Satul Rohia, în ziua de 2 august 2025 a făcut 700 de ani de atestare documentară

 

Au trecut 700 de ani de la prima atestare documentară a satului meu Rohia, județul Maramureș. Istoria satului poate merge până în mileniul I î Hr., când dacii stăpâneau aceste ținuturi frumoase și bogate.

S-a întâmplat însă că pe la anul 900, ungurii au început ocuparea Transilvaniei. Iată ce spune renumitul istoric Aurel Pop în „Istoria Transilvaniei”:

„DUPĂ ÎNGLOBAREA VĂII Mureşului, la începutul secolului al XI-lea şi după ce pecenegii[1] au fost izgoniţi de pe Someş, ungurii îşi întăresc şi aici graniţele, construind prisăci[2]  sistem defensiv cunoscut la mai multe popoare din răsăritul Europei. Studiul acestor prisăci, îndeosebi datarea lor, a preocupat mai multe generaţii de cercetători.

Sintetizând rezultatele acestor cercetări şi apelând, în acelaşi timp, la izvoare scrise şi la tot felul de descoperiri arheologice, Kurt Horedt datează pătrunderea maghiarilor în Transilvania în intervalul de timp dintre secolul al X-lea şi secolul al XIII-lea.12 După părerea lui, ungurii au cucerit Transilvania în cinci etape: în jurul anului 900, până la Someşul Mic (prima etapă); în jurul anului 1000, Valea Someşului Mic şi cursurile mijlociu şi inferior ale Mureşului (2); în jurul anului 1100, până la Târnava Mare (3); în jurul anului 1150, până la linia Oltului (4); în jurul anului 1200, până la munţii Carpaţi (5). Se înţelege că autorul nu vede sub aceste cifre date istorice exacte, ci doar reperele esenţiale ale unui proces fluid, aproape continu.”

Academia Republicii Populare Române 1953[3], pune la dispozița publicului doritor, documente originale care prezintă atestarea documentară a mai multor localități din Transilvania.

În această carte despre documentul care atestă localitatea Rohia, este de la pagina 155 – 157. El nu este prezentat în original, ci transcris și prezentat la poziția 333.

„ 1325 August 2, Alba -Iulia. Capitlul[4] din Alba-Iulia confirma împartirea moșiilor lor din comitatele Solnocul[5] Interior și Cluj înfre fiii lui Dionisie.

Mai jos, voi prezenta fotocopie după transcrierea din carte și apoi câteva poze cu satul și împrejurimi.

---

[1] Pecenegii au fost o populaţie antică migratoare aparţinând ramurii vestice a neamurilor de limbă turcă şi erau înrudiţi cu vechii bulgari. În părţile noastre pecenegii sosesc în jurul anului 890.

[2] Prisacă (în maghiară gyepű) este un termen care se referă la un sistem medieval de fortificații din zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri de trecere supravegheate militar, denumite porți.

[3] Documente privind Istoria României, veacul XIV, C. Transilvania, voi. II, (1321-1330), Edit. Acad. R.S.R., 1953.

[4] Capitul, uneori numit capitlu (din latină capitulum), este adunarea călugărilor sau a clericilor catolici dintr-o regiune anume.

[5] Comitatul Solnocul Interior sau dinăuntru sau Someșan (în maghiară Belső-Szolnok vármegye, în germană Komitat Inner-Szolnok) a fost unul dintre comitatele medievale din Transilvania ale Regatului Ungariei, care a funcționat din secolul al XII-lea până la reforma administrativă din 1784.

Rohia, satul meu natal la 700 de ani de atestare documentară

 

Rafina Cupșa1882 - 1962

Ziua de 2 august 1325 este cea care atestă prezența satului nostru Rohia în spectrul civilizației din acea vreme.

Prin voia și planul perfect al lui Dumnezeu m-am născut în acest sat, pe care îl iubesc mult, îmi este drag și oamenii de asemenea îmi sunt dragi la inimă, pentru că aici ne-am născut, crescut, aici am văzut lumina zilei și am învățat de la oamenii din jur, școala vieții. Un sat liniștit, un sat frumos, plin de viață, cu oameni gospodari, unii oameni cu nume, alții de rând, dar toți așa cum suntem formăm o comunitate de oameni, zicem noi de omenie.

Vechimea strămoșilor mei merge aproximativ la anul 1780, când se naște Ureni, ea a născut pe Ștefan în anul 1810, Ștefan a avut pe Ioan, născut în 1850, Ioan a avut pe Rafila, în anul 1882, iar Rafila l-a avut pe bunicul meu, Ioan Bodea în 1904. Bodea Ioan s-a căsătorit cu Todora Cioni și a avut-o pe Voichița în anul 1931, Voichița s-a căsătorit cu Ioan Bel și l-a avut pe Vasile în anul 1956. Când eram copil, aveam o mare amărăciune. Pe acea vreme la Vasile îi spuneau Vasalie și eu nu mă puteam împăca cu acest gând să-mi zică Vasalie, dar nu s-a întâmplat lucrul acesta pentru, care îi mulțumesc Domnului.

Aici au trăit strămoșii mei și străbunii oamenilor de azi, toți cei care alcătuim vatra satutului în anul de grație 2025, an care atestă că aici erau oameni acum 700 de ani. Aceștia au fost țărani, cei care au trudit din greu pe dealuri și costișe, pe puținul pământ arabil peste care mai mult au fost proprietari oameni străini de neamul nostru românesc. De fapt, după cum spun cronicile, Transilvania a fos parte a Daciei care a fost organizată de regele Burebista, apoi regele Decebal care pierde regatul Daciei, fiind cucerit de puternicul Impieriu Roman. Romanii nu au stat mult în Dacia, dar au venit popoare migratoare și populația simplă românească a avut de suferit. Pe la anul 900 am fost cuceriți de naționalitatea maghiară și satul nostru, ținutul nostru românesc, a fost sub această dominație până în anul 1918 când Dumnezeu a îngăduit ca românii să vină la vechea lor vatră românească.

Pe lângă acești năvălitori vremelnici peste oamenii satului nostru, au venit și necazuri naturale grele.  De când avem consemnări citim că în anii 1814 – 1817 a fost o mare foamete în care era să se mănânce om pe om. Povestea unchiul Simion Bodea, că oamenii mergeau cu căruța cu boi din Rohia, pe câmpie să găsească ceva de mâncare, cereale și când veneau acasă nu mai erau cunoscuți de familie. Boii slăbiți, murdari, negri de fum și oamenii la fel.

În 1853 o catrastofă s-a abătut peste satul Boiereni, Rohia și spre Poiana Porcului, greutăți mari au venit peste oameni. A trebuit să intervină jandarmii să facă ordine, deoarece era un dezastru mare și unele case se dărâmau din cauza apelor.

În ziua de 5 iulie 1879 o furtună cu gheață mare, mai mare ca nucile, a zdrobit toată recolta amestecându-le cu pământul. S-a pierdut orice speranță de a mai fi bucate de recoltat.

Mii de ani au trecut peste oamenii din satul Rohia și azi ne bucurăm de o liniște bună, în comparație cu ce au petrecut înaintașii noștri. Fiindcă, moșii și strămoșii noștri au trecu de aici și noi vom trece, de aceea este bine să lăsăm un bun nume, ca cei ce vor veni după noi să spună: „a fost un om bun”. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu pe noi, pe toți.

Dumnezeu sfântul să binecuvânteze satul Rohia și pe oamenii de omenie din sat!

Oameni din satul nostru Rohia

Eisemann Emanuel 1905 - ? din Tarutino

 

Eisemann Emanuel  s-a născut în ziua de 1 ianuarie 1905 Tarutino, ținutul Crimeia. Părinți se numeau August și Rosiua de confesiune baptistă, etnici germani și naționalitate română.

Face școala primară, liceul și Seminarul Teologic.

Este contingentul militar 1927 recrutat la Cetatea Albă, rămas la vatră cu gradul de sergent.

Fiind într-o familie baptistă, tatăl său fiind predicator baptist într-o zi a luat decizia de ași preda viața Domnului Isus și este botezat în ziua de 18 august 1929.

S-a căsătorit la Sibiu în ziua de 28 mai 1936 cu Lidia născută Hempert și Domnul le-a dat o fică.

Predicatorul Immanuel Eisemann a preluat Biserica Creștină Baptistă Germană Cogealac în 1937 și locuiește la: Cogealac, județul Constanța. În raionul de activitate erau 196 de membrii și 501 aparținătorii.

În anul 1941 a plecat în Germania alături de alți germani din Dobrogea.

Pe 27 ianuarie 1969, Hans Abele a vizitat comunitatea de la Cogealac. El a raportat că Immanuel Eisemann cerea confirmarea faptului că conducerea comunității i-a predat bunurile în 1941. Din punct de vedere legal, statul expropriase bunurile la mutarea lor din Cogealac. Astfel, orice revendicare ulterioară devenise nulă.

Surse:

Costin Mitu

Arhive

Husar Alexandru 1953 - 2025 din Suatu

 

Fratele Alexandru Husar s-a născut în ziua de 30 septembrie 1953 în Suatu, județul Cluj. Părinții se numeau Ioan și Ana.

A terminat școala generală din satul natal, unde a copilărit alături de frații lui.

S-a căsătorit cu Livia și Domnul le-a dat trei copii: Călin, Fania și Morica.

În anul 1993, auzind Cuvântul lui Dumnezeu, se hotărăște să-L urmeze și este botezat. Dând dovadă de credincioșie și pasiune spirituală, Biserica Creștină Baptisistă din Suatu l-a ordinat ca păstor și lucrător în zonă. A lucrat și în localitățile Uioara, Lunca Mureș, Silivaș,  Găbud, Tăureni, Miheș și Veseuș.

A fost ajutat în această lucrare de către Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste de Cluj, dar și de unele  biserici mai mari din Comunitate.

Lucrarea dumnealui a fost complexă, pe o întindere mai mare, dar a lucrat fără șovăire cu credincioșie. A fost un frate care l-a iubit pe Domnul Isus, a iubit oamenii păcătoși din juru lui, la care le-a vestit Evanghelia.

În ziua de 21 septembrie 2025 Domnul și-a chemat slujitorul său la odihna Sa veșnică.

Daniel 12:13 Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”

Surse:

Familia

Aurel Boșca

Vasile Tămaș

August Eisemann 1876 – 1956 din Hofnungsfeld zona Odesa

 

August Eisemann s-a născut în ziua de 5 martie 1876 la Hofnungsfeld, azi Nadejdivka, raionul Arciz, Odesa, pe Marea Neagră, în familia lui Friedrich și Katherina Eisemann. Părinții săi au fondat colonia germană Hoffhungstal în 1856. Această colonie avea propriile origini religioase Heimatbuch der Deutschen aus RuBland, Kalender 1856.

După terminarea școlii elementare, a urmat școala privată sub îndrumarea pastorului Henschke în Hoffhungstal, urmând programa Wemer Sarataer. Apoi a intrat în serviciul școlii elementare în coloniile germane din zona Odesa și Crimeea, unde locuiau baptiști și creștini separați.

A auzit Evanghelia, și-a deschis inima și a fost botezat pe 7 mai 1895 în Matzkuli-Odessa, de către C. Fiillbrandt Sr.

S-a  căsătorit în ziua de 31 decembrie 1900 cu Rosina Ruff, cu care a avut opt copii: patru băieți și 4 fete. Fiul cel mare, Jakob Eisemann, a devenit predicator al congregației Dchankoi din Crimeea.

August Eisemann a urmat cursuri biblice predate de C. Fiillbrandt Sen. și a intrat în slujirea parohială ca predicator pe 13 septembrie 1906, locuind în Tarutino, Basarabia. A fost numit funcționar de stare civilă la Chișinău pe 4 noiembrie 1908.

A fost ordinat ca pastor pe 22 noiembrie 1909 la Tarutino.

 În anul 1908 a fost construită la Tarutino o capelă pentru biserică. Eisemann a fost instruit pentru lucrare în cadrul cursurilor pentru lucrători și lideri, inițiate de August Liebig și Karl Ondra și continuate sub coordonarea lui Pritzkau.

A fost pastor. Dacă unul dintre membri săi lipsea de la o slujbă, îl întreba imediat și îl vizita. Era un maestru în consolare, mustrare și încurajare. În predicile sale, găsea întotdeauna cuvintele potrivite, fie la conferințe, întâlniri congregaționale, nunți, înmormântări sau celebrări. Putea conduce la înălțimi spirituale. Discursurile sale erau edificatoare, încurajatoare, instructive și relatau din bogatele experiențe ale vieții sale. Înainte de predică, conversa cu maestrul său și memora ideile principale ale predicii sale. O tăcere solemnă domnea în congregație. Astfel, putea vorbi liber și cu entuziasm despre Cuvânt.

Numeroasele botezuri din timpul său, mărturisesc binecuvântarea pe care au lăsat-o în urmă astfel de ore. El era sub porunca Domnului său, care a spus: „După mine, vorbește Hristos, eroul nostru!” O astfel de comandă cerea curaj și el și-a menținut calmul. El a proclamat fără griji mesajul lui Isus Hristos, fie printre învățați sau laici, fie că îl asculta o societate rafinată sau masele.

Această slujire nu era confortabilă. El vorbea cu cuvinte simple, dar cu autoritatea Duhului și a puterii. Din astfel de ore, ascultătorii săi se întorceau la viața lor de zi cu zi îmbogățiți interior.

Cea mai mare problemă a vremii era lipsa transportului. Erau forțați să călătorească cu căruțe de fermă sau cu sănii pe drumuri proaste. Pentru a ajunge în comunități îndepărtate, trebuia să fie plecat de acasă săptămâni întregi. Iată un episod dintr-una dintre călătoriile sale. „Am luat trenul spre Oravița. Orașul este departe de gară, iar membri locuiau în afara orașului, în direcția opusă. Am închiriat o trăsură care ne-a dus prin tot orașul.

Ori de câte ori trecea cineva, garda era înștiințată. „Scoateți puștile!”, striga santinela. Fratele Eisemann fusese confundat cu generalul inspector. „Dacă ar fi știut cine suntem, ar fi trimis jandarmii după noi. Dar, așa cum stăteau lucrurile, trebuiau să le aducă bravilor soldați ai lui Isus Hristos onoarea pe care o meritau.”

Casa lui era deschisă tuturor, unde erau primiți cu dragoste și distrați. O masă era pregătită rapid, chiar dacă nu era belșug în casă, lucru pe care oaspeții nu l-au observat. Soția sa, Rosina, a împlinit 75 de ani pe 17 martie 1956. A fost alături de soțul ei timp de 56 de ani și a împărtășit totul cu el. Domnul îi recunoscuse slujirea. Casa era mică, dar exista o atmosferă plină de viață și veselă, datorită celor opt copii. Cu vitejie, singura vacă îi ajuta să-i hrănească pe cei flămânzi.

Gospodina era o femeie pioasă și liniștită, care știa să profite la maximum de viață. Anii de greutăți nu o făcuseră amară sau zgârcită. Se comporta ca o mamă alături de soțul ei. „O soție virtuoasă este coroana soțului ei.”

La fondarea Asociației Baptiștilor Germani din România în 1919, A. Eisemann a fost ales președinte. A slujit cu prudență și zel până la strămutarea generală a tuturor germanilor în Germania în 1940. Odată cu aceasta, munca comunitară din Basarabia a încetat. Din toamna anului 1940 până în vara anului 1942, el și familia sa au trecut prin opt lagăre de strămutare. Pe 20 august 1942, s-a stabilit în Schoningen, Braunschweig. A continuat să slujească în parohie până în 1946 și a trăit retras de atunci încolo.

Pe 5 martie 1956, și-a sărbătorit cea de-a 80-a aniversare, apoi Domnul l-a chemat la Sine.

Surse:

Friedrich Georg Teulsch

Arhive

Credinciosul este cumpărat de Dumnezeu și trebuie să-L slăvească

 

1 Corinteni 6:19-20 Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?
20. Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
1 Corinteni 7:23 Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor.
La 2000 de ani de la încheierea scrierii Bibliei, care este Cuvântul scris al lui Dumnezeu prin oameni care au fost îndemnați și călăuziți de Duhul Sfânt, creștinii se îndepărtează tot mai mult de ea, de Cuvântul inspirat și își fac ei propriile lor reguli. Dumnezeu însă nu s-a schimbat și nu a schimbat planul Lui de mântuire. Mântuirea este doar prin sângele Domnului Isus, prin care Dumnezeu ne-a cumpărat să fim a-i Lui și noi să-L proslăvim.

Suntem noi conștienți ce ne cere Dumnezeu ca să fim mântuiți?

Prin creație toți oamenii sunt ai lui Dumnezeu,

Geneza 1:27-29 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.
28. Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”
29. Și Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră.
-Suntem făcuți de Dumnezeu și așezați în grădina Edenului ca să o întreținem.

-În grădină venea în răcoarea zilei și Dumnezeu se întâlnea cu omul, având părtășie.

-În grădină nu erau spini și buruieni, era o armonie perfectă.

Prin neascultare de Dumnezeu, omul a devenit rob al celui rău, păcatului și diavolului.

Romani 6:16 Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
-Omul ispitit de diavol a hotărâ să nu asculte de Dumnezeu, ci de cel rău și a atras blestemul asupra lui.

-Armonia și frumusețea din grădină s-au transformat în spini și sudoare a frunții.

-Izgonit din Eden, omul a fost obligat să lucreze un pământ blestemat, în care răul s-a înmulțit nespus, ajugându-se la crimă, răutate, pedepsite de Dumnezeu prin potop.

-Potrivit cu dreptatea lui Dumnezeu, omul era condamnat pentru totdeauna la moarte veșnică.

Prin jertfa Domnului, Dumnezeu ne-a cumpărat să fim ai Lui pentru eternitate.

1 Petru 1:18-19 căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.
-Dumnezeu în dreptatea Lui și în dragostea Sa, a găsit soluția prin care fiecare om să aleagă între moarte și viață, ca să nu mai dăm vina pe Adam.

-Dumnezeu nu a dat bani, aur sau materiale foarte scumpe din această lume.

-Dumnezeu l-a dat pe Domnul Isus ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre, ale tuturor.

-Prin sâmgele scump al Domnului orice om poate fi curățit de păcatele sale prin credință.

Prin Domnul Isus, Dumnezeu a plătit prețul dreptății Sale, ca noi să ieșim de sub blestemul care aducea moartea eternă pentru om.

-Acum nu mai suntem osândiți datorită lui Adam care a păcătuit.

-Acum noi suntem responsabili de viața noastră, dacă vrem să fim mântuiți.

-Acum fiecare om matur alege dacă vrea mânduirea lui Dumnezeu sau nu.

Desprinde-te de mersul oficial al lumii care zace în păcat și acceptă că ai fost cumpărat de Dumnezeu să fii al Lui și să-L slăvești pentru marea Sa dragoste și bunătate.

Cosma Miron 1959 – 2025 - meseriașul priceput al satului nostru Rohia, a plecat în veșnicie

 

Mă aplec cu durere să scriu aceste rânduri acum când domnul Miron ne-a părăsit. Acum când vom pleca la prăvălie sau în sat, nu îl vom întâlni pe acest om senin, blând, care aprecia oamenii și îi iubea, cu care puteai comunica tot timpul, nu era stresat s-au grăbit și răspundea la orice întrebare.

După noi a plecat cam repede, acum când să se bucure de aceasă nobilă parte a vieții, de a fi bunic care îți dă aripi când vezi pe cei mici care strigă: „bunicule”, dar Bunul Dumnezeu așa a hotărât să plece în veșnicie și să lase multă durere și suferință în familie, dar și între noi consătenii care îl mai sunam zicând: „domnu Miron mi-ar trebui aia sau am putea face aceea”? Domnia sa cu bucurie zicea: „om face cumva” și făcea, nu zicea că este ocupat sau nu are timp.

Era un bun credincios tăcut și zâmbitor. Odată mi-a spus: „măi cum să nu crezi în Dumnezeu când El m-a ocrotit în timpul vieții și ne ocrotește mereu”.

Mi-a spus cum mâna lui Dumnezeu l-a ocrotit pe când era în armată la construcția Canalului Dunărea - Marea Neagră.

„Eram pe o mare plasă de fier beton gros și sudam barele deolaltă. Plasa era pe malul de pământ care era foarte înalt și abrupt. Trece cineva pe mal și zice: ai grijă, să nu se surpe malul,  iar Miron îi răspunde: Cum să se surpe? Omul a plecat, dar prin ființa lui Miron a trecut un fior și uitându-se la mal că era înalt și abrupt, s-a gândit: măi, se poate și a căutat să părăsească locul și când s-a îndepărtat, malul s-a surpat. Și a zis Doamne îți mulțumesc!”

Am fost prieteni apropiați și mi-a făcut multe lucruri și când vedea că sunt sceptic zicea cu zâmbetul pe buze: „eu garantez” și tot ce a garantat a ieșit bine. Cetrala termică el mi-a   făcut-o, am fost destul de îndoit dacă va fi suficientă să încălzească casa. Dar zice: dacă vrei să ți-o zidesc eu este garantată 100% și în adevăr a fost o lucrare de bună calitate care ține de mulți ani.

Nu ne vom mai întâlni aici pe pământ împreună, dar multe lucruri ce le-a făcut pe la noi oamenii din sat, dar nu numai, ne va aduce aminte că a fost un om bun, meseriaș de excepție și iscusit în multe lucruri, care le făcea cu drag și iubire.

Dorim din suflet ca Bunul Dumnezeu să bineuvânteze pe soția dumnealui Marcela, pe cele două fiice, Anca și Mirela și nepoții care nu-l vor avea pe bunicul să se joace și să se bucure împreună.

Daniel 12:13, VDCC Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”

Dărău Ioan 1903 - 1983 din Tisa

 

Fratele Ioan Dărău s-a năcut în ziua de 24 septembrie 1903 în localitatea Tisa, județul Arad. Părinții se numeau Gheorghie și Carolina, de credință greco-ortodocși și etnie română.

Face clasele primare și două clase de seminar.

Este contigentul militar 1925, este încorporat la Arad, Regimentul 1 Artilerie Regele Carol I și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Auzind Cuvântul Domnului se hotărăște să-l primească în inimă, fiind botezat în anul 1923 de fratele predicator Vasile Vanciu.

În ziua de 6 ianuarie 1929 este ordinat ca predicator în Biserica Creștină Baptistă din Aciuța, pentru Comunitatea Buteni. Comisia de ordinare a fost compusă din frații predicatori: Vasile Vanci, Bălc Ioan și Budea I. și Farcaș Ioan.  

În ziua de 23 mai 1932 se căsătorește în localitatea Zimbru județul Arad, cu Floare și au un copil, Emilian, născut în ziua de 11 octombria 1935.

Fratele Ioan Dărău a condus și lucrarea tineretului baptist. A slujit cu credincioșie și devotament în Comitetul Comunității din Arad.

În anul 1945 îl găsim activ la datorie în lucrarea Domnului, slujind cu bucurie. În anul 1947 predică la un botez ținut în râul Criș.

În luna octombrie 1983 a plecat acasă la Domnul.

Colţea Gavril 1919 – 1979 din Josani

 

Fratele Colţea Gavril s-a născut în ziua de 4 ianuarie 1919 în localitatea Josani, județul Bihor. Fiul lui Dumitru și Ana, plugari, de etnie română.

Domnul îi vorbește și își dă inima Lui, fiind botezat în ziua de 21 iulie 1936 în localitatea Gătaia, județul Timiș, de către fratele predicator Pașcu Atanasie.

A fost anul III la Seminarul Teologic Baptist din Bucureși în promoția 1939/1940. În acest an Seminarul se închide până în anul 1946.

Este recrutat în ziua de 9 mai 1941 la Grăniceri și rămâne la vatră în 1943.

În ziua de 22 februarie 1942 este ordinat pentru Biserica Creștină Baptistă din Josani, județul Bihor, ca predicator. Comisia de ordinare a fost compusă din frații predicatori: Nicolae Covaci, Mihai Vicaș și Ionescu Teodor.

În anul 1945 obține Cetificat de Absolvire a cursului secundar teoretic inferior, clasa a IV-a de la Liceul de băieți din Sighet, județul Maramureș.

Comunitatea Bisericească Baptistă Română din Oradea, str. Simion Bărnuțiu nr. 35, certifică în ziua de 27 februarie 1946 pe fratele Colţea Gavril din localitatea Josani, județul Bihor, ca angajat al Comunității ca predicator misionar pe raza Comunității.

În ziua de 2 ianuarie 1947 se căsătorește la Valcăul de Jos, județul Sălaj, cu Victoria și Domnul le-a dat doi copii: Viorel, născut în anul 1948 și Lucian, născut în anul 1949.

A fost activ în bisericile din: Marca, Cosniciu de jos, Pericei, Șumal, Biserica nr. 4 „Sion” din Oradea, desprinsă din Biserica Creștină Baptistă nr. 2.

A plecat la Domnul în anul 1979 după o lucrare în slujba Lui.

Efimii Gavaziuc 1900 - ? din Lincouți

 

Fratele Efimii Gavaziuc s-a născut în ziua de 24 decembrie 1900 în localitatea Lincouți, județul Hotin. Părinții se numeau Gheorghi și Achlina, de confesiune baptistă și etnie ucrainiană, naționalitate română.

Face trei clase primare.

Este contigentul militar 1922 la Regimentul 16 Infanterie și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 4 februarie 1924 se căsătorește cu Irina, născută în ziua de 22 aprilie 1896 și Domnul i-a binecuvântat cu 5 copii, 3 băieți și 2 fete.

În anul 1927 aude Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu și îl primește cu bucurie, fiind botezat.

În anul 1934 este ordinat ca predicator la cinci biserici baptiste din județul Bălți. A locuit în localitatea Zazuleni-noi, oficiul Pârlița, județul Bălți.

Despre persecuțiile îndurate de fratele Efimii Gavaziuc și unii din credincioșii baptisti din satul Zazuleni-noi, scrie  istoricul Viorel Achim în cartea domniei sale „Politica Regimului Antonescu față de Cultele Neoprotestante”.

„În satul Zazulenii-Noi, comuna Coșeni, județul Bălți, predicatorul Efimii Gavaziuc a fost scos de la moarte de către învățătoarea satului, altfel era împușcat de șeful de post Bulete, pe motivul că de ce este baptist. Acest șef,  împreună cu subofițerul Dumitrescu, a bătut pe șapte credincioși din același sat, până la sânge, cu ciomegele. De trei ori au fost bătuți: pe data de 31 august 1941, la 13 Ianuarie a.c. și la 17 Ianuarie a.c.; așa de crunt și de neomenește au fost bătuți, încât asta se poate vedea din certificate medicale eliberate de medicul de la circa 8, Cornești, jududețul Bălți, care certificate, împreună cu cererea, s-au înaintat Parchetului Bălți, pe data de 23 Ianuarie a.c., însă până în prezent nu s-a luat nicio măsură contra jandarmilor, ba mai mult; când erau arestați credincioșii din sus numitul sat, erau și trei credincioase. Subofițerul Dumitrescu a propus ca ele să se culce cu el, îndeosebi a forțat pe tânăra Efrosina Gavaziuc, de 19 ani, însă ea s-a luptat cu dânsul și văzând că nu-i poate face nimic, a chemat doi jandarmi s-o ție, iar el îi turna vin pe gură ca s-o îmbete și totuși să se culce cu el. Văzând că nu reușește, a început să le bată fără milă.

Noaptea târziu au fost cu toții, în număr de șapte, scoși la marginea satului, ca să fie împușcați. Văzând că ei sunt hotărâți să moară pentru credința în Christos, i-au dus din nou la post și punându-i jos, îi călcă fără milă cu picioarele, lovindu-i cu ciomagul unde nimereau”.