miercuri, 27 noiembrie 2019

Primul Congres al Uniunii din 1 decembrie 1919 de la București.



După entuziasmul mare de la Unire și baptiștii, mânați de năzuințe înalte, au început demersuri pentru a-și crea propria lor Uniune.
Mai jos prezint câteva dintre problemele prin care treceau locuitorii României mari.
Anul 1919 a fost un an zbuciumat pentru că autoritatea maghiară trebuia să se retragă și puterea preluată de către autoritățile române. Lucrarea aceasta nu a fost ușoară pentru că stârnea înpotrivire. Toate mișcările împotriva Unirii trebuiau îndepărtate, în acest scop s-a înființat la Sibiu în primăvara anului 1919 „Serviciul de Siguranță”.
Sindicatele maghiare în primăvara anului 1919 declanșează greve la Cluj. Presa maghiară avea și ea mare influență, răspândind  tensiuni în rândul populației și de aceea s-a format „Cenzura Militară Regală” care cenzura presa.[1]
Problema militară nu era rezolvată. La data de 20 iulie 1919 Aradul era condus de primar și prefect ungur, dar atunci când  vine în România,  generalul Franchet d'Espèrey nu a vrut să recunoască autoritatea maghiară spunând: „Aradul este oraș Român, cunosc numai pe prefectul român, unde este?”[2] Numai după această dată trupele sârbești și franceze evacuează Banatul, iar în anul 1921 comisia mixtă sârbo-română fixează granițele.
În ziua de 10 August 1919 șvabii din Banat solicitau anexarea Banatului la România.[3]
Traiul era din ce în ce mai costisitor, alimentele nu se găseau și de aceea se scumpeau mult. Pentru a vedea situația grea din România Mare a anului 1919 prezint următoarea statistică: „O statistică oficială din 1919 arată o creștere de 35 % până la 650 la sută pentru obiectele următoare: pâine, oțet, ceapă, fasole, cafea, cartofi, lapte, carne de porc, de 650-950 la sută pentru lemne, carne de oaie, mici, undelemn, orez, vin găini, curcani, zahăr, ouă; de 950 % -1250 % pentru carne de vacă, măsline, rațe; de 1321 % pentru grăsime de porc; 1471% pentru brânză; de 2081% pentru orez.”[4]
În aceste condiții baptiștii dornici să se grupeze într-o Uniune străbat țara și se întâlnesc pe data de 4 iunie 1919 la Șiria. Despre Conferința aceasta am scris AICI.
Conferința Comunităților Baptiste Române din Transilvania și România alege un comitet provizoriu central dirigent, care să se ocupe de pregătirea unui congres însă fără o dată stabilită în prealabil. Nu după mult timp a fost aleasă ca și dată ziua de 1 decembrie 1919 exact la un an de la Marea Unire. Acest Congres a fost primul  însă, din cauză, că nu au putut ajunge toți delegații a fost un congres nestatutar. La acesta s-au luat unele decizii.
Redau în întregime protocolul luat cu ocazia acestui Congres de Vasile Berbecar cu scuzele de rigoare pentru unele greșeli de nume ce pot apărea. Protocolul se găsește în Arhiva Uniunii. Dacă vei găsi unele greșeli ajută-mă să le corectez. Mulțumesc.

      Protocol
Luat la Congresul Comunităților Baptiste în București 1919, Dec. 1.
Se ține oră de rugăciune de fr. C. Adorian care citește Ps. 23. După o scurtă îmbărbățire se roagă fr. M. Muntean, apoi se cântă cântarea Nr. 11 din program.
Fr. Adorian amintește pe frații Purdei și Slăvu că au trecut din viață, ceea ce a micșorat numărul lucrătorilor noștri.
Se regretează că frații nu au sosit în numărul dorit. Se oferește (oferă) ca pentru această zi să fie un președinte ales. Frații denumesc pe fr. Adorian, el însă nu vrea să primească, după la stăruința fraților rămâne și i se dă fr. Florian ca ajutor. Fr. Florian mulțămește denumirea.
Se citește protocolul din Șiria și se trece la program.
Fr. Popa nefiind de față se trece la altul.
Fr. Nicoară citește referatul său: „Organizarea noastră”.
Fr. Adorian zice că punctele de organizare nu se pot primi cum sunt, ci să se numească o comisiune (comisie), care să cerce (încerce?) lucrul în separat. Fratele Florian aprobă cele puse.
Fr. Leu tot aceea spune.
Fr. Nicoară, oare s-o mai citească o dată, dacă se dorește o va mai citi o dată. El vorbește referitor la referatul său.
Fr. Averbuch zice să răscumpărăm timpul, că sunt multe alte lucruri, deci să se denumească pentru fiecare lucru o comisiune, aceasta să facă și să aducă înainte lucrul ca gata. Noi și avem frați capabili la aceasta, care își pot culege din lucrul altor frați pățanii, aceia să studieze aceasta.
Comisiunea se denumește: Muntean, Berbecar, I. Popa, Florian, Țirban, Vicaș, Ignea, Ivanov, Hodoroba, Adorian, Sida, Varșandan, Tașca, N. Popa și Nicoară. Aceștia să primesc. Referatul fratelui Țirban rămâne, fiind absent. Referatul lui Tașcă va urma.
Referatul lui Nicoară „Economia financiară” se citește. Se discută că dacă acestea au să se facă de unde se va spesa (plăti, cheltui?)
Fr. Muntean spune că a se spesa numai de acolo se poate, de unde este, că numai una casă avem, iar de  nu este în ea, trebue umplută, să fie de unde lucra.
Fr. Leu întreabă că oare mai există consiliul ales, dacă da, atunci acesta să lucreze, cum a lucrat cu aceiași împuternicire. Fr. Nicoară zice că noi până în scurt nici n-am întrebuințat nimic decât acum în urmă și putea-se-va și mai departe întrebuința de este de unde.
Fr. Muntean zice că, comitetul dirigent a avut până aici puterea a lucra, iar de nu mai vrea să rămână va abzice (demisiona?) și se vor alege alții în loc sau rămâne tot aceia.
Fr. Adorian lămurește această chestiune pentru spesele de la Șiria până la București (Iunie – Decembrie). După o mai lungă discuție din partea mai multor frați ajungem la rezultatul, ca să facem ceva până la congresul viitor.
Se recomandă a se da acest referat unei comisii. Comitetul se întregește cu frații Ivanov – Basarabia și Hodoroba – Bucovina.
Se dă un scurt raport despre starea actuală a casei centrale, din care se lămurește, că nu bani, ci datorie are. Se discută asupra acestei chestiuni. Se denumește (numește) ca comisie pentru economie frații Hanc, Sida, Todinca, Ignea, Simarton, Muntean și Ardan (nu sunt sigură de nume).
Tașcă: Referat „Lipsa lucrătorilor” și “Școala de misiune”. Berbecar: Referat „Școala Duminicală”. Fratele Adorian recomandă Școala Misională ca un lucru foarte necesar, tot așa și Școala Duminicală.
Fr. Nicoară zice referitor la școala copiilor că ei să nu fie siliți a umbla la religie, adică la cea ortodoxă, ci să umble la a noastră. În Radna a fost fr. Varșandan provocat a o face. Fr. Adorian mulțumește aducerea aminte și noi ne vom interesa despre aceasta îndată ce se va putea.
Fr. Adorian: Referat „Societatea tînărimei”.
Fr. Pavel Hasnaș spune despre experiențe bune și rele între tinerimea din mai multe locuri. Fr. Nicoară recomandă pentru „Școala duminicală” să aibă foița „Steaua Dimineții” care să aducă lecțiunile și învățături, poezii pentru copii.
Fr. Ivanov recomandă „Societatea tînărimei” sub conducerea a 2 frați mai bătrâni, care să lucreze împreună cu tinerii și recomandă aceasta cu căldură.
Fr. Vicaș nefiind de față, fr. Adorian vorbește referitor la „Literatura noastră” și o recomandă, îndrumând la „Farul Mântuirei”, totodată recomandă pentru tinerime „Psalmistul”, apoi oferește (oferă) pentru copii „Steaua Dimineții” și pentru streini (străini) „Chemarea Mângăitoare”. După aceasta mai recomandă pentru predicatori și învățătorii Școlii duminicale o revistă sub titlul „Cârmuitorul”.
Fr. Schlipf a donat pentru această revistă în memoria fiului său 100 Lei.
Fr. Nicoară recomandă ca „Chemarea Mângăietoare” să fie alăturată la „Farul Mântuirei” ca adaos, așa fiecare o capătă (primește) și o dă vecinului său.
Fr. Florian recomandă ca mai mulți să doneze pentru revista „Cârmuitorul”, ca să apară cât mai curând, fiind nouă, la toți de folos. Fr. Petrescu donează pentru ea 100 Lei.
Fr. Leu recomandă literatura ca un lucru principal care a lucrat foarte mult și toate aceste reviste să apară, să nu lipsească nici una. O recomandă cu căldură.
Fr. Florian recomandă ca „Cârmuitorul” să se pună îndată în lucru. Fr. Brola recomandă a fi foile sprijinite. Fr. Pavel H. recomandă a se face îndată foița „Steaua Dimineții”. Pentru scopul ajutorării foilor donează  suma de  X Lei (nu scrie nici o cifra).
Fr. Adorian citește un articol din „Universul” despre confesiunea Metodistă în America. Ce forță imensă e acolo, cât de admirabilă e lucrarea ei! E foarte lăudată de ziar.
Fr. Schlipf recomandă să ne plecăm la rugăciune. Tot el amintește să ne amintim și de lucrul german în București, e un lucru foarte greu iar și s-ar bucura a fi convins, că frații se roagă pentru ei.
Fr. Petrescu a oferit din partea comunității Brăila suma de x (nu scrie nici o cifră) Lei. Fr. Adorian închide ședința la 1 oră cu binecuântarea apostolică. Cu rugăciunea fratelui Florian și o cântare se începe ședința de după masă de la ora 2 și 10.
Fr. Schlipf se recomandă ca ajutor de mijlocire între noi și frații din străinătate. Este cu bucurie primit.
Berbecar: Referat „Cultivarea cântului”. Fr. Adorian întreabă de are cineva a spune ceva la aceasta.
Fr. Ardan amintește starea cea slabă a cultului public cu copiii. Fr. Adorian zice că aceasta nu se ține de noi, că noi vorbim despre cele religionare, iar de școala publică nu ne putem ocupa, că acela e lucrul statului, la care nu ne putem amesteca. Că de vrem s-o facem și atunci ne impune statul ordine la care avem a ne subordina (supune).
Fr. Leu zice că noi nu putem facea aceasta, că nu avem puteri suficiente.
Fr. Păduche nefiind prezent vorbește fr. Hodoroba. El spune că în Bucovina este Evanghelie la mulți acoperită cu prav (praf?), dar ea are lipsă de evangheliști. Fr. Tolar  a fost de a lucrat în Bucovina care a și botezat mai mulți frați. Acum fiindcă cei ce au lucrat mai înainte au fost 2 frați, unul din ei e acum invalid, celălalt fu acum la Paști ales ca lucrător. Atunci au fost 47 frați și acest an s-au botezat 58 încă.
Fr. Ivanov: Referat „Basarabia și Pocăința”. Frații din Bsarabia doresc unirea cu frații români, și ar trebui prevăzuți cu lucrători, ca să fie ajutor acolo. Pentru aceasta vom lua dispoziții în comitet.
Fr. Tașcă: Referat „Dobrogea și Christos”.
Fr. Leu zice că noi ar trebui să alegem un comitet nu executiv, nici dirigent, ci de misiune care ar cerca (cerceta) toate aceste stări și le-ar regula (rezolva) aducând aceasta înaintea comitetului de economie.
Fr. Petrescu zice, că stau la îndemână 100 Lei ca să meargă 1-2 frați spre a cerceta Dobrogea. El pune la dispoziție 100 de Lei.
Fr. Petrescu: Referat „Moldova și noi.”
Fr. Leu se bucură de raport. El recomandă pe cei 2 frați școlați (instruiți, învățați) în America. Ei sunt români și să-i cerem de la frați.
Fr. Petrescu zice că are cea mai bună legătură și fr. Igrișan va veni curând și va mijloci tot posibilul. El va intra în legătură cu frații comitetului nostru. Fr. Adorian zice că nu avem ce aștepta, lucrul e foarte mare și putem să ne punem îndată în legătură cu frații americani, la care nici marea nu ne poate împiedica.
Fr. Adorian: Referat „Lupta noastră.”
Fr. Muntean: Referat „Localurile de adunare.” Vorbește despre templul solomonic, despre dorința lui David pentru a zidi un templu. Noi trebuie să privim la cele referate de frații de mai înainte. Noi avem a zidi casa lui Dumnezeu în toate locurile spiritualmente, ba chiar și pe la colțurile străzilor. Să nu ne sprijinim numai pe frații americani. Deocamdată să ne punem silința a zidi astfel apoi se vor găsi și casele, și dacă la început în case închiriate la timpul lor vor găsi ei cum să zidească. Amintește un asil (azil) pentru bătrâni clădit de un județ, care nu era în stare a-i ținea, până când pocăiții deși având mai mulți săraci sunt în stare a-i susține. Amintește casa fraților pentru clădirea capelelor.
Fr. Adorian vorbește despre confortul adunării. Casele să aibă un stil roman, în triunghi și dinăuntru să aibă o bună acustică. Să aibă și balcoane ca să se poată vedea oricare ce vorbește și cântă. Fr. Florian și Tașcă vorbesc tot la această chestie aflând că noi nu avem confort. Fr. Muntean încă aprobă aceasta.
Fr. Averbuch spune că nu trebuie multă dispută ci  noi să ne rugăm ca lumina noastră să lumineze dinăuntru apoi vor găsi oamenii și adunarea noastră.
Fr. Florian: Referat „Unificarea cultului.” Fr. Adorian spune că el a învățat de la frații germani cum o face, însă în alte locuri a văzut el altceva. Provoacă pe fr. Leu, care a văzut atât în Transilvania, cât și în America forma cultului (divin) să ne spună părerea sa.
Fr. Leu spune, că la americani, la germani, maghiari, români toate sunt diferite. Cel mai bun și mai evanghelic e cel mai potrivit. Casele noastre sunt simple. Recomandă să fie cât se poate de simple și după Evanghelie. Ar fi bine să fim în uniformă. Recomandă ca comitetul de misiune să reguleze aceasta pentru toți.
Fr. Schlipf zice că crede, că după cuvântul biblic are să se facă în Spirit și în Adevăr. Este convins că Dumnezeu ascultă rugăciunea ori pe picioare, ori pe genunchi de stăm. Să nu fim legați de o formă ci să avem o deplină libertate.
Fr. Branca: Referat „Importanța misiunii în București.” Fr. Nicoară zice că aici este cea mai mare lipsă a fi lucrat și misionat, aici este cel mai mult păcat, aici trebuie sprijinite și înființate cât mai multe adunări.
Fr. Petrescu zice că noi avem elemente, dar și dacă erau nu s-a lucrat cu ei după cuviință. Acestea trebuie acum căutate și întrebuințate. Fr. Leu zice să îndreptăm și ochii și inima spre București deși se poate că nu va fi centrala, totuși să încercăm a uni puterile și să lucrăm aici.
F. Schlipf spune despre bunul general Pavel, care a făcut așa, că a căutat a cuceri mai înainte capitala unei țări. Așa să facem și noi, să căutăm a cuceri acest oraș mare pentru Christos. Ordinația rămâne.
Se vorbește despre congresul viitor regularea unde să fie: Curtici, Domnița Ileana sau Buteni. Data și locul se va hotărî de comisia denumită și anume frații Munteanu, Tașcă și Berbecar.
Fr. Averbuch vorbește cu multă căldură despre cântul vocal și instrumental fiind un profesor de muzică. El dă îndrumări și îndemnări bune și folositoare. La Chisenev este un profesor care pentru 50 lei lunar dă instruire de note și de muzică, însă cei ce vreu (vor, doresc) să învețe la el trebuie să știe ori limba germană, ori cea rusească. Afară de aceasta s-ar putea deprinde în cântări la corul adunării de acolo.
De altfel la frații de acolo stă predicatorul cu dirigentul (dirijor) și corul într-o legătură strânsă, și țin deosebit ore de rugăciune și ei se primesc la fel ca membri regulați ai comunității, adică cântăreții. De misiunea evreică (evreiască) se roagă fr. Averbuch ca să ne amintim în rugăciune pentru el și lucrul său.
Se amintește situația cu fr. Nicoară și se întreabă ce să facem cu el. Se cere autorizație ca să lucreze și de acum în serviciul nostru sau nu. Fr. Leu spune despre el ca să ne gândim, dacă este potrivit să rămână la lucru.
Fr. Adorian îl află bun pentru zelul său, însă pentru a predica nu e așa potrivit, dar el poate în alte lucruri mult face, în administrație și alt lucru al nostru. Fr. Florian îl recomandă. Se aprobă angajarea lui pe mai departe. Aceasta i se spune de fr. Adorian. El spune că stă la dispoziție până la congresul de mai aproape, însă de se va căsători poate va depune lucrul și-și va schimba izvorul câștigului că de aici nu va putea trăi. Atunci el își va aduce plângerea înaintea comunității, zice fr. Adorian.
Fr. Petrescu amintește banii veniți la el din America pentru săraci, din care s-au împărțit în unele locuri unde era de lipsă. El dă seama despre ei. Toate cele date sunt chitate.
Fr. Leu întreabă că oare arăta-se-va hotârîrea acestui congres înaintea guvernului. Nu! Prin cine? Prin comitetul dirigent. Fr. Muntean amintește pe un frate din Șomoștelnic, jud. Tîrnava mică. Acesta cere ajutor spiritual, că a fost foarte rău tratat. Fr. Nicoară îl va cerceta cu o ocazie.
Fr. Luca se jalbește (plânge) că adunările de pe la ei și prin jur se opresc a conveni seara, este însă îndemnat a cere baza sau legea pe care s-a dat așa ordin și noi ca centru vom mijloci. E vorba despre banii cercurilor care au a fi trimiși la centrală. Să fie dară trimiși. Ce să fie cu cercul din Șiria? Lucrător nu au și le trebuie om. Fr. Muntean are propunerea pentru ei: să facă o ședință și să-și pună înainte omul, ce-l vor afla de bun. Fr. Florian recomandă pe Moțocan.
Fr. Petrescu amintește pe Berlo, că vrea să lucreze, adică ar dori să fie lucrător. Se discută asupra acestei chestiuni. Nu se pune de lucrător.
Rămâne ca fr. Berbecar să cerceteze frații din Dobrogea, care ar dori să fie și fr. Tașcă cu el, fr. Petrescu zice că abia se vor ajunge banii pentru 2 inși și dă 100 Lei pachetați lui Berbecar.
Fr. Adorian închide cu cuvinte calde. Se cântă cântare 14, 1-5 din program.Cu rugăciunea fratelui Adorian se închide congresul.
           V. Berbecar,
                       Secretar.



[1] Iuliu I. Mezei Câmpeanu, Luptători Români Ardeleni, Cluj, 1940, p, 208. +
[2] Ion Clopoțel, Revoluția din 1918 și Unirea Ardealului cu România, Cluj, 1926, p. 168.
[3] Tiron Albani, Douăzeci de ani de la Unire, Volumul I, Oradea, 1938, p. 26.
[4] Nicolae Iorga, Sub trei Regi, București 1932, Ediția a II-a, pp. 302-303. Statistică preluată din: Brăteanu, în Buletin statistică, 1919, pp. 294-5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu