MĂRTURIILE FRATELUI GHIURCO ALEXANDRU.
BISERICA CREȘTINĂ BAPTISTĂ DIN LOCALITATEA
DOMNIN, județul Sălaj, a luat ființă în condiții vitrege, acestea le-am aflat
de la fratele Goron Dumitru, socrul fratelui Ghiurco Alexandru, care era
cunoscut în sat, Mitru Văsălichi Evi.
Din mărturia fratelui Nelu Goron, prezbiterul Bisericii, avem informația că
primul botezat baptist din Domnin, a fost Goron Vasile a Petri lui Gheorghe,
care la sfârșitul anului 1918 se întorcea din prizonieratul din Rusia, fiind
botezat baptist.
Apoi, primii care au vestit Evanghelia au fost în locuința lui Ghiurco Gheorghe, zis
Ghiorghica Negri. Într-o seară s-au adunat câteva persoane, bărbați și femei,
pentru a asculta Evanghelia propovăduită pentru prima dată aici, de către unul
din familia Iștoan, așa zis Iștoan
Gheorghe a Juchi. ERA ÎN ANUL 1922.
Acesta s-a mutat să lucreze în Aiud, acolo a
auzit Cuvântul Domnului, s-a întors la Domnul și s-a hotărât să lucreze pentru
mântuirea sufletelor din satul natal, Domnin.
După mai multe seri de adunare, unde se propovăduia Evanghelia mântuirii
și mărturisirea botezului nou Testamental, au fost oameni care au crezut cele
auzite și doritori să facă legământul nou Testamental. Nu se știe cât timp a
durat lucrarea aceasta, dar primul care a intrat în apa botezului a fost Iștoc
Simion, zis Șimonu Indreicuți. După un timp s-a mutat adunarea la familia
Olăhuț Vasile, vizavi de locul unde era adunarea înainte. O dată concretă avem când s-a botezat fratele
Goron Dumitru, zis Mitru Văsălichi Evi, în anul 1925. S-a botezat împreună cu
soția sa Clarița, în Biserica baptistă din Cuceu. Botezul a fost oficiat de
către fratele lucrător în această zonă, fratele Resteu Simion. Adunarea s-a
mutat apoi în centrul satului, la Gheorghe a lui Zenic. Nu se știe în ce an s-a
dat un act oficial de funcționare a Adunării, dar Biserica a crescut și a
progresat foarte mult, și s-au organizat mai multe botezuri. Desigur
împotrivirile s-au ivit prin chiar preotul catolic local, zis popa lui Ioanu lui
Gligore, om înverșunat împotriva pocăiților. Acesta nu dădea voie copiilor de
pocăiți să participe la ora de religie. În timpul ocupației maghiare, Biserica
a suferit din cauza formei de organizare.
Cu toate acestea pocăiții erau tot mai uniți, având încredere tot mai
mult în Dumnezeu și în paza Lui. După ce
fratele Goron Dumitru, Mitru Văsălichi Evi, s-a botezat și a intrat în rândul pocăiților,
a dat dovadă de un bun organizator și întreprinzător. Astfel a început să
mobilizeze frații, au pus mână din mână și au cumpărat o batoză de treierat
grâu de la unguri. Fratele Dumitru, zis Mitru s-a angajat să o întrețină. Lucrul
acesta a fost bine văzut de locuitorii din Domnin, cât și de autoritățile
maghiare. Din acel moment , pocăiții au fost foarte bine văzuți, oameni
temători de Dumnezeu, întreprinzători și buni gospodari. Biserica a crescut
duhovnicește și numeric. Fratele Mitru, a fost ales ca diacon și să organizeze
acțiuni de colaborare cu frații și alte biserici de pocăiți, care aveau mai
multă experiență. Era timpul războiului, viața era destul de grea, dar Biserica
era ajutată în lucrarea ei de Dumnezeu și creștea mereu. Astfel, după
întoarcerea oamenilor din război și văzându-se tot mai mult nevoia de împăcare
cu Dumnezeu, Biserica era neîncăpătoare și s-a văzut nevoia de construire a
unei clădiri, un Locaș de închinare, unde să se adune mai organizat. Lucrul
acesta era destul de greu de realizat. A venit la putere apoi sistemul
bolșevic, comuniștii care au
supravegheat pe pocăiți. Sistemul comunist a devenit suveran, pâinea era pe
cartelă, viața era grea. Cu multă greutate s-a obținut aprobare de construire,
iar pe un teren donat Bisericii de către fratele Bance Grigore, începând cu
anul 1954, s-au organizat lucrurile, s-au adunat materialele de construcție,
iar în anul 1957 s-a construit locașul
de închinare, și s-a și inaugurat. Amintim aici cele spuse de sora Iștoan
(Bance) Cornelia, din cele spuse de părinții ei: ea a fost primul copil dus la
binecuvântare după terminarea construcției Casei de Adunare, în 17 noiembrie 1956. Numărul membrilor a ajuns la peste 130. După
aceste evenimente, a luat ființă un cor pe patru voci, care avea aproximativ 40 de persoane. Acest
cor a fost instruit și dirijat o vreme, de fratele Cuc Viorel, din Baia Mare.
Acest frate, a venit din Baia Mare cu familia. Era croitor de meserie; a venit
cu dotarea de croitor și cu material de croitorie. În continuare corul a fost dirijat de frații,
Bance Anton și fratele Goron Dumitru a Băsăștenii. După revoluție, s-a obținut un nou Locaș de
închinare, prin modernizarea clădirii școlii vechi, în care funcționează
acum. Prin Biserica Creștină Baptistă
din Domnin, au trecut mulți lucrători; și mulți oameni și femei și tineri au
cunoscut pe Dumnezeu prin lucrarea Bisericii.
Păstori care au slujit sunt: Bălănean Ioan din Jibou, Alexa din Jibou,
Coldea Ioan, Ilieș Ioan, Mihoc Teofil,
Ban Paul și Peter Beniamin. Prezbiteri sau lucrători: frații Goron
Dumitru, Goron Vasile, Iștoan Victor, Hudin Ioan din Bulgar, Scurt Ioan,
Ghiurco Alexandru, Motișan Ioan, Isidor a Virichi, Ghiurco Ioan, Bârsa, Goron Nelu. Frați
lucrători care au vizitat Biserica: Hosu din Jibou, Dumitru din Gălpâia,
Miclăuș Baia Mare, Tămaș Valer din Jibou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu