Notez cu bucurie apariția unei noi biografii a unui frate
care în adevăr a călătorit pe drumuri noroioase. Titlul este de un adevăr care
nu se poate tăgădui. „Drumuri noroioase,”este elegant spus pentru ca să nu ne
gândim neapărat la faptul că România anilor 1960, nu avea șosele asfaltate,
precum nu are acum autostrăzi, în comparație cu vecinii sud-vestici, ci erau
drumurile și cărările (poteci) care mergeau mai drept prin pădure, peste
dealuri, bătătătorite doar de pasul omului. Aceste cărări haiducești erau circulate
frecvent și de pașii fraților noștri sfinți care au bătătorit aceste cărări cu
Biblia Sfântă în traistă, apoi în geanta lor de care nu se despărțeau.
Așa a umblat fratele Laurențiu, care scrie:
„Călătoream mult pe jos, cu căruța sau tractorul. Am mers
prin ploaie și vânt, prin zăpadă până la brâu, în zăduful zilei, în sate aflate
la distanțe mari unele de altele. Peste dealuri și peste văi, prin păduri și
locuri periculoase. Au fost situații când am fost însoțit doar de păsările
cerului sau de fiarăle pământului.”
Citind cartea, veți vedea o mare diferență între atunci
și acum, dar este important ca Evanghelia să fie dusă până la marginile
pământului, chiar dacă mergi pe jos sau cu o mașină confortabilă.
Această carte este ușor și plăcut de lecturat, are și
poze inedite din vremurile mai vechi, vremuri
grele, dar fertile pentru Evanghelie.
O recomand cu mare căldură oricui, cu recomandarea că cee
ce a făcut pastorul Ionel Tuțac cu
biografia bogată a tatălui său, să facă la fel cu biografia înaintașilor lor, cei care au avut
o astfel de viață.
Se poate lua legătura cu fratele păstor Ionel Tuțac, cei
care doriți să citiți ceva ce ne unge la suflet.
https://www.facebook.com/tutac.ionel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu