Baptiștii și leprozeria din Tichilești, 84 de ani de la inițierea evanghelizării

Dumnezeu a chemat poporul baptist în ființă, pentru a-i face voi Lui cea bună, plăcută și desăvârșită. Parte din voia Lui este misiunea, evanghelizarea, ajutorarea celor în nevoie și altele. Baptiștii s-au străduit să aplice cât mai bine voia lui Dumnezeu și au pus-o  în practică încă de  la înființare.

În anul 1900 ia ființă prima revistă de limbă română, cu numele „Adevărul”, la Arad și în primul număr din ianuarie, scrie un articol intitulat: „Dragoste de săraci”, scris se pare de fr. Vasile Berbecar.[1] Acest articol este o pledoarie pentru ajutorarea săracilor, este un îndemn pentru a veni în ajutorul celor în nevoie. Pledoaria fratelui este bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, care ne poruncește să avem în atenția noastră, săracii.

În anul 1919, când s-a încercat ținerea primului Congres, un  referat  era: „Prosperarea misiunii în trecut, prezent și viitor”, semnatar I. Țirban.  Alt referat ținut de R. Tașcă, era despre: „Școala de misiune și folosul ei”, iar   altul: „Văduvele, orfanii, săracii și bătrânii”, de Vârsândan.

Frarul Creștin nr. 22 din 1934, anunță că în numărul viitor va fi o surpriză pentru cititorii revistei. Surpriza din Farul Creștin nr 23, era unul în adevăr frumos. Este vorba de programul surorilor baptiste, prezentat pe 6 decembrie 1934.

Acest program s-a demarat în trei direcții:

1.      Între țiganii din România, care sunt peste un milion.

2.      În Iugoslavia și Balcani.

3.      Între leproșii din România.

Același număr al Farului Creștin, la pagina a doua, are un articol care explică ce misiune  vor să facă surorile printre leproșii din Tichilești.

Titlul articolului: „Misiunea între leproșii din România”

Surorile noastre vreau să deschidă o nouă şi foarte impor­tantă misiune între leproşi. După informaţiile pe cari le avem, există în Tichileşti, jud. Tulcea, o leprozerie cu o sută de leproşi: 60 de bărbaţi şi 40 de femei. Aceste persoane sunt într-o stare cu to­tul de plâns. Unii stau pe pat, al­ţii umblă. Unii sunt fără nas, fă­ră degete, cu răni pe faţă, pe corp,               chinuindu-se în cele mai mari dureri. Ei ştiu că merg sigur spre moarte, dar nu este cine să le spună despre dragostea lui Isus. Suntem informaţi că au lipsă de haine, de ciorapi, de ştergare şi de cămăşi de noapte. Sunt rugate surorile, ca să trimită surorii Miss Hester, Bucureşti, str. Berzei 29, astfel de haine şi de acolo se vor trimite leproşilor. Deocamdată atât. Mai târziu vom încerca să fa­cem mai mult pentru aceste su­flete, pentru cari a murit  Isus. Orice daruri cari se vor trimite pentru leproşi, să ajungă la Bu­cureşti, înainte de 20 Dec.

În revista „Luminătorul” din aprilie 1935, scrie despre misiunea surorilor la Tichilești, în ziua de 23 decembrie 1934. Articolul spune că pe lângă darurile de Crăciun, îmbrăcăminte, bani colectați din țară,  sora Earl Hester a dus 62 de Biblii.

În revista școalelor  duminecale „Călăuza”, din martie 1936, citim cum s-a început lucrarea de evanghelizare între leproși. Misiunea a început în vara anului 1935, prin fr. Gheorghe Madan, păstorul Bisericii Baptiste din Tulcea și Teodor Cenușă, student la Seminarul Teologic Baptist din București.

La chemarea directorului Seminarului de atunci, fr. Dr. Lucașa Sezonov, a cerut absolvenților să răspundă care dintre ei este gata să meargă să lucreze voluntar între leproșii de la Tichilești. Fr. Teodor Cenușă, cu riscul de a-și pierde sănătatea, a acceptat chemarea.

Prima vizită a fost făcută în 2 iulie 1935, iar a doua a fost între 16 – 26 iulie 1935.

În anul 1937, au fost botezate primele 15 suflete, în 1938 au fost botezate alte 15 suflete și așa crescând au ajuns la 70 de suflete, care au mărturisit pe Domnul Isus în apa botezului.

În anul 1938, bolnavii au început să-și construiască o casă de rugăciune.

Fratele  Danoiu Vasile, care era bolnav de lepră și a fost ordinat ca diacon în anul 1938, scrie o scrisoare către redacția revistei „Farul Creștin”, scrisoarea o poți citi AICI. 

Despre dedicarea fratelui Teodor, despre curajul dânsului, Alexa Popovici scrie în istorie un fapt concret și adevărat:

„Cel care a riscat mai mult însă a fost Teodor Cenuşă, mai ales la săvârșirea actului de botez.

Pentru îndeplinirea acestui act, biserica din Tulcea i-a confecţionat o haină de

botez specială, din material fiert în ulei, despre care ei credeau că nu absoarbe

apa, şi haina era complet închisă. Însă, când Teodor Cenuşă a intrat în apă, în

baptisteriu, a observat că apa a pătruns prin haină, astfel încât până la terminarea

botezului candidaţilor, când a ieşit din baptisteriu, haina îi era plină de apă.

Mult timp a existat printre credincioşi teama, că Cenuşă se va îmbolnăvi de lepră.

Dar Dumnezeu l-a ferit de un asemenea pericol.”

Biserica Baptistă din Tichilești nu a fost închisă pe vremea persecuțiilor religioase de dinainte de 1944, nici chiar când Cultul Creștin Baptist a fost scos în afara legii, pe vremea Mareșalului Antonescu.

În timpul regimului comunist biserica a funcționat.

Mulțumim Domnului pentru curajul acestor frați și surori care s-au implicat în această lucrare plină de riscuri.
AICI mai sunt informații despre leproșii din Tichilești.

---

[1] Articolul este semnat cu inițiala „B”. revista era condusă de Gheorghe Șimonca și George Crișan, dar poate fi Mihai Brumar sau Vasile Berbecar. Am ales Vasile Berbecar.

Biserica Baptistă din leprozeria Tichilești, 1940

Danoiu Vasile (leprosul) din Tichilești

Conjunctura, necazul, boala sau alte evenimente plăcute sau neplăcute, nu sunt motive să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu. Frumusețea lui Dumnezeu stă în aprecierea diferită față de noi, a valorilor. Dumnezeu primește la sânul Lui un om, care în această lume era plin de bube și respinge pe un om îmbrăcat strălucitor. De ce? Pentru că unul s-a pocăit și altul, nu.

Fr. Danoiu Vasile, știm că și-a încetat activitatea pe acest pământ în anul 1973, dar nu avem alte date despre dumnealui. A fost bolnav de lepră și locuia la Tichilești. Aici aude Cuvântul Domnului predicat de frații: Gheorghe Madan, Teodor Cenușă, Maxim Oniscenco din Ismail și Bolșacov din Isaccea. Nu se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu pentru boala lui, ci primește Cuvântul în inimă și este botezat. Nu știm anul când s-a botezat, știm doar că în anul 1938 este activ prin ce scrie.

Știm că în anul 1937 s-a oficiat primul botez în leprozeria din Tichilești.

Fratele  Danoiu Vasile în anul 1938, scrie o scrisoare către redacția revistei „Farul Creștin”,  prin care își exprimă mulțumirea față de Dumnezeu și Cuvântul său și față de baptiștii care îi vizitează. Iată ce scrie în revistă:

„SCRISOARE DE LA FRAŢII LEPROŞI.

Fraţii leproşi ne scris următoarele:

„Mul­ţumiri fie Domnului Isus că lucrul Său merge bine între noi, leproşii. Ne vizi­tează fraţii din când în când. Mai ales fratele Petre Stamate din Satul Nou, a stat opt zile între noi. Ne-a învăţat no­tele, pentru cântece în cor şi trei din Cântările Sionului. A făcut evanghelizări, dimineaţa şi seara, întotdeauna aproape până la orele unu noaptea. Domnul ad­ministrator i-a dat o cameră din clădirile stalului şi e foarte bucuros de vizita fraţilor. Tot în aceste zile, a venit la noi şi fratele Teodor Cenuşă din Tulcea. Au avut o marc bucurie, când s-au întâlnit amândoi. Fratele Cenuşă ne-a împărţit Cina Domnului. Am luat cu toţii parte la Masa Domnului.” Vasile Dănoiu”

Sub caldele raze de soare ale duminicii din 18 noiembrie 1973, s-a oficiat slujba de înmormântare a rămăşiţelor pământești ale celui care a fost VASILE DANOIU, diaconul Bise­ricii Creştine Baptiste din Tichileşti, jud. Tul­cea, care după o grea şi îndelungată suferinţă a încetat din viaţă la data de 14 noiem­brie 1973.

Serviciul de înmormântare a fost condus de fr. Dinu Ioan, pastorul Bisericii Baptiste din Tulcea şi Tichileşti, ajutat de fr. Cenuşe Teodor, care a fost primul păstor al Bisericii Baptiste din Tichileşti, iar din partea Comunităţii Baptiste Bucureşti, a luat parte fr. Bolea Ioan, secretar, care a adus un omagiu cald celui trecut în veşnicie, precum şi cuvinte de mângâiere şi îmbărbătare în nu­mele Domnului Isus, pentru cei prezenţi. A mai luat cuvântul fr. Cristodoru Nicolae, din partea Bisericii din Tulcea şi fr. Pleşoianu Petre, din partea Bisericii Baptiste din Galaţi.

Datorită vieţii predate pe deplin în mâna Domnului Isus, fr. Dănoiu a fost înzestrat cu calităţi deosebite, în raport cu majoritatea se­menilor săi.

Fr. Dănoiu se bucură acum în sfera cerească, în locul pregătit de către Mântuitorul nostru, Isus Hristos.

Surse:

Alexa Popovici

Boldea Ioan

Stoica Daniel

Călăuza

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Teodor Cenușă 1909-1981

Fratele Teodor Cenușă  s-a născut în anul 1909, localitatea Furmanca județul Ismail, fiind fiul lui Luchian și Mărioara Cenușă. Teodor este al doilea copil din cei șapte.

Urmează cele 4 clase primare, unde învață să citească și să scrie.

La vârsta de 17 ani, în 1926, după ce a cercetat Noul Testament și a ajuns la credința în Domnul Isus ca Mântuitor personal, a primit botezul nou-testamental.

În  tinerețe, fratele Teodor a trăit în orașul Tulcea. Frații din Biserica Baptistă Tulcea, l-au propus să urmeze cursurile Seminarului Teologic Baptist din București, pe care l-a început în anul 1933 și l-a terminat în 1937.

În 15 august 1928, este ordinat ca păstor pentru Bisericile Baptiste din Tulcea și Tichilești. Fratele predica în limba română, dar și în cea rusă.

În anul 1937, după absolvirea Seminarului, fr. Teodor se căsătorește cu sora Catincea, născută Neiconi, absolventă a Școlii Misionare de Fete de pe lângă Seminarul Teologic Baptist din București.

La chemarea directorului Seminarului de atunci, fr. Dr. Lucașa Sezonov, care a cerut absolvenților să răspundă care dintre ei este gata să meargă să lucreze voluntar între leproșii de la Tichilești. Fr. Teodor, cu riscul de a-și pierde sănătatea, a acceptat chemarea.

În anul 1945, după terminarea războiului, se mută în localitatea Hațeg  lucrează ca păstor în Bisericile Baptiste din Valea Hațegului.

Fratele Teodor Cenușă, a fost ales ca îndrumător al „Școalelor Duminecale” din Bisericile Baptiste .

A fost ales ca secretar al Comunității Baptiste de Hunedoara și apoi a fost ales vicepreședinte al Comunității Baptiste de Brașov.

A făcut mai mulți ani parte din Comitetul de conducere al Uniunii Baptiste din România.

În anul 1972, fratele Teodor Cenușă  iese la pensie, dar  continuă să lucreze  cu Evanghelia în unele Biserici Baptiste și în cercurile vacante din zonă.

Despre dedicarea fratelui Teodor, despre curajul dânsului, Alexa Popovici scrie în istorie un fapt concret și adevărat:

„Cel care a riscat mai mult însă a fost Teodor Cenuşă, mai ales la săvârșirea actului de botez.

Pentru îndeplinirea acestui act, biserica din Tulcea i-a confecţionat o haină de

botez specială, din material fiert în ulei, despre care ei credeau că nu absoarbe

apa, şi haina era complet închisă. Însă când Teodor Cenuşă a intrat în apă, în

baptisteriu, a observat că apa a pătruns prin haină, astfel încât până la terminarea

botezului candidaţilor, când a ieşit din baptisteriu, haina îi era plină de apă.

Mult timp a existat printre credincioşi teama că Cenuşă se va îmbolnăvi de lepră.

Dar Dumnezeu l-a ferit de un asemenea pericol.”

Datorită curajului dumnealui, noi azi, avem articolul publicat AICI care arăta cruzimea arătată de bolșevici când au ocupat Basarabia.

În anul 1981, la vârsta 72 de ani, Domnul își cheamă slujitorul acasă ca să se bucure veșnic cu Domnul său și căruia i-a fost credincios.

Serviciul de înmormântare s-a ținut în orașul Hațeg și a fost condus de fr. Mara Cornel, președintele Uniunii, ajutat de fr. Dugulescu Petru, păstorul Bisericii Baptiste din Hațeg. Au mai luat parte la serviciul de înmormântare, următorii frați păstori: Ilie Mârza, Artenie Zdrânc, Mircu Cocar, Simion Cure, Ieremia Găvăgină, Aurel Lazăr, Ioan Dinu, Marcu Nechifor și Beniamin Poplăcean.

A cântat fanfara din Hațeg și corurile reunite din Hațeg și Deva.

A participat un numeros public, care a dorit să-l conducă pe ultimul drum.

21. Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’
(Matei 25:21, VDCC)

Surse:

Îndrumătorul Creștin Baptist

Cornel Mara

Alexa Popovici

Marius Silveșan

Truța Petru 1910 – 1987 din Curtici

 

S-a născut în 15 iunie 1910 în localitatea Curtici, județul Arad. Părinții se numeau Gheorghe și Floare, de confesiune baptistă si naționalitate română. Din cauza că părinții erau baptiști, a avut mult de suferit, dar Domnul l-a ajutat să meargă înainte, să studieze și să fie foarte activ în lucrarea Domnului.

În anul 1934 a fost licențiat la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București. După terminarea Academiei se implică activ în Asociația Studenților Baptiști din România. În data de 28-29 septembrie 1935 a organizat și a condus al VIII-lea congres al ASB din România.

În anul 1937 pleacă în America, unde se căsătorește în 23 mai, cu sora Earl Hester, iar in 15 septembrie, același an, este ordinat ca pastor la First Baptist Church din Holdenville, Oklahoma.

În anul 1939 se reîntoarce în ţară cu sora Earl și activează ca profesori la Seminar, respectiv la Școala de fete. Între anii 1939-1940 fratele Truța este directorul Seminarului. În paralel cu slujirea de profesor, fratele Truța a fost și pastor al Bisericii Baptiste din București, alături de fratele Constantin Adorian.

În anul 1941 emigrează din țară și își continuă studiile teologice în America, după cum urmează: Studiile de licenţă la „Southern Baptist Theological Seminary” (1944); studiile de masterat la „Chicago University” și Doctoratul în Filosofie.

După stabilirea fratelui Truța în America, ajunge profesor la Northern Baptist Theological Seminary, între anii 1956-1967, iar din anul 1967 este profesor de sociologie la Wheaton College.

La începutul anului 1968 Dr. Truţa a înfiinţat Societatea Misionară Română, el fiind preşedinte, iar Alexa şi Pitt Popovici, membri în comitetul organizaţiei. Pentru programele la radio, fiecare dintre ei, să contribuie cu predici.

3 martie 1987 Domnul își cheamă slujitorul său acasă.

A fost un bun vestitor al Evangheliei și a avut o inimă de a ajuta poporul român care a fost subjugat de comuniști.

Earl Hester Truţa 1902-1993

Una dintre femeile de frunte care au slujit în România, a fost sora Earl Hester Truța. S-a născut pe 16 mai 1902 în localitatea Canadian din Oklahoma, USA, în familia lui Simon și Alice Hester. Fiindcă avea pe inimă lucrarea de slujire, încă de tânără se înscrie, împreună cu surorile sale la „The Southern Baptist Theological Seminary”, pentru a deveni misionară. După terminarea cursurilor în 16 iulie 1929, vine ca misionară în România.

Principala slujire a surorii Earl a fost aceea de a fi profesoară și directoare a Școlii de fete din București, care și-a început existenţa în primăvara anului 1930. Sora s-a acomodat destul de ușor, învăţând foarte repede limba româna. Un lucru care trebuie menţionat este faptul că în 23 mai 1937 se căsătorește cu fratele Petru Truţa, care la rândul său era un slujitor devotat. Actul cununiei lor a avut loc în America, datorită faptului că fratele Truţa era student acolo în acea vreme. Reîntorcându-se amândoi în ţară, sora Earl a fost în continuare directoarea Școlii de fete, iar fratele a fost directorul Seminarului Teologic Baptist din București.

Printre surorile cu care a colaborat sora Earl, amintim pe următoarele: Emma Gill, Ruth Hurley, Păuna Indreica și Margareta Iacob.

Implicarea surorii Earl, nu s-a limitat doar la a fi directoarea Școlii de fete din București, ci a luat parte la orice lucrare cu surorile. Printre acestea, amintim că a fost membră, făcând parte și din conducerea Uniunii femeilor baptiste din România. De asemenea, între cei 25 de delegaţi ai Uniunii Baptiste din România, la Congresul Alianţei Baptiste de la Berlin, în anul 1934, apare și numele surorii Earl Hester. Amintim slujirea surorii la leprozeria din Tichilești, pentru care, între anii 1937-1938, a ocupat funcţia de casier.

În nenumărate rânduri, revistele din acele vremuri, amintesc de faptul că sora Earl, era prezentă la întâlniri cu surorile și avea mesaje din Biblie, încurajând surorile. Printre alte slujiri pe care sora Earl le-a avut, s-a numărat și aceea de a scrie și a traduce cărţi. Printre cele pe care le-a scris le amintim pe următoarele: „Femeia în slujba regească” (1934), „Femeile Noului Testament” (1935), „Femeile Vechiului Testament” (1938), „Florile primăverii” (1940).

După o lungă perioadă de slujire în mai multe țări și continente, sora Earl Truța a fost chemată acasă, pe 4 octombrie 1993, serviciul de înmormântare având loc în orașul Hollywood, Florida, USA.

Surse:

Daniel Stoica

Emanuel Jurcoi

Pitt Popovici

Vasile Bel

Vădan Vasile - 1934 – 2022 din Gârbău

 

Articol de:

Pastor: Ioan Bunaciu

Pastor: Sorin Bădrăgan

     

S-a născut în anul 1934 în comuna Gârbău, județul Cluj. La vârsta de 6 ani a rămas orfan, tatăl său căzând pe frontul de răsărit. Gârbău, în timpul războiului, a aparținut Ungariei și tatăl său a murit pe front, împotriva rușilor, făcând  parte din armata ungară. Deci, din fragedă copilărie s-a izbit de necazurile vieții pământești. Gârbău este o comună românească, aproape de Cluj. Aici s-a întors la Domnul, în 1887, Pop Nicolae.

E interesant că prin satele românești: Gârbău, Dretea, Bedeciu, primul român care a predicat Evanghelia a fost Ion Țirban, din județul Bihor. După el au venit și alți misionari români din Bihor: Gh. Florian, Mihai Vicaș și chiar pastorul Bisericii Baptiste din Budapesta, Reinhald Schifeler. În urma acestor vizite, mai mulți săteni s-au întors la Domnul, printre care, cel mai important, a fost Pop Nicolae. Cu acest grup de credincioși s-a înființat Biserica din Gârbău în 1899 și printre cei botezați în 1898 îl găsim și pe Vădan Ioan, probabil bunicul lui Vasile Vădan.

Vasile Vădan a făcut Școala Elementară de 4 clase în Gârbău, în limba maghiară, apoi în 1944 a urmat celelalte 3 clase în limba română. Deci așa, copilul Vădan Vasile a avut o solidă cunoaștere a două limbi: maghiară și română. După absolvirea Școlii Elementare, s-a calificat ca tâmplar în orașul Cluj, dar a făcut și Liceul Particular. Între 1955-1959 a urmat Seminarul Teologic Baptist din București, iar între 1978-1982 a frecventat și Institutul Teologic Protestant din Cluj, obținând diploma de licențiat în teologie. Deci, copilul orfan de la vârsta de 6 ani a avut parte, prin grija providențială a lui Dumnezeu, de o solidă educație și carieră în teologie. S-a botezat în credința baptistă, care era și credința părinților săi, în 14 iunie 1953, botezul fiind oficiat de fratele I. R. Socaciu în Biserica Baptistă din Cluj Mănăștur. Absolvind Seminarul Baptist din București, a fost angajat ca pastor în cercul bisericilor Simeria și ordinat ca pastor chiar în 20 septembrie 1962.

În lucrarea Domnului îl pot caracteriza, chiar de la început, că era foarte harnic. I-am fost profesor chiar din 1955, până a terminat Seminarul și ne-a fost de mare folos la lucrările de reparație ale mobilierului. În vacanțele celor 4 ani de Seminar, a misionat în Biserica Brăila. Aici a fost așteptat de administratorul bisericii, fratele Sasu, care spunea că seminaristului Vădan i-a făcut o primire bună, spunându-i: ,,Să știi că viața ta este în mâna mea: Faci ce-ți spun eu!” Seminaristul însă, i-a răspuns: ,,Eu ascult de Domnul!”.

S-a implicat intens în lucrarea bisericii, în diverse activități și tineretul bisericii s-a înviorat. Când a venit împuternicitul cultelor și a văzut că biserica e plină de ascultători, l-a avertizat că la Brăila nu-l aprobă în lucrare. De aici a plecat la Tichilești, la frații leproși. Medicul i-a dat voie să stea cu ei. A ținut cu ei câteva zile de îmbărbătare din Cuvântul Domnului, a plâns și s-a rugat cu ei. De aici a plecat la Galați, unde iarăși a ținut studii biblice, iar pe tineri i-a învățat să cânte. În alte vacanțe, vorbește de misiunea care a făcut minuni pe Valea Teleajanului, la Vălenii de Munte, unde a fost primit bine de familia Cornișel, de la Drajna, unde a lucrat împreună cu fratele Păiș Dumitru, pe care îl descrie ca un lucrător destoinic. A misionat la Sterchiajd; vara mergea cu tinerii la muncile câmpului. A ajuns și pe la Toplița în practică, unde întâlnește 2 tineri foarte serioși. Ajunge să misioneze și în Bicaz.

Așa cum am spus, după terminarea Seminarului în 1959, a fost ales pastor în Simeria. Aici l-a aștepta o lucrare mare și grea, care a rămas cununa păstoritului lui. Era cam în anul 1959, în punctul maxim al construirii socialismului în România. Teoreticienii marxismului erau bazați pe principiul că, în socialism, lupta de clasă ia forme noi și tot mai sofisticate. S-a ajuns ca să colectivizeze agricultura. Gospodarii buni și harnici de la țară, numiți ,,chiaburi”, începând cu 1959, au fost strămutați din Banat, regiunea cea mai bogată a țării, în Câmpina Bărăgan, teritoriul cel mai sărac din țară.

În 1959, s-a pornit lupta cea mai dură împotriva Bisericii Creștine care funcționa legal în cele 15 culte religioase recunoscute de puterea comunistă pe baza statutelor și mărturisirilor de credință ale fiecărui Cult. În această perioadă, au fost arestați cei mai mari teologi ai bisericii: Dumitru Stăniloaie, Teodor Popescu, Ilarion Telei, Prof. Soleriu. De la noi au fost arestați 3 tineri din Biserica Baptistă Maghiară din Sălaj și condamnați la 6 luni de închisoare, pentru că au predicat în Biserica Baptistă în care ei nu erau membri.

Bâlc Petru din Biserica Baptistă Sfânta Treime din Valaori a făcut 2 ani temniță, pentru că a căsătorit în Biserica Baptistă din Bicaz o pereche de tineri, el fiind pastor pensionat. În contextul acesta, a căzut în plasă și fratele Vădan, pastor din Simeria. Fiind tânăr și activ în lucrare, fiind și bun cântăreț (în tinerețe a cântat în fanfara bisericii Gârbăului), fiind și bun tâmplar, a lăsat urme activității lui pastorale și în aspectul spiritual al studiului Scripturilor și în aspectul material. Ochiul lui de meseriaș tâmplar observa ce îmbunătățiri să facă sălilor bisericilor și îndeosebi în Biserica din Simeria, care era o biserică veche, cu local propriu și multe încăperi (aici funcționase un orfelinat, până la desființarea Cultului Creștin Baptist în 1942).

Tot în această perioadă s-a implicat și în Biserica din Hunedoara, unde s-au mutat mulți baptiști care s-au angajat în industria siderurgică. Erau baptiști români, maghiari și nemți. Vădan i-a putut păstori foarte bine pe români și pe maghiari, pentru că vorbea cursiv cele două limbi. Autoritățile le-au aprobat să cumpere în oraș o casă mare, pe care au transformat-o într-o frumoasă capelă. Vădan, cu mâna sa de meseriaș, a fost foarte util în aranjarea sălii de închinare. A mobilizat frățietatea din Hunedoara și cu ajutorul lor, au dărâmat zidurile interioare și au amenajat o frumoasă capelă. A venit împuternicitul Cultelor, Jurcini Petru, și, când a văzut ce au făcut baptiștii fără aprobarea lui, i-a spus lui Vădan: ,,Ce-ai făcut, Vădane? Pușcăria te așteaptă!”.

Într-adevăr, în urma acestor lucrări, s-a început prin 1972 un proces împotriva lui. În timpul acela, conform statutului de funcționare al Cultelor, pastorul era și  gestionarul bisericii și orice pastor, ca să facă față cheltuielilor de întreținere ale bisericii, colecta și sume de care avea nevoie în funcționarea bisericii. Pe aceste sume nu le înregistra, pentru că nu putea acoperi acele cheltuieli cu acte legale și deci, toți pastorii, la un control amănunțit al gestiunii, erau vinovați pentru că nu puteau acoperi cheltuielile cu acte legale. Vădan făcuse în Biserica din Simeria niște reparații la mobilierul bisericii pentru acoperirea cheltuielilor cu procurarea materialelor, care nu se găseau în comerțul liber, ci numai în întreprinderi. El a colectat sume de la credincioși, pe care nu le-a înregistrat în registrul de casă al bisericii. În biserică a avut vreo trei bătrâni sclerozați, care l-au pârât la Miliție că a încasat bani pe care nu i-a înregistrat, și s-a pornit procesul pe care, iată cum ni-l descrie el:

,,Am stat în arest 270 de zile, din octombrie 1972 până în iulie 1973. Dosarul meu de la poliție era tot mai gros, plin de reclamațiile celor care îmi urmăreau activitatea din biserică și din afara ei. Când veneau misionari străini, eram chemat la împuternicitul de Cluj. Acolo era și o persoană străină, care asista la discuții și la amenințări. Eram interogat când mergeam în alte localități sau organizam botezuri. Mă acuzau că nu respectam toate dispozițiile împuternicitului Cultelor.

Într-o zi m-au invitat în scris să mă prezint la Poliția Județeană Deva, seara la ora 19.00. Am fost invitat de căpitanul Tuslea în biroul lui, unde mi-a spus: ,,Știi că o să rămâi la noi?” ,,Nu”, am răspuns eu ,,Îți spun eu”, mi-a răspuns el. Și, în loc să fiu lăsat să plec acasă, m-au băgat în celula nr. 4, unde am fost anchetat 90 de zile, în stare de arest. Am fost judecat la Judecătoria Deva și apoi la Tribunalul Hunedoara am fost condamnat la doi ani. Am făcut recurs la Județ și am primit în urma lui doar 9 luni. Au fost 9 luni de chinuri și de suferințe. Ne puneau să lucrăm în ploaie și zăpadă, cu hainele ude pe noi. Anchetele erau foarte grele și durau câte 4, 6, 8 ore, în care mă batjocoreau, cu pistolul pe masă. Mă acuzau de tot felul de lucruri neadevărate, pe care nu le recunoșteam. Eram singur în celulă; aveam un pat de fier cu o saltea și o pătură, rupte amândouă. Pe jos era ciment și era foarte frig. Nu aveam voie să stau pe marginea patului. Când nu eram anchetat, trebuia să mă plimb prin celulă de dimineața, până la ora 22. Masa de dimineață conținea o cană de cafea surogat și o felie de pâine neagră, pe care o numeam ,,coadă de rândunică”, sau turtoi din făină de mămăligă. La prânz primeam puțină ciorbă - apă chioară - și turtoi seara sau puțin arpacaș tare. Am slăbit foarte tare și abia mă mai țineam pe picioare”.

Evanghelizări în celule:

,,Era Paștele, și m-am hotărât să merg prin celule cu mesajul ,,Hristos a înviat!” și le vesteam însemnătatea învierii Domnului. Vorbeam de multe ori și cu ofițerii. Eram inventiv, trebuia să lucrez cu ei. Odată, plutonierul de serviciu a venit să-mi ceară un borcan cu pastă de roșii, ca să-i facă soția sarmale, și am considerat că este o bună ocazie să stau de vorbă cu el. Apoi îmi amintesc de Iancu, care spunea despre el că este oaia pierdută. Fusese activ în biserică, cântase în cor, dar din cauza sărăciei s-a angajat în Poliție. Îmi spunea: ,,Noi știm că sunteți nevinovat, domnule Vădan.”

Procesul prin derularea lui, a fost un mijloc de întărire a solidarității frățești, deși autoritățile au dorit să-i intimideze pe ceilalți pastori în lucrarea lor. La Judecătoria Deva, unde s-a ținut prima fază a procesului, baptiștii din toate localitățile s-au adunat la Judecătorie. Sala de ședințe a fost plină până la refuz. De asemenea, erau pline și coridoarele Judecătoriei și o mulțime de credincioși erau adunați și în fața Judecătoriei, așteptând să-l vadă pe pastorul Vădan Vasile în haine vărgate. Au stat cu toții până la terminarea procesului și judecătorii au dat sentința: doi ani de închisoare.

A urmat faza a doua, apelul la Tribunalul de la Hunedoara. Și aici, în ziua procesului, Tribunalul a fost înecat de lumea care a venit la proces și orașul era plin de credincioși baptiști. Sentința a rămas aceeași. A urmat recursul, la Curtea de Apel. Solidaritatea baptiștilor s-a menținut, ba s-a și întărit. Mai multă lume a participat la judecarea apelului. În fața acestei realități, simțind autoritățile că mulțimea de participanți la proces a crescut și că nemulțumirea lor putea duce la revoltă, au judecat apelul și sentința au redus-o la 9 luni de condamnare, exact timpul cât Vădan a stat în închisoare. Astfel s-a încheiat procesul și Vădan Vasile a fost eliberat.

Vădan Vasile s-a întors de la închisoare biruitor și toată lumea a fost convinsă, inclusiv judecătorii, că a fost nevinovat și că cele 9 luni de condamnare pe care i le-au dat judecătorii la recurs au fost date pentru a-i salva pe colegii lor care l-au condamnat la doi ani de închisoare în primă instanță.

După eliberarea din temniță, Vădan s-a transferat în 1975 ca pastor la Biserica Baptistă Iris din Cluj, pe care a păstorit-o până în 1990, când s-a pensionat. Biserica din Cluj avea și trei filiale: Casa Sănicoasă, Desmia și Deșmir, unde a făcut o construcție nouă pentru biserică. De asemenea, Vădan a avut funcții și în cadrul comunității de Sibiu, prin 1960, ca vicepreședinte, la Cluj, în 1976, vicepreședinte, iar în 1977 a devenit secretar al comunității de Cluj. În timp ce a păstorit biserica Iris din Cluj, a cumpărat pentru biserică două case din vecinătatea bisericii, pe care le-a transformat în anexe, pentru buna funcționare a bisericii. În 1990, după 40 de ani de slujire, s-a pensionat.

După pensionare, a plecat în Canada, la Montreal. Aici, frații l-au rugat să-i păstorească, și între 2001-2002 a lucrat printre românii din Montreal. Erau 3500 de români stabiliți în acea regiune, prin care a ajuns până în faza de a fi organizați în Biserică, având și sigiliu; aparținea de Asociația Bisericilor Baptiste Române din SUA și Canada. A avut o experiență interesantă ca pastor în Canada. Organiza Evanghelizări și serbări, urmate de mese cu specific românesc, dar n-a lucrat decât un an, și biserica n-a mai funcționat, pentru că baptiștii români erau foarte despărțiți în acea regiune.

După 40 de ani de pastorație, Vădan Vasile s-a pensionat și astăzi trăiește în orașul Cluj, slujind cu Evanghelia în bisericile din jurul orașului. Astfel și-a încheiat Vădan slujirea.

E interesant că împuternicitul Cultelor, care a fost factorul decisiv în pornirea procesului, a ajuns și el la aceeași închisoare și inculpatul Vădan i-a potolit foamea în închisoare. După ce s-a terminat ancheta, i-au dat în închisoare loc de muncă - ,,magazioner”. Știau cei din tribunal că hoțul baptist este om cinstit, de aceea toate alimentele închisorii erau în administrarea lui. Într-o zi l-a văzut în cutea închisorii pe J. Petru, fostul împuternicit al Cultelor. Acum era și el în haine vărgate. Vădan nu-l întreabă de ce a fost condamnat, ci i-a spus: ,,Ești flămând?” ,,Da”, i-a răspuns fostul împuternicit. ,,Hai în magazie”, îi spuse Vădan, ,,aici toți suntem egali, rob cu rob să ne unim” și l-a săturat cu bunătățile pe care le avea în magazie, acestea fiind aliniate pentru ofițeri. Ori de câte ori a avut ocazia, Vădan a repetat acest gest - așa l-a răsplătit el pe cel care l-a băgat la închisoare. [1]

 

Temnița nu l-a speriat, ci l-a călit și odată ajuns pastor la Biserica Creștină Baptistă din Iris Cluj, fratele Vădan Vasile a facilitat venirea fratelui Iosif Țon, o dată pe săptămână, să facă studiu biblic cu tineretul. În acea perioadă mulți studenți frecventau aceste studii și mulți tineri s-au întors la Domnul.

Azi, 30 mai 2022, fratele Vasile Vădan a fost chemat de Dumnezeu în veșnicie, să fie la locul de odihnă, pregătit de Domnul Isus.

---

[1] Farul Creștin, iunie 2012, pp. 4-5.