duminică, 28 iunie 2020

Moldovan Gheorghe 1884 - 1966 din Coronini și memoriul din 1922


Fratele Moldovan Gheorghe s-a născut în ziua de 17 mai 1884 în localitatea Coronini, județul Caraș-Severin. Părinții se numeau Ion și Floarea, născută Bojici.

În ziua de 10 ianuarie 1909 se căsătorește cu Bălean Lixandra, fiică de preot.

A fost convertit la adevărata credință, pe când era prizonier în Rusia, în anul 1916, și botezat în ziua de 12 decembrie 1916 în Rusia.

Fratele Moldovan Gheorghe, după întoarcerea din Război, pune casa la dispoziție pentru a predica Evanghelia Domnullui Isus. În anul 1919 s-au mai convertit încă doi oameni și așa a luat ființă Biserica Creștină Baptistă din Pescari (Coronini), o comună pe malul Dunării, la 7 km de Moldova Nouă. Acest lucru îi aduce mari necazuri după cu scrie.

Fratele Moldovan Gheorghe a fost un om temător de Dumnezeu, farmecul său a fost dat de o bunătate neprefăcută. Îndemna pe toți oamenii cu care stătea de vorbă să urmeze calea pocăinței și a fost gata pentru jertfă.

Mai jos, redau memoriul în întregime. Acest memoriu prezintă ce s-a întâmplat atunci când a mers la preot să îi dea trecerea de la  biserica Greco-ortodoxă, la cea baptistă și în termen de 15 zile dacă nu se răzgândea, preotul era obligat prin lege să-i dea această trecere. Lucrurile nu s-au petrecut după legea țării, ci după alte legi.

Memoriul este însoțit de o notă explicativă pentru fratele Constantin Adorean, președintele Cultului Baptist din România,

„Coronini la 9 decembrie 1922

Iubite frate Constantin

Vă rugăm în Numele Domnului a lua la cunoștință memoriu fratelui Gheorghe Moldovan din comuna Coronini la care am fost îndemnați a vi-l trimite ca să-l aveți în vedere ce fel de persecuțiune a suferit prin cruzimea domnului preot al comunei noastre. Fratele Ilie Craioveanu m-a îndemnat să fac memoriu și să-l trimit la dumneavoastră.”

 

          „Memoriu,

      cu persecuțiunea mea pentru credința în Hristos din partea preotului din comună.

Eu, Gheorghe Moldoveanu, fr. în Domnul din comuna Coronini în etate (vârstă) de 38 ani, am fost prizonier în Rusia unde am devenit în credința Noului Testament convertit. În anul 1919 întorcându-mă  din prinsoare  în comuna mea n-am putut ține în ascuns vestea de mântuirea din Domnul Cristos, ca să nu vorbesc oamenilor Evanghelia cunoscând lipsa cea mare sufletească a consătenilor mei.

Auzind Domnul Preot al comunei noastre, Pavel Bufanu a început cu multe motive rușinoase a disputa cu oamenii contra credinței. Eu după calea legală am mers ca să mulțumesc de păstoria (păstorirea) religioasă și Domnul Preot refuzându-mă s-a aprins asupră-mi în mod păgânesc ca hoții și blestema în mod rușinos strigând că mă scoate afară din comună ca să nu-i stric turma dânsului.

Timp de 14 zile tot asemenea am mers ca să-mi fac Expășirea (Ieșirea?) din biserica gr. ort. după calea legală prin două mărturii.

Domnul Preot, tot în asemenea mod nemaipomenit, cu jurăminte, (blesteme) m-a gonit afară, zicând că face Șteindruk [1] cu mine, în care m-au urmărit aducându-mi mari și grele suferințe prin armata Sârbă, pe care Domnul Preot i-a așteptat să vină din comuna vecină, Govrig (Covrig), pregătindu-le masa și băuturi. L-a informat pe comandantul Sârb să pună o astfel de persecuțiune mortală asupra-mi.


Motivându-mă că sunt Bolșevic din Rusia contra statului Sârb, zicându-mi anarhist – Nihilist. Într-o zi din luna Noiembrie 1919 mă cheamă la comandament pe la orele 8 seara, unde am aflat 5 ostași Sârbi care m-așteptau să vin cu poliția. Domnul comandant (Sublocotenentul) era încă la masa Domnului Preot. Pe la orele 8 și 30 a venit comandantul plin de băutură, unde au fost de față și primarul comunei și încă un număr de oameni. Și el întrebându-mă pentru ce conturb (deranjez) pe D-l Preot, neîngăduindu-mă să-i răspund nimic, a și dat ordin ostașilor și m-au pus pe scaun, ostașii m-au ținut de cap și comandantul a începu a mă lovi cu bâta pregătită pe sama mea (pentru mine), de la cap până la picioare, dându-mi atâtea lovituri încât până la 50 am putut număra; iar cele multe nenumărate, c-am amețit și n-am mai știut număra, încât și ostașii care m-au ținut s-au înspăimântat și m-au lăsat de cap rugându-se să mă lase. El (cmd) plin de beție a dat ordin să mă ridice sus, și atunci au început în față să-mi dea lovituri de sus până jos, până n-am mai putut sta pe picioare.

Pe când m-au lăsat mi-au dat ordin să nu mai conturb poporul. Două persoane m-au purtat (dus) la locuința mea. A doua zi am fost purtat cu trăsura la medicul din Moldova Nouă, unde am fost constatat (consultat) de apoticaru (farmacist) orașului, nefiind medicul în localitate. Apoi am primit ceva medicamente care mi-au ajutat puțin, căci și până astăzi simt patima (durerea) în corp de la loviturile multe. Eram negru (vânăt) și umflat  că nici haine nu ținiam (puneam, purtam) pe mine.

Astăzi mă bucur de mântuirea mea, între 44 bărbați și femei convertiți – Botezați în Cristos.

                           Gheorghe Moldoveanu.”

Surse:

Ilie Milutin

Ioan Bunaciu

Mihai Ciucă

Arhivă 



[1] Steindruck e gravură pe piatră... în sensul că dă cu el de pământ de o să se vadă doar urma din el, explicat de Mihai Ciucă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu