Dați Cezarului sau Luați de la Cezar ?

Daniel Branzai preia un articol din HotNews.ro, de Dan Popa și face câteva comentarii. Sunt interesante și comentariile de pe HotNews.ro, citește aici și aici. Este foarte important să vedem tot mai multe comentarii, opinii, ca să ne formăm un punct de vedere cât mai aproape de realitate.

Domnul să ne ajute să luăm cea mai dreaptă decizie în privința subvenției.

Problema nu este simplă și nu trebuie tratată simplist. Nu este nici măcar nouă … Istoria celor 2000 de ani de creștinism a cunoscut tot felul de relații între Stat și Biserică.

Chiar și în Noul Testament întâlnim situații ,,discutabile“.  Două îmi vin repede în minte:

1. „Face să-i faci acest bine, căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga” (Luca7:4-5).
Din banii cui a ajutat stașul roman comunitate areligioasă iudaică? Bineînțeles că din banii Romei imperiale … Cum de a acceptat un popor ,,puritan“ o contribuție de la un străin dintre Neamuri ?

2.  Schimbătorii de bani din Templu. Cum de au acceptat evreii religioași să existe aceste centre financiare care tranzacționau banii altor națiuni pentru ca darea spre Templu să fie făcută în moneda Templului? A fost o ipocrizie cusută cu ață albă. Cum adică, acceptăm banii de la străini, dar numai după ce au fost schimbați în bani de-ai noștri ?

Strecurăm țânțarul și îngițim cămila sau înghițim țânțarul și strecurăm cămila?
Înghițim și țânțarul și cămila sau îi lăsm pe amândoi afară și murim de foame?

Iată un material venit providențial în sprijinul celor care discută problema aceasta în bisericile baptiste din România.

Istoric, cel care a determinat natura și extinderea acestor relații a fost Cezarul, nu Biserica. Este normal într-o lume în care el are puterea. Biserica a putut stabili doar limitele dincolo de care relațiile s-au transformat în nesupunerea care a dus la martiraj. Este un mare privilegiu și o mare ocazie ca Biserica baptistă din România să aibă posibilitatea de a alege. Este o libertate pe care nu și-ar fi închipuit-o nimeni acum 30 de ani.

Ca unul care trăiește în America, eu v-aș recomanda relațiile pe care le are aici Biserica baptistă cu Statul, dar … Creștinii care au fondat America au fugit din Europa tocmai pentru că nu le-au plăcut relațiile pe care le stabilise acolo Statul cu ei. Ei au postulat pentru America o ,,nouă ordine“ în care există separarea dintre Stat și Biserică, pentru ca Biserica să nu se amestece în treburile Statului, dar mai ales Statul să nu s eamestece în treburile Bisericii. America este unică și nu văd ce șanse ați avea să o imitați în contextul politic european … sau național ortodox.

Cum e taxata Biserica in UE? Vezi 23 de modele ale relatiei Stat-Biserica

de Dan Popa     HotNews.ro

Sâmbătă, 15 iulie 2017, 9:00 Economie | Finanţe & Bănci

Discutia despre impozitarea Bisericii starneste discutii publice in tonuri diverse

Foto: Hotnews

Disputa dintre Liviu Dragnea si Eugen Teodorovici pe tema impozitarii Bisericii redeschide o mai veche disputa: ar trebui sau nu ca BOR sa plateasca impozite? Fostul ministru de Finante, Anca Dragu, sustinea anul trecut ca in materie de taxe, exista un principiu de baza in fiscalitate, acela al

universalitatii. “Practic, in principiu, toata lumea ar trebui sa plateasca impozite intr-o lume ideala, da? In anumite momente exista categorii de persoane sau de activitati care pot fi scutite de la plata acestor impozite”. Cum stau lucrurile in Europa din acest punct de vedere? Evident, diferit. In unele tari, Statul taxeaza Biserica, in vreme ce in altele nu. Sa privim putin mai in amanunt.

Mai intai, sa notam faptul ca in virtutea tratatelor dupa care functioneaza, Uniunea Europeana respecta competentele statelor membre in privinta politicii si a politicilor publice privind viata religioasa, si nusi asuma niciun fel de relatii particulare cu o religie sau cu o confesiune anume. UE recunoaste comunitatilor religioase o identitate proprie si o contributie specifica in cadrul societatilor europene15, atribuindu-le un rol consultativ in functionarea Uniunii si in dezvoltarea politicilor acesteia. Statele membre au competente exclusive in domeniul politicilor interne privind viata religioasa. Astfel, nu exista inca un model legal unic al relatiilor dintre stat si cultele religioase in Europa.

Cel mai accesibil criteriu de clasificare a relatiilor dintre stat si cultele religioase este cel al definirii juridice a acestora. Astfel, din perspectiva legislatiei in vigoare a statelor europene putem distinge trei mari modele:

·         1.regimuri de separare neta intre stat si institutiile religioase. Este cazul Frantei (cu exceptii in Alsacia, Mosella si Departamentele de peste mari), Olandei, Portugaliei, Irlandei. De regula, statele care imbratiseaza acest model de raportare la culte nu acorda finantare directa comunitatilor religioase;

·         2. regimuri cu o Biserica de stat sau dominanta din punct de vedere constitutional-juridic. Este cazul Danemarcei, Finlandei, Greciei, Maltei, Marii Britanii si, pana de curand, al Norvegiei si Suediei. In acest caz, una sau mai multe confesiuni au un statut special si sunt partial integrate in administratia publica;

·         3. regimuri de recunoastere a unor culte (pe unul sau mai multe niveluri), definite, dupa caz, ca regimuri de cooperare sau parteneriat dintre stat si culte. Cultele recunoscute beneficiaza de o situatie privilegiata fata de cele care nu au acest statut. Statul recunoaste utilitatea activitatii cultelor sustinandu-le financiar in mod direct sau indirect. Din aceasta categorie fac parte state precum Belgia, Germania, Italia, Luxemburg, Spania, Polonia, Republica Ceha, Romania, Slovacia etc;

·         Belgia

Tipul de relatie stat – culte: Sunt recunoscute sase culte; de facto, Biserica Catolica are intaietate.

Salarizarea clerului se face integral de catre stat: salariile si pensiile personalului de cult sunt platite de la bugetul de stat, diferentiat in functie de dimensiunile comunitatii.

Finantarea lacasurilor de cult: Constructia si repararea lacasurilor de cult este finantata de stat.

Capelani in institutii publice: Capelanii din institutiile publice (armata, penitenciare, dar nu si cei din spitale), in primul rand catolici, sunt salarizati integral de stat.

Scutiri de taxe si impozite: Statul scuteste cultele recunoscute de impozitul pe veniturile provenite din administrarea imobilelor cu caracter de cult, precum si de alte taxe si impozite.

Alte forme de finantare: Autoritatile locale asigura clericilor o locuinta si acopera cheltuielile legate de aceasta. Autoritatile locale pot oferi sustinere financiara suplimentara comunitatilor religioase. Finantarea altor activitati (caritabile etc.) se poate face indirect, prin infiintarea de asociatii nonprofit. Statul asigura finantarea partiala a scolilor confesionale private. Finantarea privata, pe baza de colecte sau donatii de la credinciosi, are o pondere limitata.

Educatia religioasa in scoala: In scolile publice, pe toata durata scolarizarii obligatorii sunt oferite cursuri de educatie confesionala (una dintre confesiunile recunoscute) sau de morala non-confesionala (seculara), la alegere, cu posibilitatea de scutire totala de participare (la cerere).
Invatamantul teologic /confesional: In universitatile publice nu functioneaza facultati de teologie/studii religioase. Universitatile si institutele/facultatile de rang universitar ale cultelor recunoscute pot primi finantare de stat (de la bugetul federal sau al comunitatilor federate), in grade variabile (in cazul unor universitati catolice, pana la 100%).

·         Germania

Tipul de relatie stat – culte:  Functioneaza un regim de cooperare intre stat si comunitatile religioase, care pot beneficia de doua niveluri de recunoastere: corporatii de drept public si culte de drept privat. Sistemul juridic este reglementat pe doua niveluri, federal (constitutional si legislatie inferioara) si al landurilor.

Finantarea activitatilor cultelor: se realizeaza prin impozit bisericesc, subventii si scutiri de taxe. “Impozitul bisericesc” (8-9% din impozitul pe venit) este colectat de administratia landurilor si asigura circa 80% din veniturile cultelor care solicita finantare. Suma se retine doar membrilor Bisericilor/cultelor respective. Exista posibilitatea de scutire de impozitul bisericesc, sub forma unei declaratii scrise; in caz contrar, sumele sunt retinute automat din veniturile obtinute. In majoritatea Bisericilor protestante, renuntarea la plata impozitului bisericesc echivaleaza cu pierderea calitatii de membru al Bisericii.

Salarizarea clerului: se face diferentiat, potrivit regulilor fiecarui cult. Pe baza de acord si in functie de regiune, statul poate oferi o contributie la salariile personalului.

Finantarea lacasurilor de cult: Autoritatile locale pot acoperi cheltuieli de constructie a bisericilor si contribuie la restaurarea bisericilor monumente istorice.

Capelani in institutii publice: Pot fi platiti de stat capelanii din armata, politie, penitenciare, spitale, alte institutii publice, pe baza de acord cu institutiile vizate, prin contracte pe perioada determinata.

Scutiri de taxe si impozite: Donatiile catre culte si impozitul bisericesc se pot deduce din impozitul pe salarii sau pe venit. Cultele beneficiaza de multiple alte scutiri de taxe si impozite.

Alte forme de finantare: Autoritatile publice aloca periodic cultelor anumite sume, ca despagubire pentru secularizarile succesive ale averilor bisericesti (mai ales cea din 1803). Cultele de mai mici dimensiuni se finanteaza in mai mare masura prin donatii de la credinciosi si nu fac apel la sistemul impozitului bisericesc. Scolile si gradinitele confesionale sunt finantate partial de stat, ca si celelalte institutii de invatamant privat. Spitalele bisericesti si alte institutii sociale, caritabile organizate de culte primesc subventii extinse de la stat, comparabile cu cele primite de alte institutii cu statut de utilitate publica; beneficiaza in plus de un regim legal distinct in ceea ce priveste dreptul muncii (aplicat cu respectarea normelor bisericesti ale fiecarui cult). Cultele mai pot obtine in plus, sub diferite forme, donatii sau contributii private.

Educatia religioasa in scoala: Cu exceptia scolilor explicit neconfesionale, in scolile publice educatia religioasa este o disciplina cu statut similar celorlalte discipline scolare. Educatia religioasa este confesionala, programa fiind definita in functie de optiunile fiecarui cult (pentru educatie confesionala stricta, istoria religiilor etc.). Parintii sunt cei care decid participarea copiilor la cursurile de educatie religioasa, in confesiunea pe care o aleg; dupa implinirea varstei de 14 ani, elevul hotaraste singur. Scoala publica este obligata sa organizeze cursuri de educatie religioasa acolo unde exista cel putin 12 elevi apartinand unei anumite confesiuni.

Invatamantul teologic /confesional: In universitatile publice functioneaza facultati de teologie cu caracter confesional (mai mult sau mai putin legate institutional de Biserica de care apartin din punct de vedere confesional). Pe langa acestea, functioneaza si o serie de facultati de teologie si universitati confesionale private.

·         Republica Ceha

Tipul de relatie stat – culte:  Functioneaza 33 de culte recunoscute, din punct de vedere legal existand doua niveluri de recunoastere a cultelor: Bisericile, in numar de 21, beneficiaza de finantari si facilitati importante, iar societatile religioase nou inregistrate, in numar de 12, nu beneficiaza de aceste “drepturi speciale”. Institutia care gestioneaza raporturile dintre stat si culte este Departamentul pentru Biserici din cadrul Ministerului Culturii.
Finantarea activitatilor cultelor Legislatia in domeniul finantarii Bisericilor si cultelor religioase La 1 ianuarie 2013 a intrat in vigoare Legea nr. 428/2012 privind restituirea proprietatilor si plata de compensatii financiare catre Bisericile si cultele religioase ale caror proprietati fusesera confiscate de regimul comunist. Noul act normativ a schimbat in mod substantial sistemul de finantare a Bisericilor si cultelor religioase in Republica Ceha, care presupunea, intre altele, finantarea integrala a salariilor clerului de catre stat.

Nota: Dupa 1948, Bisericilor le fusesera confiscate aproximativ 2.500 de cladiri, 175.000 hectare de paduri si 25.000 hectare de pamant arabil. Cea mai mare parte a proprietatilor confiscate apartineau Bisericii Romano – Catolice. Conform Legii nr. 428/2012, un numar de 17 Biserici si culte religioase inregistrate in Republica Ceha vor primi de la stat 56% din proprietatile confiscate, indeosebi pamanturi, paduri si helesteie, in valoare totala de cca 3 miliarde de euro. Pentru restul proprietatilor confiscate, aflate in proprietatea comunelor, a regiunilor sau a unor persoane private si care nu mai pot fi restituite, statul va plati esalonat, pe o perioada de 30 de ani, 59 de miliarde de coroane, indexata in functie de inflatie (in valoare totala estimata de cca 3,8 miliarde de euro).

Salarizarea clerului si finantarea lacasurilor de cult Potrivit Legii nr. 428/2012, pentru o perioada tranzitorie de 17 ani, statul va continua sa plateasca celor 17 Biserici si culte religioase beneficiare ale legii o contributie financiara destinata sprijinirii activitatii acestora. Pana in 2015 (inclusiv), statul va continua sa asigure integral plata salariilor personalului clerical si sa acopere cheltuielile administrative de functionare a Bisericilor si cultelor religioase. Contributia totala a statului este fixata la cuantumul din anul 2012. In anul 2012, suma alocata de stat cultelor religioase a fost de 56.376.745 de euro. Incepand din 2016, aceasta suma va scadea cu 5% anual. La sfarsitul celor 17 ani, Bisericile ar urma sa isi autofinanteze integral activitatea.

Capelani in institutii publice. Salariile capelanilor din armata sunt platite integral de stat, iar cele ale capelanilor din penitenciare sunt finantate partial de stat. Accesul capelanilor in spitale se face pe baza de acord interinstitutional si nu beneficiaza de un mod de finantare uniform.

Alte forme de finantare: Statul finanteaza integral scolile bisericesti (apartinand Bisericilor, acestea au un statut distinct de scolile confesionale private) si finanteaza partial scolile private (inclusiv confesionale), asigurand plata salariilor personalului angajat. Veniturile obtinute de culte din colecte, donatii etc. au o pondere importanta in totalul veniturilor cultelor.

Educatia religioasa in scoala In scolile publice, noua culte ofera cursuri facultative de educatie religioasa. Elevii, in acord cu parintii, pot opta pentru educatia religioasa in oricare confesiune, indiferent de afilierea religioasa declarata. Nu exista materie alternativa. In scolile bisericesti, elevii pot opta intre educatia confesionala propriu-zisa si un curs de etica neconfesionala. Scolile private pot alege sa propuna sau nu cursuri de religie in orice confesiune religioasa. Profesorii de religie sunt platiti de scoli si au nevoie de autorizatie atat din partea statului cat si a confesiunii respective.

Invatamantul teologic / confesional : Scolile bisericesti si scolile private (inclusiv confesionale) sunt finantate partial de Stat. Cinci facultati de teologie sunt integrate in universitatile publice. Bisericile dispun de institutii de educatie de nivel superior, dar diplomele acestora nu sunt considerate echivalente cu diplomele universitare.
Modele cu Biserica de stat sau dominanta

·         Danemarca

Tipul de relatie stat – culte:  Exista trei niveluri: Biserica Evanghelica Luterana – Folkekirche este recunoscuta ca Biserica nationala, conform Art. 4 din Constitutie; mai functioneaza 11 comunitati religioase recunoscute, iar alte 90 de denominatiuni au dreptul de a oficia casatorii cu efecte civile. Cultele care nu beneficiaza de recunoastere publica sunt libere sa functioneze. Principala institutie responsabila de gestionarea raporturilor dintre stat si culte este Ministrul Afacerilor Ecleziastice.

Finantarea activitatilor cultelor Salarizarea clerului: Statul colecteaza de la toti cetatenii, indiferent de confesiune, un impozit bisericesc destinat finantarii Bisericii Evanghelice Luterane. Din acest impozit si din sume alocate de la bugetul public, statul ofera o contributie (cca 40%) la salariile pastorilor si plateste integral salariile episcopilor. Impozitul bisericesc asigura cea mai mare parte a veniturilor Bisericii Evanghelice. Pastorii Bisericii evanghelice sunt functionari publici. Alte comunitati religioase nu primesc sprijin financiar pentru salarizarea clerului.

Finantarea lacasurilor de cult Statul sprijina financiar repararea bisericilor monumente istorice, intretinerea monumentelor si a mormintelor (pentru Biserica Evanghelica).

Capelani in institutii publice: Statul poate finanta prezenta unor capelani in institutiile publice (pastori sau persoane cu formare teologica), inclusiv in contextul unor situatii de urgenta sau calamitati.

Scutiri de taxe si impozite: Membrii comunitatilor religioase recunoscute, altele decat Biserica Evanghelica, pot obtine deducerea din impozitul pe venit a contributiilor catre cultele respective, iar comunitatile religioase (altele decat Biserica Evanghelica) beneficiaza de o serie de scutiri de taxe si impozite. Cultele cu drept de a oficia casatorii cu efecte civile pot beneficia, in anumite conditii, de scutiri fiscale pentru sumele provenite din donatii. Statul acopera aproximativ 12 la suta din bugetul Bisericii Evanghelice, in schimbul acestei sume, BEL se ocupa si de administrarea cimitirelor, de registrul evidentei populatiei, prin inregistrarea nasterilor, casatoriilor, decesurilor etc. Cealalta parte a bugetului bisericii, mult mai consistenta, provine dintr-o taxa (impozit bisericesc), platita numai de membrii BEL, colectata insa tot de stat, laolalta cu celelalte taxe. BEL este exonerata de impozitul funciar si de impozitul pe imobilele bisericesti.

Alte forme de finantare: Institutiile sociale sau caritabile organizate de comunitatile religioase care colaboreaza cu institutiile publice pentru prestarea de servicii de interes public pot beneficia de subventii de la stat.

Educatia religioasa in scoala: In scolile publice sunt oferite cursuri de “educatie crestina” sau “educatie religioasa”. Cursurile sunt orientate in principal spre predarea invataturii si istoriei Bisericii Evanghelice; la clasele superioare, sunt prezentate si alte credinte si filosofii de viata, relatia dintre Biserica si stat in Danemarca si in Europa. Cursurile de educatie religioasa sunt obligatorii pentru clasele I-X. Pentru clasele a VII-a si a VIII-a, cand in parohii sunt organizate cursuri speciale in vederea confirmarii, elevii pot alege sa participe la acestea sau la cursurile de educatie religioasa obisnuite.

Invatamantul teologic / confesional: Doua facultati de teologie (pastorala, pentru Biserica Evanghelica) sunt integrate in universitatile publice. O facultate de teologie a unei universitati private a fost acreditata pentru alte confesiuni protestante. Mai functioneaza si alte doua institutii de invatamant teologic superior cu caracter privat, dar diplomele acestora nu sunt recunoscute de stat.

·         Grecia

Tipul de relatie stat – culte: Biserica Ortodoxa (cuprinzand Biserica Ortodoxa Greaca si entitatile bisericesti subordonate Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol) este Biserica de stat sau dominanta si are statut de corporatie de drept public. Regimul juridic al celorlalte confesiuni este neuniform, acestea beneficiind de diferite forme de recunoastere. Astfel, Biserica Romano-Catolica, Cultul Mozaic si Cultul Musulman sunt confesiuni a caror functionare pe teritoriul Greciei a fost reglementata individual, printr-o succesiune de acte normative specifice. Alte Biserici si culte au fost recunoscute prin decizie administrativa sau in instanta. Aceste culte se constituie de obicei sub forma de asociatii de drept privat. Alte culte pot functiona in legalitate doar daca primesc o forma de recunoastere administrativa din partea statului. Relatia stat – culte este gestionata in principal de Ministerul Educatiei, Afacerilor Religioase, Culturii si Sportului.

Finantarea activitatilor cultelor Finantarea activitatilor Bisericii dominante este extensiva.

Salarizarea clerului. Statul plateste integral salariile personalului clerical (episcopi, preoti, diaconi) si ale unora dintre laicii angajati de Biserica Ortodoxa. Paracliserii si cantaretii bisericesti sunt platiti din fondurile proprii ale Bisericii. Salariile se echivaleaza cu cele ale functionarilor publici.

Capelani in institutii publice: Capelanii ortodocsi din spitale, armata, penitenciare etc. sunt platiti integral de institutiile respective.

Scutiri de taxe si impozite Bisericile si manastirile sunt scutite de impozitul pe venit, de impozitul pe cladiri, pe transmiterea imobilelor, pe donatii si de taxele succesorale. Muntele Athos are un statut fiscal aparte.

Alte forme de finantare: Invatamantul teologic ortodox este finantat de stat. Statul asigura functionarea si intretinerea scolilor musulmane din Tracia Occidentala (in nord-vestul tarii). Cultele mai obtin venituri din donatii, din proprietati mobiliare si imobiliare, din diferite activitati economice.

Religie si educatie Educatia religioasa in scoala: Educatia religioasa in scolile publice se face in confesiunea ortodoxa. Elevii de alta confesiune decat cea ortodoxa nu sunt obligati sa participe la cursurile de religie.

Invatamantul teologic / confesional: Cultele isi pot intemeia propriile scoli si institutii de educatie teologica. In cadrul universitatilor din Atena si Tesalonic functioneaza doua facultati de teologie ortodoxa. Functioneaza si institutii private de invatamant superior teologic.

Modele de separare

·         Franta

Tipul de relatie stat – culte: Functioneaza un regim de separare neta dintre stat si culte (cu exceptii teritoriale: in Alsacia si Mosella, unde functioneaza un regim de recunoastere a cultelor si in teritoriile non-europene ale Frantei, unde exista forme de subventionare a cultelor). Raporturile dintre stat si culte sunt gestionate in principal prin intermediul Ministerului de Interne.

Finantarea activitatilor cultelor Finantarea directa a activitatilor de cult este interzisa, cu exceptiile amintite. Finantarea cultelor se face in cea mai mare parte din fonduri proprii (fie din donatii directe, fie prin instituirea de fundatii).

Salarizarea clerului: In general, cultele asigura salarizarea personalului de cult numai din fonduri proprii. In Alsacia si Mosella (departamentele Haut-Rhin, Bas-Rhin si Moselle), salariile clerului apartinand cultelor recunoscute sunt platite de stat.

Finantarea lacasurilor de cult: Statul sau autoritatile locale asigura intretinerea lacasurilor de cult catolice (restaurarea si consolidarea acestora, precum si cheltuielile de functionare) construite inainte de 1905 si confiscate prin Legea de separare a Bisericii de stat. Asociatiile subordonate Bisericii Romano-Catolice pot beneficia de fonduri publice. Statul poate garanta imprumuturile contractate de asociatiile de cult/diecezane pentru construirea de noi biserici. Statul poate pune la dispozitia asociatiilor de cult cladiri cu destinatie de cult in schimbul unei chirii simbolice.

Capelani in institutii publice: Capelanii din spitale si penitenciare pot fi platiti de statul francez. In spitale, acestia sunt angajati prin contract de conducerea institutiei. Capelanii din penitenciare primesc o indemnizatie forfetara, in functie de serviciile prestate. Asistenta religioasa in armata este asigurata de capelanii militari (cu regim juridic diferit: fie cu statut de ofiteri, fie angajati pe baza de contract, fie benevoli). Este permisa instituirea de capelani in scoli, la cererea parintilor si cu permisiunea administratiei scolii, insa activitatea acestora nu este finantata de stat, ci din cotizatiile parintilor si din fondurile proprii ale cultelor care ii sustin.

Scutiri de taxe si impozite: In anumite limite, donatiile catre entitati de interes public (inclusiv asociatiile cultuale si diecezane, pentru sumele alocate intretinerii edificiilor de cult sau activitatilor de interes general) pot fi deduse din impozit. Legea restrange dreptul de mostenire al clericilor (acestia nu pot primi mosteniri din partea persoanelor carora le acorda asistenta religioasa pe patul de moarte).

Alte forme de finantare. Statul poate finanta partial scolile private, inclusiv scolile confesionale si institutiile de invatamant superior apartinand unor culte. Asociatiile cu profil religios (inclusiv cele administrate de personal bisericesc) constituite sub regimul general al asociatiilor pot beneficia de statutul de utilitate publica si primi subventii din fonduri publice, daca desfasoara activitati de interes general (sociale, filantropice, culturale, de educatie etc.).

Educatia religioasa in scoala: Invatamantul public este laic. Este interzisa organizarea de cursuri de educatie religioasa in institutiile de invatamant public. Mai mult, legea franceza interzice personalului clerical accesul la calitatea de profesori in invatamantul public primar si secundar. Portul insemnelor religioase vizibile in institutiile de invatamant public este interzis atat profesorilor si personalului administrativ, cat si elevilor. In cadrul altor discipline se organizeaza cursuri privind fenomenul religios (studiat din perspectiva neconfesionala). Pentru ciclul primar, este prevazut in orar un spatiu liber, pentru a le permite elevilor sa participe la cursuri de educatie religioasa (la alegerea parintilor) organizate in afara spatiului institutiilor publice de educatie.  In Alsacia si Mosella, statul asigura educatia religioasa a elevilor din ciclurile primar si secundar (educatie confesionala pentru elevii apartinand cultelor recunoscute) si poate plati salariile profesorilor de religie (multi dintre acestia sunt voluntari). Educatia religioasa are statut similar celorlalte discipline, insa notele nu sunt luate in considerare pentru evaluarea generala a elevului. Participarea elevilor la cursurile de educatie religioasa se face pe baza de inscriere.

Invatamantul teologic / confesional Invatamantul teologic se organizeaza in afara invatamantului public. Diplomele institutiilor de invatamant superior confesionale nu sunt recunoscute de catre statul francez, insa acesta autorizeaza acordurile intre institutiile de invatamant public si cele de invatamant privat care le permit studentilor obtinerea unor diplome din partea ambelor institutii.

·         Irlanda

Tipul de relatie stat – culte: Functioneaza un regim de separare a cultelor de stat. Nu exista forme de recunoastere legala a cultelor, care au drepturi largi de autoguvernare (cu efecte inclusiv asupra dreptului muncii) si ca atare nu exista o institutie publica specializata pentru gestionarea raporturilor dintre stat si culte. Cu toate acestea, importanta religiei in societate este recunoscuta. Preambulul Constitutiei Irlandei cuprinde o invocare a Sfintei Treimi si a lui Iisus Hristos ca Domn.

Finantarea activitatilor cultelor Statul se angajeaza sa nu subventioneze nicio confesiune religioasa si sa respecte principiul nediscriminarii. Cultele isi finanteaza activitatile in cea mai mare parte din fonduri proprii. Cultele nu dispun automat de personalitate juridica, astfel ca proprietatile bisericesti sunt de regula administrate de trusturi sau fundatii private.

Salarizarea clerului Salariile angajatilor cultelor sunt asigurate din fonduri proprii si sunt supuse impozitarii pe venit.
Finantarea lacasurilor de cult .Finantarea lacasurilor de cult se face din fondurile proprii ale cultelor. Pot fi acordate subventii publice doar pentru intretinerea bisericilor inregistrate ca apartinand patrimoniului istoric arhitectural.

Capelani in institutii publice. Capelanii din armata si din sistemul penitenciar sunt angajati ai acestor institutii si platiti de stat. In scolile publice comunitare, capelanii trebuie numiti cu acordul cultelor; au statut de profesori si drepturi salariale asimilate cu ale acestora.

Scutiri de taxe si impozite Donatiile in scopuri caritabile (inclusiv catre culte) sunt scutite de impozite, iar mostenirile atribuite cultelor cu acelasi titlu sunt scutite de taxele succesorale. Lacasurile de cult sunt scutite de impozitele comunale, ca si spitalele (multe dintre acestea fiind administrate de ordine si congregatii catolice).

Alte forme de finantare. Statul finanteaza in foarte mare masura scolile si institutiile de invatamant superior private (majoritare fiind cele confesionale).

Religie si educatie Sistemul de educatie este dominat de scolile cu profil confesional (in proportie covarsitoare catolice, insa exista si institutii de educatie protestante sau tinand de comunitatea evreiasca).
Educatia religioasa in scoala face parte din trunchiul comun al disciplinelor. In scolile cu profil confesional, aceasta se face de obicei in confesiunea comunitatii care administreaza scoala.

Invatamantul teologic / confesional Universitatea Nationala a Irlandei din Maynooth si Universitatea din Dublin ofera specializari in teologie. Statul finanteaza in foarte mare masura constructia, administrarea si functionarea institutiilor de invatamant superior cu profil confesional. Sumele sunt alocate per student, suma totala fiind proportionala cu numarul de studenti.

·          Bulgaria

Cultele isi asigura finantarea din fonduri proprii si din subventii care pot fi acordate de stat prin Legea Cultelor (2002). Statul sprijina activitatea in domeniul asistentei religioase si a asistentei sociale a cultelor inregistrate, acestea fiind asimilate entitatilor non-profit. Pot fi acordate subventii pentru construirea si restaurarea locasurilor de cult. Donatiile sunt scutite de impozite, iar imobilele care sunt utilizate pentru oficierea cultului liturgic sunt scutite de taxe si impozite, donatiile sunt neimpozabile.

·          Cipru

In schimbul patrimoniului pe care Biserica Ortodoxa l-a cedat statului, acesta s-a angajat sa plateasca salariile personalului de cult al Bisericii Ortodoxe, dar si al celorlalte trei entitati cultuale recunoscute prin Constitutia republicii – maronitii, armenii si romano-catolicii -, chiar daca doar Biserica Ortodoxa a cedat din patrimoniul sau. Sprijin financiar direct primeste, de asemenea, comunitatea musulmana.

Toate institutiile religioase sunt exonerate de impozitul pe venitul obtinut din activitati religioase, cel provenit din activitati economice nefacand obiectul vreunei reglementari legislative speciale Toate materialele de constructie, accesoriile lacaselor de cult si obiectele de cult (inclusiv vesmintele), importate pentru nevoi bisericesti de catre institutiile bisericesti sau religioase in general, sunt scutite de taxe vamale. Lacasurile de cult sunt scutite de taxe funciare, iar donatiile in favoarea cultelor sunt, de asemenea, scutite de taxe.

·         Croatia

Statul sprijina, atat direct, cat si indirect, activitatea cultelor care incheie un acord cu Guvernul croat, iar 17 din cele 44 de comunitati religioase inregistrate legal au incheiat astfel de acorduri. Sprijnul poate consta in plata salariilor si pensiilor pentru clerici, construirea ori restaurarea de lacasuri de cult ori subventionarea activitatilor in domeniul asistentei religioase si al asistentei sociale. In plus, pentru toate cultele recunoscute, veniturile sunt scutite de impozit, precum si imobilele care sunt utilizate pentru oficierea cultului.

·         Estonia

Cultele se finanteaza in principal din venituri proprii si din contributii ale credinciosilor. Statul participa insa la intretinerea si conservarea lacasurilor de cult, acolo unde acestea au o valoare istorica sau culturala. Organizatiile religioase sunt scutite de impozitul pe venit si de cel pentru terenul ocupat de cladiri destinate cultului, iar TVA este redusa considerabil pentru multe produse si servicii (de exemplu, 5%, in loc de 18%, pentru electricitate). Statul acorda un ajutor si pentru editarea ziarului Bisericii Luterane a Estoniei.

Structura confesionala a societatii estoniene este foarte faramitata, cele mai mari doua culte prezente (Biserica Luterana si Biserica Ortodoxa – cu doua jurisdictii) reprezentand fiecare cate nu mai mult de 15% din populatie. Pe langa acestea, statul estonian recunoaste juridic alte aproximativ 500 de organizatii religioase, termen ce poate acoperi o gama destul de larga de realitati, de la o biserica pana la o simpla asociatie a minim 12 cetateni ori rezidenti.

Consiliul Bisericesc estonian, organizat in 1990 si alcatuit din 10 biserici crestine, este sustinut financiar de stat. Clericii apartinand acestor 10 biserici pot fi angajati pe posturi de capelani in unitatile militare si penitenciare, salariile fiindu-le platite integral de stat.

·         Finlanda

In Finlanda, Biserica Luterana si Biserica Ortodoxa au un raport privilegiat cu statul, comparativ cu celelalte aproximativ 80 de comunitati religioase. Modul de finantare a acestor doua biserici este reglementat prin lege: Biserica Luterana primeste 1,79%, iar Biserica Ortodoxa 0,0014% din impozitul platit de persoanele juridice inregistrate in Finlanda. De asemenea, persoanele fizice afiliate uneia dintre cele doua biserici platesc un anumit procent (1 – 2%) din venituri catre aceasta, banii fiind colectati de stat, laolalta cu celelalte impozite. Sprijin direct poate veni si din partea administratiei locale, pentru acoperirea costurilor de operare ale unitatilor de cult. Statul plateste, de asemenea, salariile profesorilor de religie, capelanilor militari si ai celor din penitenciare, capelanii din spitale fiind platiti direct de culte.

Celelalte culte recunoscute pot, la randul lor, primi un sprijin financiar direct din partea statului, in urma depunerii unei cereri formale in acest sens si direct proportional cu numarul de membri. In privinta finantarii indirecte, cultele sunt scutite de impozitul pe venit, iar cimitirele si imobilele cu destinatie cultuala sunt scutite de impozitul funciar.

·          Letonia

Constitutia letona prevede separarea rigida a bisericii de stat, ceea ce exclude, in principiu, posibilitatea oferirii unui sprijin material direct. In consecinta, cultele se finanteaza, in principal, din fonduri proprii si din donatii ale membrilor. Statul acorda totusi subventii celor opt culte recunoscute legal, pentru amenajarea si intretinerea spatiilor de cult, sustinerea activitatii religioase si a diferitelor activitati de interes public. Aceleasi culte pot desemna profesori de religie care sa activeze in scolile publice, precum si capelani in unitati militare, penitenciare si spitale, salariile tuturor acestora fiind platite de stat.

Intre beneficiile comunitatilor religioase inregistrate se numara: scutirea de la plata impozitului pe terenuri si pe cladiri, precum si a impozitului pe venit, neplata TVA pentru contributii si donatii, precum si posibilitatea deducerii acestora, in anumite limite, din impozitul pe venit, atat de catre persoanele juridice, cat si de cele fizice. Legea prevede, de asemenea, scutirea de la plata taxelor vamale si a TVA pentru ajutoarele umanitare sau asistenta tehnica primita din afara tarii.

·         Lituania

Statul lituanian a optat pentru o recunoastere juridica a cultelor in trei moduri: grupuri religioase traditionale, grupuri religioase netraditionale si alte grupuri religioase. Grupurile religioase traditionale, in numar de noua, sunt singurele care primesc anual un sprijin financiar direct din partea statului, iar acest sprijin poate fi completat de catre administratia locala. De asemenea, grupurile religioase traditionale pot desemna profesori de religie in scolile publice, precum si capelani in unitati militare, penitenciare si spitale, plata salariilor fiind asigurata de stat (in practica, insa, numai Biserica Romano-Catolica are capelani, iar acestia numai in unitatile militare).

Cele noua culte traditionale sunt scutite de la plata asigurarilor sociale si de sanatate pentru personalul clerical si monastic. Acordul cu Biserica Romano-Catolica o exonereaza pe aceasta de impozitul funciar si de impozitul general. Statul finanteaza, de asemenea, functionarea scolilor confesionale (aproximativ 30 la numar), in cazul celor romano-catolice platind atat costurile de functionare, cat si pe cele de capital.

·         Luxemburg

Biserica Romano-Catolica, ce reprezinta 70 la suta din populatie, si alte cinci culte religioase recunoscute juridic (ortodox, anglican, reformat, protestant si mozaic) sunt finantate integral de statul luxemburghez, fara ca acesta sa colecteze vreo “taxa pentru Biserica”. Aceasta inseamna plata salariilor si a asigurarilor sociale si de sanatate pentru personalul clerical si o buna parte din cel neclerical (administratie, cateheti etc.), intretinerea si construirea de noi lacasuri de cult, finantarea organizarii educatiei religioase in scolile publice si a asistentei religioase in institutii publice, finantarea scolilor confesionale, precum si a unui seminar teologic romano-catolic.

In privinta regimului fiscal, cele sase culte recunoscute, ca si toate celelalte asociatii religioase inregistrate, au un statut similar fundatiilor si organizatiilor non-profit, care implica neimpozitarea veniturilor din activitati nelucrative, neimpozitarea lacasurilor de cult etc.

·         Malta

In Malta, desi Biserica Romano-Catolica este, potrivit Constitutiei, biserica de stat, principalul sau venit il reprezinta cel obtinut din titlurile de stat cu care a fost despagubita pentru patrimoniul nationalizat. O alta sursa sunt donatiile. De asemenea, se pot obtine subventii din partea statului pentru activitatile de interes public. Statul finanteaza organizarea educatiei religioase in scolile publice, subventioneaza scolile confesionale si asigura asistenta religioasa in institutiile publice.

Nu exista un regim fiscal special pentru cultele religioase, ele fiind asimilate, din acest punct de vedere organizatiilor non-profit. Totusi, Biserica Romano-Catolica poate beneficia de unele exonerari, partiale sau integrale, de la plata anumitor impozite (nu plateste impozit pe beneficiu, pe imobilele destinate cultului etc.).

·         Olanda

In Olanda, este exclusa finantarea directa a vreunui cult religios, lasand, totusi, posibilitatea acordarii de asistenta indirecta si chiar a unor subventii ocazionale catre cultele recunoscute juridic. Astfel, autoritatile centrale si locale contribuie la intretinerea lacasurilor de cult cu valoare istorica. In plus, legea prevede posibilitatea alocarii de fonduri pentru construirea a noi lacasuri de cult pentru cultele minoritare, in baza principiului garantarii active a libertatii religioase. Acelasi principiu permite statului finantarea in diferite grade a asistentei religioase in institutii publice (penitenciare, unitati militare, spitale, aziluri pentru batrani). Statul subventioneaza, de asemenea, scolile si unitatile medicale confesionale.

Cultele sunt exonerate total sau partial de taxele pe donatii cu scop religios si beneficiaza de o reducere a taxelor pentru electricitate si a celor pentru transferul de proprietate.

·         Polonia

Peisajul confesional polonez este dominat de Biserica Romano-Catolica, ce reprezinta aproape 90 la suta din populatie si ale carei raporturi cu statul sunt reglementate printr-un Concordat. Acorduri asemanatoare au fost incheiate de statul polonez cu inca 14 culte, alte 158 de comunitati religioase fiind inregistrate. Toate beneficiaza de o serie de avantaje fiscale neaccesibile grupurilor religioase neinregistrate: sunt exonerate de impozitul pe profitul reinvestit in activitatile cu caracter religios, social-cultural, educativ, stiintific sau pentru construirea de imobile destinate activitatii religioase. De asemenea, nu platesc taxe funciare pentru lacasurile de cult, taxe pentru inregistrarea contractelor civile si taxe vamale pentru produsele destinate activitatilor religioase, sociale sau educative.

In plus, cele 15 culte recunoscute legal beneficiaza si de o serie de mijloace de asistenta financiara directa. Banii revin celor 15 culte recunoscute, in functie de numarul de membri, marea majoritate fiind folositi pentru plata asigurarilor sociale si de sanatate ale personalului clerical, iar restul pentru sustinerea unor proiecte caritabile si educationale desfasurate de culte, precum si pentru renovarea si consolidarea imobilelor cu valoare istorica. Cele 15 culte au, de asemenea, dreptul de a organiza educatia religioasa in scolile publice, precum si asistenta religioasa in institutii publice, costurile fiind acoperite de stat.

·         Portugalia

In Portugalia se face distinctie intre comunitatile religioase in sens general, comunitatile inregistrate si comunitatile statornicite sau inradacinate in societate. Aceasta ultima categorie beneficiaza de toate avantajele fiscale obtinute de Biserica Romano-Catolica prin Concordatul din 2004. Statul portughez participa la construirea noilor lacasuri de cult, iar comunitatile locale pot ceda teren pentru constructii cu caracter religios. Statul subventioneaza pensiile misionarilor catolici din vechile colonii si plateste realizarea emisiunilor religioase ale radioului si televiziunii publice, iar activitatile cu caracter religios, inclusiv cele de formare, nu sunt impozabile.

Donatiile facute entitatilor de cult inregistrate pot fi deduse din venitul impozabil pana la nivelul de 15% din acesta, iar legea prevede o reducere a contributiilor sociale pentru salariatii Bisericii, atat pentru angajator (8% in loc de 23,75%), cat si pentru salariat (4% in loc de 11%). Cultele statornicite au de ales in fiecare an intre a le fi returnata TVA sau a percepe 0,5% din impozitul pe venit al cetatenilor care isi dau acordul scris in aceasta privinta.

·          Slovacia

In prezent, exista 18 culte recunoscute formal de statul slovac, in afara lor functionand si altele. Statul asigura salarizarea personalului cultelor recunoscute, inclusiv in privinta asigurarilor sociale. De asemenea, statul subventioneaza administratia cultelor si sprijina constructia, restaurarea si intretinerea lacasurilor de cult, mai ales acolo unde este vorba de obiective cu valoare patrimoniala. In plus, statul slovac acorda un insemnat sprijin financiar organizatiilor de asistenta sociala catolica si protestanta (Diakonia).

Fundatii apartinand cultelor recunoscute pot primi si 1% din impozitul pe venit al cetatenilor care isi exprima formal aceasta dorinta. Cultele recunoscute sunt exonerate de impozitul pe donatii, de impozitul pe terenurile si cladirile destinate cultului si formarii personalului de cult si de taxele pentru transfer de proprietate. Valoarea donatiilor facute cultelor poate fi dedusa din venitul impozabil. In acelasi timp, cultele beneficiaza de o reducere a cotizatiilor sociale pentru salariatii lor.

·         Slovenia

In Slovenia, la inceputul anului 2013 erau inregistrate 44 de grupuri religioase. Legea prevede ca Biserica si cultele inregistrate isi asigura finantarea in principal din donatiile credinciosilor si din venituri proprii.

In mod direct, statul ofera sprijin cultelor inregistrate prin plata asigurarilor sociale si medicale pentru personalul clerical. Statul poate oferi cultelor subventii punctuale pentru repararea si intretinerea cladirilor de patrimoniu sau pentru desfasurarea de programe sociale, culturale ori educationale. Restul veniturilor cultelor provin din exploatarea proprietatilor imobiliare.

In mod indirect, cultele sunt finantate prin scutirea de impozitul pe venitul obtinut din activitatile nonlucrative, exonerarea de impozitul pe imobilele afectate cultului si de taxele vamale pentru produsele importate pentru un scop de cult. Donatiile facute cultelor pot fi deduse din venitul impozabil, iar venitul cultelor afectat activitatilor religioase si caritabile nu este impozitat. Personalul de cult plateste impozit pe venit, dar poate deduce 40% din cheltuieli, drept cheltuieli de administrare a activitatii de cult. Cultele nu platesc impozit pe imobilele primite ca donatie, daca acestea sunt folosite in interes public.

·         Spania

Potrivit Concordatului din 1979, subventiile de stat pentru Biserica Romano-Catolica erau inlocuite cu o contributie din partea credinciosilor, care puteau alege sa directioneze 10% din impozitul pe profit catre Biserica. In 1987, acest procent a fost coborat drastic, la numai 0,52%, cu conditia ca statul sa compenseze diferenta cu o subventie directa, in urmatorii trei ani. Subventia a continuat sa fie acordata, insa, si dupa acei trei ani, pana in 2006, cand, in urma unei noi intelegeri cu guvernul, procentul din impozitul pe venit a fost ridicat la 0,7, in schimbul unei reduceri semnificative a subventiei directe.

Sapte alte culte religioase detin statutul de cult inradacinat in societate, iar trei dintre acestea (comunitatea protestanta, evreiasca si musulmana) au incheiate acorduri cu statul, care le confera o serie de beneficii fiscale (asimilabile entitatilor non-profit), dreptul de a numi profesori de religie in scolile publice si capelani in unele institutii publice, precum si acces la unele subventii financiare directe pentru proiecte culturale, educationale si sociale. Autoritatile regionale si cele locale pot, la randul lor, sa suplimenteze acest sprijin oferit de organismele federale.

Intre beneficiile fiscale acordate acestor culte se numara scutirea de la plata impozitului pe venit, daca scopul in care sunt folosite veniturile sunt cele declarate ca obiective statutare, neimpozitarea activitatilor de producere a publicatiilor si obiectelor religioase, precum si neimpozitarea lacasurile de cult. In cazul Bisericii Romano-Catolice, nicio cladire – nici chiar cele folosite in scop comercial – nu este impozitata, desi aceasta prevedere este foarte des contestata, pe fondul crizei economice actuale.

·         Suedia

Biserica Luterana Suedeza are dreptul de a percepe de la membrii sai o cotizatie anuala, prin intermediul sistemului public de colectare a impozitelor. Banii astfel stransi sunt completati de stat cu fonduri destinate intretinerii si restaurarii patrimoniului arhitectonic. Alte 22 de culte pot colecta contributii similare din partea membrilor si primi o subventie directa din partea statului. In situatia in care aleg sa colecteze contributiile, subventia de la stat este diminuata. Aceste culte pot solicita statului si asistenta financiara pentru desfasurarea unor proiecte punctuale.

Cultele sunt scutite de taxe pentru veniturile din activitati non-profit, iar Biserica suedeza si cultele recunoscute nu platesc impozit pentru lacasurile de cult.

·         Ungaria

Cetatenii pot directiona 1% din impozitul pe venit catre comunitatea sau asociatia religioasa din care fac parte, iar in cazul comunitatilor, statul contribuie cu finantare directa egala celei obtinute de la credinciosi. Asociatiile religioase pot si ele primi finantare directa, dar nu in mod constant, ci mai degraba pe baza unor proiecte sau pentru nevoi punctuale. O alta diferenta consta in faptul ca numai comunitatile religioase au dreptul de a folosi acesti bani pentru plata salariilor personalului (clerical si neclerical). In plus, personalul clerical este scutit de la plata impozitului pe venit. Atat comunitatile, cat si asociatiile religioase pot administra scoli confesionale, statul subventionandu-le la acelasi nivel cu scolile publice. Totusi, scolile administrate de comunitati religioase pot beneficia si de o subventie suplimentara.

Guvernul aloca, de asemenea, o serie de fonduri comunitatilor religioase pentru intretinerea cladirilor de patrimoniu, sprijinirea clericilor din satele mici, activitati culturale si oferirea de asistenta religioasa in unitati militare si penitenciare. Mare parte din aceste fonduri (peste 90%) sunt incasate de cele patru “religii istorice” ale Ungariei: Biserica Romano-Catolica, Biserica Reformata, Biserica Luterana si comunitatea mozaica.

Principala sursa de finantare a cultelor este, totusi, venitul din exploatarea proprietatilor imobiliare, mare parte din ele fiind retrocedate, iar pentru cele inca neretrocedate, statul plateste o despagubire anuala catre fostii proprietari, pana la solutionarea definitiva. Finantarea indirecta este realizata in principal prin exonerarea de taxele pe transferul de proprietate a bunurilor imobile, pentru impozitul funciar si de taxe de timbru pentru proceduri administrative.

Sursele datelor:
Statul şi cultele religioase – Secretariatul de Stat pentru Culte (2014)
Lavinia STAN, Lucian TURCESCU, Church, State, and Democracy in Expanding Europe, Oxford University Press, Oxford/New York, 2011
Faculté de droit et de science politique d’Aix-Marseille, Religions, droit et sociétés dans l’Europe communautaire. Actes du xiiie colloque de l’institut de droit et d’histoire religieux (idhr),  presses universitaires d’Aix- Marseille 2000
Gerhard Robbers (ed.), État et Églises dans l’Union Européenne, Nomos Verlagsgesselschaft, Baden-Baden, 2007
Mediafax

Familia Coldea din Dretea la 122 de ani de credință baptistă

De când Domnul mi-a deschis inima și ochii spre istoria poporului baptist, mă simt tot mai zidit, mai încurajat, cresc spiritul și mă hrănesc din viața minunaților credincioși simpli sau învățați. În fiecare familie în care intru găsesc resurse, găsesc idei, trăiri, viață, dar nu o viață înăbușită ci o erupție de viață care nu se lasă frântă de urletele satanei care dă târcoale și vrea să frângă orice  nădejde adevărată în Dumnezeu. Așa am găsit și  o familie de referință în poporul baptist  care se numește Coldea din Dretea (Huedin).

1. Onuț Coldea  1860-1930

S-a născut aproximativ în 1860, nu avem date precise, doar am făcut niște calcule cu strănepoată  a dânsului, Viorica Lupșa Coldea din Cluj.

În Dretea au venit  doi păstori baptiști,  Ioan Țirban și Gheorghe Florean din Bihor și Onuț care citea Biblia i-a primit în casă. Au început să se adune mai multe persoane și studiind Biblia au înțeles că trebuie să se boteze. În vara anului 1895 a avut în localitate primul botez nou-testamentar  la care s-a botezat Onuț și familia lui, precum și familia Lazăr Gheorghe. La scurt timp Onuț a înființat  în casa lui Biserica Baptistă din Dretea.

A fost primul păstor pe valea Crișului Repede, zona Huedin, a înființat biserici baptiste la Mărgău, Poieni, Negreni.

2. Ion Coldea  1883-1925

 S-a născut în 1883 localitatea Dretea.

L-a primit pe Domnul și a urmat în totul calea aleasă de tatăl său Onuț.

S-a căsătorit cu Onița, au avut trei copii: Ioan, Iustina și Victoria. Toți si-au predat viața Domnului și au făcut parte din biserica baptistă.

A murit la 42 de ani în 1925 și a lăsat un mare gol în familie, dar această sarcină a fost luată de Onuț, tata lui Ion și s-a ocupat în cel mai conștiincios mod față de familia rămasă în suferință.

3. Ioan  Coldea 1911- 1990

Se naște în localitatea Dretea, jud. Cluj, la 9 aprilie 1911, fiind fiul lui Ion și Onița Coldea, credincioși baptiști.

La vârsta de 14 ani, adică în anul 1925 rămâne orfan de tată, dar buna lui creștere îl ajută să rămână lângă Domnul și în greaua lui încercare. A fost ajutat și de  bunicul său Onuț care l-a îndrumat pe calea Domnului.

În anul 1928 se întâlnește cu Domnul Isus primindu-l în inimă ca Domn și Dumnezeu și în ziua de 18 iunie 1928 este botezat de fr. Gabor Ioan în localitatea Sâncrai, din zona  Huedin.  

În anul 1930 absolvă Seminarul Teologic Baptist din București.

În anul 1933 se căsătorește cu Maria, născută Marchiș și împreună au 2 copii:

1. Maria, născută în 1938 se căsătorește în anul 1955 cu Lupșa Simion și au  copii: Viorica, Dorel. Dorel are pe  Horia.

2. Ioan (Nelu), născut în 1945.

În anul 1945 este ordinat pentru Biserica Baptistă din Dretea și Bedeciu. A slujit ca păstor și la bisericile baptiste din: Călățele, Mărgău, Morlaca, Poieni, Ciucea, Negreni și Bucea. Fratele era foarte dedicat lucrării și era mereu pe teren ca să vină în întâmpinarea nevoilor din cercul mare de activitate și de multe ori trebuia să meargă pe jos de la o biserică la alta.

În ziua de 27 septembrie 1990, la vârsta de 79 de ani este chemat de Domnul acasă ca să fie pentru totdeauna cu Cel pe care l-a iubit și slujit cu credincioșie.

Serviciul de înmormântare a fost condus de fratele Mihai Hușan, președintele Comunității Baptiste de Cluj, Ioan Mânzat, secretarul Comunității, Ioachim Mara, Ștefan Nagy. Au participat peste 200 de persoane din zona de slujire a fr. Ioan Coldea.

4. Ioan (Nelu) Coldea 1945-1993

Se naște după al Doilea Război Mondial în 1945, fiind fiul cel mic al Păstorului  Ioan  Coldea născut în 1911.

Se căsătorește  cu sora Gros Cornelia din Deva și au 2 copii: Eunice Bosanszky Coldea și Claudiu Coldea.

În anul 1969 absolvă Seminarul Teologic  Baptist din București, iar mai târziu Institutul Teologic Protestant din Cluj.

A lucrat ca păstor în bisericile baptiste din cercul Jibou, la Hunedoara și la Grădiștea din Arad. A fost o vreme și profesor la Seminarul Teologic Baptist din București.

Pleacă din țară și se stabilește  în Canada la Kitchener, Ontario.

Redau mărturia deosebit de vie a sorei Viorica Lupșa Coldea din Cluj, care a fost crescută și educată de acești oameni ai Domnului și care păstrează și azi cu mare plăcere carnețelele în care bunicul ei își făcea notițe:

„După 27 de ani de la moartea bunicului meu Coldea Ioan senior amintirile cu el sunt foarte vii. El a fost un om viu cu adevărat pe câmpul Evangheliei. Recitindu-i din nou agendele mă întreb cum a putut alerga atâta la mai mult de 17 biserici,fără mașină ,doar cu ocazii,pe jos si cu o cursă? Avea doi copii, gospodărie, era bolnav. Stătea doar 2,3 zile pe acasă,timp în care era vizitat de frați ,sau se ocupa cu albinele ,sau făcea papuci. Ca nepoată pot să spun că el și-a pus amprenta cea mai puternică pe viața mea ca un stâlp de lumină. Primele amintiri cu el le am pe genunchi unde se ruga extrem de mult, iar în ultimii ani aproape de fiecare dată îl găseam citind Biblia. Vă redau o zi din anul 1965,6 ian. ''M-am sculat la ora 4 ,mi-am aranjat lucrurile și am plecat la cursă. Cu cursa de Mânăstireni am mers până la șoseaua. De aici am luat cursa de Oradea si am mers la Negreni. Dimineața si după masă am fost aici. Am ținut un serv. divin și ora de rugăciune. Pe seara am mers la Bucea. Am ținut sfat cu frații. În adevăr toți erau îndurerați pentru mine din cauza pierderii soției mele. Aici am vizitat trei familii. La Cornel am avut mai multe întrevederi, sfaturi și mângâieri,împreună cu rugăciuni cu foc. Pentru toate numele lui Dumnezeu fie lăudat. Doresc să-L slujesc cu mai multă predare și lepădare de sine. M-am predat din nou Domnului în rugăciune cu foc si lacrimi amare.''...''Pe jos la Huedin...ne-a ajuns o sanie...M-am reîntors cu o sanie cam cu greu.'' Acasă mă găsesc tare străin în singurătatea mea fără  Maria. De n-aș avea încredere în bunătatea lui Dumnezeu ar fi rău de mine. Dar mă mângâie cuvântul Sfintelor Scripturi-unica comoară ce mi-a mai rămas. Dumnezeule bun nu lua de la mine acest tezaur.'' Azi am plecat spre Mărgău. Am plecat de acasă pe jos și până în Huedin nu m-a luat nimic [10 km]. M-am obosit tare. De la Huedin am mers cu cursa camion până la Margău. Ne-a zdrobit tare.'' Cu motoreta spre Almaș.''

Ce-l făcea special în ochii mei erau multele lui calități; dragostea pentru frați, credința, ospitalitatea, mila, punctualitatea, perseverența, seriozitatea, spiritul de sacrificiu și organizatoric și încă multe altele. Am crescut într-o familie unde eram înconjurata de mulți frați de credința , care veneau la bunicu cine știe de unde ca să se sfătuiască. Nu i-am auzit să bârfească pe alții, din contră încercau să ajute. Au venit colegii lui unchiul  Nelu Coldea, de la seminar, Taloș, Talpoș, o bucurie de nedescris,erau atâta de frumoși și tineri. Eu o fetița de 10 ani, priveam și ascultam.

Mai apoi unchiul  Nelu Coldea a fost pastor la Jibou,Hunedoara,Arad,iar in 1988 a plecat în Canada,unde a și murit în 1993, la 48 de ani. Un om inteligent,vesel,credincios,care a dus mai departe ce-i lăsase tatăl lui.

Acestea sunt câteva informații despre familia Coldea, dar cu ajutorul Domnului vom reveni cu alte mărturii și informații.

Pentru alte informații despre Biserica din Dretea și poze de familie, vezi aici.

7. Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!
8. Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!
(Evrei 13:7-8, VDCC)

Vasile Berbecar 1875-1931

Dumnezeu a ridicat în poporul baptist oameni de înaltă ținută intelectuală și morală, printre care se numără și Vasile Berbecar. A fost un om pe deplin predat în slujire și a avut o mare contribuție la îmbogățirea patrimoniului cultural baptist. A lucrat cu alți frați la îmbogățirea cărților de cântări pe note și cele de cântări comune, a fost activ la întocmirea și organizarea  „Școlii Duminicale”, a condus revista „Razele Aurorei”,  poți vedea aici 50 de bucăți ale revistei, a mai activat la revista baptistă „Adevărul”, a scris pentru revista „Farul Mântuirii” și alte publicații.

Era invidiat de colegii de breazlă a presei; iată un citat din 1917 ziarul „Biserica și Școala”: „Avem oameni, la tot cazul cu mai multe pregătiri decât un „Berbecar” de la „Adevărul” și cu condeiu mai mai bun ca el.”

Moartea lui a fost consemnată  și de ziarul central  „Adevărul” de joi, 30 iulie 1931, iată ce scria: „Predicatorul baptiștilor din Arad, a fost omorât de tren”.

  

Mai jos prezint necrologul făcut de cei de la „Glasul Evangheliei”, Organ al Comunităţii Baptiste Române Alba-Iulia și apoi un reportaj făcut de Pavel Bărbătei,  în anul 1982 și publicat de revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”.

Despre vizita mea la o fiică a fratelui Berbecar și unele poze de familie vezi aici.

Vă doresc o lectură plăcută.

    „Necrolog

În ziua de 3 August am primit trista veste, că scumpul şi iubitul nostru frate Vasile Berbecar, a trecut la celea vecinice. În gara Arad, a fost lovit mortal de un tren. Cu fratele Berbecar s’a stins unul dintre cei mai buni şi harnici pionieri din câmpul de lucru al Evangheliei lui Christos.

Evanghelia a fost vestită prin el la mulţi păcătoşi, iar cultura baptistă prin el a fost ridicată mult. În urma sa a lăsat pe iubita lui soţie şi un număr de copii, cari au lipsă de spriginul nostru. Dumnezeu să mângăe pe cei rămaşi, iar pe noi să ne îndemne ca să-i ajutăm cu ce putem.

                                                        P. Boşorogan.”

     

  VASILE BERBECAR  de Pavel Bărbătei 

„Se împlinesc în acest an 200 de ani de la fondarea studiului biblic de către Robert Raikes din Glowchester, Anglia. Fondatorul studiului duminical în ţara noastră a fost pionierul Vasile Berbecar.

A văzut lumina zilei în satul românesc Iacobini, din Voivodina, Iugoslavia, la 22 sept. 1875..

Deşi tatăl său Atanase Berbecar era morarul satului fiind stăpânit de patima alcoolului nu a fost în stare să-l dea pe Vasile la o şcoală superioară deşi învăţătorul din sat a cerut lui Atanasie să facă acest lucru. Vasile s-a angajat ucenic la un pantofar din Becicherecu Mare unde după stagiul uceniciei rămâne calfă. Din puţinii bani pe care i-a câştigat şi-a angajat un meditator pentru limba germană şi franceză. La vârsta majoratului stăpânea bine cinci limbi, româna, sârba, maghiara, engleza şi germana.

Din banii agonisiţi şi-a cumpărat o mini-bibliotecă cu tot felul de cărţi. Avea o predispoziție pentru cărţile de ştiinţă. Cu patronul său era bun prieten Vasile Vladici, predicatorul baptist din acest oraş. Acesta vizita adesea atelierul şi îl invita pe patron să meargă la biserica sa, dar acesta îl refuza de fiecare dată.

Vasile Berbecar se auto invită la biserică mai mult din curiozitate să cunoască cine sânt pocăiţii. Nu a priceput mult din predica respectivă, dar fiind şi un meloman a fost atras de cântările simple şi melodioase pe care le-a auzit în biserică. După aceea a vizitat de mai multe ori biserica, a învăţat multe din cântările care se cântau acolo dar încă nu se convertise.

La data de 29 iunie 1859 şi-a cumpărat o Biblie, în limba română pe care a păstrat-o toată viaţa, fiind Biblia lui de studiu. Tot în acest an se mută la Timişoara. Aici frecventează Biserica Germană şi se înscrie în corul bisericii care era condus de o profesoară de muzică în vârstă. Profesoara văzând aptitudinile sale muzicale îi propune şi el acceptă, să înveţe muzica. Timp de doi ani a frecventat casa profesoarei. Acum el stăpânea bine notele muzicale, era în stare să copieze note cu aceeaşi repeziciune cu care scria şi să solfegieze orice text muzical oricât de greu ar fi fost el.

După decesul profesoarei de muzică, Vasile Berbecar a preluat conducerea corului din Biserica Baptistă Germană. La 8 aprilie 1897 a fost botezat de către Henric Meyer, conducătorul Bisericii Baptiste Germane din Budapesta. Biserica germană din acel timp l-a iubit mult pe Vasile Berbecar şi după botez a propus botezătorului său să-l introducă în rândurile conducătorilor baptişti germani şi să propună acestora să îl pregătească într-o şcoală biblică.

La numai un an după botez a fost chemat la un curs biblic la Hamburg, care a ţinut două luni, iar în anul 1905, Biserica Baptistă din Leipzig îl invită ca bursier la Şcoala Biblică din acest oraş pe o perioadă de doi ani. Acum era căsătorit şi locuia cu familia sa în comuna Buteni, jud. Arad unde a organizat în fiecare iarnă un curs de dirijori şi a înfiinţat în fiecare biserică baptistă de pe Valea Crişului Alb cîte un cor.

Întors din Leipzig s-a împrietenit cu Mihai Brumar cu care de altfel se cunoscuse la cursul biblic de scurtă durată din Leipzig. Acesta conducea revista „Adevărul” şi primul corespondent al revistei a devenit Vasile Berbeacr. Văzând talentul lui de scriitor Mihai Brumar i-a cedat conducerea revistei. În anul 1915 schimbă titlul revistei în „Solul Păcii” pe care a condus-o în continuare până în anul 1919.

În anul 1910 a mai înfiinţat o revistă intitulată „Razele aurorei”. Era o revistă de ilustraţii şi avea un conţinut legat de practica vieţii creştine. Vasile Berbecar şi Mihai Brumar au fost primii publicişti români. Între anii 1910-1914 aceşti pionieri ai credinţei baptiste în ţara noastră au redactat cartea cu note intitulată „Cântările Evangheliei”.

Cartea aceasta este actuală şi astăzi. Corurile noastre au în repertoriul lor cele mai multe cântări din această carte. Această carte a fost rodul unei îndelungate munci neobosite de culegere de traducere şi adaptare a cântărilor, iar unii din contemporanii săi spunea că patru ani Vasile Berbecar şi Mihai Brumar zi de zi au muncit între 16 şi 20 ore.

După Unirea Transilvaniei cu România la primul congres care a avut loc în anul 1920 Vasiule Berbecar a fost ales în funcţia de secretar general al Uniunii Baptiste din România. În anul 1923 a fost delegat al Uniunii la Congresul Alianţei Baptiste Mondiale care a avut loc la Stockholm. În anul 1925 este ales ca preşedinte al secţiunii studiului biblic din Uniune, funcţie care a deţinut-o până la moartea sa.

În această calitate, în fiecare an a redactat Călăuza pentru studiul biblic şi calendarul biblic cu lecţiunile pentru citirea zilnică a Bibliei. Scriitorul acestor rânduri a participat la unele din lecţiile model pe care le-a ţinut în faţa mai multor cursanţi cu care expunea lecţiile, voioşia şi talentul pedagogic cu care a fost înzestrat acest distins şi valoros bărbat.

În anul 1926 s-a mutat cu întreaga familie din comuna Buteni în oraşul Arad, fiind chemat să păstorească Biserica Baptistă din Arad, Șega.

Până la moartea sa, care a survenit într-un accident de cale ferată a lucrat atât în biserică cât şi pentru lecţiunile studiului biblic.

La înmormântarea lui s-a format un cor comun de circa 400 de persoane constituit din mai multe coruri din bisericile de pe Valea Crişului Alb şi din Podgoria Aradului, care l-au condus pe ultimul lui drum pământesc, pe unul dintre cei mai preţuiţi bărbaţi din istoria cultului nostru.” 

O promoție de seminariști la 90 de ani

Au fost printre noi sau printre alții ca noi, au fost tineri și aveau planuri de a duce Evanghelia la orice făptură, de aceea au învățat la Seminarul Baptist din București și acum 90 de ani l-au absolvit. Aceștia și alții ca ei au contribuit la răspândirea Evangheliei care a ajuns până la noi și noi suntem datori să răspândim Evanghelia la generațiile ce vin.

În revista Uniunii Tineretului Baptist Român din România „Glasul Tineretului Baptist” din iunie 1927 am găsit scris că 7 frați baptiști sunt gata să meargă echipați pe ogorul Evangheliei.

„In cursul lunii aprilie s-au ţinut examenele la Seminarul nostru din Bucureşti.

Cu această ocazie am avut un prilej deosebit să constatăm că elevii noștri au lucrat serios şi conştiincios de răspunderea mare ce-i aşteaptă în lucrul lui Dumnezeu.

Iată și numele noilor păstori:

1. Gheorghe Olaru

2.  Gheorghe Oltean

3.  Daraban Ilie

4.  Ştefan Petru

5.  Ioan Margini

6. Dumitraşcu Marin

7. Bucurean Dumitru.

Numele profesorilor:

În mijloc stând pe scaun, fratele l. P. Socaciu, directorul Seminarului,

La stânga fr. V. AssieV, profesor la Seminar

În dreapta fr. Dan T. Hurley, profesor.

Urăm' tinerilor absolvenţi, mult succes pe ogorul spiritual.”

Duminică, 17 aprilie 1927 de sărbătoarea Floriilor s-a sărbătorit în comunitatea din București, în fața unui public numeros, serbarea de închidere a anului școlar 1926-1927.

„La această serbare au mai asistat fraţii:

I. Popa, preşedintele Uniunii Baptiste Romane,

Torna Slev, preşedintele Uniunii Tineretului Baptist din Romania,

I. Ungureanu, păstorul Bisericii Baptiste din Curtici şi

I. Dan din Cluj.

Programul a fost foarte bogat şi bine executat.”