23. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul
şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească
într-o oglindă
(Iacov 1:23)
Dacă nu înplinim ce ne spune Biblia degeaba
mergem la biserică, degeaba strigăm „Doamne, Doamne!” că nu suntem auziţi. Aşa citim, aşa
credem, aşa împlinim.
Viaţa pionierului baptist Mihai Cornea aşa a
fost. Doar 4 exemple spre simplificare.
Fr. Daniel Stoica, neobositul, care aleargă
peste tot şi pe unde trece tot mai află câte ceva interesant şi demn de reţinut.
Aşa găseşte o lucrare interesantă scrisă de către fr. Vekás Zoltan, cu titlul „Viaţa şi activitatea lui Cornea Mihai”,
lucrare de diplomă, prof. coordonator A. Paul Bărbătei, din anul 1978.
Am parcurs-o repede şi tot atât de repede am
observat câteva întâmplări din viaţa fratelui, care m-au impresionat Mihai Cornea.
Sunt întâmplări pe care le-am mai auzit, dar nu ştiam de unde. Sunt frumoase şi
de le veţi citi veţi fi informaţi precum spunea cineva deunăzi.
Ce să fac cu hoţul când îl prind la furat?
Să-l iau la bătaie şi să meargă spunându-şi că nu-l dau la poliţie? Să sun la
poliţie şi autorităţile să aplice legea, dar eu îl iert? Cum e mai bine, mai
etic, mai creştineşte?
Ce spune Biblia căci ea este sursa noastră de
informare?
21. Împăratul lui Israel, văzându-i, a
zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?”
22. „Să nu-i măcelăreşti”, a răspuns Elisei. „Obişnuieşti tu oare să
măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le
pâine şi apă, ca să mănânce şi să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor.”
(2 Împăraţi 6:21-22)
Aşa a făcut Mihai Cornea.Atunci când l-a
prins la furat, în loc să-i facă rău hoţului l-a invitat la cină, tratându-l ca
pe un musafir iar pe deasupra i-a dat şi sacul de grâu pe care a vrut să-l fure.
Dar pentru a afla mai multe citiţi şi voi.
I
„S-a
întâmplat
odată că familia Kornya (Cornea) a venit târziu acasă de la adunare şi au auzit
zgomot în podul casei. Kornya a căutat să vadă cine e şi când s-a uitat sus în
pod a zărit pe un om care tocmai încerca să fure un sac cu grâu. Pe observate
s-a apropiat de el încercând să-l ajute să ridice sacul. Acesta când a fost
prins a început să se scuze şi să lase sacul. Stăpânul l-a încurajat spunând:
„Ia-l cu tine prietene că desigur ai nevoie de el, că altfel nu veneai aici şi
când o să ai şi tu o să mi-l dai înapoi”. Au dus sacul jos şi Kornya a strigat
la bucătărie: „Suntem cu unul mai mult la masă, avem musafiri aşa că pregătiţi
masa!”. Musafirul nu a vrut ca să servească masa cu ei, iar Kornya nu l-a lăsat
să plece ci s-au rugat, au mâncat şi apoi a dus grâul acasă. Nu peste mult timp
hoţul s-a pocăit cu încă un prieten de al lui.
Dragostea
familiei Kornya l-a cucerit.”
II
Metode de evanghelizare.
La Biharia
când a mers prima dată nu a avut nici un cunoscut, mai bine zis cunoscutul pe
care îl avea el era prieten cu preotul. Fiind prieten cu preotul se temea să-l
lase pe acel ţăran să predice acolo. Cornea s-a gândit ce ar putea să facă şi
negăsind nici o soluţie a plecat spre altă comună, numai că în drum îşi aminti
de convertirea lui Saul. La gândul acesta a rămas încremenit şi s-a întors să
încerce la marginea cealaltă a satului că poate acolo va fi primit. A intrat
într-o casă unde a început să vorbească din Biblie şi să spună cum s-a întors
el la Domnul. El roagă pe femeia din casă să-i dea voie să spună şi
consătenilor ei cum s-a întors el la Domnul. „Cu plăcere”, răspunse femeia „dar
eu nu pot chema pe nimeni.”
Cornea a fost
mulţumit cu oferta aceasta şi cere o masă, o faţă de masă. Scoate masa în
curte, o acoperă cu faţa albă de masă, aşează pe ea Biblia. Deschide poarta la
stradă şi intră apoi în casă aşteptând cele ce se vor întâmpla. Femeia se uită
mirată şi-l întreabă de ce a făcut aşa . „ – Pentru că Biblia va face această
slujbă de a chema pe oameni”. Într-adevăr Biblia deschisă pe masa din curte a
stârnit curiozitatea oamenilor care treceau pe stradă. Copiii duc vestea şi vin
cu părinţii lor să vadă ce s-a întâmplat. Când s-au strâns vreo 15 – 20 de
oameni, Cornea a ieşit afară, le-a spus pe scurt istoria vieţii lui şi cum s-a
pocăit şi le spune că el le va vorbi din Biblie dacă ei vor ca să-l asculte.
Toţi au fost
de acord şi le-a plăcut mult. După predică el le-a spus că va rămâne şi seara,
dacă ei binevoiesc să asculte. Seara s-a umplut casa de ascultători şi astfel
s-a mai deschis un loc unde Cornea venea săptămânal să predice.
III
La
Crszentmilkós Cornea a avut o
manifestare puţin ciudată pentru un misionar. A intrat într-o casă de ţărani pe care nu-i cunoştea. În casă
găseşte un grup de oameni care jucau cărţi. Era o după masă de iarnă. Nici nu a
terminat salutul şi îi întreabă: „Ce faceţi?” Cu repeziciune le strânge cărţile
şi le aruncă în foc. Oamenii rămân şocaţi de gestul musafirului nepoftit. Le
spune câteva cuvinte, apoi le citeşte din Biblie, se roagă şi le predică. După
ce s-a terminat predica îi întreabă pe ascultători: „Vreţi să mai vin şi
altădată?” şi răspund: „Da, vrem!”
Cornea ştia
învăţăturile Domnului Isus din Matei 10:16. „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte
miei în mijlocul lupilor. Fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca
porumbeii.” El în vestirea Evangheliei a folosit multe metode. În fiecare caz
aparte a procedat aparte. Alegerea locului unde să predice, timpul când să
predice, cât timp să stea într-un loc, când să plece, cum să răspundă la
diferite persoane, necesita înţelepciune şi Dumnezeu i-a dat pentru a-l putea
folosi în slujba Sa.
IV
S-a întâmplat
în 1893 la un botez la Kishaza. Pe marginea apei de pregăteau deja corturile
pentru candidaţi. Mare bucurie pe feţele tuturor candidaţilor. O mulţime de
oameni aşteptau desfăşurarea botezului. În mulţime diferiţi oameni, unii veniţi
din curiozitate, alţii prieteni, alţii duşmani. Între candidaţi era şi o femeie
care de mult voia să se boteze, dar soţul ei era împotrivă. Femeia era româncă
ca şi întreaga ei familie. Pentru că soţia a vrut să se boteze, soţul o bătea
de multe ori şi acum venise la botez fără să ştie soţul care a fost plecat la
pădure. Unul dintre vecini îl anunţă pe soţul femeii care vrea să se boteze şi
când auzise acesta pleacă la râul unde trebuia să se ţină botezul cu toporul în
mână ca să omoare pe soţie. Mai bine moartă decât botezată. Soseşte în ultimul
moment la locul botezului, unde cu apariţia lui ca un animal turbat, a produs o
mare spaimă. Femeile s-au refugiat, bărbaţii se adunară în grupuri spre a
ocroti femeile. Toată lumea e agitată, plină de teamă de parcă ar fi zburat
veselia din inimile şi de pe feţele lor. Atmosfera a devenit încordată. Cornea
observă acest lucru tocmai înainte de începerea botezului. Se apropie de
bărbat, îl salută şi îi spuse: „Frate Mandru, bine că ai venit, văd că ai adus
şi un topor cu tine ca să ne ajuţi. Ai făcut foarte bine. Te rog ascute acest
ţăruş şi bate-l în pământ lângă cort ca să ţină mai bine. Vezi aşa e şi în
viaţa cortului pământesc al trupului nostru, dacă este cineva lângă el ca
Domnul Isus Hristos, cel care are grijă de noi ca să nu ne răsturnăm în
vârtejul lumii acesteia şi să ajungem în adâncimea iadului, a infernului. Rămâi
aici şi păzeşte cortul acesta. Vezi, aceia s-au strâns acolo în grămadă şi nu e
nimeni să păzească cortul, dar dacă nu vrei să ne ajuţi, spune-ne ca să vorbesc
cu altcineva.”
„ – Nu, nu
trebuie, rămân eu”, răspunse Mandru.
„ – Eu mă duc
şi încep cuvântarea ocazională la botez, după aceea mă întorc.” Spuse Cornea.
Totul se liniştise şi Cornea începu predica de botez: „Iată că securea a şi
fost înfiptă la rădăcina pomilor....”
După ce
Cornea a terminat predica s-a apropiat din nou de Mandru şi-i spune: „ – Mai
rămâi aici sau duci soţia acasă cu tine?”
„ – Rămân
aici şi botezaţi-o şi pe ea!”, răspunse Mandru.
Furtuna a
trecut, lacrimi de bucurie se observau în ochii multora – Domnul Isus a fost
biruitor, prin slujitorul lui credincios. S-a oficiat botezul cu multă
reverenţă, nimeni dintre candidaţi nu a rămas afară. La terminare Cornea este
invitat în familia lui Mandru. În 1893 s-a mai ţinut un botez în comuna
respectivă unde n-a mai alergat nimeni cu toporul ci „fratele Mandru” era acum
însoţit de soţia lui pentru că se boteza şi el.
