Boambeş Mihai Dumitru 1951 – 2010 din Lugoj

Fratele Mihai Dumitru Boambeş s-a născut în data de 11 aprilie 1951 la Lugoj, județul Timiş, din părinții Dumitru şi Maria Boambeş.

 Între anii 1966-1969 a urmat cursurile Şcolii Profesionale din Oțelu Roşu, unde s-a remarcat ca un elev remarcabil la învățătură, fiind numit şeful Uniunii Tineretului Comunist pe şcoală. În această perioadă a auzit Evanghelia, predicată de un coleg de şcoală, s-a pocăit de păcatele şi necredința sa şi apoi a fost botezat,la vârsta de 16 ani, de pastorul Teodor Turcu din Lugoj.

La data de 24 iulie 1975 s-a căsătorit cu sora Elisabeta Petrescu, iar Dumnezeu i-a binecuvântat cu 3 copii: Mihaela, Cosmin şi Samuel.

Fratele Mihăiță a fost un neobosit lucrător pe ogorul Evangheliei, plin de râvnă pentru lucrarea Domnului. A fost implicat în lucrarea de evanghelizare personală în jurul Lugojului în numeroase sate: Victor Vlad Delamarina, Târgovişte, Tapia, Găvojdia, Oloşag, Hezeriş, Herendeşti, Cliciova, Susani şi altele.

A avut un rol important la ridicarea clădirii Bisericii Creştine Baptiste din Cliciova.

A fost un om.al rugăciunii şi postului, un evanghelist itinerant, care a ştiut să aducă mângâiere şi speranță în viața celor suferinzi şi bolnavi, a săracilor, văduvelor şi orfanilor.

A plecat în veşnicie în data de 26 septembrie 2010, într-un accident de maşină, exact în ziua în care Biserica din Hezeriş aniversa 10 ani de existență.

A fost înmormântat în Cimitirul Baptist din Lugoj, în data de 29 septembrie, iar Evanghelia a fost vestită de pastorii: Teofil Ciortuz, Ionel Tuțac şi David Nicola.

 

 

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Forța și rapiditatea răspândirii credinței baptiste

Forța și rapiditatea răspândirii credinței baptiste a format o mare primejdie pentru unele denominațiuni care au început să atace vehement apariția lor, încă din 1886 prin reviste și cărți. Intelectualii din cercul academic de la Universitatea din Copenhaga au inițiat un congres pentru „stârpirea unor anomalii”. Congresul s-a ținut la Bonn în anul 1876. Au fost prezenți reprezentanții bisericilor ortodoxe și protestante. Din partea ortodocșilor români au participat Genadie, episcop al Argeșului și Melchisedec Ștefănescu, episcop al Romanului.

Formarea Bisericii Baptiste în jurul anului 1610, nu a fost totul pentru acești oameni care s-au numit baptiști. Scopul lor a fost să vestească Evanghelia la toate neamurile și așa au apărut biserici baptiste în toată lumea.

Încă din anul 1633 găsim biserici baptiste în Țara Galilor, păstor fiind Howell Vaughan. Credința baptistă s-a răspândit  în Scoția și Irlanda. În Franța s-au format în jurul anului 1820, în Germania 1834, în Norvegia 1857, Spania 1870, Portugalia 1888, Austria 1869, Polonia 1853, Ungaria 1874 și România 1856.

În America credița baptistă începe să se dezvolte din anul 1638. Misionarii baptiști  încep să activeze și dezvoltă biserica baptistă în Africa, Asia și peste tot în lume.

La Congresul Alianței Mondiale Baptiste, ținut la Toronto (Canada) în anul 1928, s-a raportat un număr de 44.000.000 de baptiști în toată lumea.

În anul 1890 revista „Amicul Familiei”, redactor Nicolae F. Negrutiu, ce apărea la Gherla, scrie: „Baptiștii începu a se spori și întări.”

În revista „Cultura Creștină” din anul 1912 scrie despre primejdia sectei pocăiților care prind rădăcini.

În anul 1927 revista „Amicul Școalei”, scrie: „Este fapt constatat, că răspândirea sectei baptiste printre poporul nostru de la sate și orașe, este un pericol național.”

În anul 1928 episcopul Grigorie al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, precum și a părților anexate din Bănatul-Timișan, scrie un amplu articol despre primejdia baptiștilor. În anul 1932, același episcop scrie un articol despre baptiști, ca despre un vulcan care erupe.

În anul 1928 poporul baptist din România este recunoscut de stat și  face parte din cultele recunoscute.

Scopul baptiștilor este același, de a predica Evanghelia până la marginile lumii.

25. Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!
26. Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
(Psalmii 118:25-26, VDCC)

 

Surse:

Sorin Bădrăgan

Biserica Ortodoxă Română, Revistă Periodică Eclesiastică

Farul Mântuirii

Istoric, Biserica Baptistă din Gruni, de dr. Ionel Tuțac

 

Începutul mărturiei baptiste în localitatea Gruni, județul Timiş, este strâns legată de convertirea lui Damaschin Balaci, care în anul 1912 s-a mutat din Gruni în localitatea Bara, unde a auzit Vestea cea bună. Aici, în comuna Bara, află că Isus Hristos a murit pentru păcatele sale şi că trebuie să-L mărturisească public ca Domn şi Mântuitor personal. Se reîntoarce în satul natal  convertit, în toamna anului 1913, iar apoi începe să le predice Evanghelia localnicilor. În anul 1914 pleacă pe front şi se întoarce acasă după terminarea războiului, în anul 1918. Deşi a propovăduit Evanghelia multor altora, nimeni nu s-a pocăit până în anul 1923, atunci când a plecat în veşnicie. La înmormântarea sa, Dumnezeu a lucrat la mântuirea a opt suflete prin predicile ținute de frații Nicolae Crețu, Nicolae Tomescu şi Valerie Işfănescu.

În anul 1924, Pretura plasei Lugoj împreună cu Biserica Ortodoxă încep o campanie de prigoană și pedepsire a baptiștilor din acea zonă, pretextând că adunarea lor prin case încalcă legea. În urma acestui demers, frații din Gruni au fost sancționați, pentru că se adunau în casa fratelui  Dumitru Balaci. Amenda era stabilită între 500 – 600 lei sau 10 zile de închisoare.

Mulți ani întrunirile religioase se țineau în diferite case şi doar în anul 1956, prin bunăvoința fratelui Dumitru Balaci a fost donată o suprafață de teren, unde s-a început construcția unei case. Acest imobil va deveni casă de rugăciune inaugurată la data de 30 aprilie 1959. Un rol important în organizarea Bisericii l-au avut frații Atanasie Pascu şi Ioan Sava, care au contribuit la consolidarea grupului de credincioşi. În perioada regimului Antonescu baptiştii din Gruni au fost amendați, pălmuiți şi trimişi în judecată, cel mai mult suferind familia Gică şi Maria Nediglea, care au fost judecați la Judecătoria Lugoj. Pe parcursul anilor grupul de credincioşi a fost păstorit de frații: Dumitru Drăgilă, Iosif Imbrea, Teodor Turcu, David Nicola, Pavel Murariu şi Ştefan Zambo. Dintre slujitorii locali, statornici în lucrul încredințat, merită subliniată implicarea fraților Constantin Nediglea, Moise Dumitru, Balaci Dumitru şi Nediglea Dumitru (Titi). Pe parcursul anilor a funcționat în Biserică un cor mixt şi o orchestră, dirijate de fratele Petru Paulescu.

În decursul istoriei au fost oficiate botezuri și anume: în data de 14 octombrie 1923 cu 13 persoane, 15 septembrie 1930 cu 8 persoane, 20 iunie 1932, 20 august 1945 cu 11 persoane, 5 septembrie 1954, 8 septembrie 1972, 20 iulie 1975 şi 8 iulie 1990. În anul 2014 credincioşii baptişti din Gruni au celebrat 100 de ani de mărturie baptistă în localitatea lor.

Fratele Marius Birgean a copilărit în Biserica Creștin Baptistă din Gruni, fiind azi o personalitate de renume, care slujește cu credincioșie în lucrarea Domnului din poporul Baptist.

 

Surse:

Dr. Dumitru Tomoni

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Statutul Cultului Creștin Baptist

 

Un alt document care definește Cultul Creștin Baptist și felul lui de organizare, este Statutul. Acest document nu a fost nevoie să apară la fel ca „Mărturisirea de Credință”, care arăta raportarea baptiștilor la Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Prin acest act, aprobat de către autoritatea statului, se oferea o protecție împotriva abuzurilor statului exercitate asupra bisericilor, a membrilor, dar și a lucrătorilor.

Odată cu  înscăunarea regelui William al III-lea al Angliei și semnarea unui document ce se numea „Declarația Drepturilor” din anul 1689, baptiștii vor primi statut de religie tolerată. Benefiiciind de statutul de religie tolerată, Cultul Baptist se dezvoltă uimitor de repede și în scurt timp ajunge să se răspîndească în multe țări europene, dar și pe aproape toate continentele, inclusiv America de Nord.  Bisericile baptiste puteau și aveau tot dreptul, de a-și structura programele de închinare după cum credeau de cuviință și nu erau persecutați de autorități. Cu toate acestea, existau unele cazuri locale de persecuție, din fericire foarte puține..

În anul 1895 la Budapesta este promulgată o lege semnată de către dr. Lukacs, prin care Baptiștii sunt recunoscuți oficial ca și cult. Urmând rigorile legislative, în scurt timp aceștia tebuiau să prezinte un statut de funcționare al Cultului.

În ziua de 15 septembrie 1905 baptiștii din Ungaria și Transilvania  au convocat un congres în cadrul căruia a fost aprobată „Mărturisirea de Credință” și apoi s-a votat „Organizația Bisericească a Baptiștilor și Regulamentul (statutul) Comunităților Bisericești a creștinilor botezați, care de regulă se numesc baptiști.

Baptiștii români din Ungaria s-au organizat în „Comunitatea Baptiștilor români din Ungaria”, dar aveau aceiași „Mărturisire de Credință” și „Statut”, doar că era tradus din limba maghiară în limba română.

Statutul definește Cultul Baptist, felul lui de organizare, relația dintre membri bisericii, dintre biserici, felul în care se formează o biserică și ce putere de decizie au fiecare membru. Definește ce este o Comunitate baptistă care este o asociere între bisericile baptiste egale și atribuțiile sale.

Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România este forul național de reprezentare a Cultului Creștin Baptist din România. Nu este un organ ierarhic, care să dicteze bisericilor ce să facă.

Aceste două documente nu sunt dogme, învățături ci sunt protecție și scut. În timpul comunist au fost păstori, care au scăpat de amendă sau de arestare folosindu-se de aceste documente. În anul 1987, în Biserica Baptistă din Baia Mare, fratele Vasile Talpoș s-a opus participării împuternicitului cultelor la Adunarea Generală a Bisericii, deși a venit cu acest scop și a fost nevoit să plece.

Baptiștii au ca fundament Biblia, pe care o citesc, o trăiesc și o răspândesc, devenind norma de conduită a fiecărui baptist. Din textul scris s-a născut poporul baptist acum 420 de ani în urmă, iar de atunci strădania lor nu s-a schimbat.

8. Domnul este tăria poporului Său, El este Stânca izbăvitoare a unsului Său.
9. Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci! (Psalmii 28:8-9, VDCC)

Cartea „Seminarul Baptist, 1921 – 2021, Un secol de învățământ teologic baptist românesc” este pe piață!

Dumnezeu ne-a călăuzit să scoatem la lumină o mică parte din istoria celor 100 de ani de așezământ de cultură al poporului nostru baptist. Prezentăm în această carte documente și poze inedite care ne vor ajuta să vizualizăm mai bine oameni și fapte petrecute în cei 100 de ani.

Cartea are 356 de pagini și a apărut la Editura Risoprint din Cluj Napoca în 2021.

Pentru cei dornici să o citească, cartea costă 45 lei și se poate comanda la unul din cei doi autori.

Prefața cărții este semnată de Rector Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș.

Argumentul este semnat de Conf. univ. dr. Sorin Bulboacă de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, managerul Complexului Muzeal Arad.

Au semnat recomandări:

1. Dr. Viorel Iuga, Președintele Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România;

2. Conf. Univ. Dr. Sorin Bădrăgan, Președintele Senatului Institutului Teologic Baptist din București și Prodecan al Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București.

3. Pastor dr. Costel Ghioancă, Biserica Baptistă „Adonai”, București; Institutul Teologic Baptist din București.

În carte puteți găsi numele tuturor absolvenților, o scurtă biografie a directorilor și poza lor, precum și numele profesorilor împreună cu o scurtă biografie.

Paginile 309 – 356 cuprind anexele cu promoțiile, poze din anul 1924 până în anul 1988, poze de la Școala de fete, apoi anexa 3 conține poze de grup, iar paginile 327 – 342 conțin diverse poze.

Corectura este făcută de Conf. dr. Mihaela Bucin, şef de catedră, Catedra de Limba şi Literatura Română, Facultatea Pedagogică Juhász Gyula, Universitatea din Szeged.

Cartea vine ca o mică contribuție la descoperirea celor o sută de ani scurși, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, peste această școală ce dă poporului baptist oameni pregătiți să lucreze pe ogorul Evangheliei.   

Mulțumesc Domnului pentru tot ajutorul său!

Mulțumesc pentru vizita surpriză, a domnului preot și traducător al Bibliei Eduard Patrașcu

În anul 2012 pe când mă deprindeam încetișor cu tainele calculatorului și ale internetului am început o căutare mai intensă a bibliilor în format PDF, dar și a unor platforme  de unde se putea citi Biblia în paralel cu alte traduceri. Așa am aflat că la Iași, (unde în anul 1834 era tipărită pentru prima dată Biblia Societății Biblice Britanice), se găseau doi preoți, Eduard Patrașcu și Alois Bulai, care  lucrau  intens, încă din 2008 la o traducere modernă a Bibliei. M-am bucurat nespus atunci când am văzut că pot descărca PDF-urile și am început cercetarea acestei traduceri.

Ceea ce mi-a plăcut la acel site, e că avea un articol formulat sugestiv sub formă de întrebare: „Să (mai) citim și Biblia? Un articol care ne ajută să înțelegem nevoia de a citi Cuvântul lui Dumnezeu.

În continuare, am căutat să văd dacă cuvântul Duh este înlocuit cu Spirit, și într-adevăr, cuvântul Duh nu era înlocuit. Văzând lucrul acesta m-a nemulțumit așa că am adresat traducătorilor rugămintea de a schimba cuvântul ,,Duh” cu ,,Spirit” , ca să ne întoarcem spre Occident și să uităm de răsăritul învechit. Nu după multe zile primesc răspuns din partea domnului preot Eduard Patrașcu în care îmi explică că nu se mai poate efectua schimbarea. Discuțiile dintre noi au continuat pe parcursul anilor, iar  domnul preot m-a asigurat că în viitor îmi va face o vizită. Bineînțeles că am fost încântat auzind despre o viitoare vizită, dar oricât mi-aș fi dorit, nu credeam că s-ar putea cumva să se întâmple. Se pare că Dumnezeu a socotit potrivit ca în ziua de 25 martie a anului 2021, această întâlnire de mult promisă și așteptată s-a întâmplat.

Incredibila întâlnire dintre un preot Romano-Catolic, traducător al Bibliei și un pastor baptist pasionat de istorie baptistă și nu numai, a avut loc la locuința celui din urmă, dar cu efortul celui dintâi care a venit din Moldova lui Ștefan cel Mare în Ardealul de nord, pământ românesc stăpânit de străini multe secole.

Domnul preot, un cărturar erudit, pregătit la școala din Apus, vorbea așa de cursiv și coerent despre termeni din limba ebraică, explicând înțelesul multiplu al cuvintelor cu o acuratețe proprie unui om cu studii religioase înalte. Are o frumusețe lăuntrică ce se transmite și în exteriorul dumnealui; un slujitor vrednic și cu frică de Dumnezeu, cu o simplitate mai rar întâlnită.

Vă mulțumesc, domnule preot Eduard Patrașcu și de asemenea, colegului dumneavoastră preot Daniel Budau, că ați poposit pe meleaguri maramureșene, la casa mea din Rohia și am avut parte de câteva clipe neprețuite, în care am înțeles munca unui traducător al Bibliei, care caută să traducă Cuvântul de Aur al Scripturii, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit.

Am primit această ediție deja revizuită și apărută în anul 2020, AICI puteți vedea despre ce Biblie este vorba. Este scrisă într-un limbaj modern al zilelor noastre, are note explicative nenumărate, ce să mai zic este de dorit și de citit. Eu am citit-o pe cea din 2013; citește-o și dumneata, dragă cititorule, pe cea din 2020 și te vei îmbogăți spiritual.

2021                2013

Ghiţă Alexandru 1926 – 2005, din Gurbănești

 

S-a născut în comuna Gurbănești,  satul Valea Presnei, județul Ilfov, zona Lehliu,  în 27.02.1926, fiind fiu de țărani, Panait și Trandafira, oameni gospodari, care au avut 7 copii. A copilărit în satul natal unde a vrut să facă 7 clase elementare, dar mama lui a fost bolnavă multă vreme, iar la vârsta de 29 de ani a murit. Dumnealui, fiind cel mai mare copil, a trebuit să ajute în familie, care a mai fost lovită prin moartea a două surori. La vârsta de 10 ani, rămânând orfan, a simțit lipsa mamei și dragostea de mamă, de aceea, cred că în viață a fost foarte prietenos și plin de dragoste pentru cei din jur.

La vârsta de 14 ani pleacă la București, unde se înscrie ca ucenic cu contract de 4 ani la atelierul de tâmplărie al lui Mitică Stănescu. În anul 1945, a plecat la Galați ca ajutor de maistru, la o școală, apoi a lucrat la un spital.

În 1947 s-a angajat la Șantierul Naval Transport din Galați, la atelierele de tâmplărie. Într-o zi, trecând spre gară, a văzut  o clădire care semăna cu o casă de închinăciune, a observat o tablă de piatră pe care era scris: „Trecătorule și tu cititorule, în acest locaș de rugăciune poți asculta Cuvântul Domnului în fiecare duminică.” Duminică a venit aici să audă Cuvântul predicat de fr. Radu Mihai și a fost cercetat, deși până acum nu știa nimic despre pocăiți. Fratele păstor a invitat prietenii din biserică să își predea viața Domnului și să îl urmeze în apa botezului, lucru ce l-a făcut cu mare bucurie. A fost botezat în 22.08.1948, în localitatea Galați, de către fratele Mihai Radu.

            În 1948 a fost încorporat, iar în 1950 a fost lăsat la vatră, s-a bucurat că îl are pe Domnul în inimă și că nu merge singur în armată. În timpul stagiului militar a ajuns în București, unde a vizitat și Seminarul Teologic, a rămas uimit și a zis că vrea să vină și el aici. În luna octombrie 1950, după două zile de la ieșirea din armată, s-a înscris la Seminarul Teologic din București.

În vacanța din anul I de studiu a fost repartizat să facă practică în Galați. În anul II a fost repartizat în comunitatea Mureș, iar în timpul  anului III, în comunitatea Arad. La terminarea Seminarului, în anul  1953, a fost repartizat de Uniunea Comunităților Baptiste din R.P.R. la Comunitatea de Satu Mare, deși era cerut de frații din Arad și se pare că și dumnealui dorea să meargă acolo.

Fratele Miclăuș Nicolae, fiind președinte de  Comunitate, a cerut Uniunii să îi repartizeze  un seminarist, ca pastor și îl primeşte pe fratele Alexandru Ghiță să lucreze în toată regiunea, de acum Maramureș, care cuprindea întreg județul Satu Mare și i se asigura o locuință în localitatea Satu Mare.

În ziua de 26 august 1953 fratele Alexandru Ghiță primește recunoașterea ca păstor din partea Ministerului Cultelor cu nr.11266/1953.

Totuși, lucrurile se schimbă și când fratele este ordinat ca păstor în Biserica din Baia Mare, la data de 25.11.1953, primește în păstorire zona Șomcuta Mare, Cehu Silvaniei Oarța, Băsești, Târgu Lăpuș și Rohia. În Satu Mare și în zonele Carei, Halmeu, Oaș, unde a fost repartizat pentru început, este trimis fratele Dinu Ioan, care se stabilește cu locuința la Carei. Fratele primește locuință în Baia Mare la Biserica Creștină Baptistă.

A fost păstor între anii 1953 – 1957, când pleacă la Galaţi, în zona natală. Frații au rămas nedumeriți din cauza plecării cam neanunțată a fratelui și nu au înțeles gestul fratelui pentru că nu s-a consultat cu nimeni, nici nu a anunțat din timp, numai i-a pus în fața faptului împlinit.

În arhivele Uniunii s-a găsit o scrisoare a fratelui, către  fratele Isac,secretar al Uniunii,  în care spunea că a venit aici la Baia Mare unde sunt greutăți și poate că aceste greutăți l-au silit să plece. Fratele era un om deosebit de prietenos, un om al unirii, care căuta să unească frații  şi să-i ajute să treacă peste resentimente, pentru că erau neînțelegeri între baptiști și penticostali, iar fratele căuta să facă pace. Alerga mult, iar condițiile de deplasare nu erau prea bune, mijloacele de transport fiind rare.

Fratele Pop Ioan și Cosma Grigore din Rohia, trebuiau să vină la Baia Mare la Conferința Comunității și au pornit pe jos, pe o distanță de aproape 50 km, dar după un mers de aproximativ 15 km, i-a ajuns un camion încărcat cu lemne și i-a luat sus pe lemne. Când fratele Alexandru Ghiță mergea la Rohia sau localitățile mai îndepărtate, mergea de sâmbăta, căci mai găsea mijloace de transport. Acolo, până noaptea târziu, vorbea din Biblie, vizita prieteni, le explica Cuvântul și mulţi oameni se pocăiau.

Dupa aceasta, s-a întors în Galați de unde era soția dumnealui,  s-a încadrat în câmpul muncii, deoarece securitatea a făcut presiuni asupra dumnealui. A frecventat Biserica Creștină Baptistă din Galați pâna la plecarea în veșnicie. A lucrat în Biserică ca diacon, prezbiter al bisericii, a slujit-o prin multe necazuri din partea statului, pâna când a fost ordinat fratele Ovidiu Ghiță, fiul fratelui Alexandru, ca pastor în 1987. Și după aceasta a slujit cu Cuvântul pâna n-a mai putut.

În ziua de 8 aprilie 2005 fratele Alexandru Ghiță este chemat în veșnicie, ca să nu mai fie urmărit și șicanat de Securitate, ci să fie la masă împreună cu Avram, Isac și Iacov.

Surse:

Paul Ghiță

Arhive

 

Mărturisirea de Credință baptistă

După ce și-au luat numele de BAPTIȘTI, aceștia trebuiau să se definească în oceanul de grupări formate în vâltoarea reformelor religioase, care au cuprins bătrânul continent, Europa. Baptiștii au început să-și scrie crezul, ceea ce gândesc și de ce gândesc așa, având Biblia drept inspirație, precum și alte scrieri timpurii ale bisericilor din primele secole. În anul 1614 este tipărită o carte, în paginile căreia apărea o pledoarie pentru libertate. Baptiștii fiind interesați de libertatea pe care Dumnezeu o oferă omului, au căutat să se ridice împotriva persecuției și mai ales a arderii pe rug, așa cum s-a întâmplat cu Balthasar Hubmaier în anul 1528.

În anul 1626 erau 150 de baptiști în 5 biserici din Londra și alte localități mai mici. În anul 1644 erau 47 de biserici baptiste.

 În anul 1644 a fost formulată ,,Mărturisirea de credință” de la Londra în care baptiștii și-au definit crezul și identitatea. În anul 1660 baptiștii numărau în jur de 20.000 de credincioși. De aici încolo, s-a impus o organizare mai bună așa că în urma congresului din anul 1660, a fost definitivată  Mărturisirea de Credință Standard.

 A fost trimisă unor anumite biserici baptiste din Anglia și Țara Galilor, o circulară, în care se cerea fiecărei adunări să-și trimită reprezentanți la o întrunire, ținută la Londra în anul 1677. Aici a fost aprobată și publicată o mărturisire, copie fidelă a modelului Mărturisirii de Credință de la Westminster. Aceasta va fi cunoscută de acum încolo, cu numele de A Doua Mărturisire de la Londra. Prima Mărturisire de la Londra a fost creată de către șapte adunări baptiste din Londra în anul 1644. Acel prim document a fost conceput cu scopul de a face diferența între baptiștii calviniști de curând organizați, baptiștii arminieni și anabaptiști. Deoarece această ,,A Doua Marturisire de la Londra” a fost scrisă în vremuri întunecate de opresiune, ea a fost editată sub anonimat. În anul 1689 baptiștii au fost tolerați în Anglia și bisericile baptiste s-au adunat pentru a defini: „Mărturisirea de credință bapistă de la 1689”.

Iată ce spunea marele predicator baptist Charles H. Spurgeon în anul 1855 în prefața mărturisirii de credință, pe care o publică pentru membri bisericii:

" Acest mic volum, nu este conceput pentru a fi o normă autoritară, sau un cod de credință, pe baza căruia să fiți condamnați, ci mai degrabă un ajutor pentru voi în controverse, o confirmare în credință, și un mijloc de edificare în neprihănire. Aici membrii mai tineri ai bisericii vor avea o mică busolă spre divinitate, și prin intermediul dovezilor Scripturii, vor fi pregătiți să vorbească despre nădejdea care este în ei. Nu vă fie rușine de credința voastră; nu uitați că ea este vechea evanghelie a martirilor, a confesorilor, a reformatorilor și a sfinților. Mai presus de toate, ea este "adevărul lui Dumnezeu", pe care porțile Iadului nu-l pot birui. Lăsați ca viețile voastre să reprezinte crezul pe care îl aveți. Mai presus de toate trăiți în Cristos Isus, și umblați în El, dând crezare niciunei alte învățături cu excepția celei aprobate de El, și care aparține Duhului Sfânt. Grăbiți-vă să cercetați Cuvântul lui Dumnezeu care vă este pus înainte aici"

Așa a luat ființă „ Mărturisirea de credință bapistă”,  care este valabilă și azi. Nu are aceiași valoare ca și Biblia, care la baptiști este singura normă după care ne ghidăm. Mărturisirea este identificarea noastră baptistă în fața statului și a celorlalte  Denominațiuni.

AICI se poate citi.

Surse:

Ciprian Simuț

Charles H. Spurgeon

Leon McBeth

Samuel E. Waldron

Sorin Bădrăgan

Istoricul Biserici Baptiste din Seini, de Vasile Bel

 

Începutul mișcării baptiste în Seini

În regiunea Sătmar, misiunea baptistă a debutat în urma activității pionierilor Sándor Szabó, din Săcuieni, și Ádam Szűcs, predicator cercual din Vámospércs. Primul membru fondator a fost botezat la 24 septembrie 1904, de Ádam Szűcs. La 2 decembrie 1902, al doilea membru a fost botezat de Sándor Szabó, la Satu Mare. Odată cu stabilirea aici a colportorului de Biblii, Lőrinc Csordás și cu un nou botez, în 1912, s-a înființat adunarea din Satu Mare.

Lőrinc Csordás a intrat în lucrarea Domnului în jurul anului 1910, ca vânzător de Biblii, fiind prezent apoi la aproape toate înființările de biserici în zonele Valea Eriului și Sătmar. Astfel s-au înființat bisericile din Satu Mare), Berveni, Csenger, Boghiș, Szerdahely, Ghenci, Sanislău, Andrid, Bărsău de Sus, Tășnad.

Biserica Creștină Baptistă Maghiară

În Seini credința baptistă a venit prin fratele Botnar Béla care a fost plecat în America. Acolo vine în contact cu baptiștii, cu bisericile lor și constată că în programele,  în cadrul serviciilor divine ale acestora, Biblia are un rol mult mai deosebit și mult mai important decât în alte biserici. Se hotărăşte să citească Biblia, să frecventeze biserica baptistă și Domnul îi schimbă gândurile şi inima, așa că decide, să pună în aplicare ceea

ce a citit și se botează, după cum scrie că au făcut apostolii în vremea lor. Se reîntoarce acasă, la Seini,  în anul 1908 un an de referință pentru biserica Baptistă. Fratele proaspăt reîntors pe meleagurile natale a început a povesti în familie, vecinilor, tuturor oamenilor, despre noua lui credință și în anul 1909 are deja 3  suflete care primesc credința în Dumnezeu și se botează. Acestea sunt: Ari Borișka, Țopa Tereza Iulișka și Barta Imbre. Cu aceste 4 nume s-a format prima Biserică Creștină Baptistă de limbă maghiară din Seini.

În anul 1912 erau câteva suflete care voiau să facă pasul întoarcerii spre Dumnezeu. Acestea sunt Nagy Mihai cu soția Erjo și Naghi Iuliana. Ei sunt botezați de către fratele Adam Szucs venit din Ungaria.

Fratele Barta Imbre a donat o parte din casa lui situată pe strada Intre Seinel, grupului de credincioși baptiști pentru a le servi ca loc de adunare.  În conformitate cu legislația Ungară aprobată de Onoratul Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice din Regiunea Ungară în baza articolului XLII și 7 din 1895 prin Ord. nr. 77092 la  2 noiembrie 1905 și publicat în Gazeta Oficială pentru a primi autorizaţie de funcţionare, bisericile baptiste trebuiau să aibă casă de rugăciune proprie sau în chirie.  În anii următori Biserica Creștină Baptistă de limbă Maghiară crește și se dezvoltă dar într-o măsură mai mică, fiind trecută cu vederea de către istoricii maghiari, acesta credem că este şi motivul pentru care avem puţine date referitoare la destinul ei în decursul anilor.

Ca şi lucrători vrednici îi amintim pe următorii frați: Adam Szucs, Farkaș Iosif, Covacs Lajos, Nagy Lajos și Blaj Andrei. Acești frați lucrători erau din zona Oradea, Valea lui Mihai și Satu Mare, ei lucrând mai mult printre cei de naționalitate maghiară.

Ádám Szűcs s-a născut la 31 decembrie 1877, la Șepreuș, într-o familie de țărani. S-a convertit în urma activității de misionariat începute de János Lajos, în județul Arad. A fost botezat de Mihai Cornea, la 7 septembrie 1897, în localitatea Marca. S-a format de tânăr în lucrarea spirituală de pionierat, ca ucenic al lui János Lajos. A predicat Cuvântul Domnului în zona localității Ineu, atât în română cât și-n maghiară. În anul 1900 a fost ordinat ca predicator al cercului Cermei, unde a activat cu rezultate deosebite, în ciuda persecuțiilor. De aici a fost chemat, în 1911, în cercul Vámospércs. Cercul în care a lucrat timp de 10 ani (1911-1921), se întindea până în Sătmar. Între 1912-1919  a vizitat adunarea din Satu Mare și cercul sătmărean, care atunci se forma. După împărțirea de la Trianon, a rămas la Vámospércs (în Ungaria), unde, în 1921, la 44 de ani, și-a încheiat alergarea pe acest pământ.

Nagy Lajos a lucrat în zona Satu Mare, Seini, Baia Mare și împrejurimi între anii 1921 – 1924.

La recensământul din anul 1930 numărul baptiștilor era 30 de persoane iar la cel făcut sub ocupația maghiară din 1941 comunitatea baptistă număra 35 de membri.

În anul 1959 erau doar 11 membri și 2 aparținători.  După cum putem vedea, numărul membrilor din biserica maghiară scade, pentru că unii frați se alipesc baptiștilor români.

În anul 1960 biserica număra 11 membri și avea diacon ales pe Nagy Alexandru.

Dintr-un registru al Arhivelor Naționale din Baia Mare în care este ţinută evidența pastorilor români și maghiari din zona noastră, aflăm că la data de 7 noiembrie 1961, Biserica Baptistă Maghiară nu era arondată la nici un păstor din zonă. Fratele Szilagy Anton locuia în Valea lui Mihai și venea până la Carei și Satu Mare, iar fratele Budai Ludovic locuia în Baia Mare și deservea Bisericile Baptiste Maghiare din: Baia Mare II, Coltău și Orașul Nou.  Acestea din urmă sunt ultimele date pe care le avem, treptat, treptat biserica maghiară  dizolvându-se, până în zilele noastre, în anul 2020, când aceasta nu mai există. Mulțumim Domnului şi fraţilor maghiari, care au aprins lumina Evangheliei în această localitate frumoasă, în care arde în continuare cu îndrăzneală, făclia credinţei .

 

Biserica Creștină Baptistă Română

Biserica Creștină Baptistă din Râturile Medieșului Aurit, județul Satu Mare, a fost înființată în anul 1924, cea din Apa în anul 1929 iar din anul 1930 au avut locaș de închinare,  alte biserici ce s-au înființat înaintea Seiniului.

Într-o scrisoare pe care o trimite fratele Nicolae Miclăuș președintele Comunității Baptiste Satu Mare către Secretarului General al Uniunii, Ioan Cocuț, printre altele spune: „Am fost într-o comună, Seini, și am organizat o biserică, cred că ați primit ceva din partea lor. Au aparținut la Arad, calea Bihor 13, acum aparțin de Uniune”.  Ceea ce spune Nicolae Miclăuș, este că baptiștii români din Seini prin intermediul fratelui Vaida Ioan, au făcut cerere de recunoaștere înainte de anul 1935, pentru că atunci Uniunea a  fost divizată și Uniunea Veche a avut sediul la Arad iar în anul 1935 s-au reunit cele două Uniuni la un Congres.

Într-un alt document datat anul 1938 din dosarul 39, fără nicio altă dată pe el, dar semnat de către Nicolae Miclăuș, este menţionat faptul că, fratele Vaida Ioan este lucrător neordinat la Seini. Un alt indiciu care certifică că Biserica Creștină Baptistă de limbă română s-a înființat în jurul anului 1935 este şi faptul că, fratele Vaida Ioan trimite la Uniune în anul 1938  suma de 50 de lei contribuția pentru Uniune.

Biserica Creștină Baptistă Română din Seini primește Autorizația de funcționare în ziua de 19 martie 1938 având ca lucrător în biserică pe fratele Vaida Ioan. Sora Margareta Pustai, fiica fratelui Vaida, care locuiește la Baia Mare mi-a relatat că tatăl dânsei era foarte activ și predica Evenghelia atât la Seini, dar și în bisericile din jur până la Oarța de Sus și în toată zona aceea.

Fratele Vaida Ioan s-a născut în anul 1894 în Seini. Fiind recrutat a fost trimis să-şi facă stagiul militar în Timișoara, unde aude Cuvântul lui Dumnezeu,  îl primește în inimă cu bucurie și este botezat de fratele Bordaș Ștefan în anul 1921. Revenind acasă, în localitatea Seini se alătură Bisericii Creștine Baptiste de limbă Maghiară din Seini. În anul 1923 se căsătorește cu sora Nagy Iuliana, formând o familie mixtă româno-maghiară. Fratele a lucrat la Fabrica de drojdie din Seini.

Anul 1945 este cel din care începem să avem tot mai multe informații. În ziua de 17 septembrie 1945 se botează Maria Murg, botezul fiind oficiat de către fratele Miclăuș Nicolae. Mama surorii, Floare Muscan, este şi ea cercetată de Cuvântul Domnului, frecventează adunarea micului grup de baptiști și se hotărăște să-L urmeze pe Domnul Isus, încheind un legământ în apa botezului. În ziua de 20 august 1947 este botezată în localitatea Ardud, județul Satu Mare, de către fratele Miclăuș Nicolae. A făcut parte din membrii fondatori ai Bisericii Creștine Baptiste din Seini.

Din anul 1947 datează primele cifre statistice găsite în diferite arhive. În acest an Biserica era compusă dintr-un număr de 15 membri botezați.

Situația statistică pe anul 1948 era următoarea: la data de 10 iulie 1948 Biserica avea 8 membri, pe parcursul anului s-au mai adăugat 2 prin botez, 2 frați au venit cu bilet membral și încă 2 frați din alte localități. La 31 decembrie au fost 14 membri, 5 aparținători, în total 19 persoane. Botezul s-a ținut în ziua de 18 iulie 1948 și a fost oficiat de către fratele Miclăuș Nicolae.

Un alt botez a avut loc în ziua de 18 iulie 1948 la râul Someș, unde s-au botezat 11 suflete. Botezul a fost oficiat de acelaşi frate, Nicolae Miclăuș. Programul a fost împodobit de tineretul din Seini dar și  de cel venit din zonă.

Dintr-un tabel întocmit în ziua de 13 februarie 1949, de fratele Nicolae Miclăuș, președintele Comunității Baptiste Satu Mare și secretarul, Galic Goloman,  rezultă următoarele date pentru Biserica Creștină Baptistă din Seini, județul Satu Mare: Biserica avea un număr de 14 membri și 5 aparținători, adică copii sau prieteni și fratele Vaida Ioan era președintele bisericii. Biserica se aduna într-un locaș închiriat.

În anul 1952 Biserica avea ca păstor pe fratele Costin Mihai din Baia Mare.

În anul 1954 biserica avea 20 de membri iar ca şi  păstor pe fratele Ghiță Alexandru, păstor regional care avea în păstorire un cerc foarte extins. Pentru organele de stat fratele Ghiță era: „De origine muncitorească, atașat, loial, sprijinește acțiunile de Stat și locale”.

În anul 1957 Biserica Creștină Baptistă din Seini avea 27  de membri conform unei statistici făcută de Uniunea Baptistă din România.

La data de 1 ianuarie 1959 biserica avea un număr de 22 membri botezați și 16 aparținători, adică copii și prieteni care frecventau biserica.

În anul 1960 comitetul era compus din 6 persoane, printre care și o femeie, sora Murgu Maria ca membru, iar biserica avea 29 de membri.

Într-un registru de la Arhivele Naționale din Baia Mare, care ţinea evidența pastorilor români și maghiari, situația la la data de 7 noiembrie 1961 în Seini se prezenta în felul următor: Miclăuș Nicolae era păstor deservent având legitimația cu numărul 53 din 7 noiembrie 1961, Muscan Petru era responsabil și biserica avea 38 de membri. Numărul autorizației era 233 din 7 noiembrie 1961.

 

În anul 1971 biserica se aduna pe strada Crișan,  numărul 17 și avea un număr  de 40 de membri. Numele păstorului era Reștea Moise care mai păstorea Bisericile Baptiste din Oarța de Sus, Băsăști și Săliște. În acea perioadă fratele locuia în Sighet, dar nu era păstor la Biserica Baptistă de acolo din cauza unor probleme de familie. Postul de la Sighet era vacant ca și la celelalte biserici din zonă.

În anul 1972 erau 46 membri și 31 aparținători iar filialele ce aparțineau de Seini erau: Ardusat 7 membri, Pomi 2 membri și Bârsău 4 membri. Totalul baptiștilor în jurul Seiniului era de 59 membri. Acestea sunt date trimise de Biserica Creștină Baptistă Seini, strada Crișan nr. 17 din 31 octombrie 1972.

În anul 1973 biserica avea un număr de 40 de membri și un cor compus din 16 membri dirijat de fratele Sava Ioan.

Inspectorul principal territorial al judeţului Maramureș, Alexa Augustin declară într-un document din data de 20 octombrie 1974 că numărul membrilor Biserici Creștine Baptiste din Seini este de 70.

În anul 1975 Biserica Baptistă Seini aparținea de cercul Oarța de Sus împreună cu Bisericile Baptiste din Corni, Ciuta, Băsăști și Săliște. Biserica din Seini avea în anul 1975, 70 de membri și 45 de aparținători. Tot acest cerc avea 209 membri și 117 de aparținători.

La Adunarea Generală a Bisericii Creștine Baptiste Seini de la data de 16 aprilie 1980, se solicită începerea demersurilor pentru aprobarea întăbulării imobilului cumpărat, pentru care actele s-au depus de mai mulți ani și nu s-a primit răspuns de la autorități.

Fratele păstor Rusu Simion de la Baia Mare a îndemnat bisericile baptiste din: Oarța de Sus, Corni, Băsăști, Săliște și Seini să formeze un cerc, în felul acesta le va fi mai ușor să primească un păstor, care să se ocupe doar de acest cerc. Fratele Rusu Simion a pledat, a garantat pentru  acest cerc, i-a ajutat pe credincioşi, încă de la venirea dumnealui la Baia Mare în anul 1971, deoarece acest cerc nu avea păstor de 20 de ani.

Cercul „Oarța de Sus” cum s-a numit, trimite o scrisoare către Comunitatea Creștină Baptistă de Cluj în ziua de 5 iunie 1982, înregistrată cu numărul 142. Conținutul scrisorii este redat în întregime:

        „Biserica Creştină Baptistă Oarţa de Sus,

                                Către Comunitatea Creştină Baptistă Cluj,

  Nr. 142, 5 iunie 1982.

Noi, credincioşii creştini baptişti din Cercul Oarţa de Sus, compus din următoarele biserici:

1. Biserica Oarţa de Sus.

2. Biserica Corni.

3. Biserica Băseşti /Sălişte.

4. Biserica Seini.

Aceste biserici au în total un număr de aproape 170 membri.

Sunt aproape 20 de ani, de când aceste biserici nu au pastor.

De 10 ani ne girează fr. Rusu, pastorul bisericii din Baia Mare, care fiind foarte ocupat, ne vizitează foarte rar deşi ar fi mare nevoie fiind un teren foarte bun de lucru.

Având în vedere că din biserica noastră avem pe fr. Zaharia Ioan şi din judeţul nostru pe fr. Tincu Ilie – Cornel, care în curând vor termina Seminarul Teologic.

Vă rugăm în mod insistent să binevoiţi a ne aproba pe fratele Zaharia Ioan ca pastor al Cercului nostru de activitate, care se bucură de o deosebită stimă atât din partea bisericilor din acest cerc cât şi din partea oamenilor din afară şi sperăm că Dumnezeu va binecuvânta lucrarea Sa.

Venind fr. Zaharia Ioan ca pastor al Cercului nostru de activitate ar fi rezolvată şi problema casei pastorale, părinţii fratelui având o locuinţă frumoasă, bună şi i-ar putea ajuta la bătrâneţe.

Dacă sub nicio formă fr. Zaharia Ioan n-ar vrea să vină, atunci vă rugăm în mod insistent să ne aprobaţi ca pastor pe fratele Tincu Ilie – Cornel, care la fel este de iubit şi apreciat de bisericile noastre.

Dorim şi noi cu orice preţ să avem pastorul Cercului nostru, pentru ca lucrarea Domnului să progreseze tot mai mult şi în bisericile noastre şi să ajungem şi noi ca după atâţia ani să fim mulţumiţi.

Menţionăm că vom asigura salariul cuvenit noului pastor, ca să nu ducă lipsă.

Să ştiţi că bisericile noastre ar rămâne foarte nemulţumite, dacă nu ne-aţi trimite în anul acesta pastor, iar lucrarea Domnului în bisericile noastre, ar lăsa mult de dorit.

Încredinţaţi că vom fi înţeleşi şi că această mare problemă a bisericilor noastre va fi în curând rezolvată,

  Vă salutăm cu deosebită stimă şi dragoste frăţească!

            Ai Dvs. fraţi în Hristos Isus!

Diacon ordinat,                                         Casier,                                         Secretar,

Zaharia Petru                                             Zaharie C.                                  Buruian S.”

În urma scrisorii trimise este primit un răspuns parțial rezonabil, în urma căruia este repartizat aici, fratele Duțu Vasile, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București. Este primul păstor stabilit la Seini, care lucrează în tot cercul de biserici.

În anul 1985 biserica număra 96 de membri, urmând ca în anul 1992 biserica să înregistreze o scădere, având 51 de membri.

Frații s-au bucurat de un botez în ziua de 2 iunie 1995, atunci când 6 suflete au încheiat legământ în apa botezului. Botezul a fost oficiat de fratele Iosif Morcan, păstorul de la Baia Mare, care a fost ajutat de fratele Viorel Dumitru, student la acea vreme.

În ziua de 27 octombrie 1996, fratele Viorel Dumitru, absolvent al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti este ordinat ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Seini. Comisia de ordinare a fost compusă din frații păstori: Iosif Morcan, Simion Rusu și Ioan Zaharia.

Ziua de 12 octombrie 1997 a avut o însemnătate deosebită, cu prilejul celebrării a  50 de ani de la înființarea bisericii în anul 1947, evenimentul fiind marcat printr-o frumoasă şi înălţătoare serbare. Au fost prezenți şi fraţii Iosif Miclăuș, fiul păstorului Nicolae Miclăuș, Petrică Grel. Acești doi fraţi au fost activi în lucrare, atunci când biserica baptistă română a luat fiinţă. Au mai participat fratele Vasile Duțu fost păstor iar fratele Viorel Dumitru a condus programul.

În anul 2000 Biserica Creștină Baptistă din Seini se  mai măreşte cu încă 8 persoane care au depus mărturie în apa botezului. Botezul a fost oficiat de către fratele Viorel Dumitru, fiind ajutat de fratele Cornel Ardelean.

 În anul 2003 comitetul bisericii se orientează spre un alt păstor, în persoana fratelui Daniel Corbuț de la Oradea, care păstorește frumoasa comunitate baptistă seineană până în anul 2007. În acest mandat al fratelui Corbuţ, s-a format la iniţiativa dânsului, corul bisericii.

Ziua de 21 august 2005 aduce din nou bucurie în biserica ,,Golgota” prin 8 persoane, care şi-au mărturisit credința lor în apa botezului. Botezul a fost oficiat de fratele păstor Daniel Corbuț, ajutat de de fratele Cristian Mihoc de la Botoșani. Programul a fost împodobit de un grup de tineri veniți de la Baia Mare.

După 2007, biserica rămâne iarăşi fără de păstor, dar nu pentru mult timp. Dumnezeu rezolvă şi această problemă prin venirea la păstorirea bisericii a fratelui Iosif Morcan, care a păstorit fără de cusur biserica până în anul 2019.

În ziua de 5 august 2007 într-un frumos botez, 4 suflete  și-au predat viața în mâna Domnului. Botezul a fost oficiat de fratele Iosif Morcan, păstor al bisericii.

În anul 2010 biserica a avut parte de un alt botez, de această dată cu 10 persoane care L-au mărturisit pe Domnul în apa botezului. Botezul a fost oficiat de acelaşi frate Iosif Morcan, păstorul Bisericii. Tot în acest an biserica a sărbătorit 100 de ani de existenţă baptistă în acest orășel.

În ziua de 6 octombrie 2019 Adunarea Generală a Bisericii Baptiste din Seini condusă de fratele prezbiter Muscan Remus aleg ca păstor al bisericii pe fratele Daniel Luca. Mai multe date despre fratele Daniel la capitolul „Păstori”. În acest an Biserica Creștină baptistă „Golgota” din Seini număra 83 de membri.

 

Preluate din cartea „O casă de rugăciune pentru toate neamurile Monografia Bisericii Creștine Baptiste din Seini” de Vasile Bel