Fratele Mihai Toth s-a născut în ziua de 24 septembrie 1836 în localitatea
Salonta, județul Bihor, într-o familie înstărită. Mihai Toth a fost un bărbat de
statură înaltă, impozantă, motiv pentru care era poreclit „Toth cel Mare”. De
la tatăl său a moștenit casa părintească, douăzeci de acri de teren și o vie roditoare.
Avea reputația unui bun fermier, cunoscut pentru caii de calitate pe care îi
creștea spre vânzare.
La vârsta de 25 de ani s-a căsătorit cu Sárá Tatár Szilágyi. Deși a fost ezitant
când Lajos a forțat separarea de biserica reformată, s-a botezat împreună cu soția
lui pe 9 mai 1876.
A fost ordinat ca diacon, odată cu Mihai Cornea, în noiembrie 1877. După
ordinarea lor ca prezbiteri în 1881, s-a focalizat mai mult pe slujirea
congregației din Salonta, coordonând și construirea Casei de rugăciune.
Toth a fost un predicator și un învățător excelent, totuși nu a avut aceeași
energie și creativitate precum Mihai Cornea.
Focalizarea lui a fost pe catehizarea noilor credincioși, hrănirea și creșterea
lor spirituală, cât și pe pregătirea noilor misionari. Până în 1893 a lucrat
mai mult sub îndrumarea lui Mihai Cornea, deși erau amândoi prezbiteri. De
fiecare dată când era nevoie, Mihai Cornea oficia botezurile. În 1893, Toth a
primit sarcina de a coordona activitatea bisericii din Salonta, împreună cu
alte șaizeci de filiale și puncte de misiune, dispuse pe o rază foarte mare, însumând
aproape o mie de credincioși. Zona cuprindea o parte din Bihor, județele Arad și
Timiș, cât și districtele corespondente aflate în Ungaria de azi, până la Tisa.
Misiunea lui a fost să proclame Evanghelia maghiarilor, românilor, slovacilor și
sârbilor.
Spre deosebire de Mihai Cornea și datorită statutului său social, el călătorea
cu brișca în misiune. În 1895 a dispus ordinarea a șapte persoane pentru întărirea
lucrării din zonă.
Între 1893-1905, Toth a îngrijit
spiritual de 75 de biserici și a oficiat 179 botezuri. Cifra a fost obținută pe
baza evidențelor găsite de Kirner în podul casei lui Toth în 1943. Între anii 1893-1918,
cât a fost perioada de vârf a implicării sale, el a botezat aproximativ cinci – șase mii de persoane. În plus, a avut un rol important în
conducerea Comunității Baptiste Libere. În paralel cu activitatea misionară, în
1903 a coordonat construirea celei de-a doua clădiri a bisericii din Salonta.
Deși a fost o persoană determinată, curajoasă, Toth s-a remarcat prin
atitudinea sa smerită, retrasă, conservatoare, uneori ultraconservatoare,
dispusă însă să accepte a suferi pentru credință.
La începutul lucrării, comuna Talpoş fiind aproape de Salonta Mare, au
venit şi au activat în biserică atât Mihai Cornea, cât şi Mihai Toth. Acesta
din urmă tindea, sub impulsul naţionalismului său, să impună baptiştilor români,
ţinerea sărbătorilor după calendarul gregorian, fapt care a stârnit anumite
nemulţumiri în biserică. Situaţia a fost schimbată de Mihai Cornea, care a
venit cu principiul: „Fiecare naţiune să-şi ţină sărbătorile ei.”
În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a fost închis de zece
ori, de regulă doar pentru vina de a fi vizitat o biserică. Odată a fost
escortat acasă de jandarmi, cu picioarele în lanțuri, fiind dus pe jos vreme de
patru zile prin mai multe sate, „defilând”astfel, inclusiv în Salonta natală. Toth i-a rămas fidel până
la capăt lui Meyer, fiind foarte înverșunat contra celor care s-au separat
pentru a forma Uniunea Baptistă Maghiară. Atât de afectat a fost de această
dezertare, încât la un moment dat a anunțat că acei care se separă și vor dori
să se întoarcă înapoi, vor trebui să se boteze din nou! Totuși, cele mai puține
dezertări au fost din rândul bisericilor coordonate de el. Meyer atribuie acest
rezultat personalității sale: „Toth are un stil de a
vorbi liniștit și moderat și este mai ferm ca personalitate. Are un
comportament mai rezervat și asta a contribuit la faptul că și-a putut păstra
congregațiile.”
Invitat stăruitor de John Clifford (1836-1923) să participe la Congresul Alianței
Mondiale Baptiste de la Philadelphia din 1911, Toth a refuzat. Nu-i plăcea să
meargă în străinătate.
În 1919, deja octogenar, a predat ștacheta colaboratorilor săi, retrăgându-se
din orice funcție. A continuat să slujească biserica din Salonta, vizitând și
alte biserici, inclusiv după ce a trecut de nouăzeci de ani.
A încetat din viață pe 1 mai 1931, în casa în care s-a născut, la vârsta de 96 de ani.
Surse:
Alexa Popovici
Borzási István
Kiss László
Mihai Ciucă
Arhive
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu