luni, 31 august 2026

Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Anina - de Bîtea Ilie

 


ISTORIA BISERICII CREȘTINE BAPTISTE DIN ORAȘUL ANINA

Desfășurarea lucrării evanghelice în decurs de șapte decenii, 1908–1980

Întocmită de fratele păstor Bîtea Ilie

CAPITOLUL I. PRIMELE ÎNCEPUTURI

1908–1912

Între anii 1908–1910, apare în orașul Anina primul om dintre credincioșii baptiști, muncitor la grupul siderurgic din Anina, cu numele de Andrei Petru, din comuna Curtea, fostul raion Făget. Cei care lucrau cu acest frate și nu auziseră mai înainte de credința baptistă au rămas surprinși când îl vedeau pe fratele lor, în pauza de masă, deschizându-și Biblia, închizând ochii și rugându-se lui Dumnezeu. Atunci l-au întrebat de ce face acest lucru. Fratele le-a răspuns că se roagă lui Dumnezeu.

Unii au început să-l batjocorească și, când fratele mai făcea acest lucru, spuneau: „Uite-l că doarme!”. Alții însă erau curioși să afle ce conține această religie nouă și cum se practică. Astfel, fratele Andrei Petru începe să arunce sămânța Evangheliei și găsește pământ bun pentru semănat.

În primăvara anului 1910, când semănătorii harului lui Dumnezeu arau ogoarele și aruncau sămânța Evangheliei, ca mai târziu să culeagă roadele, fratele Andrei Petru aruncă și el sămânța Evangheliei. Primul care a primit Cuvântul Evangheliei a fost fratele Avram Petruică din Socolari, care lucra ca muncitor la Anina. Plin de bucurie și însuflețit de Evanghelia primită, fratele Avram Petruică face ceea ce a făcut Andrei, când i-a spus fratelui său Simon: „Noi am găsit pe Mesia...” (Ioan 1:41).

Filip îi spune lui Natanael: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege și proroci: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” Natanael a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” „Vino și vezi”, i-a răspuns Filip (Ioan 1:45–46).

El îl cheamă pe Eneșeu Vasile din Potoc, care, la rândul său, ia contact cu fratele Andrei Petru, iar după aceea merge și el mai departe cu această veste la Ion Cristinușu și Degariu Vasile, ambii din Potoc.

Fratele Andrei Petru recomandă acestor patru ucenici ai săi să citească Noul Testament și le dă două broșuri: Evanghelia și Făclia în Inima Omului. Însuflețit de acest prim succes, fratele Andrei Petru trimite imediat vorbă fratelui păstor Ignea Ștefan din Laleșinț, care vine imediat în Anina și dezvăluie mai pe larg Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos celor patru ucenici, în locuința fratelui Andrei Petru.

Sămânța semănată de fratele Andrei Petru, precum și lucrarea fratelui Ignea Ștefan, nu întârzie să aducă roadă. În vara aceluiași an, la 12 iulie, fratele Avram Petruică, împreună cu mama sa, primește botezul Nou-Testamental de către fratele păstor Ignea Ștefan, în comuna Potoc, în apa Potocel. La acest botez participă și fratele Andrei Petru, împreună cu fiul său cel mare, Andrei Iosif, care este în viață la Timișoara.

CAPITOLUL II. LUCRAREA EVANGHELIEI ÎN ANII 1912–1918

La începutul acestei perioade, lucrarea Evangheliei este dusă de acești patru frați: Avram Petruică, Eneșeu Vasile, Degariu Vasile și Ion Cristinușu, în Anina, Socolari și Potoc.

În această perioadă începe și se termină Primul Război Mondial, care stingherește puțin lucrarea, dar, în ciuda tuturor piedicilor, lucrarea merge înainte și ia proporții atât în Valea Carașului, cât și în Valea Almăjului și în Clisură.

În anul 1914 sosește în Anina, ca miner, fratele Gheorghe Albu din Răcășdia, care ia contact cu frații Eneșeu Vasile, Degariu Vasile, Ion Cristinușu și Avram Petruică din Socolari. Serviciile religioase în această perioadă se țin prin case, iar în ultimul timp casa destinată acestui scop a fost luată lângă gară.

În anul 1916, lucrul Domnului ia proporții mai mari. Acum apar primii păstori în părțile noastre. În acest an se ordonează ca păstori fratele Vichente Pircea din Ciclova Română, iar la o săptămână după el, fratele Suvet din Prilipet.

În anul 1917 apare un eveniment nou: primesc Cuvântul Domnului în Verovar (R.P. Ungară) frații Buriman Constantin din Pîrcovăți, Ilie Craiovan, Nicolae Craiovan și Ion Rîngegu din Moldova Nouă. Imediat ce frații de aici aud această veste, iau legătura cu dânșii și sunt vizitați de fratele Drăgilă Dumitru și Eneșeu Vasile, care îi recomandă fraților de acolo. În anul 1918 primesc botezul Nou-Testamental în Budapesta, de către fratele păstor Heinrich Maier.

Odată cu începerea lucrării Evangheliei începe și lucrarea de prigonire. Unii dintre credincioși întâmpină greutăți cu cei din familie, alții cu cei din afară. Preoții încep lupta împotriva copiilor lui Dumnezeu. Frații întâmpină greutăți la oficierea serviciilor religioase, la botezuri și înmormântări, unele dintre aceste servicii trebuind să fie oficiate cu jandarmii de față.

Dar, slăvit să fie Domnul, lucrarea Evangheliei în această perioadă scurtă, numai de șase ani, ia proporții mari. Credința baptistă Nou-Testamentală începe să se cristalizeze, iar frații se întăresc și se simt gata să ducă steagul Evangheliei prin toate greutățile.

CAPITOLUL III. PRIMII MEMBRI, LOCAȘUL, PRIMUL LOCAL DE ÎNCHINĂCIUNE ȘI PRIMUL PĂSTOR LOCAL

1919–1924

Ziua de 2 august 1919 este o zi de mare bucurie și o zi importantă în istoria bisericii din Anina, când apar primii membri stabili, cu domiciliul în Anina. Până aici, toți cei care au primit Cuvântul Domnului și s-au perindat prin Anina nu au fost stabili, ci erau săptămânali, fiind din împrejurimi: lucrau în cursul săptămânii în Anina, iar sâmbăta plecau acasă, în familie.

La data amintită mai sus, în comuna Slatina-Nera, are loc un mare botez Nou-Testamental, oficiat de către fratele Ignea Ștefan din Laleșinț. Printre candidații de botez se numără și candidați ai bisericii din Anina. Amintim câțiva dintre ei: sora Anuța Bulz, fratele Ban Florian și soția, fratele Gherman Iosif și soția, fratele Mehai Grivet și soția și alții din Anina.

Tot aici, la această dată, cercul păstorilor din Valea Carașului și Valea Almăjului se mărește cu încă trei păstori, prin ordinarea fraților Eneșeu Vasile din Potoc, Albu Gheorghe din Răcășdia și Drăgilă Dumitru din Prilipet.

Nu putem trece așa ușor peste lista primilor membri ai bisericii noastre, arătând faptele lor pline de dragoste pentru lucrarea Evangheliei. Fratele Ban Florian amenajează un spațiu pentru local, iar sora Anuța Bulz pune la dispoziția fraților casa ei și ca loc de oaspeți. În casa ei și-au găsit odihnă frații păstori din Banat, câte zece și alteori chiar cincisprezece persoane, pentru o zi sau două și, alteori, pentru o săptămână, când țineau cursuri biblice.

Ei au lucrat nu numai în biserica din Anina, ci și în comunele din împrejurimi, ca: Ciudanovița, Gârliște, Goruia etc.

O altă dată în istoria bisericii din Anina este că, în anul 1920, se amenajează primul locaș de închinăciune într-o casă obținută de la Întreprinderea Minieră de atunci, prin intervenția fraților Ban Florian și Poplicean Ștefan din Socolari, care mai târziu este achitată în numerar și devine proprietatea bisericii.

Tot în anul 1920, în ziua de Rusalii, are loc un botez Nou-Testamental în orașul Moldova Nouă, oficiat de către fratele păstor Drăgilă Dumitru. Printre candidați au fost și de la Anina: Bănuț Nicolae, Florea Nicolaie, Bîtea Ilie etc.

Primul conducător al bisericii a fost fratele Gherman din Serbia (Iugoslavia), pentru un timp scurt, deoarece fratele păstor este ordinat ca păstor în Banatul Iugoslaviei. Apoi a fost, pentru un timp mai lung, fratele Gherman Gheorghe, până la ordinarea fratelui Nicolae Craiovan de către frații păstori.

În anul 1923 vin în Anina fratele Craiovan Nicolae cu familia și fratele Băieș Ioan cu familia. Acum lucrarea Evangheliei ia amploare mai mare, numărul membrilor crește, se înființează primul cor de către un profesor din Sasca Montană, cu numele Popescu, și este condus o scurtă perioadă de fratele Privalitură din Brădișorul de Jos (Heiden), iar după aceea, mai mulți ani la rând, este condus de către fratele Cornici Gheorghe din Socolari.

În anul 1924 se petrec două evenimente importante: localul, devenind neîncăpător, este mărit, iar apoi, în toamna aceluiași an, în luna septembrie, este ordinat primul păstor local al bisericii, fratele Nicolae Craiovan, care păstorește biserica timp de 23 de ani fără întrerupere, adică până în anul 1947, când, din cauza bolii și bătrâneții, este pensionat și se mută cu domiciliul în Moldova Nouă.

Nu putem trece așa de ușor peste lucrarea fratelui Craiovan Nicolae. Alături de el a avut un ajutor deosebit pe soția sa, Elisabeta, care a sprijinit lucrarea și a ajutat lucrul Domnului, ocupându-se și de surori.

De la începutul lucrării, anul 1910, și până în anul 1924, biserica a fost vizitată, pe lângă frații păstori care au păstorit în mod oficial, și de alți frați păstori: Băndu din Lugoj, Popovici Ioan Petru, Covaci Ioan Sîntești, Drăgilă Dumitru din Prilipet, Craiovan Ilie din Moldova Nouă, Buriman Constantin din Pîrcovăți (Coronini) și Ghiocel Iosif din Socolari, care a lucrat ani la rând ca miner la minele din Anina, iar în biserică a lucrat ca simplu membru și, mai târziu, după ce a fost ordinat, ca un bun colaborator al fratelui Nicolae Craiovan.

CAPITOLUL IV. LUCRAREA DOMNULUI ÎN BISERICĂ ÎN ANII 1924–1947

În continuare, documentul prezintă dezvoltarea lucrării Evangheliei în biserica din Anina în perioada 1924–1947, sub păstorirea fratelui Nicolae Craiovan. În anul 1926 se ține primul Curs Biblic, iar lucrarea se extinde în Valea Carașului, Valea Almăjului și Clisura Dunării. Sunt amintiți frații Gheorghe Chirilă, Ioan Boterez, Moise Schinteie, Runcan Gheorghe și Gropșan Ioan.

Conducerea bisericii este organizată în comitet, iar fratele Nicolae Craiovan este ajutat în lucrarea Evangheliei de mai mulți frați bătrâni și frați săptămânali. Lucrarea Domnului are progrese din ce în ce mai mari.

În anul 1938, la 14 decembrie, bisericile sunt închise și sigilate, iar credincioșilor nu li se mai permite să se întâlnească nici măcar în case. Situația durează 17 luni, până la 14 mai 1940, când bisericile își redeschid ușile.

La 10 mai 1942, sub regimul lui Ion Antonescu, bisericile sunt din nou închise, bunurile sunt confiscate și trecute în patrimoniul statului, iar credincioșii sunt persecutați. Unii frați sunt întemnițați, între ei fiind menționați Gheorghe Vidu și Eneșeu Vasile din Potoc.

La 23 august 1944 se redeschide o perioadă de libertate pentru credincioșii baptiști. Casele de rugăciune se deschid, iar averile devin din nou proprietatea credincioșilor. Până în toamna anului 1947, biserica este păstorită de fratele Nicolae Craiovan.

Fratele Nicolae Craiovan s-a născut la 5 octombrie 1886, în orașul Moldova Nouă, din părinți săraci. De tânăr a plecat în pribegie pentru a-și câștiga pâinea, trecând chiar și hotarele țării până la Verovar, în R.P. Ungară. Aici, la vârsta de 31 de ani, în anul 1917, primește Cuvântul Domnului, iar în 1918 primește la Budapesta botezul Nou-Testamental, de către fratele păstor Heinrich Maier.

Însuflețit de Cuvântul lui Dumnezeu, se întoarce în patrie și se stabilește în comuna Mehadia, unde lucrează ca miner, apoi, în anul 1923, vine și se stabilește în orașul Anina. Sosind aici, începe lucrul Domnului cu toată dragostea: în timpul săptămânii lucrează în mină, iar duminica în biserică. În luna septembrie 1924 este ordinat ca păstor, împreună cu frații Lința Gheorghe din Naidăș și Ciortuz Pavel din Eftimie Murgu (Rudăria).

Din anul 1924 până în anul 1947, timp de 23 de ani, fratele Nicolae Craiovan a păstorit biserica din Anina. A lucrat neobosit nu numai în biserica din Anina, ci și în comunele din jur: Ciudanovița, Gârliște, Goruia, Secășeni, Cârnecea și altele. În toamna anului 1947, din cauza bolii, se retrage la Moldova Nouă, apoi la Timișoara, unde, la 6 mai 1951, trece la Domnul. Viața lui și consacrarea lui în lucrul Domnului au rămas pentru biserică o pildă de urmat.

CAPITOLUL V. PERIOADA ANILOR 1947–1949

CRIZA DE PĂSTOR

În această perioadă, biserica nu are păstor și este păstorită de către frații păstori din Valea Carașului, prin rotație. Conducerea bisericii este încredințată fratelui Băieș Ioan, ca diacon al bisericii, ajutat de mai mulți frați.

În luna mai 1948, sub conducerea fratelui Ioan Socaciu, începe zidirea unui local nou de închinăciune. În total lucrează mai mult sau mai puțin 117 persoane, care însumează 14.135 de ore de muncă voluntară, pe lângă contribuția bănească.

·       Familia Băieș Ioan — 507 ore

·       Familia Marșescu Ion Vasile — 1.438 ore

·       Familia Izvernari Costa — 713 ore

·       Familia Marșescu Ionică — 964 ore

·       Familia Tuțuian Ilie — 875 ore

·       Familia Tismănari Ilie — 1.188 ore

·       Familia Runcan Gheorghe — 505 ore

Locașul a fost terminat într-un timp scurt, numai în cinci luni, iar în luna octombrie 1948 a fost inaugurat. Un aport deosebit a adus fratele bătrân Ioan Socaciu, care, deși înaintat în vârstă și suferind, a coordonat lucrarea și a lucrat efectiv alături de frați.

CAPITOLUL VI. PERIOADA ANILOR 1949–1957

SUB PĂSTORIREA FRATELUI DUȘAN COCARIU

Perioada precedentă, în care bisericatrece prin criza de păstor, a fost scurtă, numai de doi ani. După ce biserica are un locaș frumos și impunător, simțea nevoia de păstor, care să păstorească biserica. Este pusă această cauză înaintea Domnului, se consultă cu fratele Socaciu.

După perioada de criză de păstor, biserica simțea nevoia unui păstor. În luna mai a anului 1949 vine ca păstor al bisericii fratele Cocariu Dușan.

Fratele Dușan Cocariu își începe lucrarea cu următori frați în conducerea biserici:

·       Ioan Băieșu

·       Ion Marșescu Vasile

·       Nicolae Izvernariu

·       Ion Izvernariu

·       Ionică Marșescu

·       Ilie Tuțuian

·       Dumitru Băieș

·       Matei Rogovan

Imediat după venirea fratelui Cocariu Dușan, biserica are un botez Nou-Testamental, în același an, cu mai mulți candidați. În anul următor, frații au avut o mare bucurie, având în mijlocul lor pe fratele Ioan Socaciu, care i-a îmbărbătat din Cuvântul Domnului și le-a dat îndrumări pastorale.

În această perioadă lucrarea Domnului face progrese mari. Fratele Dușan lucrează neobosit atât în biserica din Anina, cât și în unele biserici din Valea Carașului. A avut mai multe botezuri și serbări ale copiilor, tineretului și surorilor.

·       Tuțuian Dumitru, tânăr

·       Tuțuian Dumitru, bătrân

·       Izvernari Nicolae

·       Izvernari Ion

·       Marșescu Ionică

·       Rogovan Matei

·       Boboescu Ion

·       Ranga Vasile

·       Runcan Gheorghe

·       Izvernari Costa

·       Străinescu Vasile

·       Seculă Dumitru

·       Mutagiu Ilie

·       Runcan Costa

·       Mihoc Simion Staiedorf

Lucrarea fratelui Dușan va rămâne neuitată în biserica din Anina, iar numele lui va rămâne scris în istoria bisericii noastre, alături de cel al fratelui Craiovan Nicolae, ca fiind cel de-al doilea păstor local al bisericii. Fratele a lucrat în biserica din Anina din luna mai 1949 până în luna iulie 1957, timp de opt ani. Rugăm pe Cel Preaînalt să-l binecuvânteze și mai departe în lucrarea Domnului.

CAPITOLUL VII. LUCRAREA EVANGHELICĂ ÎNTRE ANII 1957–1980

SUB PĂSTORIREA FRATELUI BÎTEA ILIE

Această perioadă începe la 1 octombrie 1957. La 1 octombrie 1980 s-au împlinit 23 de ani de păstorire a fratelui Bîtea Ilie. Perioada începe cu următorii frați în conducerea bisericii:

·       Bîtea Ilie, păstor

·       Tuțuian Dumitru, diacon

·       Marșescu Ion, secretar

·       Boboescu Ion, casier

·       Seculă Dumitru, membru în comitet

La începutul acestei perioade avem ca oaspete al bisericii noastre, timp de zece zile, pe fratele bătrân Ioan Socaciu, care ne-a îmbărbătat din Cuvântul Domnului și ne-a ajutat la unele lucrări pentru amenajarea locașului de închinăciune. Aceasta a fost ultima vizită a fratelui Ioan Socaciu în biserica noastră.

După terminarea lucrărilor începute cu fratele Socaciu, biserica are, la data de 15 decembrie 1957, o frumoasă serbare de deschidere a noului local amenajat, la care participă frații Cocariu Dușan, Dragu Traian și Craiovan Petru.

În anul 1958, biserica are trei botezuri Nou-Testamentale: la 15 mai, un botez cu 11 persoane; la 7 septembrie, un botez cu 9 persoane; iar la 14 decembrie, un botez cu 5 persoane.

Biserica este vizitată de frați din conducerea Cultului nostru, precum Alexa Popovici, directorul Seminarului din București, Bunaciu Ioan, profesor la Seminar, și Bălgrădeanu Costeatin, secretar general al Uniunii. Pe lângă aceștia, biserica a mai fost vizitată de frați păstori din Valea Carașului, Valea Almăjului și din Clisură.

Tot în această perioadă, biserica trece printr-o criză de locaș de închinăciune, din toamna anului 1962 până în vara anului 1963, când localul se mută în locul unde se află. Frații au adus un aport deosebit prin muncă voluntară și contribuție bănească. Din 1963 și până în anul trecut, aproape în fiecare an s-a făcut câte ceva la locașul de închinăciune, până când a fost adus în starea în care se vede acum.

Ca diaconi ai bisericii în această perioadă au fost frații Tuțuian Dumitru și Boboescu Ion. Dirijori de cor au fost frații Băieș Gheorghe, Spăin Iosif și Vidu Gheorghe. Orchestra a fost condusă în tot timpul de fratele bătrân Rujitka Cornel, ajutat de frații Schinteie Moise, Micu Dan, Careba Ionel și Obegterescu Dionisie.

În această perioadă biserica a fost vizitată, pe lângă frații păstori din împrejurimi, de frați din conducerea Seminarului, Uniunii și Comunității: Dr. Jean Staneschi, Dr. Bunaciu Ioan, Popa N. Petre, Scobercea Ioan, Goga Dănilă, Dudău Ilie, Găvăgină Ieremia, Stanca Ioan, Băleanu Gheorghe, Frif Ioan, Turcin Dumitru și, în încheiere, fratele secretar general al Uniunii, Bărbătei Pavel.

Prezentul istoric a fost întocmit de fratele păstor Bîtea Ilie, cu date culese de la următorii frați: Andrei Iosif, fiul cel mare al fratelui Andrei Petru, despre primele începuturi; Eneșeu Vasile, Potoc, despre primele începuturi; Băieș Ioan, Moldova Nouă; Florea Nicolae, Rîșca; Bulz Anuța, Anina; Craiovan Elisabeta, Timișoara; Marșescu Ionică, despre zidirea localului de rugăciune de jos; Cocariu Dușan, Cernădie, despre perioada păstorită de dînsul; Craiovan Vichente, Timișoara, cu date biografice din viața fratelui Craiovan Nicolae și cu date memorate din anii tinereții, petrecuți în biserica din Anina.

Și acum încheiem cu cuvintele omului lui Dumnezeu Samuel, care spune în cartea sa, I Samuel, capitolul 7, versetul 12: „Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Mițpa și Sen și i-a pus numele Eben-Ezer (piatră de ajutor), zicând: «Până aici Domnul ne-a ajutat.»”

SFÂRȘIT

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu