Ce este în mâna ta?

Vasile Berbecar

Acest mesaj, l-a adresat fr. Vasile Berbecar, prin revista ce o conducea, „Farul Mântuirii”, pentru mobilizarea fraților din poporul baptist, de a sluji cu posibilitățile ce le aveau la dispoziție, să slujească Domnului. Mesajul are o vechime de 96 de ani și se pare că este actual. Trebuie să nu uităm că Dumnezeu ne-a dat daruri și talanți, cu care trebuie să lucrăm. Ce facem? Va trebui să dăm o socoteală pentru ce am primit. Voi putea sta drept în fața judecătorului?

Domnul să ne ajute.

Servul lui Dumnezeu Moise, a fost întrebat: Ce este în mâna ta? El răspunse: Un toiag. Asemenea întreabă Dumnezeu pe fiecare din noi. În mâna noastră sunt puse multe lucruri folositoare. Noi avem un glas pentru a vorbi, sau a cânta cu el. Avem un instrument, fie un harmoniu, o harmonică, un flaut, un clarinet, cornet sau trâmbiţă. Ele sunt în puterea noastră sau în mâna noastră puse pentru a le întrebuinţa în serviciul Domnului. Moise înainte de a fi chemat de Dumnezeu a întrebuinţat toiagul său pentru a păstori sau a apăra oile socrului său de duşmani. Însă după ce el fu chemat de Dumnezeu a trebuit să pună toate în serviciul Lui. Şi ce era acesta? Un toiag. El de fapt nici nu avea alta, căci turma de oi a fost a socrului său, care era un madianit; iar toiagul era al lui. Al lui? Nu! Acela îl luă el din grădina lui Dumnezeu (din pădure) ca să fie întrebuinţat pentru Creatorul său. Un instrument ciudat! Dar un instrument în mâna lui Dumnezeu, care din nimic face ceva. Ce minunat lucru dintr-un lemn uscat, fără de viaţă să se facă aşa lucruri mari şi minunate! Dar dacă are să fie ceva din el, trebuie aşezat la picioarele Creatorului. La porunca lui Dumnezeu Moise aruncă toiagul la pământ. Şi noi să închinăm toate lui Dumnezeu.

Moise nu se simţi apt pentru a merge şi a lucra în numele lui Dumnezeu. Poate se şi temea el de marea problemă. Însă Dumnezeu îi dă lui tovarăş de lucru chiar pe fratele său Aron. Doi vor putea lucra mai bine ca unul. Şi: unde-s doi puterea creşte. Dacă noi suntem fricoşi a merge izolaţi câte unul, Dumnezeu ne dă tovarăşi dintre fraţii noştri, nu pentru a ne certa cu ei, dar pentru a face mai cu succes lucrul Lui. Noi nu suntem nici la aceea cu toţii chemaţi pentru a face lucrul de pionieri şi apoi de organizatori ca Moise şi Aron, dar putem ca tânărul David întrebuinţa instrumentul şi glasul nostru pentru lauda lui Dumnezeu. De o vom face cu credinţă în mic, Dumnezeu ne va ajuta să putem vedea încă lucruri mari. Unde este numai unul poate cânta un solo din gură sau instrument, unde sunt doi un duet, unde sunt trei un terţet, patru inşi pot cânta un cuartet frumos. De sunt mai mulţi cu atât mai bine, ei pot forma un cor vocal sau instrumental fie mixt, fie de bărbaţi, fete ori copii. Iar aceste coruri încă nu e nevoie să rămână singure, ci se pot uni, unde într-un cerc frăţesc sau numai două-trei se organizează şi fac o uniune; iar dacă în fiecare din cele vreo patruzeci de cercuri frăţeşti ar fi numai câte un cor vocal ori instrumental, poate forma o uniune generală. Iar dacă sunt mai multe, cum şi este cazul, se pot forma mai multe grupuri, ori uniuni regionale pentru a colabora mai strâns laolaltă şi să fie un grup al Banatului, altul al Bihor-Aradului şi aşa mai departe, iar toate unindu-se ar forma Uniunea generală sau o alianţă.

Propriu-zis noi avem o Uniune generală formată, despre care am mai vorbit în coloanele acestei reviste şi pentru care până acum încă foarte puţin intees s-a arătat, fie că nu a fost înţeles de conducătorii corurilor, fie că nici nu au citit acel articol cu atenţie. Acum însă când toamna a sosit, şi având fraţii noştri mai mult timp liber, am socotit a pune această chestiune din nou înaintea lor şi a îndemna mai mult la realizarea acestei Uniuni atât de importantă, fie în una generală, fie că va avea mai multe secţii ca Bănăţeană, Ardeleană, etc. şi toate acestea puse într-un mănunchi ar forma o Alianţă sau Uniune Generală.

Pentru aceasta ne-ar trebui o consfătuire aranjată undeva într-o zi, apoi o conferinţă a mai multor repezentanţi şi în urma acesteia o lucrare intensivă şi sistematică, unită într-o organizaţie condusă practic şi toiagul cel mic, uscat al lui Moise va face încă minuni în mâna lui Dumnezeu.

Cei ce se interesează pentru aceasta să nu pună la o parte această revistă, până nu s-ar pune jos să scrie, rugându-se în cugetul lor, arătându-şi dorinţa de a aparţine acestei organizaţii unite la adresa lui V, Berbecar, Buteni, jud. Arad, care este preşedintele provizoriu al acestei Uniuni şi care este gata a da informațiile necesare. 

                            V. Berbecar.