joi, 21 aprilie 2016

George Slăv, primul intelectual convertit la baptiști




Sunt 114 ani de când primul intelectual român a îmbrățișat noua credință predicată de baptiști și a lucrat alături de frații lui de credință la ridicarea literaturii în sânul poporului baptist.
Învățăturile baptiste au pătruns și în pătura intelectuală a românilor, astfel că în scurt timp se convertește dascălul confesional, George Slăv din Aciuța, care a lucrat mult pentru baptism. George Slăv, după ce s-a convertit la baptism, a fost destituit din postul de învățător.[1]



„În  anul 1902 s-a pocăit auzind cuvântul sfânt explicat de la Ioan 3:3. Din aceas­tă cauză, povesteşte el în prefaţa cărţii "Evanghelia şi Focul", a fost înlăturat din postul de învăţător. Atunci, Slăv s-a apucat de lucru ca misionar. Astfel, a ajuns dedicat în totul cauzei răspândirii Evangheliei, şi cum cunoştea foarte bine limbile germană şi maghiară, el  a fost omul de bază pentru baptiştii români. Lipsit de catedră, s-a apucat  de traduceri. În 1903, a revizuit şi completat cartea de cântări, "Cântările Sionului", în 1904 a devenit coredactor cu Mihai Brumar la revista "Steaua Dimineţii",  iar în Iulie acelaşi an a înfiinţat o revistă nouă  cu titlul "Lumina Lumii", în 1905 traduce "Fasiunea credinţei". E intere­sant faptul că în 1905, spre finea anului i s-a îmbiat din nou postul  de învăţător, cu condiţia să nu mai facă propagandă baptistă.”[2] Mai multe se pot citi în cartea lui Alexa Popovici, Istoria baptiştilor din România, pag. 206-214.
La moartea lui Vasile Berbecar scrie: Necrologie[3]  „Fr. Pavel Purdei. Născut în comuna Otlaca, Arad, ajungând la o vârstă de 26 de ani, în 1897 fu renăscut din nou. După ce a pus o dârză rezistenţă cuvântului Domnului, fiind pe de o parte primar, iar pe de alta fiind înrudit cu intelectuali. În 1912, a fost câtva timp închis pentru cuvântul Domnului. Timp de 14 ani a condus el peste 21 de adunări cu mult har. Într-un singur an a botezat 85 de suflete. Mergea adeseori prin cercul său şi câte 40 de km, pe zi, afară de asta stătea şi la coarnele plugului. Suferinţa sa a fost scurtă, o aprindere de creier. În ultimele clipe s-a coborât din patul său de boală spre a vorbi cu Dumnezeul său. În ziua de 12 August el a părăsit acest pământ, lăsând în urma sa un pământ bine lucrat. El a fost unul dintre acei luptători care a murit pe câmpul de onoare, iar noi cei ce l-am cunoscut îl avem în sfânta amintire.  Fratele G. Slăvu a fost la mulţi fraţi în ţară cunoscut. De mai mulţi ani a depus el lucrul, că era bolnăvicios. El a scris cartea: „Evanghelia şi Focul“ şi afişul „Mai este o lume“, a publicat cu mai mulţi ani înainte de aceasta o revistă sub titlul: „Lumina Lumei “ şi a prelucrat cartea de cântări: „Cântările Sionului“, în anul 1903. El fu născut în anul 1869, s-a pocăit în anul 1902 şi după o suferinţă îndelungată, care l-a slăbit foarte mult în toate puterile lui, a murit  Duminecă în 5 Oct. a.c. Aşadar, am avut un lucrător în literatură, până putea lucra, de mai mulţi ani însă nu mai era în stare a lucra decât ca evanghelist, iar în anii din urmă trebui să se retragă de la tot lucrul. Acuma a bătut şi al lui ceas, în care fu chemat din această lume plină de suferinţi şi necazuri la aceea bucurie, despre care el de multe ori putea vorbi altora. Amintirea lui rămâne între noi în onoare.”
                                                                            Vasile Berbecar. 

Farul Mântuirii, No. 1, 1 Decembrie, 1919, pag. 5,


[1] Ion Ungureanu Istoria Creștinilor, ediția IV , Editura „Farul Mântuirii”, București 1930, Pag. 247.
[2] Alexa Popovici,  Istoria baptiştilor din România, Ed. Făclia, Oradea, 2007, pag. 212.
[3] Farul Mântuirii, No. 1, 1 Decembrie, 1919, pag. 5,6.

6 comentarii:

  1. Excelentă sinteza, ca de obicei! Aș aprecia mult dacă ați pune pe Facebook sau aici, pe blog, copii scanate sau măcar fotografii, după necrologul din Farul Mântuirii și, eventual și prima pagină (coperta) acelui număr.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am postat paginile 4,5. Pagina nr. 1 lipsește, iar necrologul continuă și pe pg 6. Această revistă este primul nr. din Farul Mântuirii.
    Multumesc mult de apreciere! Domnul să va dea binecuvântarea Lui.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc frumos! Știam că e primul număr, de aceea m-ar fi interesat să văd prima pagină. Păcat că lipsește. Succes în tot ce întreprindeți, vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Frate Mihai, este plăcerea mea să pun la dispoziția fraților și oricui dorește, orice informație despre poporul baptist. De aceea am creat acest blog, ca să postez informații, documente, tot ce am. Mă bucur când cineva îmi cere ceva, atunci știu cu precizie că am fost de folos cuiva.

    RăspundețiȘtergere
  5. Fără să diminuez cele spuse despre Gh. Slăv, cred că primul "intelectual" baptist a fost totuși Vasile Berbecar, care pe lângă limba română a cunoscut limba maghiară, sârbă, engleză și germană - deși a absolvit doar liceul. În 1900 a organizat primul cor baptist în Buteni, și între 1908-1915 a fost redactorul revistei Adevărul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Gheorghe Slăv a fost învățător când s-a pocăit.Vasile Berbecar a urcat după întoarcerea lui la Domnul pe scara învățământului.
    S-a alipit de Domnul pe când era ucenic pantofar.

    RăspundețiȘtergere