Efimii Gavaziuc 1900 - ? din Lincouți

 

Fratele Efimii Gavaziuc s-a născut în ziua de 24 decembrie 1900 în localitatea Lincouți, județul Hotin. Părinții se numeau Gheorghi și Achlina, de confesiune baptistă și etnie ucrainiană, naționalitate română.

Face trei clase primare.

Este contigentul militar 1922 la Regimentul 16 Infanterie și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 4 februarie 1924 se căsătorește cu Irina, născută în ziua de 22 aprilie 1896 și Domnul i-a binecuvântat cu 5 copii, 3 băieți și 2 fete.

În anul 1927 aude Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu și îl primește cu bucurie, fiind botezat.

În anul 1934 este ordinat ca predicator la cinci biserici baptiste din județul Bălți. A locuit în localitatea Zazuleni-noi, oficiul Pârlița, județul Bălți.

Despre persecuțiile îndurate de fratele Efimii Gavaziuc și unii din credincioșii baptisti din satul Zazuleni-noi, scrie  istoricul Viorel Achim în cartea domniei sale „Politica Regimului Antonescu față de Cultele Neoprotestante”.

„În satul Zazulenii-Noi, comuna Coșeni, județul Bălți, predicatorul Efimii Gavaziuc a fost scos de la moarte de către învățătoarea satului, altfel era împușcat de șeful de post Bulete, pe motivul că de ce este baptist. Acest șef,  împreună cu subofițerul Dumitrescu, a bătut pe șapte credincioși din același sat, până la sânge, cu ciomegele. De trei ori au fost bătuți: pe data de 31 august 1941, la 13 Ianuarie a.c. și la 17 Ianuarie a.c.; așa de crunt și de neomenește au fost bătuți, încât asta se poate vedea din certificate medicale eliberate de medicul de la circa 8, Cornești, jududețul Bălți, care certificate, împreună cu cererea, s-au înaintat Parchetului Bălți, pe data de 23 Ianuarie a.c., însă până în prezent nu s-a luat nicio măsură contra jandarmilor, ba mai mult; când erau arestați credincioșii din sus numitul sat, erau și trei credincioase. Subofițerul Dumitrescu a propus ca ele să se culce cu el, îndeosebi a forțat pe tânăra Efrosina Gavaziuc, de 19 ani, însă ea s-a luptat cu dânsul și văzând că nu-i poate face nimic, a chemat doi jandarmi s-o ție, iar el îi turna vin pe gură ca s-o îmbete și totuși să se culce cu el. Văzând că nu reușește, a început să le bată fără milă.

Noaptea târziu au fost cu toții, în număr de șapte, scoși la marginea satului, ca să fie împușcați. Văzând că ei sunt hotărâți să moară pentru credința în Christos, i-au dus din nou la post și punându-i jos, îi călcă fără milă cu picioarele, lovindu-i cu ciomagul unde nimereau”.