Acest
articol este luat din J. H. Rushbrooke (ed.), The Baptist Movement in the
Continent of Europe: A Contribution to Modern History (London: The Carey
Press, 19 Furnival Street, E.C.; The Kingsgate Press, 4 Southampton Row, W.C.,
1915.
După marele incendiu
din Hamburg, mulți catolici austrieci au venit în oraș în speranța de a găsi un
loc de muncă remunerat; și nu puțini au găsit, de asemenea, o nouă viață
spirituală prin contactul cu baptiștii. La întoarcerea acasă, aceștia au
devenit misionari.
În 1846, au
plecat în Austria austriecii Marschall și Hornung, împreună cu lorzi din
Hamburg și anumiți maghiari. Marschall și Hornung au dat dovadă de o mare
activitate la Viena, în răspândirea de pliante și organizarea de întâlniri.
Acestea l-au influențat pe un chelner pe nume Werther, care, după convertirea
sa, a renunțat la fosta sa ocupație pentru a deveni tâmplar. Mai târziu, s-a
mutat la Berlin, unde a devenit un membru valoros al bisericii. Apoi, prin
influența lui Marschall, un cuplu căsătorit pe nume Wisotzky a fost convertit,
iar aceste două persoane au fost botezate la Viena de F. Oncken în octombrie
1847. Aceasta a fost prima ocazie de administrare a botezului în oraș.
În anul
următor, Oncken, în timp ce călătorea în Austria și Ungaria, a vizitat de două
ori Viena, iar mesajul său a fost ascultat cu nerăbdare. La scurt timp după
aceea, Hin-richs a fost trimis ca predicator în capitala Austriei; dar
revoluția a cauzat expulzarea sa. Reacția din 1850 a fost mai complet
victorioasă în Austria decât în Germania, iar puterea preoților era absolută.
Puținii baptiști nu puteau face decât să caute să se edifice unii pe alții și,
atunci când se oferea ocazia, să depună o mărturie discretă pentru Domnul lor.
Erau
obișnuiți să se întâlnească la casa unui fost catolic, Karl Rausch, care fusese
botezat în Hamburg. Refuzul său de a permite botezul copiilor săi l-a adus pe
Rausch într-un conflict serios cu poliția, conflict căruia un pastor luteran
i-a pus capăt prin aducerea în secret a copiilor în biserică și botezarea
acestora conform ritului luteran. Cu toate acestea, pe 20 aprilie 1850, poliția
a făcut o razie la casa lui Rausch în timpul unei întâlniri, i-a arestat pe cei
nouă bărbați și opt femei prezenți și, după o audiere preliminară, i-a trimis
la închisoare ca infractori, sub escortă militară. Femeile au fost ulterior
eliberate, iar patru bărbați trimiși în fața unei curți marțiale. Întrucât nu
s-a putut stabili nicio infracțiune politică, aceștia au fost predați
autorității civile. În cele din urmă, toți cei care nu erau originari din Viena
au fost expulzați din oraș, iar ceilalți au fost ținuți sub supraveghere
atentă. În 1851, A. Millard, agent al Societății Biblice Britanice și Străine,
a fost transferat de la Köln la Viena, iar casa sa a devenit un refugiu pentru
cei persecutați În 1852 însă, la instigarea preoților, poliția a închis
depozitul de Biblii, iar Millard a fost obligat să se mute la Breslau. După 11
ani, s-a întors la Viena și a adus din nou alinare baptiștilor grav încercați.
Biserica din
Viena există din anul 1869, dar nici măcar acum (1915) nu are dreptul legal de
a desfășura slujbe publice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu