Români vin sectari

Perioada paşoptistă, situată între 1830 – 1860, cu rezultatele ei, a dat un avânt puternic unui curent nou și modern. Presa de toate felurile înflorește și, viu colorat, se răspândește cu viteză mică, dar destul de rapid, pe la toți frați noștri de limbă și neam românesc. Presa de satiră și umor nu se mai teme să publice caricaturi, picturi care nu prea erau sfioase pentru credință și neam. În această vreme înflorește și presa cultică cu apartenențele ei, care începe să fie un fel de dictator mai guraliv, dar se pare că nu a intimidat destul de mult cealaltă parte a presei. Poate nu s-a speriat presa laică de cea de cult, pentru că și breasla cultică se războia în interiorul ei, de exemplu ziarul, Biserica și Școala de la Arad nu înghițea tot ce spuneau cei de la Telegraful Român de la Sibiu. Se înfierbântau cei de la Arad, dar se pare că cei de la Sibiu nu aveau  nicio remușcare. Poate că depindea de episcopul care patrona revista respectivă.

Cele două biserici surori românești Ortodoxă și cea Unită cu Roma, numai surori nu erau pentru că se acuzau reciproc și acuzele erau  dure, lipsite de căldura spirituală și sufletească care trebuia să însoțească aceste biserici. Printre certurile și acuzele lor aveau ceva în comun: „lupta împotriva sectarilor”. Nu era nici un român baptist în această perioadă dar focul împotriva lor a început.

Ce este de remarcat că ambele biserici ne acuzau de grave erori. Biserica ortodoxă ne acuza că ne unim cu biserica unită cu Roma, ca să maghiarizăm neamul nostru românesc și să-l înstrăinăm de valorile strămoșești. Biserica unită ne acuza că ne unim cu ortodocșii, ca să-l discredităm pe papa de la roma.

Amândouă ne acuzau că am pactizat cu socialiști europeni. Doamne, ce creștinătate plină de abureli năstrușnice, dar care au dăinuit până în zilele noastre.

Într-un  așa spațiu românesc a venit primul baptist la București în anul 1856. A venit dar poate nu știa că valul împotriva lui era ridicat și gata să se rostogolească peste el și peste învățătura lui,  să-l înghită, să-l ducă în adâncuri. Valul s-a spart și dulgherul baptist Karl Johann Scharschmidt cu soţia  au rămas ca un far care strălucește până azi.

Va urma