Mi se pare
lipsit de noimă să ne uimim la câte un personaj lipsit de orice logică biblică
și ne mirăm cu mirare mare că face lucruri judecate aspru de Dumnezeu. Distribuim
păcatul ca să-i facem publicitate și să dăm idei la cei interesați și într-o
naivitate crezând că scoatem păcatul la iveală, de fapt, noi ne mirăm în loc să
ne pocăim, să strigăm către Dumnezeu și să predicăm drept Cuvântul Evangheliei.
Pentru cei
ce citesc și studiază Biblia este de nescuzat mirarea provocată de practicile
păgâne și spurcate care intră în unele biserici creștine, așa ne spune Biblia
că va fi în vremea din urmă:
Dar Duhul spune lămurit că, în
vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de
duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2. abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul
roşu în însuşi cugetul lor. (1 Timotei 4:1-2)
Rugămintea mea pentru cine vrea, ieste să nu mai distribuie
păcatele oamenilor, predicați repercusiunile acestor practici și spuneți
hotârăt ce spune Dumnezeu: „sunt vrednici de moarte”
32. Şi, măcar că ştiu hotărârea
lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei
nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:32)
Suntem așa
de sfioși, nu vrem să jignim, nu vrem să judecăm, dar ce vrem să facem? Să vină
mânia lui Dumnezeu peste noi? Să ne mirăm că parte din lumea creștină nu
practică ce este scris sau să ne pocăim, să ne rugăm și să predicăm cu dragoste
și îndrăzneală Cuvântul? Nu predicăm din înțelepciunea noastră, din îvățătura
lumii acesteia, ci din Cuvântul lui Dumnezeu care este:
12. Căci Cuvântul lui Dumnezeu
este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde
până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă
simţirile şi gândurile inimii.(Evrei 4:12)
Tot ce
spune Biblia este adevărat atât cu privire la dragoste, dar și asprimea lui
Dumnezeu. Dumenzeu este îndelung răbdător dar pedepsește păcatul, are milă, dar
se termină acolo unde îngâmfarea ajunge la culme.
Durerea mare
este că noi și membri bisericilor noaste tindem spre o împlinire negativă a
Cuvântului lui Dumnezeu. Știm despre dragoste că se va răci, dar nu o aprindem,
știm că credința va fi înlocită cu idei și totuși nu strigăm cu putere: „Doamne
înflăcărează-mă” și „Doamne mărește-mi credința”.
Domnul să
ne pună pe inimă mie și ție să punem în practică.
37. „Încă puţină, foarte puţină
vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu
nu găseşte plăcere în el.”
39. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia
care au credinţă pentru mântuirea sufletului. (Evrei 10:37-39)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu