Azi, 21 august 2025,
ne-am luat rămas bun de la domnul învățător Marin Stratu, născut în ziua de 14 noiembrie 1975, în satul Bălceana din
Republica Moldova. Cand a venit în sat ca titular la școala Rohia, a stat în
gazdă la Ioana Martin, femeia de serviciu de la școală, care l-a îndrăgit ca pe
fiul său. De aici a început acomodarea pas cu pas, la școală, cu vecinii și
apoi cu oamenii satului. Am avut mai multe întâlniri cu domnia sa și era un om
deosebit, prietenos și zâmbitor. Am discutat mai multe lucruri: despre sat,
oameni, religie, deși eram de religie diferită, domnul profesor cum eu mă
adresam dumnealui, nu făcea diferență. Mi-a dat și sfat bun și în adevăr tot ce
veți citi mai jos, este cu totul adevărat. O mare mulțime de oameni i-au fost
alături, să-l conducă pe ultimul drum, dar și să fie alături de soția sa Monica
și cei doi copii, Ioana și George.
Mai jos voi reda cuvântul de despărțire al celor ce au prezentat
în cuvinte elogioase, pline de acuratețe, viața învățătorului nostru drag, Marin Stratu:
1.
Mureșan Mihai inspector școlar
2. Arhim. Macarie Motogna Starețul mănăstirii Rohia.
3. Pr. Paroh, Hatos
Mihai Vasile.
4. Prof. Dr.Filip Viorel Gherman.
Henry Brooks Adams.
Teolog Gherman Mihai Vasile.
Cuvântul domnului profesor Mureșan Mihai, inspector
școlar
Preacuvioși și
prea cucernici părinți,
Îndurerată
adunare,
îndoliată
familie,
Dragi colege și
colegi,
Suntem aici
pentru a exprima regretele noastre profunde și pentru a transmite
condoleanțe
familiei atât de greu încercate prin pierderea unui soț, tată, frate devotat și
iubitor.
Dar prin emoția
puternică ce se revarsă din inimile noastre îndurerate aducem un ultim
omagiu aceluia
care, prin valoarea sa profesională și umană a contribuit în mod essential,
nu de puține
ori la dezvoltarea și consolidarea Școlii noastre.
La trecerea sa
în eternitate, un om lasă după sine amintirile vieții și faptelor sale în
mintea
și sufletul
celor care l-au cunoscut: familie, prieteni, colegi.
Marin Stratu a
fost un adevărat truditor, unul care nu urmărea să demonstreze nimic
nimănui, ci
doar să-și facă în mod exemplar, până la sfârșitul zilei, datoria pe care și-o
asumase. Unul
care nu aștepta recompense sau onoruri publice.
Un OM, pur și
simplu, smerit și lipsit de orice vanități umane, care trăia în mod autentic
imperativul
categoric al slujirii și al îndeplinirii datoriei. Nu am cunoscut în instituția
noastră
nici un alt om
care să facă zi de zi de la primul ceas al dimineții și până târziu în noapte,
din
prima zi a
săptămânii și până la capătul ei, lună de lună, an de an, din nou și din nou,
fără să
regrete, fără
să plângă sau să judece pe alții - să facă așadar din munca sa zilnică, o
religie.
în Marin am
cunoscut un om curat și loial, cu un puternic simț al dreptății, nevindicativ
însă
echilibrat, un om cu umor și ironie blândă, just plasată, atunci când putea să
ne
descrețească
frunțile. Rămâne în amintirea noastră un om blând, cumpătat și înțelept,
delicat și
devotat a unui om cu un farmec aparte și cu un deosebit simț și cult al
prieteniei.
Marin Stratu a
trăit o viață scurtă, pe care a închinat-o fără rest muncii și Școlii noastre,
el
ne părăsește
acum când mai avea atâtea să ofere familiei sale și nouă tuturor colegilor,
colaboratorilor
săi.
Lasă prin
plecarea lui dintre noi, un gol greu de umplut în instituția noastră, dar și în
sufletele și
inimile noastre celor care l-am iubit și prețuit.
îi vom purta,
mulți ani de acum înainte, o amintire vie și luminoasă, amintirea unui om
bun și cald, a
unui prieten loial și coleg devotat.
Dumnezeu să-l
odihnească și să-l aibă în paza Sa, iar noi să-l pomenim și să-i păstrăm vie și
neștearsă,
amintirea.
Dumnezeu să-l
ierte și să-l odihnească!!!
Rohia
21.08.2025.
Înmormântarea
învățătorului Marin Stratu
de Arhim. Macarie Motogna Starețul mănăstirii
Rohia
Rohia, 21
august 2025
“Cei
înțelepți vor lumina ca și strălucirea cerului și cei care vor fi îndrumat pe
mulți pe calea dreptății vor fi ca stelele în vecii vecilor”. (Daniel
12,3)
Preacuvioși
și preacucernici părinți,
Mult
îndurerată familie, intristată asistență.
Peste câteva zile va suna din nou clopoțelul școlii
pentru a vesti începutul unui nou an școlar, strigând prezența pentru elevi,
învățători și profesori, dar de data aceasta domnul învățător Marin Stratu nu
va mai răspunde prezent la apelul directorului și nici nu va mai primii în
clasă boboci satului Rohia, pentru că a sunat glasul lui Dumnezeu care l-a
chemat la Sine, iar domnul învățător întotdeauna a răspuns prezent la toate
lucrările pe care le-a avut de îndeplinit și acum a răspuns prezent la chemarea
Domnului, pentru că a încheiat lecția acestei vieții și acum va da examenul de
promovare și titularizare în Împărăția lui Dumnezeu.
Este foarte tristă și dureroasă această plecare dintre
noi, mult prea devreme dar, Ecclesiatul în cap. 8,v,8 ne spune așa: “Omul nu
este stăpân pe duhul său de viață, ca să-l poată opri; la fel nu este stăpân pe
ziua morții și în această luptă nu încape scăpare”.
Intristare și durere mare, suntem cu sufletele cernite
și fețele înlăcrimate pentru că, la vârsta de numai 50 de ani pleacă dintre noi
și lasă; comunitatea știintifică – elevii, învățătorii și profesorii
îndurerați, comunitatea din Rohia cu care sa identificat fără învățător, o
soție văduvă și doi copiii orfani, lelea Floare care are trei copiii și toți
trei au ramas văduvi aproape la aceeași vârstă, .......... în această situație
de întristare spunem și noi împreună cu Prorocul Ieremia: „O, voi, trecătorilor, priviți și vedeți dacă este vreo durere ca aceea
care mă copleșește și cu care Domnul m-a umplut de necaz în ziua întăririi
măniei Lui” (Plângerile
lui Ieremia cap. 1, v. 12). Iar Evanghelistul Matei în cap. 2, 18 scrie: “Glas în
Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu
voieste să fie mângăiată pentru că nu mai sunt”.
Însă, sfântul apostol Pavel în Epistola I către
Tesaloniceni, cap. 4, v,13, ne îndemană zicând: „Fraților, despre cei ce au adormit nu voim să fiți în neștiință, ca să
nu vă intristați ca ceilalți, care nu au nădejde”. Dar, noi ca și creștini avem încredințare
nădejde prin cuvântul aceluiași Apostol care, în Epistola către Romani scrie
așa: „Că dacă trăim, pentru Domnul trăim,
și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci și dacă trăim și dacă murim, ai
Domnului suntem”
(cap. 14,8).
Nu putem noi să cerem socoteală lui Dumnezeu, de ce
acum ? de ce la noi ? Isaia profetul spune așa: “Gândurile
mele nu sunt ca și gândurile voastre și căile mele nu sunt ca ale voastre, zice
Domnul”
(cap. 55,8).
Important este faptul că, fiecare dintre noi avem o
misiune de îndeplinit în această viață, în primul rând aceea de-a ne sfinții
sufletul și trupul și apoi de-a lucra cu talanți și darurile încredințate nouă
de către Domnul și părinții care ne-au născut și crescut.
Avem în
fața noastră un om mare, un om care a fost dăruit, un om care a dăruit și
darurile lui vor continua în cei pe care i-a pregătit.
L-am cunoscut pe domnul învățător Marin Stratu, de
când a terminat studiile și a primit repartiție la școala din Rohia, atunci am
auzit de un tânăr foarte bun care a venit ca și învățător din Republica
Moldova, aici. Ne-am cunoscut, am vorbit despre satul Rohia, era preocupat să
facă muncă voluntară si era mândru că fac parte din această comunitate.
Asociezi chemarea, misiunea și lucrarea lui aici la
Rohia, cu chemarea Patriarhului Avraam, când Domnul la chemat să-I slujescă,
i-a zis așa: “Ieși din pământul tău și din casa tatălui
tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu.
Și Eu voi
ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mării numele tău și vei
fi izvor de binecuvântare”(Fac. cap. 12, 1-2).
Așa a făcut și învățătorul Marin Stratu, a plecat din
Republica Moldova și Domnul l-a binecuvântat să fie învățător aici la poalele
mănăstirii Rohia, să-și facă o familie frumoasă, să intre în comunitatea
rohiană cu care sa identificat și căruia i s-a dedicat totalmente pentru că,
asa cum spune Domnul a fost izvor de binecuvântare pentru generați și generații
de elevi și profesori prin toată activitatea științifică și înțelepciunea de
care a dat dovadă, dar și prin toate activitățile extra școlare pe care le-a
desfășurat cu multă pasiune, vorbind ca unul de-al locului, despre: istoria,
geografia și tradiția locurilor de aici. A iubit Rohia și pe rohieni poate mai
mult ca unul dintre cei ai locului. I se potrivesc cuvintele Sfântului Apostol
Pavel, pe care le-a scris ucenicului Timotei: „Fi treaz în toate, suferă răul, fă lucrul de evanghelist (profesor,
învățător), slujba ta fă-o deplin” (II Tim. 4,5).
Așa fost și așa a făcut învățătorul nostru, domnul
Marin Stratu. Având un trup firav, cu vocea lui blândă și domoală, dăruit de
Dumnezeu cu înțelepciune, dar și cu multă râvnă spre cele spirituale, uneori cu
îngrijorări prea mari pentru ceea ce va fi, dar toate acestea cu gândul la
binele oamenilor și pentru a plăcea lui Dumnezeu.
Așa cum scrie, Tudor Arghezii – Învățătorul este ca o lumânare care arde luminându-i pe alții. A
ars și s-a consumat prea repede învățătorul Marin Stratu, dar nu ca să rămână
lumânarea în cenusă ci să rămână numele și strălucirea lui în generațiile pe
care le-a pregătit, așa cum spune Iisus Sirah în întelepciunea sa, în cap. (41,
v. 15-16): “Ai
grijă de nume, că acesta îți va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de
aur. Viața cea bună are zilele numărate, iar numele cel bun în veci rămâne”. Viața lui a fost scurtă, dar numele învățătorului cel
bun, cu acest apelativ de Invățător,
va rămâne pentru totdeauna în memoria
colectivă a rohienilor și a lăpușenilor.
Iubiți credincioși!
Dascălii nu sunt doar transmițători de informații, ci
și formatori de caractere, luminători de suflete, ziditori tăcuți ai
viitorului. “Cei
înțelepți vor lumina ca și strălucirea cerului și cei care vor fi îndrumat pe
mulți pe calea dreptății vor fi ca stelele în vecii vecilor”. (Daniel
12,3)
Această imagine a dascălului, învățătorului ca stea
călăuzitoare a fost păstrată și în ethosul românesc. De la învățătorii de țară
cu catedre de lemn și suflete de aur până la profesorii universitari care
luminează mințile tinerilor, toți sunt parte a unei tradiții sacre de slujire
prin educație. Poate cea mai emoționantă evocare a unui învățător român o găsim
în povestirea “Domnului
Trandafir” de Mihail Sadoveanu. Aceasta este imaginea învățătorului care nu
impune prin frică, ci prin demnitate, blândețe și dragoste pentru elevi.
Sadoveanu scrie: “Învățătorul nostru ne-a învățat rugăciuni,
ne-a învățat cântece așa de frumoase pentru copilăria și sufletele noastre,
ne-a învățat să credem în trecutul și vrednicia noastră, ne-a învățat multe
lucruri de care aminte nu ne mai aducem, dar care au rămas în adâncul
sufletului nostru ca și semințe ce au înflorit bogat mai târziu. Într-o școală
săracă de provincie, domnul învățător a reușit să aprindă în sufletele copiilor
dragostea de carte și respectul față de părinți”.
A fi învățător nu este doar o profesie, ci o vocație. Este chemarea de a
pune mereu pe alții mai presus de tine, de-a repeta aceeași lecție pentru a
sutălea copil cu aceeași răbdare, de-a corecta, de-a încuraja, de-a ierta.
Într-o lume grăbită, învățătorul rămâne ancorat valorilor, cel care încă mai
știe să rostească cuvinte ca: “demnitate”, „respect”, „omenie”.
Sfântul Apostol Pavel, cel care se pregătea să fie
dascăl la Școala lui Gamaliel, scrie în Epistola către Romani: “Dacă unul
învață, să se sârguiască în învățătură” (Rom. 12, 7). Este o poruncă
simplă, dar profundă: să nu te abați de la calea slujirii prin educație.
Sfântul Ioan Gură de Aur, spune așa: Nu există artă mai frumoasă decît arta
educației. Pictorul sau sculptorul fac figuri fără viață, dar educatorul
creează un chip viu; uitându-se la el se bucură și oamenii, Se bucură și
Dumnezeu.
Dacă se bucură oamenii și Dumnezeu de o astfel de
lucrare și misiume, înseamnă că și răsplată vor avea pe măsură, după cuvântul
Sfântului Apostol Pavel: Preoții
(învățătorii) care își țin bine dregătoria să se învrednicească de îndoită
cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul și învățătura (I Tim.
5,17)
Iar pe dumneavoastră familia mult îndurerată și
încercat și pe noi toți ne îndeamnă profetul Osea zicând: “Veniți să
ne întoarcem către Domnul, căci numai El, după ce ne-a rănit, ne tămăduiește,
iar după ce ne-a bătut, ne leagă rănile noastre”. (Osea cap. 6,1).
Dumnezeu să-l ierte și să-l aseze în ceata aleșilor
Lui și să-i facă parte de odihnă veșnică, familiei indurerate – soției și celor
doi copiii, soacrei, rudeniilor după trup din Republica Moldova, putere și
ajutor de la Domnul fiind încredințati că va fi o stea ce vă, va călăuzi și
ocrotii de acolo de sus.
Cei care ați fost formați și educați de domnul
învățător, colegii și cadrele didactice păstrații numele și memoria vie în
sufletele dumneavoastră, rugându-vă și aprinzându-i o lumânare.
Transmit sincere condoleanțe din partea obștii
mănăstirii Rohia, a Preasfințitului Părinte Episcop Iustin și a Preasfințitului
Timotei Sătmăreanul.
Odihnește în pace suflet bun și bând!
Dumnezeu să-l Ierte și să-l odihnească!
Starețul mănăstirii Rohia
Necrolog
de Pr. Paroh Hatos Mihai Vasile
Necrolog
la trecerea la Domnul a învățătorului Marin Stratu
Robul lui Dumnezeu Marin Stratu s-a născut în ziua de 14 noiembrie
în anul 1975 în satul
Bălceana din Republica Moldova, din părinții loan și Elena, într-o
familie cu trei copii având pe sora Vroricap fratele Veaceslav.
Școala primară și gimnazială a absolvit-o în satul natal Bălceana,
apoi a urmat Liceul
Pedagogic la Sighetul Marmației iar ulterior Facultatea de
Psihologie, specializarea
"Pedagogia
învățământului Primar și preșcolar".
Își începe activitatea didactică ca învățor în anul 1995 în satul
Rohia, fiind cel mai tânăr
printre colegii săi, iar timp de 30 de ani s-a dedicat profesiei
sale mult îndrăgite.
În primii trei ani de activitate o cunoaște pe viitoarea lui soție
Monica, cu care se căsătorește în anul 1998. Dumnezeu le binecuvântează căsătoria cu doi copii,
Ioana și George.
A fost un om și un profesor care a avut dăruirea și priceperea de
a îndruma elevi care au
devenit
astăzi oameni ce reprezintă cu cinste școala și satul Rohia.
Părinte de suflet atâtor generații pe care le-a învățat nu doar sa
scrie și să citească sau cum
să țină corect un stilou în mână, ci și să viseze, să iubească
viața, oamenii, natura și tot ce ne înconjoară. Inventiv și cu o dibăcie aparte, îi purta pe elevi,
prin diferite metode, pe drumul cunoașterii; le povestea cu patos despre locul unde s-a născut,
„țara lui mamă" - Moldova; își arăta dorul față de aceasta prin diferite cântece sau poezii atât
de profunde care sensibilizau sufletele inocente și nu de puține ori ochii copiilor erau în
lacrimi... Renunțau de multe ori și la pauză... doar ca Domnu’ să le mai spună, să le mai
povestească...
A fost cel care, uneori, în loc de calificative, le dădea
„îngerași" pentru fapte bune și
„drăcușori" pentru cele rele; ii învăța să discearnă binele
de rău, îi provoca să adune câți mai mulți „îngerași". Era o adevărată alergătură a copiilor
inocenți după fapte bune, învățându-i că bunătatea este mereu răsplătită.
Dedicat întru totul școlii, nu se limita doar la programul de
școală, îi chema pe copii la
diferite activități, diferite proiecte împreună cu aceștia, forma
împreună cu ei o adevărată
echipă care ducea la bun sfârșit lucrul început. Găsea fiecăruia
„talantul" dat de Dumnezeu și contribuia și el la șlefuirea lui, îndemnându-i să persevereze
pentru a prinde contur.
Era omul potrivit la locul potrivit. Înconjurat cu atâta dragoste
de copii, nu de puține ori își găsea strecurate în geantă sau buzunare diferite biletele scrise
cu atâta dragoste de aceștia: „Domnu, vă iubiml".
Mereu
vesel, blând șl cu o vorbă bună, era așteptat cu drag în sala profesorală de
colegii săi.
Pe care el îl considera ca
o a doua familie, pentru a mai destinde atmosfera și a le sări în
ajutor în diferite
situați.
A
îmbrățișat cu drag satul Rohia, oamenii, obiceiurile și împrejurimile, fiind
mândru că face
parte din această
comunitate, știa să fie coleg, prieten și dascăl, un om cu suflet mare pentru
care clopotul a sunat mult prea devreme, lăsându-ne pe toți cu sufletul întristat. Clopoțelul
de la școală nu va mai suna la pauză pentru Domnul învățător, el a intrat în «Pauza cea
Mare", fiind chemat la Domnul pentru „Lecția Vieții" și pentru admiterea definitivă în
împărăția lui Dumnezeu.
De astăzi școala va fi mai săracă cu un dascăl, un dascăl căruia i
se va simți lipsa pentru mult timp. Dar el nu moare niciodată, pentru că trăiește prin
generațiile care le-a luminat, rămâne o carte deschisă din care continuăm să învățăm, devine stea
călăuzitoare pentru cei rămași, iar lecțiile lui rămân scrise în inimile noastre.
Începutul de săptămână a venit cu o veste tristă care ne-a anunța
trecerea la Domnul a dascălului
Stratu Marin, care timp de treizeci de ani a „șlefuit atâtea diamante",
atâția copii, atâtea
generații, care astăzi, cu siguranță, fie cu prezența, fie cu gândul, fie cu
rugăciunea, se îndreaptă
spre el.
Astăzi, pentru ultima dată, la doar 49 de ani, își ia rămas bun:
— de la soția sa, Monica, cu care a fost căsătorit 27 de ani, din
care 25 de ani au fost colegi de muncă;
— de la copiii lor: Ioana și George;
— Soacra: Florica
— Frați: Viorica cu soțul Luca Veaceslav cu soția Alla
- Cumnațl după soție: Anuța, Pr. Ncolae
__ Nepoți după frați: Victorița
- Nepoți după soție: Ionuț cu soția, Ioana și fiul Zian, Ligia,
Andreea cu Ștefan
- Nași de cununie: Gherghel Augustin și Viorica, Dana și Andrei
- Mătuși:
Vera, Valentina, Maria, Maria - din Moldova.
Dominica de la Boiereni cu familia.
- Verișor
din Moldova; Ncolae, Elena, Radu, Leonid, Valentina, Dorin, Maria, Veaceslav,
Ion,
Gheorghe, valentina, Oxana, Olga, Ana, Elena, MihaI, Petru.
-
Verișori după soție: Pr loan Stanciu din Baia Mare cu familia, Pr. Petru
Stanciu cu familia. Aurica
din Baia Mare cu familia, Rodica și Monica, Adrian si Elena de la București,
Florin și Dana
din Tărgu Lăpuș, Florica și Teodor cu familia. Anișoara cu familia. Teodora cu
familia. Ionel
cu familia. Cornel cu familia. Andrei. Valentin.
- fini: loan și Marcela împreună cu copiii Mano și Mana, lonuț și
Anamaria cu copii Andrei,
Matei și Mihai, lonuț și Ioana cu fiul Zian, Sorin și Crina cu
fiii Alex și Cătălin, Nuțu Vera cu fiii Ioana și Ionuț, Marcel și Ana cu copiii Ioana șl lonuț.
Iși ia rămas bun de la toți colegii cu care a lucrat in cei 30 de
ani, de la toți Directorii și
inspectorii școlari care l-au cunoscut și cu care a intreacționat,
de la foștii colegi de liceu,
foștii colegi de facultate, de la colegii Școlii Rohia, Răzoare și
Rogoz, de la toate generațiile de copil și părinții lor, de la prieteni și cunoscuțl.
Îșl ia rămas bun de la vecini: Reghina cu familia, Gheorghe cu
familia, Sandu cu familia, Ghiță și Crinu cu familiile, Pr Nelu cu familia, Profesor Viorel cu
familia, loan și Aurica cu familia, Voichița cu familia, lovu și Mariaa cu
familia, loan și Dorina, Vasile și Valerica, Vasile și Aurica, Gheorghe și Viorica, Văsuț Iov și
Sutana. Dommca Gherman, Valer și Anuca, Mitică și Ana, Gheorghe și Ana și de la toți
vecinii de pe luncă șl, nu in ultimul rând, de la cadrele medicale
care au fost alături de el
până in ultima clipă
Rohia, 22 August 2O25
Alte
mesaje de la cunoscuți:
„Clopotele bisericii și nu clopoțelul de la școală anunță pentru
încă un ase uza
cea Marc. După cinzeci de ani, cât cinzeci de minute. Lecția
Vieții, umnezeu a
chemat la sine pe bunul nostru consătean, coleg, vecin și de-o
etate cu mu ți intre
noi. Marin Stratu. pentru Lecția Veșniciei. Foștii elevi, colegii,
apropiații, toți cei
prezenți cu el la prima lecție, vor aduna punctaj sufletesc pentru
un calificativ cat
mai marc în catalogul vieții, pentru admiterea lui în împărăția
lui Dumnezeu și o
titularizare definitivă în mințile și inimile noastre. Noi, cei
întârziați, nu te vom pune
absent la școală, iar tu, colegul nostru, vei spune, doar o vreme,
prezent și pentru
noi, în
ceruri.
Dumnezeu să-ți motiveze toate greșelile! (Prof. Dr.Filip Viorel
Gherman).
"Profesorul influențează întru eternitate; nici chiar el nu
poate ști unde se oprește
influența
sa".
La revedere! Cu acest salut pe buze, generații de elevi au ieșit
din sala de clasă a
domnului
învățător. Rând pe rând. La revedere! ...cu speranța reîntâlnirii de mâine.”
Henry Brooks Adams
„Astăzi, spunem din nou, cu același fior de respect, dar încărcați
de multă emoție:
La revedere, domnule învățător! La revedere, întru eternitatea lui
Dumnezeu!
Astăzi un om de carte, un intelectual al satului, om iscusit și
dăruit învățământului
de la Rohia, pleacă, departe de sat. Este spre sfârșit de vară și
copiii cu drag, așteaptă
revederea cu învățătorul lor. învățătorul bun, însă, se depărtează
ușor de sat, și
printre flori, lacrimi și sunet de clopot, celebrează pentru
ultima dată un final....nu
de an școlar, cum parcă ar da de înțeles, ci un final de
activitate învățătorească, pe
plai frumos.
Septembrie totuși, cu nerăbdare, stă să înceapă. Septembrie
promite iarăși un nou
an școlar. învățătorul, se depărtează ușor, dar se mută în suflete
elevilor dânsului.
Promițând noi și noi începuturi. Nu este vorba doar de o clasă.
Sunt generații de
generații. Care astăzi sunt realizați; Care astăzi inspiră pe
alții așa cum ei au fost
inspirați de învățătorul lor; Care sunt încă pe drumul inițierii;
Care păstrează vie
plăcuta amintire; Care astăzi pătrunși de același sentiment de
nespus ascuns în
tainițele anunt.rilor din școală, intonează cu respect: La
revedere! Cu respect și
așezați în nădejdea unei reîntâlniri în Cerul lui Dumnezeu!”
Teolog Gherman Mihai Vasile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu