Valul de care
vorbeam în postarea trecută se aseamănă și cu ce spunea apostolul Ioan în Apocalipsa: „Balaurul a
stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul,
când îl va naşte”. (Apocalipsa 12:4)
Asemănarea este tangențială și aleatorie în timpul desfășurării
evenimentelor.
Azi prezint o carte scrisă de Basiliu Rațiu – Canonicul Lectoriu și
Asesoriu Consistoriale, în Archi-dieceza Albei-Julie. Cartea poartă titlu:
„Istoria Beserecescă” și mi s-a părut interesant segmentul de populație căruia
i se adresează: „Pentru folosul tenerimei române teologico-scolastice, pre
scurt întocmite”. Este tipărită la Blasiu (Blaj), în anul 1854, la Seminarul
diecesanu.
Capitolul III, intitulat „Istoria sectelor celor mai noue besericesci”, prezintă
sectele incriminate: Luterană, Calvină, Anabaptistă, Sociniană și Hernhutiana.
De la pagina 311, cartea vorbește despre Anabaptiști și Menoniți: „După
principiul lui Luter de a esplica S.
Scriptură după înțelesul fiiesce căruia, la începutul reformațiunii afară de
secta luterană și calvină s-au redicatu în Germania o sectă destenctă
întemeiată de Nicolau Storchu și Toma Muntzer, discipolii lui Luter, carii
fienduca după cuvântul s. scripture: «Celu ce va crede, și se va boteza mântui-se-va»
numai botezul celor maturi, care sciu ce credu cându se botează, lu-tie. neau
legitimu, și pre cei în pruncie botezați de nou-i botezau, de unde s-au numit
anabaptiști. Înse nu numai cu această eroare au fostu întenați, ci lăpedându cu
totul S. Scripturi se lăudau, cum că li s-au făcutu nesce descoperiri și
inspirațiuni, spre întemeierea unei societăți libere, care se nu depende nece
dela magistratele civili ca a luteranilor și a calvinilor, nece se fie supusă
episcopilor precum e cea catolică, ci numai suptu gubernarea ai loru sei, se
aibă toate comune. De aici sculându-se cu o furoare fanatică în contra
proprietarilor spre a le cuprende pre seama comunismului seu moșiele, și făcund
întru acestu timp cruzimi ne audite, au fost silitu statulu a păși cu arme în
contra lor…”. „Fanatismul anabaptiștilor mai temperându-lu frigianul Memnone a
formatu o sectă nouă, ai cărei membri dela autoriulu sectei sale s-au numit
menoniți.”
Autorul vorbește de quakeri, de fanaticul
până la nebunie George Fox, dar nu
spune nimic de vreo sectă baptistă. Oare de ce? Suntem în anul 1854, când
anabaptiștii nu mai erau un popor, o sectă, un cult, iar baptiștii urmau să vină
cu puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Lucrul acesta l-am observat în presa
bisericească aproape până în anul 1900.
Între anii 1600-1650, nu se mai poate discuta despre biserici anabaptiste,
dar pe conceptul lor de a boteza adulți care cred și pe principiul libertății
s-au format alte biserici.
Că baptiștii au principiul libertății de conștiință o spun preaînalții
cucernici ziariști de la „Biserica și Școala” în 1886, când redau dezbaterile
asupra bugetului ministrului cultului și instrucțiunii publice în dieta
Ungariei, dar se pare că nu au prins dumnealor firul.
Cu toate acestea, citim în foaia „Biserica și Școala” din 1900 articolul cu
titlu: „Măsuri în contra anabaptismului”, în care se spune: „S-au cuibărit ici
colea. Baptiștii erau o forță ce «amenința» biserica ortodoxă și atunci au
creat această confuzie pe care au menținut-o până aproape în zilele noastre.”
Sunt multe exemple, dar am ales unul mai elocvent. Ziarul „Tribuna
Poporului”, ce apare la Arad, scrie în
anul 1900 un articol cu numele „Rătăciții din Curtici”: „Este vorba de
nazaricușii, cărora D-zeu le-a slăbit mințile – vor să scoată în Arad o
revistă, Adevărul. Un confrate scrie
că redactorii ar fi doi țărani, unul din Macea, altul din Curtici. Adevărul este
că foaia o scoate dl. Șimonca, absolvent al facultății de teologie din Cernăuți,
unde a învățat cu stipendiul pe care i la dat fostul episcop al Aradului, Ioan
Mețianu. Păcat de banii cheltuiți.” Articolul are parte adevăr, parte minciună
și parte creare de confuzie. De unde știu? Tot de la dumnealor, că doar știm că
Biblia prin Biblie se înțelege corect. În 1903, în ziarul „Biserica și Școala” apare
un articol despre botez, cu titlul „Dispute cu Nazarenii”, iar in interiorul
articolului nu scrie nazareni, ci scrie baptiști. Vor fi știind ei ceva.
Dacă nu ar
fi de râsul plânsului, aș tăcea, dar așa doar aș mai parafraza pe George Coșbuc
în poezia lui Vine ploaia.
Vine ploaia, bine-mi pare,
În grădină am o floare,
Ploaia o va face mare,
Vine ploaia, bine-mi pare!
Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!
și aș spune cam așa: Vin sectarii!
Vin sectarii, bine-mi pare!
Ei în mână au o floare (Biblia),
Floarea ne va crește mare (spiritual),
Vin sectarii, bine-mi pare!
Strofa doua n-o mai fac,
Vin sectarii, bine fac!
Va urma.