Farul Mântuirii ia naștere odată cu Uniunea baptistă și are 100 de
ani de la apariție. Existența i-a fost de scurtă durată, dar bogată în
evenimente bune și rele. Ea a adus Cuvântul lui Dumnezeu în casele oamenilor.
Revista
cultului baptist se numea ”Farul Mântuirii” şi apărea pentru prima dată la 1
Decembrie 1919, sub îndrumarea fr. Constantin Adorian[1],
ca și organ de presă al Uniunii Comunităților Baptiste Române din România.
Revista are un bogat conținut: pe prima pagină avem un mesaj scris, în general
de redactorul revistei, mesaj care are diferite teme. În paginile revistei din data de 15 Iunie
1932 a fost tipărit un mesaj scris de către însuși Carmen Sylva, regina mamă cu
tema – ,,Creștinismul de azi”. Revista mai conținea predici, anunţuri din țară
despre înmormântări, botezuri, cununii, știri misionare din țară și străinătate,
precum și alte anunțuri. În numărul din
martie 1923 este publicată ”Mărturisirea Credinței Baptiste a Creștinilor
Botezați precum și Constituirea Comunităților Baptiste, documentată cu citate
din Sfânta Scriptură.” La această mărturisire au colaborat Constantin Adorian,
Radu Tască, Ioan Popa, Vasile Berbecar, Mihai Vicaș, Dumitru Baban, Jan
Staneschi, Nicu Sava, Toma Slăv, Ilie Mârza, Adam Sezonov, Teodor Puşcaș ,
Gheorghe Vulpescu, Gheorghe Teleagă și alții.
Se scria
despre ce trebuie să fie libertatea religioasă și de faptul că nu este
respectată în țara noastra, erau amintite prigonirile din Rusia și alte
informații din întreaga lume.
La Conferința
Uniunii de la Buteni din 28.09. 1922 fr. Constantin Adorian, președintele
Uniunii într-un ”Memorandum„ citit în cadrul Congresului spune despre revistă
următoarele: ”Farul Mântuirei a avut la finele anului 1920 o pagubă de
treisprezece mii de lei, la finele anului 1921 o paguba de 3000 mii lei în
total optsprezece mii de lei. Această pagubă a fost acoperită de Dr.
Rushbrooke.”[2]
Revista a
fost martoră la evenimentele importante ale națiunii române, dar mai cu seamă la
bucuriile și necazurile poporului Baptist.
Aici citim necrologul
fr. Gheorge Slăv, primul cărturar baptist: ”Fratele Gheorge Slăv a fost la
mulți frați în țară cunoscut. De mai mulți ani a spus el că era bolnăvicios. El
a scris cartea: ”Evanghelia și focul” și afișul ”Mai este o lume”. A publicat
cu mai mulți ani înainte de acestea o revistă cu titlul: ,,Lumina Lumei” și a
prelucrat cartea de cântări ”Cântările Sionului”, în anul 1903. El fu născut în
anul 1869, s-a pocăit in anul 1902 și după o suferință îndelungată, care l-a
slăbit foarte mult în toate puterile lui, a murit Duminică în 5 Oct. a.c.
(1919). Așa dară am avut un lucrător în literatură, până putea lucra, de mai
mulți ani însă nu mai era în stare a lucra decât evanghelist, iar în anii din
urmă trebuia să se retragă dela tot lucru. Acum a bătut și al lui ceas, în care
fu chemat din această lume plină de suferinți și necazuri la aceea bucurie,
despre care el de multe ori putea vorbi altora. Amintirea lui rămâne între noi
în onoare.”[3]
În februarie 1932, adică după 13 ani de la
apariţie, prima pagină ne întristează cu titlul: ”Farul Mântuirii este în
primejdie”. Într-adevăr, din articol reiese că această revista își va înceta
activitatea din cauza marilor datorii acumulate în timp și pe care cei mai
mulți frați din țară nu le-au achitat. Citatul este tulburător: ”Da! Farul Mântuirii
este în primejdie; în primejdia grea și tristă de a-și întrerupe apariția, de a
se stinge și dispare din nobila sa luptă.”
Trist, dar
adevărat, după 13 ani de apariție Farul Mântuirii rămâne istorie din pricină că,
mulți dintre frați nu au plătit abonamentele iar creditorii luau ei ce se aduna
în contul revistei.
Deviza
revistei era:
Citiți ,,FARUL
MÂNTUIREI!”
Abonați-vă la
,,FARUL MÂNTUIREI!”
Oferiți
fraților ”FARUL MÂNTUIREI!”
Sprijiniți cu
banul și scrisul vostru ”FARUL MÂNTUIREI”.
Să nu
lipsească din nici o casă creștină ”FARUL MÂNTUIREI”.
“Farul Mântuirii” – Organ al
Uniunii Comunităţilor Baptiste din România.
Preţul abonamentului 6 lei pe an
Redacţia şi Administraţia
Bucureşti, Strada Toamnei No. 105. Redactor: Vasile Berbecar; Administrator: C.
Adorian.
Toate cererile, reclamaţiunile şi
abonamentul să se trimită la administraţie pe adresa: C. Adorian – 105, Strada
Toamnei, 105 – Bucureşti.
Articole de fratele Vasile
Berbecar scrise în primul număr.
Un “Far Mântuitor”.
După multe luni zgomotoase şi nopţi petrecute în nesiguranţă, pline de
aşteptare după o călăuză în viaţa creştinească îl putem numi binevenit azi,
când plutim încă pe o mare zgomotoasă a lumii în nesiguranţă. Ce bun era acest
far de îl puteam avea pe timpul apăsării dureroase din partea unor oameni
neînţelegători. Un aşa far ne putea aduce prin razele lui în mijlocul nopţii
întunecoase a cercetării grele o mângâiere, îmbărbătare şi curaj în lupta cu
valurile furioase. Dară – acest far ne lipsea. Nu că ne-ar fi lipsit
dumnezeescul cuvânt al Evangheliei măreţe, dară ne lipsea un far, care cu
razele sale ne arăta în întunericul nopţii ispitelor spre stelele cele
luminoase ale promisiunilor dumnezeeşti. Deci după ce „Solul Păcii” de mai
multe luni nu mai apare ne-am hotărât a da revistei noastre un alt format şi
alt titlu şi sperăm ca şi această revistă să servească ca un „Far Mântuitor”
multor cititori spre binecuvântare. Deci, lumineze acest „Far Mântuitor” pe
toţi cititorii şi să-i conducă la limanul cel ceresc prin poveţele sale, ca să
fie spre onoarea lui Cristos, Lumina lumii. [4]
Berbecar.
În frământările valurilor zgomotoase ale mării zbuciumate de furtuni cât
este de bine dacă corăbierul zăreşte în mijlocul nopţii întunecoase o rază de
lumină, care varsă speranţă în sufletul său disperat. Ce simţ de fericire şi
linişte sufletească îl apucă, dacă a răsărit lumina vreunui far luminător a cărui
raze mântuitoare străbat la multe mile întunericul nopţii furtunoase. El
primeşte o nouă speranţă în suflet, puterea-i se căleşte spre o luptă nouă
împotriva valurilor furtunoase şi el îndreaptă corabia sa spre acea lumină a
farului mântuitor. Dacă corabia lui a ajuns a suferi naufragiu şi el s-a putut
a se salva pe un rest a nenorocitei sale corăbii la privirea luminii farului
pluteşte cu nădejde spre lumină şi îşi caută mântuirea vieţii sale în
apropierea farului mântuitor.
Un corăbier poate fi cât de isteţ în lucrul său, dacă în mijlocul mării
zgomotoase şi în întunericul nopţii furtunoase nu ajunge toată isteţia lui nimic,
dacă lipseşte farul (turnul) cel luminător, care să-i dea direcţia căii spre
limanul dorit, unde şi-ar putea mântui viaţa.
Un far este astfel construit ca să stea tare şi neclintit la ţărmul mării
şi la locurile cele mai periclitate. Farul e destinat a vărsa lumina sa în mare
depărtare la toate corăbiile ce trec marea. Însă oricât de frumos şi de bine ar
fi el construit, de niciun folos nu ar fi dacă nu ar avea lumina aprinsă şi nu
ar lumina în noaptea întunecoasă când se ridică valurile zgomotoase, unde se
zbuciumă câte o corabie pe marea înfuriată de furtuni. Deci lumina din far este
principalul.
Tot aşa şi creştinul are pe calea vieţii sale sufleteşti trebuinţă de un
far luminător, care să-i arate calea spre malul cel dorit al veşniciei.
Un aşa far luminător este înainte de toate dumnezeescul cuvânt al
Evangheliei care de multe veacuri stă neclintit, şi oricâte valuri zgomotoase,
spumegătoare întunericului păcatului s-au izbit de acest far, nu au avut niciun
rezultat căci cel ce a aprins lumina acestui far este însuşi Domnul nostru Isus
Cristos care luminează, şi revarsă razele sale măreţe prin sfântul său Spirit
în toate părţile. Lumea aceasta este ca o mare zgomotoasă şi ce întuneric mai
mare poate fi ca păcatul cu tot zbuciumul lui.
Domnul nostru Isus zice: „Voi sunteţi lumina lumii, adică în lumea aceasta
întunecoasă voi sunteţi ca un far ce are să lumineze” şi apoi mai zice: „Aşa să
lumineze faptele voastre înaintea oamenilor, adică ca far aveţi să luminaţi cu
acea lumină, ce însuşi Domnul a aprins în voi”.
Ca noi să avem această lumină în noi avem trebuinţă de o călăuză, iar
această călăuză bună şi de încredere este negreşit Sfânta Scriptură. La mulţi
însă le place a mai avea ceva pe lângă Biblie, care să le dea îndrumare în ea.
Şi aceasta ni se oferă astă dată prin această revistă modestă sub titlul:
„Farul Mântuirei”. Această revistă nu voieşte a fi altceva, ci, ca un far
luminător, să arunce anume raze luminătoare către fiecare suflet ajuns în
vârtejul valurilor zgomotoase pentru al aduce la limanul dorit. Această revistă
vrea să fie un far mântuitor prin razele ce le revarsă din lumina cea mare pe
care însuşi Isus Cristos, Mântuitorul nostru a aprins-o prin Spiritul Său.
Fie dar, caestă revistă modestă cu adevărat un „Far Mântuitor” pentru noi
toţi, care să ne ducă prin toate ispitele la limanul cel dorit şi iubit al
eternităţii. Iar Dumnezeu, lumina cea veşnică şi perfectă să ne lumineze pe
toţi tot mai mult ca şi noi ca nişte lumini mici, arătăm prin faptele şi
umblarea noastră oamenilor calea spre limanul cel veşnic. Fie ca Numele cel
glorios al Farului ceresc Isus Cristos să fie glorificat în veci. Aceasta
doreşte la toţi.
V. Berbecar.
Misiune.[6]
Curtici. În cursul
anului a avut 3 botezuri, în total au fost botezate 44 de suflete. Lucrul
înaintează. R. Tasca.
Buteni. În cerc
s-au ţinut până acum 5 botezuri în total 150 de suflete. V. Berbecar.
În judeţele Bihor, Hunedoara,
Caraș -Severin şi altele au fost botezuri, ne lipsesc însă numărul celor
botezaţi.
Reclame
În curând va apărea:
“Steaua Dimineţii” – Mică revistă religioasă pentru copii va conţine
istorioare şi poezii frumoase.
“Psalmistul” – Revistă religioasă a tinerimii va conţine Poezii,
Declamaţiuni, Cântece noi şi îndemnuri pentru cultura tineretului creştin.
“Chemarea Mângâietoare” – Foaie religioasă pentru prietenii
Evangheliei va conţine îndemnuri spre pocăinţă.
“Cârmuitorul” – Revista predicatorului şi a învăţătorilor şcolii de
Duminică va conţine lecţiile Şcolii de Duminică, Exegeza, Homiletica etc.
Apare odată cu Congresul, dar
prezintă programul Congresului.
Primul congres al Uniunii
Comunităţilor Baptiste române din România-Mare, care se va ţine la Bucureşti în
zilele de: Vineri 28, Sâmbătă 29 şi Duminică 30 Noiembrie 1919.
PROGRAM
Vineri 28 Noiembrie:
1. 8 – 9 Oră de rugăciune.
2. 9 – 12 Deschiderea congresului C. Adorian.
3. . . . . .Alegerea preşedintelui congresului.
4. Ref. Puterea unirii şi folosul centralizării de Ion Popa.
5. Ref. Organizarea noastră de G. Nicoară.
6. Ref. Lipsa lucrătorilor şi trebuinţele lor de R. Taşcă.
7. Ref. Prosperarea misiunii în trecut, prezent şi
viitor de I. Ţirban.
8. Ref. Economie financiară şi casieria centrală de G. Nicoară.
De la ora 3-6
9. Ref. Starea actuală a casei de Theodor Sida.
10. Ref. Şcoala de misiune şi folosul ei de R. Taşcă.
11. Ref. Şcoala Duminicală de Vasile Berbecar.
12. Ref. Societatea tinerilor de C. Adorian.
13. Ref. Literatura noastră de M. Vicaş.
14. Ref. Cultivarea cântului de Vasile Berbecar.
15. Ref. Femeia ca sprijin al misiunii de A. Oală.
16. Ref. Văduvele, Orfani, Săraci şi bătrâni de G. Vârsândan.
17. Seara 8.30 – 9.30 Evanghelizare şi
cântări.
Sâmbătă 29 Noiembrie 1919
18. 8- 9 Oră de rugăciune.
19. Ref Bucovina şi Evanghelia de G. Păduche.
20. Ref. Basarabia şi pocăinţa de Ivanov.
21. Ref. Dobrogea şi Cristos de R. Tasca.
22. Ref. Moldova şi noi de Nicoale Petrescu.
23. Ref. Lupta noastră de C. Adorian.
24. Ref. Evanghelizarea Banatului de Ştefan Ignea.
25. Ref. Localurile de adunare ca stil, acustică,
confort şi arhitectură de M. Munteanu.
De la ora 3 – 6
26. Ref. Unificarea cultului divin de G. Florian.
27. Importanţa misiunii în Bucureşti de I. Branca.
28. Denumirea Fraţilor ordinaţi ca diaconi.
29. Alegerea comitetului dirigent.
30. 8 – 9 Evanghelizare.
Duminică 30 Noiembrie 1919
31. 9 - 10
Oră de rugăciune.
32. 10 – 11 Serviciul Dumnezeesc.
33. 11 – 12 Ordinarea.
După amiază
34. 4 – 7
Evanghelizare.
35. Cina iubirii.
[1] Farul Mântuirii,
Anul X. No. 20-24, Număr festiv 40 pagini Decembrie 1929, pag.18
,Semicentenarul Bisericilor Baptiste Române.
[2] AUBR. Fond Coresp. D2, Procese verbale Congrese și comitete,
Uniune. 1918-1924, file,199
[3] Farul Mântuirii, No.1, 1.Decembrie 1919, pag 5,6
[4] Farul Mântuirei,
Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România, an 1, nr. 1, 1
Decembrie 1919, p. 1.
