ORATORIUL - UN SUFLET FĂRĂ PACE - Text în versuri de M. Sava și T. Adorian Muzică: Titu C. Adorian

Oratoriul „Un suflet fără pace” reprezintă una dintre creațiile originale valoroase ale muzicii baptiste românești din perioada comunistă. Lucrarea îmbină armonios poezia religioasă, mesajul biblic și expresia muzicală într-o construcție dramatică bine gândită, având un pronunțat caracter evanghelistic.

Tema centrală este căutarea păcii sufletești, o nevoie universală a omului. Autorii dezvoltă această temă într-o succesiune logică și profund biblică: omul caută pacea în lume, este dezamăgit de promisiunile ei, iar în cele din urmă o găsește numai în Isus Hristos. Întreaga desfășurare urmărește fidel mesajul Scripturii și conduce ascultătorul spre momentul convertirii și al consacrării.

Din punct de vedere dramatic, oratoriul este construit pe un dialog între personaje simbolice. Sufletul fără pace reprezintă omul aflat în căutarea sensului vieții. Prima și a doua amăgire întruchipează promisiunile înșelătoare ale lumii, iar Evanghelistul apare ca purtător al adevărului divin. Corul credincioșilor are un rol esențial: nu este doar un acompaniament muzical, ci un adevărat comentator al acțiunii și un martor al lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu.

Din punct de vedere teologic, lucrarea este bine ancorată în Sfânta Scriptură. Autorii își structurează fiecare parte în jurul unor texte biblice din Psalmi și din Evanghelii. Mesajul despre păcat, pocăință, credință, har și mântuire este prezentat clar, fără exagerări emoționale și fără devieri doctrinare. Accentul cade permanent asupra lui Isus Hristos ca singura sursă a păcii și mântuirii.

Literar, textul este simplu și accesibil. Versurile nu urmăresc rafinamentul poeziei culte, ci transmiterea directă și sinceră a mesajului Evangheliei. Tocmai această simplitate le conferă forță și autenticitate. Dialogurile sunt naturale și contribuie la progresul acțiunii dramatice.

Din punct de vedere muzical, chiar dacă manuscrisul nu conține partitura, organizarea în preludii, interludii, postludii, soliști, duete, trio-uri și coruri mixte arată că autorii au conceput o lucrare amplă, destinată interpretării de către formații corale bine pregătite. Alternanța dintre soliști și cor creează dinamism și susține foarte bine evoluția mesajului.

Lucrarea are și o importantă valoare istorică. Datată 27 august 1971, ea aparține unei perioade în care creațiile originale baptiste de asemenea amploare erau rare și circulau, de regulă, doar în manuscris sau în copii dactilografiate. Din acest motiv, manuscrisul reprezintă un document de patrimoniu pentru istoria muzicii baptiste din România.

În ansamblu, „Un suflet fără pace” poate fi considerat un oratoriu evanghelistic reușit, cu o construcție coerentă, un mesaj biblic clar și o valoare documentară deosebită. Dincolo de calitățile sale artistice, lucrarea impresionează prin sinceritatea mărturiei de credință și prin chemarea adresată fiecărui om de a găsi adevărata pace în Isus Hristos.

ORATORIUL - UN SUFLET FĂRĂ PACE

Text în versuri de
M. Sava și T. Adorian

Muzică: Titu C. Adorian

Prima parte:

În căutarea păcii (prin amăgire)

Text biblic: Ps. 42 vers. 1.
„Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu, pe tine Dumnezeule.”

Explicația acțiunii:

În preludiu muzica înfățișează un anunț de chemare și-n continuarea preludiului se arată zbuciumul, tumultul sufletesc al sufletului fără pace.

Corul credincioșilor cântă imn de slăvire Celui Prea Înalt, iar sufletul fără pace e în căutarea adevăratei păci sufletești și cântă trist, dorul după pace.

Prima amăgire caută să-l consoleze cu cele pământești, însă nu reușește, ci din contră sufletul fără pace devine mai trist, împovărat și-și ia rămas bun de la prima amăgire.

Partea a doua:

Zbuciumul sufletesc și a doua amăgire

Text biblic: Ps. 39 vers. 6:

„Da, omul umblă ca o umbră, se neliniștește cu adevărat în zadar, îngrămădește avuții și nu știe cine le va strânge.”

Ps. 39 vers. 12:

„Ascultă-mi rugăciunea Doamne și pleacă-Ți urechea la strigătele mele......”

Explicația acțiunii:

În preludiu muzica înfățișează marea tristețe sufletească a sufletului fără pace, produsă de neaflarea drumului către pacea adevărată.

Corul sufletelor credincioase îl îndeamnă la rugăciune către Dumnezeu.

În continuare, a doua amăgire, adică solul lumii, caută să-l convingă și să-l înșele cu bucuriile de-o clipă ale plăcerilor și păcatelor din lume, însă sufletul fără pace, care le-a gustat din plin amărăciunea, refuză să-i dea ascultare și rămâne și mai îndurerat și doritor după pace.

Partea a treia: „Aflarea adevăratei păci sufletești”

Text biblic: Ps. 34 vers. 18:

„Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.”

Psalm 34 vers.:

„Eu am căutat pe Domnul și mi-a răspuns, m-a izbăvit din toate temerile mele.”

3. Explicația acțiunii:

În preludiu muzica ne înfățișează duioșia adevăratei păci sufletești, duioșia adevăratei compătimiri și a adevăratei prietenii.

Solul păcii, (Evanghelistul), ca prieten adevărat al sufletului fără pace, e plin de înțelegere și compătimire. El îi mărturisește acestuia aflarea adevăratei păci sufletești.

Ca o confirmare a mărturiei Evanghelistului, corul credincioșilor mărturisește despre aflarea adevăratei păci sufletești, despre pacea și fericirea sufletească adevărată.

În continuare, după mai multe mărturii ale solului păcii, întărite de cele ale credincioșilor mântuiți, sufletul găsește adevărata pace și fericirea, mărturisind credința în cele vestite de solul păcii și cei credincioși.

Aflarea adevăratei păci sufletești face ca, la urmă, sufletul să cânte fericit de aflarea păcii, o credincioasă din corul mântuiților cântă o ultimă chemare adresată tuturor sufletelor zbuciumate, ca ele să se întoarcă la Mântuitorul ISUS.

Sufletul care a găsit pacea sufletească, împreună cu cei credincioși, își încredințează soarta vieții lor în mâna Domnului (Psalm 37 verset 5), făcând legământul de a fi ai Domnului tot timpul cât trăiesc.

În încheiere, corul final al credincioșilor mărește și laudă pe Domnul pentru că încă un suflet s-a întors la calea adevărată și a găsit pacea sfântă și cerească.

Partea I – „PRIMA AMĂGIRE”

Preludiu – orgă

Nr. 1 CORUL CREDINCIOȘILOR

1. ISUSE culme minunată	3. Atâta milă și iubire
De unde văd pe Dumnezeu	Isuse-n Tine am aflat
Ce viață binecuvântată	Cît n-o să poată niciodată
Adus-ai sufletului meu	Să spună-un păcătos iertat
2. Pe-atîta bunătate-n Tine	4. Atîta dragoste și pace
Stăpîne-atît de scump și bun	Eu aflu-n Tine zi de zi
Cît cu-al meu glas printre suspine	Mai mult decît putut-am crede
În veci eu n-am să pot să spun	Sau mi-am putut închipui

Introducere – orgă

Nr. 2 Solo Tenor

Răsună-ntreg văzduhul	Dar vai! Sînt trist într-una
De cîntece frumoase	Și sufletul meu zace
Și peste tot e pace	Sînt chinuit acuma
C-aș vrea să tot trăiasc!	În suflet aș vrea pace
	Dar unde s-o găsesc?

Introducere – orgă

Nr. 3 Solo Sopran

De ce suspin amice	Ce gînduri te apasă
Și stai trudit a jale?	Și-n cale nu te lasă
	Să mergi tu liniștit?

Introducere – orgă

Nr. 4 Solo Tenor

Un păcătos pe lume
Ce nu-mi găsesc menirea
Sînt copleșit de patimi
Sînt ros de remușcare
Și plin de frămîntare."

Introducere – orgă

Nr. 5 Solo Sopran

Interludiu – orgă	Eu nu-nțeleg nimica, ce gînduri, ce te doare?
„Ce remușcări, ce patimi	Căci viața este muncă
Ce-atîta frămîntare?	Și de muncești te bucuri
Eu știu că cel ce-n lume	Căci bei, mănînci și asta
Muncește nu se lasă	E tot ce-ți dă pămîntul
Condus de gîndul rău......	În tot necazul tău........

Cadență și introducere orgă

Nr. 6 Solo Tenor

„Numai atît...?	Și-n trecătoarea-mi viață
Atunci zadarnic mai trăiesc	Atunci cînd am să mor
Iar viața-ntreagă	Să văd că s-a scurs timpul
În gol s-o irosesc!	..... Ca orice muritor.

Interludiu – Orgă

Viața-mi este zbuciumată	Totul am și-mi este silă
Și cunosc al ei amar	S-a umplut al meu pahar

Postludium – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 7 Solo Sopran

„Sărman suflet, tu ce cauți
Nu găsești pe tot pămîntul
Eu mă duc, te las cu bine
Să te îndrepteze gîndul......!”

(sopran – tenor, duett: „CU BINE”.....!)

Postludium – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 8 Cor Mixt

„O, călătorule, spune-mi, unde te grăbești?
O, călătorule, nu vezi pe ce drumuri rele rătăcești?
Nu vezi calea asta  plină de ispitiri”

„Vino la ISUS! și se va preface-n fericire (corectură manuscrisă: „fericire”)

Ascultă glasul care te cheamă. Vino la Domnul, suflete iubit,

Vino în grabă, suflete dragă, ca să fii mîntuit și-n veci fericit!

Chemarea-aceasta e pentru tine, o călătorul nefericit,

Domnul primește pe orșicine, deci vino la ISUS să fii fericit.

Pentru tine, El a pătimit, și pe cruce S-a jertfit,

Azi prin jertfa Domnului ești mîntuit.

De păcate azi poți ca să fii curățit.

Vino la Domnul, vino acum, suflet rătăcit,

Vino la Domnul, vino acum, să fii mîntuit.

„Călătorule, călătorule, nefericit.”

În viața aceasta, întristări te-nconjoară,

În lumea asta, păcatul te doboară......

O, dar fii treaz, roagă-te pentru-ajutor,

Vino acum, la al tău Mîntuitor!

Te zbați într-una, în păcatul cel mai greu,

Plîngi totdeauna, chinuit de gîndul tău.

O, dar fii treaz, roagă-te pentru-ajutor,

Vino acum, la al tău Mîntuitor.

„Cînd dorul de pace cuprinde-al tău suflet”

Apleacă-ți genunchii umil la pămînt,

Pe Domnul Îl roagă să te ocrotească,

Să-ți dea a Sa pace din cerul Său sfînt.

Orice grijiuri te vor apăsa,

Domnul ISUS te va mîngîia,

La El afli pace, iertare,

Numai la El vei afla mîntuire, mîntuire!

Iar cînd tu odată, în cer vei ajunge,

Acolo nici grijiuri n-or mai exista,

Acolo nici un suflet nu va mai plînge,

Căci Domnul pe ai Săi nu îi va lăsa.

ISUS zice:

„O vino la Mine, să-ți dau pacea și iertarea Mea.”

La El afli pace, fericire, pentru suflet mîntuirea ta,

Tu ești calea, adevăr și viață, numai prin El azi te poți salva.
În călătoria grea din viață, Domnul ISUS te va ajuta.

– Fii voios!... suflet drag, dacă-n El tu ai crezut!
– Iar de nu!... ești pribeag și în veci de veci, pierdut!
– O, vin acum!... suflete pribeag!...... Vino la ISUS!

Introducere – Orgă

Nr. 9 Solo Tenor

Pretutindeni, pretutindeni, pretutindeni, este pace, numai eu sînt	chinuit, chinuit, căci apasă gînduri triste, sufletul meu umilit.

Interludiu – Orgă

Inima-mi în piept se zbate și stau singur	obosit, sînt stingher în lumea asta și de toți sînt părăsit.

F I N E

Preludiu – Orgă

Nr. 10 Cor femeiesc

	Corul credincioșilor
1. Cînd gînduri negre	2. Cînd în lume
Mintea-mi frămîntă	Eu sînt fără mîngîiere
Și grijurile m-apasă greu	Și eu chiar mă simt
Cînd inima mea e întristată	De tot părăsit
Și nu am pace-n sufletul meu	Cînd sînt rău zdrobit
Eu mă rog necontenit	De-amară durere
Eu mă rog lui Dumnezeu	În drumul meu sînt greu chinuit
	Eu mă rog necontenit
	Eu mă rog lui Dumnezeu.

Interludiu – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 11 Solo Bariton

Solul lumii

Pe cît văd, străine,
Ești om trecut prin viață.
De ce ești trist?... ia spune! ești obosit?
De ce azi te frămîntă cu gînduri triste?

Interludiu – Orgă

Nr. 12 Solo Tenor

Sînt omul încercării, deși am tot ce am dorit,

Dar ce-mi folosesc toate, dacă nu am mîngîiere?

De cînd cunosc pămîntul, și mă hrănesc dintr-însul,

Neîmpresurată viața-mi trecătoare

Și-atunci am zis: Pentru atîta omul, să fie procreat?

Nr. 13 – Solo Bariton

A 2-a amăgire

Asta-i întrebarea?

Am înțeles de-acum:

Ești un avar, tu singur

Trăiești pe tot pămîntul!

Cînd azi cu mic și mare, o lume se desfată

Și își petrece viața, iar tu te bați cu vîntul!

„Fii om și mai cu minte,

Căci viața este scurtă.”

Vreau să-ți probez că lumea e dulce și plăcută.

Sînt locuri unde rîsul și muzica te face

Să uiți orice necazuri, ce le-ai avut vreodată.

Nr. 14 – Solo Tenor

Îți mulțumesc, dar asta știe orice muritor:

„Se scoală, mănîncă, apoi aleargă, umblă,

Se lasă-n voia poftei, dorind ca lumea-ntreagă

Inima-i s-o cuprindă!”

Interludiu – Orgă

Nr. 15 – Solo Bariton

– Solul lumii –

Se vede că și capul și mintea ți-ai pierdut-o.

Dar ce e omul..... spune?

Se naște și trăiește, se satură de viață și moare.....

Nr. 16 – Solo Tenor

„Și pe urmă?”

Nr. 17 – Solo Bariton

„Pe urmă altul vine și ia același nume...”

– 8 –

Introducere – Orgă

Solo tenor

„Te-nșeli crezând aceasta,
Și eu am fost ca tine!”

Interludiu – Orgă

Solo tenor (continuare)

Am pierdut o viață-ntreagă,
În plăceri și desfătări,
Dar acum doresc, amice,
Să privesc spre alte zări.

Interludiu – Orgă

Eram mulțumit atunci,
Dar acum sînt chinuit.
Aș dori să aflu calea
Ca să pot fi fericit.

Interludiu – Orgă

Cînd mă scol de dimineață,
Simt amar în viața mea.
Beau, mănînc și trăiesc bine,
Dar sînt gol... mai mult aș vrea.

Interludiu – Orgă

Nr. 19. Solo bariton

Ești un rătăcit; de-acuma, pentru mine ești pierdut.
Eu mă duc să-mi văd de lume, tu rămîi cum te-ai născut!

Nr. 19 bis. Solo tenor

ADIO!... STRĂINE!... ADIO!

Postludiu – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 20. Cor Mixt

– Corul credincioșilor – Povestitor

Pe-acest suflet sărman, l-a amăgit amarnic al lumii sol zadarnic.

Dar el vrea ca să găsească pacea și mîngîierea cerească, cerească.

Introducere – Orgă

E trist și fără mîngîiere, că nimeni nu-l îndreaptă spre calea adevărată.

De-aceea se zbate și aleargă, căutînd pacea adevărată, veșnică.

Nr. 21. Intermezzo – Orgă

– Suspinul și zbuciumul sufletesc –

1.	2.
Un suflet de-amarnic suspină	Iar pașii lui pe pămînt
De dorul de pace senin	Îi umblă cu-un singur gînd
E foarte trist......	Dorește ca să afle acum
Suflet zdrobit și chinuit	Al vieții drum
Suspină.... și inima-i plină	Al păcii parfum
De dorul de pace divină	(vers tăiat de autor)
Dar dorul de pace crește	Căci amăgirea lumii de-acum
Îi mistuie inima omenească	L-a întristat pe al său drum
	E plin de frămîntare
	Dorește pacea care
	S-aducă alinarea.

Interludiu – Orgă

Nr. 22. Solo tenor

Lumea este plină de ispite și înțelenită în păcat.

Într-însa nu-mi găsesc odihna, ce eu am căutat.

Totuși doresc eu pacea, pace deplină eu aș vrea,

Și sufletul să mi se-nalțe, mai sus decît puterea mea.

Interludiu – Orgă

Zilele vin și trec ca gîndul și eu mă trec la fel ca el.

Și voi muri cu doru-n suflet, voi fi la fel ca un mișel.

Interludiu – Orgă

Nr. 23. Cor bărbătesc – Povestitor

Acest suflet sărman, pierdut și chinuit,

Dorește pacea sfîntă, o pace dulce, cerească.

Dar solul lumii l-a amăgit, iar pacea el nu a găsit!

E trist și fără pace, dar el dorește pace,

O pace, dulce pace, o pace sfîntă, dorință aprinsă!

După o pace (după o pace sfîntă)....... DUPĂ PACE

PARTEA III-a

Preludiu – Orgă

Nr. 24. Solo Bas

– Evanghelistul –

Dragă amice, pe cât te văd, cam suferi,
Ce mare frământare ai în al tău suflet?
Ia spune-mi, ce te doare?

Interludiu – Orgă

Nr. 25. Solo tenor

1.	2.
Sunt frământat în suflet	Mi-a plăcut și munca
Și dornic de alinare	Am iubit averea
Am dor nespus în suflet	Lumea mi-a fost dragă
Sunt plin de frământare	Am gustat-o-ntreagă
Și inima mă doare.	Dar n-am mângâiere.

Interludiu – Orgă

Solo tenor

Am o povară, care m-apasă tot mai tare,
Am remușcări în mine cu orice preț, în mine (corectură manuscrisă)
Aș vrea să fiu salvat!

Nr. 26. Solo bas

Te-am înțeles!... ești sincer!... tot ce-ai iubit pe lume,

Acum îți e povară, iar viața ta e plină de multă frământare,

Ce cauți este pacea, de tine mult dorită,

E pacea sufletească, ce-n lume n-ai primit-o.

Aceeași lume mie mi-a-ntins o cupă plină,

Pe care am gustat-o, crezând că primesc tihnă.

– Dar vai, mă înșelară!...

Trecutul meu amarnic,

C-am rătăcit o viață,

C-un șir de ani zadarnic.

Introducere – Orgă

Nr. 27. COR MIXT

– Corul credincioșilor –

Uniți cu toți, în glas și-n gând, cântăm un imn preasfânt.

Acelui ce pe cruce sus, jertfitu-S-a supus.

Trio

Aleluia, iubit, o, al suferit,
Aleluia, mărire, slavă al nostru Împărat!
Aleluia, fii binecuvântat, Acela care ne-a salvat.

Cor

Din bezna morții ne-a trezit, din moarte El ne-a mântuit.
Noi eram morți în păcat, dar tu, ISUSE, ne-ai scăpat.

Trio

Prin moartea Ta, Tu ne-ai salvat, viața veșnică ne-ai dat.

Tutti

Prin jertfa Sa El ne-a salvat, viața veșnică ne-a dat.

Refren

O dulce rai, pe al Tău plai,
Voi duce eu un vesel trai,
Ca florile din luna Mai.

Ce fericiri, ce bucurii, vor fi acolo-n veșnicii,
Unde necazuri n-or mai fi.

Solo bas și cor mut

La Golgota pace am aflat,
Prin Domnul, ce m-a răscumpărat.

Trio

Vino, suflete, și tu la Hristos,
Căci El te primește bucuros!

Cor – Tutti

Domnul este bun, vino, vin' acum!

Introducere – Orgă

Nr. 28. Solo bas

1.

Degeaba însă cauți la oameni fericire,

Căci amăgirea lumii te duce la pieire.

Tu cauți pace sfântă și mângâiere duioasă,

Tu vrei o pace sfântă și doruri mai frumoase.

Cor mixt

Același text, ca refren și interludiu orgă.

Solo bas

2.

În Biblie, cartea sfântă, cuvântul Său alină

Și ia orice durere a celui ce suspină.

ISUS Mântuitorul, iubirea fără margini...

(notă manuscrisă cu cerneală albastră – greu lizibilă; pare a indica o modificare muzicală și nu face parte din textul recitat)

Cor mixt

Același text, ca refren și interludiu orgă.

Solo bas

3.

La El de vii acum, poți să pătrunzi cu mintea,

Cu inima și gândul și tot ce ai mai sfânt.

Predă-te Lui cu totul și firea ta ți-o pleacă,

Căci astfel afli pacea și odihna pe pământ.

Cînd lumea te îndeamnă să stai în întuneric,
Și diavolul te fuge de fața celui veșnic,
Tu nu stai cu dînsul și nu-ți găsești salvarea,
Te va ajunge moartea, vei dobîndi pierzarea.

Cor mixt – Același text cu refren – Interludiu orgă –

Introducere – Orgă

Nr. 30 Solo tenor

„Ah! sol al mîntuirii,
Mă simt pe al tău lume,
Îmi plac aceste vorbe,
Și-ascult, te rog, mai spune.”

Interludiu și introducere orgă

Nr. 31 Solo bas

„Voi osteniți, trudiți și voi cu doru-n suflet,
Voi toți împovărați cu sarcini de păcate,
Căci Eu vă iau povara, vă ușurez de toate.”

 „Veniți de pretutindeni și alergați la Mine”)

Refren – Cor mixt – același text, ultima parte.

Introducere – Orgă

Nr. 32 Cor mixt

– Corul credincioșilor –

Ascultă, Doamne, și binecuvîntă tot poporul Tău. (bis)

Ca să tresalte toată omenirea, căci Tu ești Dumnezeu.

Iată solul păcii cum vestește de frumos

Vestea mîntuirii pregătită de Hristos.

Auzi cum răsună astăzi: „Veste bună!”

Veste bună că ești mîntuit.

Sus mai sus de stele și mai sus de soare, melodii se-aud neîncetat.

Refren

Chiar de ești părăsit și de lume urît,

Tu nu te întrista, că Domnul te va-ajuta.

Viața cînd vei sfîrși și în ceruri vei fi,

Cu ISUS, Domnul tău, cu ISUS în raiul Său.

... necazuri n-or mai exista.
Căci Domnul tău ISUS e salvarea ta.
Vei plânge acolo? Nu vor mai fi.
Vei fi sus în cer, în rai vei locui.
Da, vei fi în ceruri, fericit vei fi în ceruri,
Vino astăzi s-o asculți, vestea bună o ascultă,
Vei fi fericit, fericit, fericit, fericit, fericit.

Interludiu – Orgă

Nr. 33. Solo bas

5.

Aceasta e chemarea, ce sună azi în lume,

Este o veste bună, rostită de ISUS.

Primește-o chiar acuma și vei primi iertarea,

Vei moșteni o țară gătită-n ceruri sus.

Refren – Cor mixt – același text.

Interludiu – Orgă

Nr. 34. Solo bas

6.

Să crezi că prin credință primi-vei mântuire,

Iubește-L totdeauna pe Dumnezeu iubit. (corectură manuscrisă)

Căiește-te întruna și fii umil cu duhul,

Te bucură și cântă, în veci Celui slăvit!

Introducere – Orgă

Nr. 35. Solo tenor

„Cred, frate, cred acum, salvarea mea divină.

Frumoasă este ziua, când eu te-am întâlnit.”

Nr. 36. Duet tenor – bas

Iar Domnu-n cer de-a pururi

Să fie tot cu (mine) tine.

Să-mi (să-ți) șteargă tot trecutul.

Să fie-n veci slăvit!

Introducere – Orgă

Nr. 37. Cor mixt

– Corul credincioșilor –

O, Doamne, o, Doamne, binecuvintează tot poporul Tău!

O, Doamne, o, Doamne, fă să lumineze fața Ta spre noi!

Duet

Ne-ajută, Doamne, ne-ajută, Doamne, să trăim nedespărțiți

de Tine.

Pe-a Ta pășune, pe-a Ta pășune, noi să fim, noi să fim,
Pe muntele Tău cel sfânt.

Trio

O, ce mare fericire va fi sus în glorie,
Certuri și dureri nu sînt, acolo în raiul sfînt.
Paradisul cel frumos, unde-i țara lui Hristos,
Călătorul obosit va fi-n veci prea fericit.

Tutti

Ce fericire, ce fericire, va fi mai sus în cerul înstelat.
Ce bucurie, ce bucurie, va fi sus, va fi sus,
În Edenul minunat, minunat!

Introducere – Orgă

Nr. 38. Solo tenor

Mărit să fii de-a pururi,

O, scumpul meu ISUS,

Căci am gustat eu pacea

Și sînt prea fericit!

Interludiu – Orgă

Nr. 39. Solo tenor

– Rugăciune –

Doamne ISUS, al Tău voi fi,

Atît cît voi trăi.

Iar soarta mea e-n mîna Ta,

Tu ești stăpîn pe ea

Introducere – Orgă

Nr. 40. Solo sopran

Iar lumea-ntreagă

Să se-ntoarcă

Toți, la Creatorul,

Cu umilință și căință

Spre Mîntuitorul.

Nr. 41. Cor mixt

SĂ NE-NCHINĂM, AI LUI SĂ FIM
ATÂT CÂT MAI TRĂIM
IAR SOARTA SĂ-I ÎNCREDINȚĂM
ÎN VECI SĂ-L LĂUDĂM

Nr. 42 – Cor dublu mixt

– Cor final –

SLAVA DOMNULUI, ALILUIA!

ALILUIA! ALILUIA!

SLAVA DOMNULUI, ALILUIA!

ALILUIA!

F I N E

ORATORIU – BUCUREȘTI – 1971. VIII. 27