90 de ani de la Primul Congres al Femeilor Baptiste Române din România

Cu întârziere prezint procesul verbal încheiat la sfârșitul primului Congres al surorilor. S-au împlinit 90 de ani, de când a avut loc. Este o parte importantă a istoriei Poporului Baptist din România. Dumnezeu a binecuvântat lucrarea baptistă cu putere, ca să meargă crescând, să fie activă și să se impună ca un popor ce slujește cu credincioșie Domnului.

  

Secretar de zi: Hertha Balc şi Anuţa Costin.

Congresul a ales următoarea conducere:

Preşedintă, sora Esfira Slev

Vice-preşedintă, sora Hertha Balc

Preşedintă de onoare, sora Ruth D. Hurley

Casieră, sora Elena Sezonov

Secretară, Anuţa Costin

 Controloare (Cenzori) surorile: Mihu şi Ludovica Cristea,

            

                       PROCES VERBAL[1],

„Adresat în localul Bisericii Baptiste Române din Curtici, în ziua de 17 Aprilie 1928, prin secretarele de zi Hertha Balc şi Anuţa Costin.

Sunt de faţă 82 delegate ale Societății Femeilor Baptiste Române.

Congresul se deschide cu oră de rugăciune, ţinută de sora Elena Sezonov.

Păstorul bisericii locale, fr. I. Ungureanu, urează bun venit congresistelor, după care urmează desfăşurarea programului de preşedinta de zi, sora Eliza Alexandratos şi Piroşca I. Popa.

1. Prezentarea delegatelor şi citirea rapoartelor. Fr. I. Popa, preşedintele Uniunii Baptiste Române salută Congresul în numele Uniunii.

2. Secretara de zi, Anuţa Costin, descrie pe scurt mersul Societății Femeilor în trecut.

Sora Elena Sezonov citeşte un referat despre rolul femeii în biserică.

Sora Ana Mic, citeşte un alt referat despre scopul organizaţiei Uniunii Femeilor.

Sora Ruth D. Hurley îşi exprimă prin câteva cuvinte bucuria ce o simte în mijlocul nostru, având fericita ocazie de a participa la primul Congres al Uniunii Femeilor Baptiste, ceea ce în America a luat de mult fiinţă.    

Sora Ana Crâsnic, dezvinovăţeşte surorile neorganizate.     

Fr. I. Ungureanu spune să avem încredere într-un viitor mai bun şi dă îndemn surorilor să înfiinţeze Soc. femeilor în tot locul.

Sora Popovici roagă pe fratele I. Popa, preşedintele Uniunii, a-i îndemna pe fraţii lucrători să sprijinească şi ei lucrul între femei.

Sora Bordaş, arată mersul soc. femeilor maghiare şi recomandă citirea Bibliei, priveghere, rugăciune şi lucru. Ne arată foarte frumos metoda de a servi pe alţii, ceea ce e datoria noastră sfântă ca ucenice a lui Isus Christos, membre în biserica nou-testamentală.

După aceasta, preşedinta de zi propune să se aleagă comitetul de organizaţie: ca preşedintă este propusă sora Esfira Slev, vicepreşedintă, sora Hertha Balc, preşedintă de onoare, sora Ruth D. Hurley, casieră, sora Elena Sezonov, secretară, Anuţa Costin, controloare surorile: Mihu şi Ludovica Cristea, care sunt aprobate cu unanimitate de voturi.

Se mai propune să se aleagă un comitet compus din 9 persoane ca sfetnice din mai multe regiuni:

Arad – P. I. Popa, Buteni – Brânda. Jud. Hunedoara – I. Bogdan. Banat – Ana Mic. Petriş – Popovici. Curtici – Iuliana Ungureanu. Caransebeş – Mihuţ. Şiclău – Coară A. şi Bihor – Mitran, care se aprobă cu unanimitate de voturi.

Sora Ana Mic propune ca viitorul comitet de conducere să facă un model de organizaţie.

Se propune de fr. I. Ungureanu să se trimită telegrame, din partea congresului:

1. M. S. Regina Maria prin care asigură M. S. că ele îşi vor creşte fiii lor în iubire faţă de Tron şi Patrie.

2. A. S. R. Principesa Elena, prin care se exprimă că vor sprijini prin rugăciunile lor pe A. S. ca să-şi poată creşte fiul în temere de Dumnezeu.

3. Domnului Ministru al Cultelor, Lepădatu, căruia îi mulţumeşte pentru bunăvoinţa avută de a ne da dreptul să ţinem acest congres.

Congresul mulţumeşte fr. I. Ungureanu pentru acest măreţ sfat şi telegramele se şi trimit. Se mai propune a se trimite o scrisoare de mulţumire din partea Congresului către Uniunea Femeilor Baptiste din America, care au sprijinit cu bunurile lor lucrul Domnului şi în ţara noastră, ridicând un seminar pentru fete.

Se propune să fie aleşi cinci sfetnici din comietul ţăresc şi sunt propuşi: fr. preşedinte I. Popa, I. Ungureanu, Dan T. Hurley, I. R. Socaciu şi P. Balc, care au fost votaţi cu unanimitate de voturi.

Fr. I. Popa promite că va pune înaintea congresului frăţesc, sprijinul nostru al femeilor.

Se propune o cotizaţie de 10 lei de membru pe an şi este aprobat cu unanimitate.”

Cine sunt surorile din conducere?

1. Esfira Slev, este soția fratelui Toma Slev,  fost profesor, director la Seminarul Teologic Baptist din București, colaborator la revistele baptiste. Esfira Slev provine din familia Sezonov Luca.

3. Ruth D. Hurley, face parte din corpul profesoral al Școlii de fete din București. Este soția fratelui Dan T. Hurley, cel care a fost trimisul Bordului de Misiune American la noi în țară, fiind și Directorul Seminarului Teologic Baptist din București.

---

[1] 
Farul Mântuirii, Anul IX, No. 10, 15 mai 1928,  pag. 6

Julean Ilie 1864 – 1930, din Curtici

Fr. Ilie Julean, s-a născut la 16 Iulie 1864, în localitatea Curtici.

 A auzit vorbindu-se de pocăință și credință și s-a hotărât să asculte mesajul Evangheliei, primind botezul la 31 Octombrie 1897.

Timp de 33 ani a fost membru al Bisericii Baptiste din Curtici.

Fr. Julean Ilie a fost membru al co­mitetului bisericesc şi membru al Comitetului Executiv al Uniunii Baptiste.

În anul 1930, Domnul își cheamă slujitorul credincios acasă.

Biserica Baptistă din Curtici, în ziua de 21 Ianuarie 1930, a depus în mormânt corpul neînsufleţit al fratelui Ilie Julean.

Înainte de trecerea din această viață, cu 9 ore, a fost întrebat de către păstorul bisericii, dacă are teamă de moarte, la care a răspuns cu seninătate su­fletească, cu „Nu". Pentru el „viața a însemnat Christos, iar moartea câştig". Biserica prin plecarea fr. Ilie Julean, suferă o mare pier­dere şi îndeosebi săracii bisericii al căror purtător de grijă a fost timp îndelungat.

Înainte de moarte cu 6 zile, mergea pe drum cu trăsura lui să macine făină pentru săracii bisericii.

In ziua de 21 Ianuarie deja pe la orele 11, se vedeau pe străzile comunei grupuri de bărbaţi şi femei, îndreptaţi spre casa defunctului, bap­tişti, ortodocși şi catolici. Defunctul frate şi-a câştigat stima întregii co­mune, făcând parte şi din consiliul co­munal, ca membru permanent.

La în­mormântarea lui a participat comisia interimară, în frunte cu preşedintele şi notarul.

Serviciul de înmormântare a fost oficiat de către păstorul bisericii, asistat de fr. Ilie Mariş, Gheorghe Vărşendan, Flore Ardeleanu, T. Iov.

In jurul sicriului erau trişti, soţia fratelui cu cei 2 copii şi trei fiice, precum şi cu gineri, nurori şi nepoţi şi fratele său de corp şi în Christos.

Fr. Ungureanu, citeşte epistola către Filipeni I, după care urmează predicile fraţilor notaţi mai sus, precum şi cântări funebre intonate de corul mixt, bărbătesc şi de fanfara bisericii.

De acasă, până Ia cimitir, străzile erau pline de mulţimea care a ținut să ia parte la această înmormântare, a unui om „bun".

Rugăm pe Domnul să dea mulţi bărbaţi ca acela care s-a numit Ilie Julean, care a ştiut să se roage mult şi să ierte pe toţi cari i-au greşit,

Surse:

Petru Truța

Farul Mântuirii

Cristea Moise 1905 – 1958, din Roșia

S-a născut în anul 1905, din părinţii Nicolae şi Magdalena, în comuna Roşia, jud. Arad.

Copilăria şi-a petrecut-o în familie, împreună cu fraţii săi, Ioan şi Teodor.

Se căsătoreşte în anul 1930 cu sora Bumb Carolina, din căsătoria lor rezultând cele patru fiice: Florica Minerva, Mărioara, Viorica şi Ana.

Primeşte botezul şi se converteşte la religia baptistă în data de 15 august 1923, fiind botezat de către fratele Ioan Socaciu.

În anul 1936 este ordinat ca predicator pentru comunitatea Buteni.

Devine un bun predicator, misionar şi un pastor renumit pe Valea Crişului Alb. La predicile dânsului s-au întors multe suflete la Domnul. Nu a avut şcoli înalte, nici seminarul, dar Domul l-a înzestrat cu cuvinte alese în predicarea Cuvântului Sfânt. Întotdeauna predica dânsului era convingătoare şi vorbea tot timpul cu ochii în lacrimi. Duminica dimineaţa predica în biserica din Roşia, între servicii vizita alte biserici pe care le păstorea, iar la serviciul de după masă se întorcea la Roşia la biserică. Trecea Dumbrava desculţ peste hotar, cu papucii în mână, iar la marginea satului unde urma să predice Cuvântul, se încălţa. Ajungea într-o duminică până la bisericile din Crocna, Dieci.

A păstorit Biserica Baptistă din Pescari prin anul 1947, împreună cu fratele Vanci Vasile din Păulean. A păstorit Biserica Baptistă din Laz, Biserica Baptistă din Joia Mare (la începuturi, 1925). În satul Iosăşel a fost primul evanghelist care a vestit Cuvântul Domnului, Dumnezeu lucrând prin el. La primul botez făcut în biserica din Iosăşel l-au mărturisit pe Domnul opt suflete. Împreună cu fratele Alexa Popovici, face un botez nou-testamental în apele Crişului Alb, în anul 1945. La acest botez sunt 16 candidaţi, printre care şi fiica sa, Mărioara, care avea zece ani şi jumătate, sora Bumb (Dan) Mărioara, fiica fratelui păstor Dan Ioan şi sora Dan Catiţa (Ţica).

Familia

In familia dânsului exista o bisericuţă. Dimineaţa, împreună cu toată familia, citea din Biblie şi se făcea ora de rugăciune, se rugau fiecare pe rând, apoi se cânta o cântare şi la sfârşit fiecare îşi dădeau mâna, apoi începeau munca. La fel făceau şi seara înainte de culcare. Erau agricultori. Lucrau pământul din care trăia toată familia. Nu a primit niciodată plată de la oameni pentru slujba pe care a făcut-o, de a lucra pe ogorul evangheliei. „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi."

Înainte de a merge în lucrarea Domnului avea părtăşie cu Domnul. O oră, cel puţin, stătea în cămăruţa dânsului şi se ruga.

Era exemplu în sat de om pocăit cu adevărat, iar oamenii, cei necredincioşi, adeseori afirmau că, „dacă ar fi toţi ca şi Moise Cristea, ar fi pocăit tot satul." Când se afla la munca câmpului întotdeauna începea cu rugăciune, iar când îşi ara pământul, lăsa de fiecare dată o parte mică înspre hotarul vecinului său, ca nu cumva să intre în ogorul altuia. Pentru el expresia „vai Doamne", era un blestem. Pedeapsa pentru fete, atunci când nu ascultau, era cu o nuieluşă la palmă. Întotdeauna s-a silit să fie un exemplu pozitiv pentru familie şi pentru cei din jurul său.

Spre sfârşitul vieţii, o boală crudă l-a răpus. La vârsta de 53 de ani, în 1958 şi-a isprăvit alergarea pe acest pământ si slujirea la care Domnul l-a chemat.

Surse:

Miclea Elena, Roșia, Amintiri din satul meu natal, pp. 227-229.

         Marius Silveșan