarea Domnului.

Iubea mult lucrarea Domnului. Casa noastră era deschisă în permanență pt. Cuvânt, rugăciune, sau sfaturi....!

Îmi amintesc că eram mică, aveam în jur de 6-7 ani și la un sfat frățesc și rugăciune, spunea tatăl meu că în că într-un an se va opri tot pământul  și se va cunoaște că Domnul intervine în viețile noastre. Nu am reținut anul, dar l-am întrebat pe fratele meu care era mai mare să facă un calcul și să vedem câți ani voi avea atunci; și mi-a zis  că 67  de ani. Și când a venit pandemia peste noi, mi-am amintit de vorbele lui tăticul, și chiar atunci am împlinit 67 de ani.

E mare Dumnezeu!

La fel cum îmi zicea un verișor, Cornel Rusu, care își aducea aminte că în adolescență tăticul le zicea că ei vor vedea și auzi pe cei ce sunt în America ca și când ar fi lângă ei, deși nici televizor și nici telefon nu era atunci....

Erau minunate orele petrecute în rugăciune, învățarea Versetelor de aur...

Aveam vreo 4-5 anișori și-mi era frică de tunete și fulgere, de vremea grea. Atunci mă lua în brate și mă scotea afară și-mi arăta cerul, și-mi zicea că acolo e Dumnezeu și că acum vorbește, prin tunet sau fulger; și El dă ploaia la timpul potrivit la fel și zăpada.

Cocian Marțian 1920 – 2001 din Târlișua

 

Fratele Marțian Cocian s-a născut în ziua de 16 mai 1920 în localitatea Târlișua, județul Someș, azi județul Bistrița-Năsăud. Părinții se numeau Ioan și Paraschiva, plugari, de naționalitate română.

Studiază patru clase primare și doi ani la Seminarul Teologic Baptist din București.

În anul 1942 este recrutat și încorporat la Regimentul 11 Călărași Arad și rămâne la vatră cu gradul de Plutoner Major. A fost concentrat pe front și în Cehoslovacia, a fost rănit, dar Domnul i-a purtat de grijă și i-a dat viață. A fost decorat cu medalia: „Serviciul Credincios” și „Victoria”.

În ziua de 21 ianuarie 1947 se căsătorește la Arad cu Florica, născută Petrică și Domnul le dă patru copii: Marcel, născut în ziua de 18 aprilie 1948, Teofil, născut în 17 aprilie 1949, Cristian-Dorel, născut în 29 decembrie 1951 și Dana.

Întoarcerea fratelui Marțian Cocian la Domnul a fost una dramatică. În anul 1940 Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei prin Dictatul de la Viena și fratele s-a refugiat în zona Aradului. Auzind că i-a murit mama, a fost tulburat pentru că nu putea fi măcar la înmormântarea ei și cu sufletul trist, într-o seară, pe când era militar, trece pe sub o fereastră de unde venea melodia armonioasă a unei cântări creștine, care îl liniștea și a intrat să asculte. Acolo era și un general și fratele fiind militar, a luat poziția de drepți, a salutat și a cerut permisiunea să raporteze, la care generalul i-a spus: „tinere ocupă loc, aici nu sunt generali, nici alte grade, ci doar frați”.

Pe când era șeful popotei (bucătărie și sala cu mese unde mâncau doar cadrele militare) la o garnizoană din Arad, s-a apropiat de el un ofițer, inginerul Cicirean, care i-a vorbit despre Domnul Isus și într-o seară a fost chemat la Biserica Creștină Baptistă Arad-Șega, unde a fost impresionat de ce a auzit și văzut acolo.

După multe experiențe de acest fel, fratele Marțian Cocian se hotărăște să-l urmeze pe Domnul Isus și este botezat în ziua de 24 martie 1946 de către fratele Pitt Popovici.

În ziua de 23 mai 1949 este ordinat ca păstor la Biserica Creștină Baptistă  Șega-Arad. Comisia de ordinare a fost compusă din frații: Ioan Socaciu, Alexa Popovici și Truța. A locuit în orașul Arad, pe strada Poetului nr. 9.

În anul școlar 1949/1950 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, continuă studiile în anul 1950/1951 și nu se mai înscrie în anul următor, 1951/1952.

Fratele Marțian Cocian a fost un serv credincios Domnului și-a iubit familia, dar și semenii din jurul său. Nu a acceptat compromisul sau ascultarea de regimul comunist, care i-a atras multe neplăceri. A fost un om care a trăit disciplinat   și a dorit să imprime în frați dragostea și ascultarea de Dumnezeu.

În anul 1978 părăsește România și pleacă în Statele Unite și se așază în orașul Chicago, unde  înființează Biserica Creștină Baptistă Română Betleem, iar în anul 1984 a pus bazele Primei Biserici Baptiste Române în Atlanta.

În ziua de 8 aprilie 2001 Domnul a hotărât să-și cheme slujitorul credincios acasă, în Împărăția Lui Veșnică.

Surse:

Familia

Arhive

Luminătorul

Țion Simion 1906 - ? din Gârbovița

 

Fratele Simion Țion s-a născut în ziua de 30 aprile 1906 în localitatea Gârbovița, județul Alba. Părinții se numeau Grigore și Tudorica, de religie baptistă și naționalitate română.

Studiază patru clase primare și mai târziu trei clase la Seminarul Teologic Baptist din București.

Auzind din familie despre Dumnezeu și mântuirea Lui prin Domnul Isus, care   și-a dat viața ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică, fratele  s-a dăruit Domnului. În anul 1920 este botezat.

Anul 1927  este debutul fratelui în publicarea poeziei. În revista baptistă „Farul Mântuirei” numărul 11/1927, apare pe prima pagină poezia „Lumina lumii”, iar în numărul 12/1927 poezia „Rusaliile”.

Având și pasiunea de a se ocupa de copii, frații din Biserica Creștină Baptistă din Cluj Mănăștur îl invită în ziua de Paște, 15 aprilie 1928, să conducă un program. La această biserică s-a ocupat mai mulți ani de copii.

În anul 1928 este încorporat de Centrul Militar Alba, la Regimentul 81 Infanterie, râmânând la vatră cu gradul de soldat.

Având pasiunea studiului, fratele Simion Țion face și traduceri pentru revista „Farul Mântuirei”. Apare primul articol tradus în revisita 1 și 2/1929, „Jugul Zgârceniei”, tradus din „Beke Hirnok”.

Fiind un frate devotat și cu râvnă în lucrarea Domnului, frații îl ordinează în anul 1932 ca predicator la Biserica Creștină Baptistă din Satu Mare, unde și locuia pe strada Plevnei, nr. 18.

Anul 1934 este anul în care fratele Simion Țion publică „Volumul I, Poezii Religioase”, compuse, dar și traduse. Cartea apare la Editura „Autorului”, prefața semnată de Ioan Dan din Cluj. Cartea are și „Cuvânt înainte” scris de autor în Cluj, iunie, 1934 și are 208 pagini. Conține 150 de poezii, convorbiri, piese, dialoguri și monolog, se putea comanda de la autor care locuia în Cluj, strada Tudor Iancu, nr. 1. Fratele a început să scrie poezii în anul 1924 și înainte de a tipări volumul de poezii, scrie următoarea poezie „Zece ani – 1924 – 1934”, iar prima strofă spune:

De zece ani este acum,

De când am început a scrie,

Câte un vers- câte-o poezie

Și astăzi este un volum”.

După această carte de poezii am putut face un traseu pe unde a misionat fratele Simion: Cluj, unde a locuit mai mulți ani și a scris; Brașov, București, Craiova, Cetate, Turnu-Severin, Caransebeș, Gârbovița, Aiud, Alba-Iulia, Bărăbanți, Șiclău, Tiur, Blaj, Nădab, Dej, Cricău, Arad, Pâclișa, Aninoasa, Petroșani, Livadia, Ciumeghiu, Sânicoară, Florești, Popești, Vultureni, Sighișoara, Tămașda, Teiuș, Mihalț, Tulca, Homorog, Lupeni, Pădureț, Costești, Mihăiești, Orșova, Salonta, Mărțihaz, Ianoșda, Curtici, Otlaca, Sebeș-Alba, Petrești, Chiuiești, Petrila, Spătac, Târgul Mureș, Lugoj, Ohaba, Tău, Mădăras, Talpoș, Batăr, Gurbediu, Berechiu, Dumbrăveni, Pleșcuța, Căuașd, Negrilești, Hăpria, Zam, Sibiu, Buteni, Tisa, Chișineu-Criș, Oradea, Seleuș, Radna, Deva, Bălaia, Rădești, Socodor, Someșeni, Grăniceri, Secusigi, Băița, Simeria, Huedin, Turda, Săcel, Șiria, Igriș, Tiurea, Gherla, Gârbovița județul Alba, Macea, Mișca, Săliște, Craiva, Giurgești, Negreni, Bedeci, Roșia, Gârbou, Câmpia-Turzi, Gilău, Dumbrava, Vânători, Poiana, Călățele, Baciu, Beznea, Aciuța, Dretea, Cermeiu, Tăut, Zerind, Dezmir, Blandiana, Gurahonț, Șeușa, Ormindea, Orăștie, Petriș, Brad și Ocmariu. Sunt un total de 118 localități unde a scris o poezie sau mai multe, cum este Cluj.

Tot în acest an apar poeziile în revista baptistă de la Arad „Farul Creștin”, revistă care îi face și reclamă la această carte. Poezia de debut la această revistă se numește „Credința mea”.

La un an de la prima apariție a cărții de poezii, în anul 1935, apare al doilea volum numit „Misionarul și Plugarul”, despre care nu avem alte informații.

În ziua de 15 noiembrie 1936, la Satu Mare se deschide casa de rugăciune a Bisericii Baptiste Maghiare. Programul este condus de fratele Carol Molnar, iar programul tineretului de fratele Simion Țion. Se pare că de aici se desparte de Cluj, este dedicat lucrării Domnului din Satu Mare și împrejurimi. Aici îl ajuta pe fratele Nicolae Miclăuș în lucrarea de slujire. Participă în ziua de 22 august 1936 la un botez în localitatea Ferneziu, de lângă Baia Mare, unde s-au botezat 12 suflete.

Fratele Simion Țion în anul 1937 trimite o scrisoare de felicitare revistei de la Arad „Farul Creștin” și semnează „Simion Țion, Satu Mare”. Aici este foarte activ prin activitatea ce o desfășura în cadrul „Școlii Duminecale”, încuraja citirea Bibliei și arăta că datoria noastră este să aducem oameni prin Cuvânt la Dumnezeu. Încuraja și sprijinea prin donații mai multe societăți baptiste pentru implementarea scopurilor lor.

În ziua de 30 mai 1939 în localitatea Racovița, județul Sibiu, se căsătorește cu Maria, născută Bobangă. Căsătoria religioasă a avut loc în Biserica Creștină Baptistă din Racovița și au fost cununați de fratele Petru Oprean. A mai predicat fratele V. Spiridon din Avrig, a cântat muzica din loc și tineretul a împodobit lucrarea.

Fratele Alexa Popovici publică în istoria sa o listă cu predicatori aflați în viață din anul 1944, unde este trecut și fratele Simion Țion.

Aici ni se opresc orice informații despre fratele Simion Țion. Am căutat și în istoria baptiștilor din America scrisă în anul 1953, dar nu apare numele fratelui. Am vorbit cu fratele Sima Handra, născut în anul 1926 în familie de baptiși și de mic copil asculta pe tata dumnealui vorbind cu frați lucrători în vârstă și nu știa ce s-a întâmplat de nu s-a mai vorbit de fratele Simion Țion.

Rog pe această cale, orice informație cât de mică sau vei zice nesemnificativă, să mi-o dați, pentru că pentru mine va fi un fir de ață de care să mă agăț.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Sima Handra

Arhive

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Pacea

Zamfira Ioan 1899 - 1979 din Bedeciu

 

Fratele Ioan Zamfira s-a născut în ziua de 12 octombrie 1899 în localitatea Bedeciu, județul Huedin, azi Cluj. Părinții se numeau Dumitru și Onița, de naționalitate română.

Face patru clase primare în localitatea natală. Meseria era agricultor, avea trei hectare și patruzeci de arii de pământ.

Auzind Cuvântul Domnului, se hotărăște să pășească în apa botezului în anul 1918, fiind botezat de fratele Pop Nicolae, rămânând credincios toată viața lui.

În ziua de 22 februarie 1922 se căsătorește în localitatea Bedeciu cu Nastasia, născută în ziua de 07 decembrie 1897, botezată în anul 1924 și Domnul le dă patru copii: Marta, născută în ziua de 2 februarie 1928, Onița, născută în 4 noiembrie 1932, Maria, născută în 11 februarie 1941 și Ion, născut în 10 februarie 1946.

În ziua de 1 ianuarie 1928 este ordinat ca păstor în Biserica Creșină Baptistă din Bedeciu și împrejurimi, unde avea un număr de 110 persoane și unde slujește până în anul 1951.

În anul 1979 fratele Ioan Zamfira este chemat acasă la Domnul, tot în acest an pleacă în veșnicie și soția sa. După o viață împreună de 57 de ani, se despart pentru câteva zile, pentru ca apoi să fie împreună la masă cu Avraam, Isac și Iacov.

Surse:

Arhive

Săbăduș Gavril 1898 – 1959 din Dej

 

Fratele Gavril Săbăduș s-a născut în ziua de 5 octombrie 1898. Părinții se numeau Onuc și Ieremia, de naționalitate română.

Face patru clase primare.

În ziua de 8 iunie 1922 se căsătorește în localitatea Dej, cu Maria și Domnul le dă trei copii: Lidia, născută în 1924, Ana, născută în 1925 și Beni, născut în 1927.

Fratele Gavril Săbăduș se botează după anul 1920, adăugându-se Bisericii Creștine Baptiste din Dej, unde a fost folositor în lucrarea Domnului toată viața.

În luna mai 1949, fratele Gavril Săbăduș este ordinat ca evanghelist, pentru Biserica Creștină Baptistă din Dej și împrejurimi. Comisia de ordinare era compusă din frații: Ioan Dan și Rus Ioan. În zona de activitate a fratelui erau 120 de membri.

A lucrat cu multă dăruire și tragere de inimă pentru Domnul său care l-a mântuit și pentru Biserica Lui. A predicat cuvântul Domnului cu râvnă ca oamenii să audă Evanghelia. A făcut botez la baia Comunității Evreiești din Dej.

În anul 1959 fratele Gavril Săbăduș este chemat de Dumnezeu în veșnicie la vârsta de 61 de ani.

Surse:

Haranguș Cornel

Arhive

Costin Mihai 1909 – 1981 din Baia Mare

 

Mihai Costin s-a născut în ziua de 04 aprilie 1909 în localitatea Mocira, județul Satu Mare ( acum Maramureș). Părinții s-au numit Vasile și Maria, de religie        greco-catolică și naționalitate română.

Face cinci clase primare, face cursuri de pregătire profesională, ajungând maistru zidar și frecventează cursurile de pregătire la Seminarul Teologic Baptist din București.

Fratele Mihai a primit Cuvântul Domnului prin mama lui, Maria și în ziua de 27 septembrie 1931 declară în public pe Isus Hristos ca Domn al vieții sale și este botezat de fratele Nicolae Miclăuș.

În anul 1931 este încorporat de Centrul Militar Baia Mare la Batalionul 7 Vânători de Munte și a fost lăsat la vatră având gradul de sergent. În timp ce era militar a venit să participe la botezul prietenei sale, Maria Nagy, care i-a devenit soție în 1936, când s-au căsătorit.

Încă de tânăr fratele Mihai este folosit în lucrarea Domnului de fratele Nicolae Miclăuș, lucrătorul cercului Satu Mare. În ziua de 5 aprilie 1936, amândoi frații au condus programul de deschidere al casei de rugăciune din localitatea Ferneziu.

În ziua de 21 octombrie 1936 fratele Mihai Costin se căsătorește în localitatea Baia Mare, județul Satu Mare, cu Maria, născută Nagy și Domnul le doi copii: un băiat și o fată. Domnul a făcut ca băiatul să plece în veșnicie de mic și a rămas Magdalena, născută în ziua de 3 februarie 1942.  

În anul 1938 fratele Mihai Costin, împreună cu Biserica Creștină Baptistă din Baia Mare dorește să construiască o clădire, unde să se adune pentru rugăciune. Fratele Mihai trimite un anunț în această privință la revista „Farul Creștin”, ca cei ce pot să ajute micul grup de frați să-și construiască clădirea.

În 1939 primește de la Uniunea Baptistă recunoașterea de lucrător în Biserica din Baia Mare, care avea un număr de 37 de membri. A condus biserica în vreme de război, alături de fr. Miclăuș Nicolae, care întocmea actele și apoi alături de păstorii angajați.

În ziua de 6 mai 1945 fratele Mihai Costin, împreună cu tineretul din biserică a organizat o serbare a tineretului, unde au fost invitați și frații din localitatea Coltău. A cântat corul din loc spre slava Celui Înviat.

În ziua de 8 septembrie 1946 un grup de frați, împreună cu fratele Costin și Galic Coloman oficiază în comuna Mocira de lângă orașul Baia Mare un botez cu două persoane.

În ziua de 31 august 1947 fratele Mihai Costin participă la deschiderea casei de rugăciune a Bisericii Creștine Baptiste din localitatea Seini, județul Maramureș

În ziua de 14 martie 1948 tineretul din bisericile baptiste din Seini, Baia Mare și Ardusat, au organizat o serbare în Baia Mare în cadrul căreia s-a desfășurat un bogat program de Evanghelizare. Au predicat frații: Mihai Costin, Grel Vasile și Galic Coloman.

În ziua de 24 februarie 1951 este ordinat ca predicator și conducător de adunare de către fratele Nicolae Miclăuș.

Fratele Mihai Costin a fost președintele tineretului baptist din Comunitatea de Satu Mare. A făcut parte și din Comitetul Comunității Creștine Baptiste de Oradea în perioada 1940 – 1944.

De multe ori a fost chemat la Securitate si a fost făcut membru de partid cu forța, dar fratele le-a spus: „Nu mă faceți membru de partid, că eu la biserică tot mă duc!” Ei au replicat: „Nu te vei mai duce tu!” Însă, fratele frecventa biserica, iar în concediu pleca în misiune la Corni, Oarța. Dacă au văzut că nu se lasă de biserică,  cineva l-a pârât la partid, la o ședință a fost propus pentru excludere, dar fratele le-a înmânat carnetul de membru zicând: „Aici este carnetul, eu am zis să nu mă faceți, pentru că de biserică nu mă las.”

Lucra la Uzina de Plumb unde era maistru zidar șamotor la cald, era numit „bătrânul uzinei” pentru că era apreciat și se pricepea la meserie.

Dumnealui reprezenta biserica la Comunitate. Era un om corect, puțin aspru, spunând adevărul direct, fără ocolișuri, nu măgulea, dar spunea ce trebuia, era disciplinat și cerea disciplină de la frați. A contribuit mult la creșterea bisericii și la spiritualitatea ei.

Un frate mi-a povestit despre fratele Costin că într-o duminică dimineață s-au întâlnit în poarta bisericii și fratele Costin l-a întrebat: „Frate Ion, ai citit în Biblie?” La care fratele a răspuns: „Nu prea am citit, că nu am avut timp.” „Să-ți faci!” a spus fr. Costin, însă fratele Ion nu și-a făcut timp până când a venit o boală asupra lui și în spital a citit Biblia, aducându-și aminte de fratele Costin și de sfatul lui.

A slujit cu credincioșie toată viața pe care i-a dăruit-o Domnului. În ziua de 11 ianuarie 1981, Domnul a considerat de bine să-l cheme acasă în odihna Lui veșnică, unde cei drepți se odihnesc de ostenelile lor.

Surse:

Camelia Sabău

Ioan Bunaciu

Otniel-Laurean Vereș

Magdalena Miclăuș

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Pacea