Primul Congres al Baptiștilor Europeni a avut loc la Berlin
între 29 august și 3 septembrie 1908. A fost un eveniment de mare importanță în
viața bisericilor baptiste din Europa.
„În istoria lucrării noastre germane, Congresul Baptist
European reprezintă o noutate. Poate ieși ceva bun din el? Va fi congresul mai
mult decât o „paradă”? Nu se vor ascunde în spatele lui scopuri omenești,
deșarte? Nu vom lupta noi pentru favoarea lumii, pentru atenția maselor, pentru
avantaje pământești? Nu vom fi noi, numărându-ne oamenii și alții asemenea,
împinși într-o formă de război folosind arme carnale? Vor fi toată munca și
toate sacrificiile răsplătite de succesul care poate rezulta dintr-un astfel de
congres? Acestea au fost întrebările care au frământat mult timp mințile multor
frați și surori sinceri și credincioși, care sunt obișnuiți să observe cu
atenție și cu un ochi ager chiar și începuturile pericolelor spirituale pentru
poporul lui Dumnezeu. Unii chiar au hotărât, și poate chiar au acționat, să nu
aibă nimic de-a face cu acest fel de zidire a Împărăției lui Dumnezeu. Și
într-adevăr, natura unei convenții, chiar și pentru baptiștii noștri germani,
poartă în mod clar semnele străinului și neobișnuitului. La convenție, nu am
găsit edificarea biblică obișnuită, adesea excesiv de pasivă, întâlnită
într-una dintre slujbele bisericești, nici discuțiile de afaceri libere, tipice
conferințelor noastre naționale. Natura sa formală în exterior și
predeterminată programatic ne-a făcut inițial să ne temem că am putea să nu
simțim nicio căldură interioară la o astfel de convenție.
Toate aceste îngrijorări au fost risipite de experiențele
noastre de la congres. Colegii noștri membri din toate țările europene,
majoritatea din Germania, au venit în număr mare. Nici măcar cea mai
frecventată conferință națională nu avusese un sfert dintr-o astfel de
participare. Delegați și invitați, frați și prieteni, bărbați foarte în vârstă
și tineri entuziaști s-au adunat la noi. Numărul surorilor noastre participante
a fost, de asemenea, destul de considerabil. Mii de oameni ne-au umplut sălile zilnic
și, cu mult înainte de începerea congresului.
Comitetul director și-a dat seama că calculase greșit
numărul de participanți și selecția tuturor locațiilor.
Publicul a manifestat, de asemenea, interes față de congres.
Un număr mare de ziare creștine și seculare au publicat constant, uneori
zilnic, noi articole despre congres, iar prin intermediul acestuia s-au făcut
multe mărturisiri ale credinței noastre în Domnul și în întreaga Sa lucrare.
Congregațiile berlineze au oferit o armată numeroasă și dornță
de ajutor. O mie de mâini erau la lucru; toată munca pregătitoare pentru
congres semăna cu activitatea unei mașini bine organizate. Au fost necesare
sacrificii extraordinar de mari, făcute de bunăvoie, și trebuie să recunoaștem
cu recunoștință că congregațiile noastre berlineze au trecut un test bun al
autenticității iubirii lor frățești și universale. Fie ca Domnul să le
răsplătească cu bunăvoință!
Ce a făcut ca Congresul să fie o întreprindere atât de
binecuvântată de Dumnezeu în Împărăția lui Dumnezeu?
1. Ne-am unit ca copii ai lui Dumnezeu.
Unitatea Duhului, temelia comună a credinței, fervoarea
iubirii lui Isus Hristos au fost exprimate aici. Cât de strălucitor și de
răsunător au răsunat imnurile către Hristos! Cât de clar orientat spre cer era
spiritul întregii adunări! Cu adevărat, aceste mulțimi au arătat clar: Suntem
cetățeni în cer, suntem străini aici, jos. Teatrele și tavernele, locurile de
divertisment și parcurile de distracții din Berlin nu erau conștiente de
prezența acestor numeroși participanți la congres, căci poporul lui Dumnezeu
își căuta bucuria în altă parte. În schimb, casele de întrunire ale comunității
noastre s-au umplut oriunde exista o oportunitate. Ca un indicator glorios al
stării vieții spirituale din comunitatea noastră, putem privi cu umilință
schimbarea programului solicitată de numeroșii participanți, și anume cererea
de servicii publice de rugăciune. În momente neobișnuite, adesea în pauzele
dintre adunări mari și obositoare, se adunau cercuri considerabil de mari de
închinători, capabili să laude faptele mărețe ale lui Dumnezeu în alte limbi.
Aici, diferențele de limbă nu reprezentau niciun obstacol. Atmosfera sacră care
a umplut congresul, în ciuda tuturor distragerilor inerente prezenței în
mulțimi atât de mari, o datorăm în mare parte spiritului glorios de rugăciune
al fraților credincioși și devotați care au putut bate liber și cu îndrăzneală
la ușa Tatălui lor. Cerul este întotdeauna deschis acolo unde copiii lui
Dumnezeu sunt adunați, zăbovind la ferestrele deschise, privind spre Ierusalim.
2. Ne-am unit ca frați.
Nu a existat nicio despărțire rigidă și rece sau trecere pe
lângă ceilalți. Chiar dacă unii aveau multe de făcut și multe de gândit, au
schimbat o privire prietenoasă. Mâinile s-au atins, inimile s-au atins.
S-au atins și rapid s-a creat acea comuniune spirituală
între bărbați și femei care nu se mai întâlniseră niciodată. S-au legat
prietenii care vor continua chiar și în cer. Aici s-a adunat un grup, acolo
altul; aici doi au vorbit fratern, și acolo la fel. „Cu inimile lor încă pline
de minunile și semnele pe care fiecare le văzuse pe căile Domnului”, au
schimbat amintiri despre experiențe comune, despre colaborare, despre bucuria
de binecuvântări comune. În casele familiilor, delegații și oaspeții s-au întâlnit
cu frații și surorile lor din Berlin. Ce povești erau de spus! Orele serii s-au
transformat în noapte și totuși lucruri noi, vechi și noi, au fost adăugate din
izvorul experienței. Majoritatea familiilor noastre au fost binecuvântate din
belșug de oaspeții lor și știu astăzi că au găzduit îngeri. Mulți oaspeți au
luat și din casa familiei lor ceva ce nu ar vrea niciodată să piardă. Această
fraternitate simplă și onestă este o moștenire din sânul Mântuitorului nostru.
Binecuvântat este poporul și binecuvântată este adunarea lor, în care încă
respectă cuvintele Domnului: „Voi aveți un singur Învățător, pe Hristos, dar
voi sunteți frați unii cu alții!” Slujbele noastre religioase, proaspete și
pline de spirit, au mărturisit și faptul că ne-am adunat ca frați care știu cum
să realizeze spiritul fericitului Köbner:
„Fii capabil de slujire și de bucurie, Berdes este important
pentru poporul lui Hristos. Slujește ca și cum ai fi oțel și bronz, iubește ca
și cum ai fi inimă curată!”
3. Ne-am adunat ca baptiști.
„Un Domn, o credință, un botez.” Acest verset biblic, care a
împodobit și insigna noastră frumoasă de la convenție, ne-a unit în înțelegerea
noastră particulară despre Dumnezeu și Cuvânt. Nu acordăm nicio valoare numelui
nostru, dar acordăm o mare valoare adevărului recunoscut despre care acesta
mărturisește. Nu este indiferent pentru noi faptul că Domnul ne-a condus și pe
noi la înțelegerea adevărului botezului. Mai degrabă, este o bucurie pentru noi
că putem fi campioni și susținători ai unui adevăr al Sfintei Scripturi care,
la fel ca toate celelalte adevăruri ale Sfintei Scripturi, izvorăște din inima
lui Dumnezeu și este menit să fie o binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu.
Ca baptiști, suntem membri ai unei biserici libere din țara noastră; acest
lucru implică multe greutăți pentru noi. Deși astăzi, în general, nu ne mai
confruntăm cu arestări și închisori, amenzi și intervenții ale poliției, așa
cum au făcut-o odinioară părinții noștri și așa cum se întâmplă și astăzi cu
unii frați, de dragul credinței noastre, o biserică de stat numeric superioară
ne obligă totuși să intrăm într-o societate de mâna a doua. Ne doare faptul că
nu doar biserica oficială, ci și statul căruia îi aparținem, a ucis mii dintre
cei mai loiali cetățeni ai săi, care nu numai că i-au cauzat cele mai puține
probleme, dar au fost și susținuți de Biserica Evanghelică.
Cei care au contribuit cu credință la educația poporului
timp de decenii prin proclamarea Evangheliei și prin fapte de caritate pot fi
ignorați cu atâta dispreț. Nu căutăm favoarea oamenilor - exemplul
Mântuitorului nostru ne-a învățat acest lucru - dar posteritatea va citi în
istoria Bisericilor Libere Germane că reprezentanții statului și ai orașelor nu
au avut un cuvânt blând pentru concetățenii lor din Biserica Liberă, iar acest
fapt nu va aduce glorie acestor autorități. Putem îndura dacă trebuie; rugăciunea
noastră pentru autorități nu va fi, prin urmare, ștearsă din inimile noastre;
cu toate acestea, am fost convinși că încă avem nevoie disperată să stăm
împreună cu seriozitate, fraternitate, uniți și fermitate în lupta pentru
libertatea Bisericii Libere, căci obiectivele noastre sunt departe de a fi
atinse.
4. Ne-am adunat ca misionari. Întregul congres ni s-a
părut ca o singură adunare numeroasă.
De la constructori care lucrau la un proiect masiv de
construcție, care se adunaseră pentru a colecta materiale pentru munca lor.
Bărbați și femei practice care nu considerau comunicarea verbală superfluă dacă
era urmată de acțiune. Frații de frunte ai diferitelor ramuri misionare din
diferite țări observau cu atenție ce și cum se construiau lucrurile în
câmpurile vecine. Încercau să învețe pentru propria lor muncă. Multe planuri de
extindere și îmbunătățire a operațiunilor misionare s-au născut în liniștea
întâlnirilor; multe rezoluții sfinte pentru o muncă mai credincioasă și mai
sârguincioasă au fost făcute înaintea lui Dumnezeu. Multe jurăminte pentru
sacrificii mai mari au fost depuse pe altarul invizibil al Domnului. Vastele
câmpuri europene de lucru au trecut prin fața ochilor noștri, iar pe fiecare
dintre ele, bărbatul macedonean părea să stea, strigând: „Veniți și
ajutați-ne!” Apoi, în multe suflete pauline, hotărârea s-a mișcat: Iată-mă,
sunt necesar! Veșnicia va dezvălui ce beneficii a realizat Congresul nostru în
acest domeniu.
Dacă examinăm cu atenție întregul program, constatăm că
acest congres ne-a condus la o înălțime de la care am putut privi câmpul vast
și extins al lucrării noastre. Problema educației - creșterea copiilor,
instruirea tinerilor noștri și educația predicatorilor și misionarilor noștri -
ne-a ocupat foarte mult. Domeniul vast al evanghelizării în teorie și practică
a fost supravegheat. Sarcina noastră în lucrarea literaturii creștine a ajuns
în prim-planul minților noastre. Misiunile femeilor, misiunile evreiești și
misiunile neamurilor au fost încredințate reflecției și planificării noastre.
Vastul domeniu al implicării sociale s-a desfășurat sub ochii noștri și ne-a
imprimat adevărul: Aici am dat greș; aici trebuie să ne îmbunătățim. Poziția
noastră cu privire la problemele și tendințele contemporane, la problemele
științifice, comerciale și politice, a fost, de asemenea, clarificată și s-a
răspuns la multe întrebări la care am reflectat de mult timp în.
Inimile fuseseră mișcate. Experiențele liderilor din
diferite țări au fost puse la dispoziția celorlalți, iar fiecare a slujit cu
darul pe care îl primise.
Desigur, pentru a urma toate acestea era nevoie de o minte
matură, un ochi ager și exersat și o inimă înțelegătoare. Pentru a putea
consilia și contribui în toate aceste domenii, trebuie să ai un interes viu
pentru munca misionară și un cald simț al sacrificiului; trebuie să înțelegi
nevoile actuale și să porți în inimă conștientizarea că suntem lumina lumii,
suntem sarea pământului. Trebuie să ai un ochi pentru problemele publicului
larg, chiar dacă astfel de probleme nu se află în întregime în sfera noastră
îngustă de viziune, și într-adevăr, Congresul a dovedit acest lucru: avem
oameni atât de prevăzători.
Femei în rândurile noastre, slavă Domnului că le avem!
Privind dincolo de întreg, putem numi Congresul: un gând plin de har al
Dumnezeului nostru, pe care El l-a adus la împlinire cu har pentru mântuirea
noastră.
Prin publicarea înregistrării scrise a congresului în acest
raport, facem acest lucru din următoarele motive: dorim să depunem o mărturie
puternică a credinței noastre copilărești în Domnul și Mântuitorul nostru;
dorim să ne exprimăm poziția clară cu privire la întregul Cuvânt al Domnului
nostru; dorim să comunicăm publicului scopul programului nostru misiunii; și
dorim să ne exprimăm intenția ca, cu ajutorul puternic al lui Hristos cel
înviat, să facem tot posibilul în acest ultim timp serios pentru a construi
Împărăția lui Dumnezeu și a glorifica Numele lui Isus.
Făcând acest lucru, ne propunem nu doar să-i informăm pe
toți frații noștri în credință despre ce s-a întâmplat la congres, ci și să-i
chemăm la o mărturisire liberă și cu voce tare, la o slujire sfântă și
serioasă, la o rugăciune fierbinte și credincioasă, la un studiu biblic
temeinic și sârguincios, la o iubire frățească credincioasă și sinceră și la o
așteptare răbdătoare și plină de dorință a revenirii lui Hristos.
Fie ca rugăciunea pe care ne-a învățat-o Mântuitorul nostru
să devină importantă pentru fiecare cititor al acestui raport:
„Sfințească-se Numele Tău! Vie Împărăția Ta!”
.png)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu