Români, vin sectarii! II

Valul de care vorbeam  în postarea trecută se aseamănă și cu ce spunea apostolul Ioan în Apocalipsa: „Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte”. (Apocalipsa 12:4)  Asemănarea este tangențială și aleatorie în timpul desfășurării evenimentelor.

Azi prezint o carte scrisă de Basiliu Rațiu – Canonicul Lectoriu și Asesoriu Consistoriale, în Archi-dieceza Albei-Julie. Cartea poartă titlu: „Istoria Beserecescă” și mi s-a părut interesant segmentul de populație căruia i se adresează: „Pentru folosul tenerimei române teologico-scolastice, pre scurt întocmite”. Este tipărită la Blasiu (Blaj), în anul 1854, la Seminarul diecesanu.

Capitolul III, intitulat „Istoria sectelor celor mai noue besericesci”, prezintă sectele incriminate: Luterană, Calvină, Anabaptistă, Sociniană și Hernhutiana. De la pagina 311, cartea vorbește despre Anabaptiști și Menoniți: „După principiul lui Luter de a esplica  S. Scriptură după înțelesul fiiesce căruia, la începutul reformațiunii afară de secta luterană și calvină s-au redicatu în Germania o sectă destenctă întemeiată de Nicolau Storchu și Toma Muntzer, discipolii lui Luter, carii fienduca după cuvântul s. scripture: «Celu ce va crede, și se va boteza mântui-se-va» numai botezul celor maturi, care sciu ce credu cându se botează, lu-tie. neau legitimu, și pre cei în pruncie botezați de nou-i botezau, de unde s-au numit anabaptiști. Înse nu numai cu această eroare au fostu întenați, ci lăpedându cu totul S. Scripturi se lăudau, cum că li s-au făcutu nesce descoperiri și inspirațiuni, spre întemeierea unei societăți libere, care se nu depende nece dela magistratele civili ca a luteranilor și a calvinilor, nece se fie supusă episcopilor precum e cea catolică, ci numai suptu gubernarea ai loru sei, se aibă toate comune. De aici sculându-se cu o furoare fanatică în contra proprietarilor spre a le cuprende pre seama comunismului seu moșiele, și făcund întru acestu timp cruzimi ne audite, au fost silitu statulu a păși cu arme în contra lor…”. „Fanatismul anabaptiștilor mai temperându-lu frigianul Memnone a formatu o sectă nouă, ai cărei membri dela autoriulu sectei sale s-au numit menoniți.”

Autorul vorbește de quakeri, de fanaticul până la nebunie George Fox, dar nu spune nimic de vreo sectă baptistă. Oare de ce? Suntem în anul 1854, când anabaptiștii nu mai erau un popor, o sectă, un cult, iar baptiștii urmau să vină cu puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Lucrul acesta l-am observat în presa bisericească aproape până în anul 1900.   

Între anii 1600-1650, nu se mai poate discuta despre biserici anabaptiste, dar pe conceptul lor de a boteza adulți care cred și pe principiul libertății s-au format alte biserici.

Că baptiștii au principiul libertății de conștiință o spun preaînalții cucernici ziariști de la „Biserica și Școala” în 1886, când redau dezbaterile asupra bugetului ministrului cultului și instrucțiunii publice în dieta Ungariei, dar se pare că nu au prins dumnealor firul.

Cu toate acestea, citim în foaia „Biserica și Școala” din 1900 articolul cu titlu: „Măsuri în contra anabaptismului”, în care se spune: „S-au cuibărit ici colea. Baptiștii erau o forță ce «amenința» biserica ortodoxă și atunci au creat această confuzie pe care au menținut-o până aproape în zilele noastre.”

Sunt multe exemple, dar am ales unul mai elocvent. Ziarul „Tribuna Poporului”, ce apare la Arad,  scrie în anul 1900 un articol cu numele „Rătăciții din Curtici”: „Este vorba de nazaricușii, cărora D-zeu le-a slăbit mințile – vor să scoată în Arad o revistă, Adevărul. Un confrate scrie că redactorii ar fi doi țărani, unul din Macea, altul din Curtici. Adevărul este că foaia o scoate dl. Șimonca, absolvent al facultății de teologie din Cernăuți, unde a învățat cu stipendiul pe care i la dat fostul episcop al Aradului, Ioan Mețianu. Păcat de banii cheltuiți.” Articolul are parte adevăr, parte minciună și parte creare de confuzie. De unde știu? Tot de la dumnealor, că doar știm că Biblia prin Biblie se înțelege corect. În 1903, în ziarul „Biserica și Școala” apare un articol despre botez, cu titlul „Dispute cu Nazarenii”, iar in interiorul articolului nu scrie nazareni, ci scrie baptiști. Vor fi știind ei ceva.

Dacă nu ar fi de râsul plânsului, aș tăcea, dar așa doar aș mai parafraza pe George Coșbuc în poezia lui Vine ploaia.

Vine ploaia, bine-mi pare,
În grădină am o floare,
Ploaia o va face mare,
Vine ploaia, bine-mi pare!

Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!

și aș spune cam așa:    Vin sectarii!

Vin sectarii, bine-mi pare!

Ei în mână au o floare (Biblia),

Floarea ne va crește mare (spiritual),

Vin sectarii, bine-mi pare!

Strofa doua n-o mai fac,

Vin sectarii, bine fac!

Va urma.