Vasile Brânzei 1930-2007

Vasile Brânzei

Prezint pe scurt, biografia fratelui Vasile Brânzei, puțin mai diferit. Este fiul lui  Dumitru Brânzei, care s-a născut cândva în trecut, poate nu așa de în trecut, pe când feciori din familia Brânzei luau parte la războiul de independență din 1877.

Din această familie au fost recrutați tineri și pentru garda regală.

Acest frate credincios a avut copii și deci, l-a avut și pe Vasile.

Multe despre familia Brânzei aflați AICI, mai multe aflați AICI, alte lucruri AICI și ceva AICI.

Vasile Brânzei s-a născut în anul 1930, localitatea Negreni, la nord de Botoșani, fiind fiul lui Dumitru și Domnica Brânzei, născută Grigorescu.

În anul 1945 a vrut să plece în America, dar nu a fost lăsat de tatăl dumnealui, deoarece trebuia să ajute familia la lucru.

În anul 1946, pe vremea foametei, fr. Vasile este trimis la Curtici la niște frați baptiști și aici    s-a integrat în Biserica Baptistă din Curtici. În această vreme fratele învață cizmăria.

În anul 1957, termină studiile teologice la Seminarul Teologic Baptist din București.

Pe când era student la seminar, o întâlnește pe Carolina Braunstein, născută în 1928 și care pleacă la Domnul în 1998, din Lepindea jud. Mureș, o evreică creștină.

Dumnezeu le-a dăruit doi copii, pe Emanuel născut 1952 și Daniel născut 1954.

Fr. Vasile Brânzei a fost pastor al Bisericii Baptiste „Golgota din 1957-1990.

 În vremea comunistă, tovarășii l-au destituit o vreme din slujirea de păstor, alături de alți păstori.

Fr. Vasile Brânzei a fost amendat cu 8.000 lei de autoritățile comuniste pentru că a invitat câțiva tineri de ziua unui fiu al său.

A fost dăruit de Dumnezeu să ajute și alți păstori care erau în nevoie.

În anul 2007, pe când era la fiul său Daniel, în America, chiar de ziua soției lui care era plecată deja, Domnul îl cheamă acasă, să fie împreună, el, Vasile și Carolina.

Dumitru Branzei

Frați, surori și cinstiți cetitori ai blogului „Istorie Baptistă”

A trecut o vreme bună de când nu am mai postat și dumneavoastră tot ați trecut pe la blogul meu. Vă mulțumesc mult.

Să nu credeți că am intrat în concediu sau poate am plecat prin ceva ținuturi.

Din anul 1990 de când am intrat în lucrare ca păstor, nu am avut concediu, decât doar o singură dată, la un Crăciun. Da, este de necrezut ca un pastor să meargă în concediu de Crăciun. Ce-i drept și eu m-am plâns că nu am concediu  și Domnul mi l-a dat. Mai erau câteva zile și eram tare bucuroși de apropierea sărbătorilor. Într-o dimineață, degetul mare de la mâna dreaptă era roșu, începea să se umfle și mă durea. Am pus pe el tot ce am știut și ce m-au învățat alții, dar durerea se amplifica. Nemai putând îndura, am mers la doctorul de familie, m-a trimis de urgență la spital, mi-a făcut radiografie, m-a trimis la medic chirurg care m-a internat de urgență.

Am protestat la doctor că nu pot rămâne, eu fiind pastor, doctorul a spus cam râzând: „nu-i bai că vei face cu mine Crăciunul și nu te teme că va face altcineva slujba dumitale”.  Și așa a fost, că pe 25 Decembrie am fost pe masa de operație și până după sărbători am fost în concediu.

Să revin la cele de azi. Am plecat într-un turneu în țară să întâlnesc urmași din familiile înaintașilor noștri. Sunt multe familii care știu multe lucruri, au poze vechi care ne sunt de folos nouă  azi.

Din familia Slăv despre care am scris AICI.

Din familia Popoviciu de la Petriș despre care am scris AICI.

Aceștia știu câte ceva despre participarea baptiștilor la Marea Unire și cum să nu-i vizitezi când  este anul centenarului.

Am venit acasă și timp de aproape o săptămână, împreună cu un grup de frați din Chattanooga, Georgia, am avut activități cu copiii, tineri și bătrâni la Biserica Baptistă „Sfânta Treime” din Târgu Lăpuș. Au plecat frații bucuroși,  eu și mai bucuros că o să mă pun la scris despre participarea baptiștilor la Unire. Bucuros am scris o zi, dar duminică am mers la Casa Domnului și pe la ora 11 a trebuit să plec la urgență, apoi la pat o săptămână. Tromboflebită cu infecție la piciorul drept.

Și uite așa nu ne iese întotdeauna cum vrem noi, dar bine zice Domnul:

„20. Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor!
21. Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.”
(Proverbele 19:20-21, VDCC)

Reânoiesc  apelul de AICI, eu caut ca cel puțin luna august să fiu cu cartea la tipar.

Vicaş Mihai 1879-1964

Născut la 15 iulie 1879 în Husasăul de Tinca, jud. Bihor, părinții fiind Savu și Eva.

Face patru clase primare, trei clase pedagogice și face cursuri biblice.

În anul 1919 se căsătorește cu Maria și Domnul i-a binecuvântat cu 8 copii, patru băieți și patru fete,

În anul 1896 primește Cuvântul Domnului în inimă și este botezat de pastorul Cornea Mi­hai.

A  fost ordinat ca pastor în 1904 de: Cor­nea Mihai, H. Maier şi T. Todinca.

A  fost unul dintre primii vestitori ai Evangheliei din cadrul cultului nostru pe aceste meleaguri.

Fratele Vicaş Mihai a mai fost şi un bun or­ganizator al lucrării Evangheliei în cadrul Cul­tului nostru. Calităţile sale au fost apreciate de la început de întreaga frăţietate, atât din regiu­nea noastră, cât şi din ţară.

Astfel, de la început, el primeşte încredinţări de răspundere din partea frăţietăţii. 

Reprezintă frăţietatea de limbă română din Bihor, la şedinţa de lucru a păstorilor care se ţine la Ocsa, Ungaria în anul 1905.

La primul Congres care s-a vrut a fi la București în 28-30 noiembrie 1919, fr. Mihai trebuia să prezinte referatul: „Literatura Noastră”.

E ales ca membru în Comitetul Ţăresc al Uniunii, încă din anul 1921, calitate în care ia parte la şedinţele de lucru ale acestui comitet şi la diferite audienţe la Ministerele de resort, susținând libertatea cultului.

În anul 1923 ia parte la Congresul baptist de la Stockholm, unde reprezintă cu dem­nitate, alături de alţi delegaţi ai cultului baptist din ţara noastră, bisericile şi credincioşii bap­tişti de pe aceste meleaguri.

În anul 1936 este ales preşedinte al Comuni­tăţii Creştine Baptiste din Oradea, cu această ocazie îşi mută domiciliul în oraşul Oradea. În această calitate şi apoi ca membru în condu­cerea acestui for regional al cultului, el îşi dă întregul său aport în slujba cultului şi a fră­ţietăţii, până la ultima fărâmă de putere fizică ce-i mai rămăsese.

În anul 1964, la frumoasa vârstă de 85 de ani, Domnul își cheamă slujitorul acasă.

Şaizeci şi opt de ani în şir, picioarele sale au mers pe această cale, ,,Bătrânul“ Vicaş Mi­hai, aşa cum era numit în ultimul timp, de în­treaga frăţietate din ţară, nu se da înapoi nici la vârsta înaintată de 70—80 de ani, de a merge la biserici şi a sfătui pe fraţi.

In ziua de 14 martie 1964, orele 16, a avut loc serviciul divin de înmormântare a fr. Vicaş Mihai din Oradea, predicator, conducător de sea­mă al credincioşilor baptişti din Transilvania, unul dintre fondatorii Uniunii noastre şi mem­bru marcant al Comitetului de conducere al Uniunii timp de peste 35 de ani.

Serviciul divin de înmormântare a avut loc la Capela Cimitirului Rulikoschi din Oradea şi a fost condus de către fr. Vicaş Teodor, preşe­dintele Uniunii. După rugăciunea de invocare, rostită de către fratele Covaci Nicolae, vicepre­şedintele Comunităţii din Oradea, textul biblic a fost citit de către fr. Floruţa Petru, secreta­rul Comunităţii din Oradea. Corul unit al bise­ricilor din Oradea a cântat câteva cântări oca­zionale, care au produs o atmosferă de adâncă reculegere sufletească.

După necrologul citit de fr. Covaci Nicolae, care a arătat întreaga activitate desfăşurată de fostul pionier al Evangheliei în Transilvania, a urmat predica doctrinală ținută de către fr. Țunea Ioachim, secretarul general al Uniunii, care a expus câteva gânduri din textul biblic din Daniel 12:13: „Iar tu, du-te, până va veni sfârșitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăși odată cu partea ta de moştenire, la sfârșitul zi­lelor".

Cuvântul din partea bisericilor din Oradea a fost rostit de către fr. Floruţa Petre, iar cel din partea Comunităţilor Baptiste din ţară a fost rostit de către fr. Dan Ioan, preşedintele Comu­nităţii Baptiste din Cluj. Din partea Uniunii a vorbit fr. Vicaş Teodor.

La înmormântare a asistat un număr de fraţi şi surori, unii veniţi chiar din împrejurimile Oradei şi un grup din satul natal al decedatu­lui, Husasăul de Tinca.

Serviciul de înmormântare a luat sfârșit în amurgul zilei, când sicriul ce purta în el corpul neînsufleţit al aceluia care a fost marele băr­bat, care l-a mărturisit cu toată puterea pe Dom­nul Isus Hristos, a fost coborât în groapă, în timp ce frăţietatea cu lacrimi în ochi, cânta cântarea : „Fii cu mine, acuşi se-nserează, Se-ntunecă, Doamne ia-mă în braţe, Alt scut nu am, afară de Tine, Sprijinul tuturor, fii cu mine".

În revista: „Îndrumătorul Creștin Baptist” din septembrie-octombrie 1964 este redată predica fratelui Țunea și „Cuvîntul Uniunii la înmormântarea pastorului Vicaş Mihai—Oradea”,  un articol de suflet.

Surse:

Țunea Ioachim

Nicolae Covaci

Marius Silveșan

Îndrumătorul Creștin Baptist

Vicas Mihai cu cei mai tineri 3 copii