Martin Luther King Jr.
s-a născut în ziua de 15 ianuarie 1929 în Atlanta, Georgia, într-o familie
baptistă și a decedat în ziua de 4 aprilie 1968, fiind asasinat. A fost un
pastor baptist ca și tatăl său, cunoscut
ca luptător non violent pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare. La
vârsta de 35 de ani a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Mulțumesc fratelui Drd. Mihail Ciopașiu pentru acest articol cu o
bogată încărcătură istorică, despre un om care și-a pus viața la dispoziția Domnului și a semenilor săi. A ajutat
pe oamenii albi și negri să înțeleagă că toți oamenii sunt făcuți după chipul
și asemănarea lui Dumnezeu.
Vă doresc lecturare plăcută!
Lupta lui Martin Luther King Jr. pentru
demnitatea umană și libertatea religioasă
Martin
Luther King Junior's Fight for Human Dignity and Religious Freedom
[Articol
publicat în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol. 7, Nr. 1 – Octombrie 2019]:
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=824812
Drd. Mihail Ciopașiu,
Facultatea de Teologie
Baptistă, Universitatea din București.
Director Executiv,
Fundația Providența (Proiectul Rut).
mihail.ciopasiu@gmail.com
Abstract:
Martin Luther King Junior is the leader of the first
Afro American nonviolent demonstration started United States of America in 1955.
A Baptist Minister with great oratorical skills and determined to fight against
discrimination and the segregation of the Afro-Americans, King became soon the
leader of the civil rights movement. Starting with the boycott to protest
against the segregation in the busses, the civil rights movement expanded and
inflamed a whole nation and changed the situation of the Afro-Americans as few
would have ever imagined at the beginning of the movement.
Luther King promoted a nonviolent form of protestation
that was more powerful than the guns, or the violence of the police who tried
to stop several times the peaceful marches. From his own writings, and from the
authors of his biographies, there are clear arguments that Luther King was
motivated by his theology and his understanding of the Christian beliefs in his
attempt for the social reforms and for religious freedom he dedicated all his
life for. He promoted the human dignity that is rooted in the doctrine of
Creation of men, who was created on God’s own image and identified the source
of this nonviolent approach in the Sermon on the Mountain and in the love
preached by Jesus Christ.
Key words:
human dignity, religious freedom, love, nonviolence, image of God.
Trăindu-şi copilăria în perioada
Marii Crize, Martin Luther King Junior a fost izbit de prejudecățile rasiale şi
de sărăcie. Deşi cei mai buni prieteni ai copilăriei erau albi, a existat un
moment în care aceştia au început să evite întâlnirea cu King Junior. Mama sa a
trebuit să îi explice reala problemă: “Ei sunt albi iar tu eşti negru. Ei nu
vor să mai petreacă timp cu tine.”[1] Atunci tânărul King a
înțeles de ce el trebuia să călătorească pe scaunele din spate ale autobuzului,
să frecventeze numai biserici de negrii, să studieze într-o şcoală segregată.
De asemenea încă din anii timpurii ai veţii a fost martorul sărăciei care
domnea în familiile de negrii.[2]
Situaţia negrilor în statele din
Sudul Americii era una deosebit de grea datorită discriminării şi rasismului.
Aceştia nu aveau voie să frecventeze şcolile, bisericile sau hotelurile
albilor. Toaletele pentru negrii erau separate, iar în autobuze aceştia trebuiau
să stea pe locurile din spate, aceasta în cazul în care vreun alb nu le cerea
locul. Negrii erau discriminaţi pe piaţa de muncă, având salarii mai mici,
fiind primii care erau concediați. De asemena ei nu aveau dreptul să voteze,
deşi în multe state reprezentau mai mult de o treime din totalul populaţiei.[3]
Având adânc înrădăcinate în amintire
experienţele personale ale marginalizării şi ale rasismului, Martin Luther King
Jr. a căutat să găsească o modalitate de a stopa acest rău al societăţii. Ca
tânăr păstor, King a fost preocupat de modul în care negrii pot să lupte
împotriva asupririi, dar să îi iubească în acelaşi timp pe asupritorii lor. Cum
pot lupta împotriva unui sistem opresiv deşi obosiţi de segregare şi umilinţă.
Fiind implicat încă de la început in protestele organizate ca reacție la
situația de discriminare a negrilor, King a devenit liderul acestei mișcări
sociale. Una din caracteristicile principale ale acesteia, era faptul că
întreaga mișcare a protestelor se desfășurau fără violență. Vorbind despre
metoda nonviolenţei, King afirma „dragostea trebuie să fie idealul nostru.
Iubiţi-vă vrăşmaşii, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă şi rugaţi-vă pentru
cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.”[4]
King a luptat pentru a păstra întreaga
mişcare în parametrii nonviolenţei şi a iubirii. King a afirmat el însuși că
principiile care au stat la baza acestor proteste au avut un fundament teologic,
fiind inspirate din Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, aceste
învățături au fost prezentate de însuși Domnul Isus Hristos în cadrul Predicii
de pe Munte, argumentul teologic principal fiind dragostea, pe care King a
văzut-o ca pe o armă creativă: „Predica
de pe Munte a fost cea care i-a inspirat iniţial pe negrii din Montgomery să ia
o atitudine. Isus Hristos a fost cel care i-a determinat pe negrii să proteze
cu arma creativă a dragostei.”[5]
Mișcarea
începută de Martin Luther King Jr. nu a acceptat ideea de violență fizică. Mai
mult decât atât, King a fost împotriva oricărei forme de violență, precum ar fi
și cea spirituală. În opinia lui, “rezistența non-violentă nu numai că refuză
să își împuște adversarul, dar refuză și să îl urască. La centrul conceptului
de non-violență, stă principiul dragostei.”[6] King a descris foarte clar
tipul de dragoste la care se referă, fundamentând-o în învățătura Noului
Testament. El a descris această dragoste ca nefiind o stare emoțională sau
afectivă precum ar fi eros sau philia care sunt prezente în Noul
Testament, însă înseamnă dragoste romantică sau dragoste reciprocă: „cineva
iubește pentru că este la rândul său iubit”.[7] Ci dragostea care stă la
baza protestului non-violent este dragostea prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu
sub forma grecească a cuvântului dragoste
și anume dragostea agape. King
descrie această dragoste ca fiind dragostea centrată pe nevoile celorlalți, și
care descoperă pe aproape „în fiecare om pe care îl întâlnește, nefăcând
diferență între prieten sau dușman, ci fiind îndreptată înspre amândoi în
același timp.”[8]
King
a văzut dragostea agape ca pe singura resursă prin care se poate crea, sau
schimba în bine o comunitate. În opinia lui King, dragostea agape nu este o
dragoste pasivă ci este una activă iar dragostea prezentată de Hristos în învățăturile sale,
este o dragoste desăvârșită. Dragostea aceasta nu iubește pe cineva pentru că
îi este drag sau pentru că modul acestora de a se purta ar fi agreabil. Orice
om trebuie iubit, deoarece, mai presus de toate, acesta este iubit de însuși
Dumnezeu.[9]
Un alt argument teologic ce a stat la baza
mișcărilor sociale ale lui King și mai ales a fundamentat înțelegerea sa despre
demnitatea umană, a fost doctrina
creării omului după chipul și imaginea lui Dumnezeu. Autorul Rufus Borrow
identifică atât percepția filosofică, cât și pe cea teologică a lui King în
ceea ce privește natura omului:
Din
punct de vedere filozofic, Martin Luther King considera că fiecare persoană
este sacră și are o valoare infinită intrinsecă. Din punct de vedere teologic,
el a considerat că oamenii posedă această valoare intrinsecă pentru că ei
poartă în ființa lor imaginea lui Dumnezeu. Ei sunt prețioși și sacrii pentru că
ei aparțin și Îi sunt prețioși lui Dumnezeu. Vorbind despre valoarea omului,
King afirma: “Fiecare om este cineva
deoarece el este copil al lui Dumnezeu. Omul este copil al lui Dumnezeu, creat
după imaginea lui Dumnezeu și de aceea, ar trebui respectat întocmai”.[10]
Această
doctrină a fost prezentată deseori de către King în argumentațiile sale pentru
o lume dreaptă, fără prejudecăți rasiale sau discriminare, o lume în care
fiecare ființă umană este tratată cu respectul cuvenit unei creații a lui
Dumnezeu. King l-a văzut pe Dumnezeul evreilor, al profeților și al Domnului
Isus Hristos ca fiind sursa demnității
umane întrucât Dumnezeu este cel care a dat viață omului iar acesta din
urmă poartă întipărită în el imaginea lui Dumnezeu.[11]
Luther King a fost uimit să vadă cum însăși doctrina creării
omului după chipul lui Dumnezeu a fost folosită pentru a susține discriminarea
față de persoanele de culoare. Erau persoane albe care susțineau inferioritatea negrilor prin
argumentația: “Toți oamenii sunt făcuți după imaginea lui Dumnezeu; După cum
știu toți, Dumnezeu nu este Negru; De aceea Negrul nu este om”[12] Reacția lui King la acest
argument rasist și irațional a fost cât se poate de clară “toți oamenii sunt
creați după chipul lui Dumnezeu; toți oamenii sunt frați; toți oamenii sunt
creați egali; fiecare om este moștenitorul unei valori care vine de la
Dumnezeu; fiecare om are drepturi care nu derivă de la statul în trăiești ci
drepturile sunt date de însuși Dumnezeu”.[13]
Deoarece se făceau diferențe
foarte mari între drepturile albilor și cele ale negrilor, iar aceștia din urmă
erau văzuți ca fiind oameni de categoria a doua, King a abordat și acest aspect
al discriminării iar argumentul său teologic a fost de asemenea bazat pe
doctrina creării omului după imaginea lui Dumnezeu:
“Imaginea lui Dumnezeu este
împărțită universal și în proporții egale către toți oamenii. Nu există o scală
graduală a valorii. Fiecare ființă umană poartă ștampila Creatorului. Fiecare om trebuie respectat deoarece este
iubit de Dumnezeu. Valoarea unui om nu stă în intelectul său, în originile sale
rasiale sau în poziția sa socială. Valoarea umană este legată de Dumnezeu. De
câte ori este recunoscut acest lucru, “albul” sau “negrul” sunt înlăturate și
în locul lor apar cuvintele de “fiu” și “frate”. În schimb, atunci când un
negru sun vreun alt membru al unui grup minoritar sunt tratați ca obiecte și nu
ca persoane, imaginea lui Dumnezeu este abuzată în aceștia și în același timp
ea este constant și proporțional pierdută și de cei care cauzează abuzul”[14]
Importanța
doctrinei despre crearea omului, atât în discursul lui King, cât și ca factor
determinant pentru întregul său demers social, este observată și de autorul
Richard Willis în lucrarea sa Martin
Luther King Jr. și Imaginea lui Dumnezeu. Willis susține faptul că Martin
Luther King a fost ghidat și guvernat de înțelegerea sa biblică și teologică: “Ideile teologice care sunt la baza creării
omului după chipul lui Dumnezeu au direcționat marșurile sale ca și ritmul unor
tobe într-un marș.”[15]
O personalitate ce a avut o mare
influenţă asupra lui King a fost Mahatma Gandhi, de la care a primit o viziune
asupra modului în care se poate schimba o naţiune. Această perspectivă implica
înainte de orice nonviolenţa. King îl vedea pe Gandhi ca pe “persoană din istorie
care a ştiut să îsufleţească etica iubirii lui Isus mai presus de simpla
interacţiune dintre indivizi”.[16]
Deși
învățăturile lui Gandhi au avut un rol foarte important în modalitatea prin
care s-au desfășurat protestele organizate de King, autorul Rufus Burrow
identifică momentul în care învățătura sau tehnicile de rezistență pasivă a lui
Mahatma Gnadhi au fost însușite de către Luther King. Astfel, acesta susține că
înțelegerea modelului gandhian apare la Luther King abia la două luni după ce
fusese demarat boicotul autobuzelor în Montgomery. Burrow consideră că
începuturile demersurilor lui King au avut la bază „etica dragostei prezentate
în Predica de pe Munte” [17] de către Domnul Isus Hristos.
Înțelegând
eficiența sistemului de protest propus de Gandhi, King a cumpărat toate cărţile pe
care le-a găsit despre Gandhi însușindu-și filosofia despre nonviolență a
acestuia. El era sigur că această metodă era cea mai potrivită pentru a face
faţă problemelor sociale. Şi-a dat seama că opoziţia violentă dădea naştere
doar la mai multă violenţă şi duşmănie, în timp ce rezistenţa nonviolentă
înlocuia răul cu iubirea. Conceptul folosit de Gandhi pentru a descrie
nonviolenţa era satyagraha. În
traducerea comună aceasta înseamnă rezistenţă
pasivă ce era percepută ca o forţă a sufletului. King a denumit-o forţa adevărată sau forţa dragostei.[18]
Gandi nu
considera că non-violența era lipsită de sens şi nici că era o opţiune perdantă
în faţa violenţei. Dimpotrivă, el considera că „este o armă capabilă să opună o
rezistenţă puternică în faţa violenţei şi în final să biruie”.[19]
Rădăcinile acestui model al lui
Gandhi nu îşi au rădăcinile în hinduism, ci în creştinism. Gandhi a identificat
în învățăturile lui Isus Hristos multe principii compatibile cu conceptul său satyagraha. În mod special, în Predica
de pe Munte, care pentru Ghandi a însemnat “cea mai puternică expresie a
ideilor, întrucât în Predica de pe Munte Hristos prezintă realitatea
alternativă la conceptele lumești de putere și dominare”.[20]
Aceeași perpectivă o îmbrățișază și
autorul William Ramsay, care identifică importanța pe care Predica de pe Munte
a avut-o pentru Ghandi, care redă cuvintele acestuia privitoare la sursa de
inspirație a dragostei din învățătura Domnului Isus Hristos:
Noul
Testament a fost cel ce mi-a aprins dorinţa de neprihănire şi de a vaolrifica
Rezistenţa Pasivă. Când am citit în cadrul Predicii de pe Munte “să nu vă
împotriviţi celui ce vă face rău; ci oricui te loveşte peste obrazul cel drept
întoarce-i şi pe celălalt” şi “iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce
vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi
fii ai Tatălui vostru care este în ceruri”, am fost copleşit. Rezistenţa pasivă
este ca o sabie cu două tăişuri; ea îl binecuvintează pe cel ce o foloseşte şi
de asemenea şi pe cel împotriva căruia este folosită, fără a vărsa un pic de
sânge.[21]
Atât Martin Luther King Jr,
cât și Gandhi au avut ca sursă de inspirație inițială pentru mișcările sociale
pe care le-a întreprins, dragostea creștină prezentată de Domnul Isus Hristos
Predica de Munte. Chiar dacă ulterior King s-a inspirat și din modelul propus
de Gandhi, acesta din urmă avea la bază tot principiile creștine prezentate de
Domnul Isus Hristos. King suţinea că dragostea prezentată de Hristos în
învăţăturile sale, este o dragoste desăvârşită. Dragostea aceasta nu iubeşte pe
cineva pentru că îi este drag sau pentru că modul acestora de a se purta ar fi
agreabil. Orice om trebuie iubit, deoarece, mai presus de toate, acesta este
iubit de Însuşi Dumnezeu.
Toate aceste argumente
teologice l-au motivat și însuflețit pe King care a luat atitudine față de
problemele sociale cu care se confrunta America în acea perioadă, precum: ură,
discriminare, rasism, excludere sau nepăsare față de problemele sociale și
promovând demnitatea umană bazată pe valorile creștine izvorâte din Sfânta
Scriptură.
Revoluţia socială nonviolentă a
început cu un eveniment aparent minor. Pe data de 1 Decembrie 1955, o femeie de
culoare, Rosa Park[22] a fost arestată deoarece a
stat în autobuz pe unul din locurile rezervate doar albilor, şi nu a vrut să se
ridice la insistenţele acestora. Acest incident a declanşat boicotul negrilor
din Montgomery în care aceştia au refuzat să mai folosească autobuzele timp de
aproape un an. King a fost ales ca şi conducător al Asociaţiei de Dezvoltare
Montgomery. În timpul boicotului King a predicat des împotriva violenţei “Iubiţi-vă
vrăşmaşii, binecuvântaţi pe cei vă blastămă şi rugaţi-vă pentru cei ce vă
asupresc şi vă prigonesc. Şi nu mergeţi cu autobuzele!”[23] La unsprezece luni de la începerea
boicotului, o curte federală a decis că segregarea din cadrul transportului
comun din Montgomery era ne-constituţională.[24]
Considerând că această mişcare nonviolentă ca o
încercare de redare a demnității umane a negrilor și mai ales că întregul
demers îşi are radăcinile în învăţăturile creştine, King a considerat că este
de datoria Bisericii să susţină această mişcare. El i-a avertizat pe liderii
acestor biserici că se fac vinovaţi de neprezentarea Bisericii în lupta pentru
justiţie socială pentru demnitate umană şi pentru dreptate.[25] În același timp Martin
Luther King considera că acesta este un moment prielnic pentru biserică să se
implice în societate, să aibă o voce profetică și în același timp să
demonstreze că faptul că Biserica apără valorile creștine și libertatea
religioasă de exprimare.
În
lucrarea Gospel of Freedom, în care
Jonathan Rieder redă scrisoarea lui King din închisoarea din Birmingham, el
descrie dezămăgirea celor implicați în protestul non-violent față de bisericile care au stat nepăsătoare
față de mișcarea socială prin care King și cu ceilalți activiști protestau față
de rasism și discriminare, prin vocea pastorului C.T. Vivian, care a evaluat
bisericile din Sud:
„Creștinismul
care este în Alabama nu este creștinismul Bibliei. Albii din Sud afirmă că
recunosc Scriptura în duhul și litera ei, având în același timp tupeul să
vorbească despre un Hristos al dragostei,
și cu toate acestea, ei urăsc milioane de oameni doar pentru culoarea pielii
lor. Predicatorii știau că membrii bisericilor lor nu sunt creștini însă au
refuzat să condamne segregarea și nu au susținut mișcarea drepturilor civile
care încerca să creeze o lume care să reflecte etica dragostei lui Hristos. ”[26]
În Decembrie 1964, King a primit
premiul Nobel pentru pace[27], iar pe data de 6 August
1965, preşedintele Johnson a semnat Actul Drepturilor Civile[28]. Deşi semnarea acestui Act
a reprezentat un mare câştig pentru demersul lui King, tot mai multe mişcări
violente începuseră să apară. King a pus aceste acte de violenţă care nu
reprezentau filosofia mişcării pe seama sărăciei survenite în urma războiului
din Vietnam. Ca şi păstor Baptist, el s-a declarat împotriva acestui război şi
a început să organizeze mitinguri împotriva războiului din Vietnam şi împotriva
sărăciei. Mitingurile sărăciei erau o idee revoluţionară care nu ţinea cont de
rasă, naţionalitate sau religie şi care avea să unească victimele nedreptăţii
economice într-un marş spre Washington[29]. Înainte de a fi asasinat,
Martin Luther a rostit un discurs în care prezenta viziunea pe care o avea
asupra unei lumi mai drepte, fără inegalitate şi rasism în care demnitatea
umană era recunoscută pentru fiecare persoană, indiferent de rasă sau etnie. A
doua zi, pe data de 4 aprilie 1968, un cetăţean american de culoare albă,
recidivist, pe nume James Earl Ray, l-a ucis pe Martin Luther King Jr.
împuşcându-l.[30]
Concluzii
Deşi Martin Luther King nu a fost
un profesor de teologie, ci pastor, organizator şi demonstrator, din
discursurile sale se pot extrage anumite convingeri religioase care au dus la o
reacție față de problemele sociale cu care se confrunta America în acele
vremuri.[31]
În primul rând, se poate identifica
la Martin Luther King Jr. faptul că a crezut în dragoste. Vorbind despre
dragoste, King o percepea ca pe o forţă pe care religia creştină a văzut-o ca
şi un principiu unificator al vieţii. În opinia sa, dragostea este cheia care deschide
uşile şi care conduce la realitatea ultimă. Dragostea trebuie să se manifeste
între oameni deoarece Dumnezeu este dragoste. Unul dintre principiile cele mai
des folosite de King în discursurile sale a fost cel al întoarcerii obrazului,
principiu enunţat de Isus Hristos în cadrul Predicii de pe Munte.
Un alt argument teologic foarte
puternic ce l-a însuflețit pe Martin Luther King Jr. în lupta împotriva
rasismului și a discriminării a fost doctrina creării omului. Așa cum susține
autorul Richard Willis, „King a
formulat o teologie antropologică și și-a dezvoltat înțelegerea pe ceea ce
înseamnă să fii o ființă umană creată după chipul lui Dumnezeu”[32] În concepția sa,
fundamentul pentru care oamenii trebuie respectați ca ființe umane, tratați cu
demnitate și văzuți ca având o valoare intrinsecă, este faptul că au fost
creați de Dumnezeu și au că fost creați după chipul Său[33]. Așadar, nu culoarea
pielii, rasa, statutul social sau capacitatea financiară dau valoare unei
persoane, ci ștampila[34]
Creatorului
pe care ființa umană o poartă în ea însăși.
În același timp, Martin Luther King
Jr. a fost unul dintre cei mai mari susţinători ai nonviolenţei ca şi metodă de
protest împotriva prejudecăților, a nedreptății, a rasismului şi a violenţei.
Principiul acesta l-a însuşit tot din cadrul Predici de pe Munte a lui Hristos
şi de asemenea, din conceptul Gandhian al rezistenţei pasive, înțelegere pe
care Gandhi a adoptat-o tot din interacțiunea sa cu Predica de pe Munte și cu
învățăturile Domnului Isus Hristos. Vorbind despre nonviolenţă, King afirma:
Modalitatea
nonviolentă nu schimbă imediat inima asupritorului. Ea are rezultate mai întâi
asupra inimilor şi sufletelor celor ce o practică. Le dă o nouă stimă de sine;
din ea izvorăsc noi resurse de putere şi curaj de care nu erau conştienţi. În
ultimă instanţă, ea atinge şi pe oponent înduplecându-i conştiinţa, astfel că
reconcilierea devine o realitate.[35]
Un
alt lucru demn de remarcat, şi de o deosebită importanţă deosebită este faptul
că Martin Luther King a crezut în responsabilitatea socială a bisericii. În
repetate rânduri el a fost dezamăgit de atitudinea pe care au avut-o bisericile
de albi care nu l-au susţinut în apelurile lui pentru dreptate şi justiţie.
Deşi King a continuat să spere la suţinere din partea acestor biserici de albi,
cei ce l-au susţinut în atingerea acestor rezultate au fost membrii bisericilor
de negri.
Martin Luther King a militat pentru pentru o Biserică
care să educe, care să arate adevăratele dorinţe ale negrilor, în care albii să
fie centraţi pe o viaţă după voia lui Dumnezeu şi nu după obiceiuri, ca
biserica să ia parte în reforma socială, să se de-segregheze, şi să se implice
atât în justiţia economică, cât şi în cea socială, ca o formă de manifestare a
libertății religioase. Este vrednic de remarcat faptul că Martin Luther a
promovat o libertate religioasă bazată pe o implicare activă a Bisericii ca
reprezentând o voce profetică ce trebuie să aibă la bază înțelegerea
adevărurilor teologice izvorâte din Scriptură pe care trebuie să le aducă în
discursul contemporan ca o soluție la problemele sociale ale discriminării
rasiale, ale marginalizării etnice sau a urii.
Deși Martin Luther Ling nu este considerat a fi un
mare teolog, ci mai mult un activist pentru drepturile unei minorități
marginalizate, cea a negrilor din Statele Unite, cu toate acestea mesajul său a
fost unul deosebit de puternic. El și-a fundamentat demersul întregii mișcări
sociale pe mesajul Predicii de pe Munte al Domnului Isus Hristos, în care, deși
marginalizat, exploatat, nedreptățit și chiar victimă a violenței, a răspuns cu
nonviolență și mai mult decât atât, cu dragoste. De asemenea, King a crezut în
responsabilitatea socială a bisericii care trebuie să lupte pentru dreptate,
justiție socială. Se poate conclude, așa cum remarcă și autorul Richard Willis,
că abordarea teologică a lui Martin Luther King Jr., “este de mare importanță
întrucât în ea descoperim disciplina unuia care nu doar s-a gândit și a scris
teologie, ci a trăit și a implementat teoria sa teologică în moduri în care
puțini au reușit înaintea lui și niciunul nu a încercat după el”.[36]
Bibliografie:
Burrow,
Rufus Jr. Extremist for Love: Martin Luther King Jr., Man of Ideas and
Nonviolent Social Action. Fortress Press. Minneapolis, 2014.
Carson,
Clayborne, ed. The Autobiography of Martin Luther King, Jr. New York:
Warner Books, 1998.
Hansen,
Drew D. The Dream: Martin Luther King, Jr., and the Speech that Inspired a
Nation. HarperCollins e-books, f.a.
Hill,
Johnny Bernard. The Theology of Martin Luther King, Jr. and Desmond Mpilo
Tutu. New York: Palgrave Macmillan, 2007.
King,
Correta Scott. The words of Martin Luther King Jr. New York: New Market
Press, 1996.
Luther
King, Jr. Why We can’t Wait. Boston: Beacon Press, 1964.
Luther
King, Jr., Martin. Stride Toward Freedom: The Montgomery Story. Boston:
Beacon Press, 1958.
Luther
King, Jr., Where do we go from here. Boston: Beacon Press, 2010.
Ramsay,
William M. Four Modern Prophets. Atlanta: John Knox Press, 1986.
Rieder,
Jonathan. Gospel of Freedom: Martin Luther King Jr.’s Letter from Birmingham
Jail and the Struggle that Changed a Nation. New York: Bloomsbury, 2013.
Rieder,
Jonathan. The word of the Lord is upon me : the righteous performance of
Martin Luther King, Jr. Massachusetts: Harvard University Press, 2008.
Willis,
Richard Wayne. Martin Luther King Jr. and the Image of God. New York:
Oxford University Press, 2009.
Yancey,
Philip. Cu sufletul rămas în viaţă. Cluj-Napoca: Aqua Forte, 2008.
[1] Clayborne Carson, ed., The
Autobiography of Martin Luther King, Jr. (New York: Warner Books, 1998),
18.
[2] Luther King, Jr., Why We can’t Wait (Boston:
Beacon Press, 1964), 17.
[3] Luther King, Jr., 15.
[4] Luther King, Jr., 51.
[5] Luther
King, Jr., 89.
[6] Luther King, Jr., 92.
[7] Luther King, Jr., 92.
[8] Luther King, Jr., 93.
[9] Luther King, Jr., 95.
[10] Burrow, Extremist for
Love: Martin Luther King Jr., Man of Ideas and Nonviolent Social Action,
263.
[11] Burrow, 292.
[12] Martin
Luther King, Jr., Where do we go from here (Boston: Beacon Press, 2010),
77.
[13] Luther King, Jr., 89.
[14] Luther
King, Jr., 102–3.
[15] Richard Wayne Willis, Martin
Luther King Jr. and the Image of God (New York: Oxford University Press,
2009), 88.
[16] Rufus Jr. Burrow, Extremist
for Love: Martin Luther King Jr., Man of Ideas and Nonviolent Social Action,
Fortress Press (Minneapolis, 2014), 201.
[17] Burrow, 203.
[18] Jonathan
Rieder, The Word of the Lord Is upon Me : The Righteous Performance of
Martin Luther King, Jr. (Massachusetts: Harvard University Press, 2008),
258.
[19] Burrow, Extremist for
Love: Martin Luther King Jr., Man of Ideas and Nonviolent Social Action.
[20] Johnny Bernard Hill, The
Theology of Martin Luther King, Jr. and Desmond Mpilo Tutu (New York:
Palgrave Macmillan, 2007), 134.
[21] William M. Ramsay, Four
Modern Prophets (Atlanta: John Knox Press, 1986), 34–35.
[22] Drew
D. Hansen, The Dream: Martin Luther King, Jr., and the Speech that Inspired
a Nation (HarperCollins e-books, f.a.), 5.
[23] Carson, The
Autobiography of Martin Luther King, Jr., 92.
[24] Luther
King, Jr., Where do we go from here, 19.
[25] Ramsay, 41.
[26] Jonathan
Rieder, Gospel of Freedom: Martin Luther King Jr.’s Letter from Birmingham
Jail and the Struggle that Changed a Nation (New York: Bloomsbury, 2013),
40.
[27] Carson,
The Autobiography of Martin Luther King, Jr., 360.
[28] Carson, 334.
[29] Luther
King, Jr., Why We can’t Wait, 95.
[30] Rieder,
The word of the Lord is upon me : the righteous performance of Martin Luther
King, Jr., 57.
[31] Ramsay, Four Modern
Prophets, 45.
[32] Willis, Martin Luther
King Jr. and the Image of God, 87.
[33] Rieder,
Gospel of Freedom: Martin Luther King Jr.’s Letter from Birmingham Jail and
the Struggle that Changed a Nation, 39.
[34] Luther
King, Jr., Where do we go from here, 103.
[35] King,
The words of Martin Luther King Jr., 79.
[36] Willis, Martin Luther
King Jr. and the Image of God, 88.
