Dumitru Vidoni |
Este
foarte interesant acest articol. Caius vorbește cum se ajungea în America, cât
costa biletul și alte lucruri.
Lecturare plăcută!
O
mică istorie a familiei Vidoni, în lucrarea Evangheliei
La sfârşitul secolului XIX, Damian Vidoni pleacă din Gladna Română, un sat situat la poalele Padeşului, în zona Banatului, înspre America. Nu ştim exact traseul, dar străbunicul vărului Damian, un om plin de curaj, pleacă să traverseze Oceanul spre noua țară.
Tot în această perioadă doi fârdeni, Daminescu si Jurconi, se aventurează şi ei spre meleagurile americane, ajungând la Detroit. Din unele surse primite, Daminescu ajunge să fie menționat în istoria Bisericii din Detroit, a comunității româneşti din acea perioadă, ca unul care a contribuit la construirea clădirii bisericii. După câțiva ani amândoi se reîntorc acasă pe plaiurile Banatului şi se implică în lucrarea Evangheliei din cercul de misiune Fârdea.
În acea perioadă traversarea Oceanului se făcea prin două feluri de nave: nave cu vele şi nave motorizate pe aburi. Navele cu vele făceau aproape 6 săptămâni pãnă în America, iar dacă ajungeau sa aibă probleme atmosferice, traversarea Oceanului putea să dureze şi până la 14 săptămâni. Navele mai moderne, la sfârşitul secolului XIX, motorizate pe aburi, traversau Oceanul între 6-9 zile.
După unele date istorice, costul biletului era în jur de 30 de dolari. O navă avea o capacitate de 1.500-2.000 de emigranți, iar profitul era între $45,000 - $60,000 pe o singură tură, cheltuielile de masă fiind în jur de 60 de cenți/zi. Aceasta era perioada în care 12 milioane de emigranti aveau să ajungă în America (între anii 1870-1900). Majoritatea emigranților au venit din Nord-Vestul Europei, peste 8 milioane, iar din Sud-Estul Europei (în special italieni) au venit peste 3 milioane de emigranți.
Nu ştim pe ce drum a plecat
Damian şi nici de unde a avut bani de drum, însă ştim că a avut un curaj
deosebit, încât să plece din Banat spre coasta europeană a Atlanticului cu
destinația America.
Nu ştim nici dacă Damian vorbea
vreo limbă străină, întrebându-ne cum a reușit să se descurce și a traversat
Europa. Era o vorbă prin zona Zoltului/Gladnei: „dacă te descurci
în Luncani, te poți descurca şi în Bucureşti”.
Din cele spuse de străbunii noştri, ştim că Damian Vidoni a lucrat în America o perioadă de timp, mai târziu întorcându-se acasă pe plaiurile bănățene ale satului natal, Gladna Română. Numeroase detalii ne lipsesc, şi curiozitatea ne împinge să ne imaginăm un bănățean descurcăreț, care nu numai că ajunge pe meleaguri americane, dar nu îşi uită neamul şi familia, revenind la poalele Padeşului, la casa părintească.
În America nu ştim cum s-a
descurcat cu limba, cât de bine a stăpânit engleza, însă ştim două lucruri
importante: L-a primit pe Christos ca Domn şi Mântuitor (s-a pocăit) şi
s-a întors acasă cu ceva bani.
Prin anul 1902 Biserica Baptistă din Gladna Română îşi deschide porțile. Prin bunătatea cerului, Damian ajunge la cunoașterea mântuirii, fără să ştim prin cine şi cum, însă cert este că pocăința lui Damian este reală. Întorcându-se acasă el spune şi altora despre credința salvatoare. Astfel că Damian Vidoni este primul credincios din zona Gladnei Române. El aduce credința tocmai din America, nu de pe plaiurile Ardealului sau de la populația germană din zona Timişoarei. Datele istorice atestă deschiderea Bisericii Baptiste din Gladna Română în anul 1902, Damian Vidoni jucând un rol esențial nu numai în predicarea Evangheliei, dar şi în construirea locaşului de închinare.
Damian Vidoni s-a căsătorit cu Anastasia, o fată cu un nume de prințesă, iar primul lor copil se naşte pe 15 Septembrie 1898. Revenirea în țară l-a motivat să înceapă lucrarea misionară, prin predicare şi mărturia credinței. În anul 1902 pe meleagurile Gladnei Române existau deja un număr suficient de credincioşi baptişti care au găsit mai mult decât necesară construirea unei case de rugăciune. Damian a investit banii aduşi din America pentru construirea bisericii, care şi astăzi se poate vedea la poalele Padeşului.
În 1908 revista Adevărul, nr.6, din luna decembrie, relatează că la Gladna Română, în data de 11 octombrie s-a ținut un botez de către fratele Ştefan Igna din Lalaşinț (unul din pionerii credinței baptiste din Banat). S-au botezat 6 suflete: 1 din Gladna Română, 1 de la Curtea, 2 din Hăuzeşti şi 2 din Fârdea. La botez a fost mult popor, din 16 comune. Citirea Cuvântului a fost din Matei 28:19. Tot în acel an, istoricul Vasile Berbecar ajunge la Gladna Română să vadă lucrarea baptiştilor din zonă, unde s-a întâlnit şi cu părinții şi elevii şcolii din Gladna la o festivitate locală.
De asemenea în aceeași perioadă,
în zona Gladna Română-Fârdea, se perindă pionierii credinței baptiste cum ar fi
Ştefan Igna, Mihai Cornea şi Emilian Ardelean.
Datorită lucrării misionare din Gladna Română, Achim Ripan primeşte credința şi se botează în acest sat. Ripan Achim este un personaj important, el fiind cel care a predicat Evanghelia lui Gheorghe Ciorega (Ciorogaru) care prin 1910 ajunge să deschidă Biserica din Lugoj. Lucrarea misionară a baptiştilor din Gladna Română ajunge să fie din ce în ce mai cunoscută, mulți vizitând această zonă pentru a asculta Cuvântul predicat, Damian Vidoni fiind pionierul baptist din cercul misionar din Gladna Română.
Primul copil al familiei Damian
şi Anastasia Vidoni a fost Dumitru Vidoni, care în data de 15 August 1919
a fost botezat în Gladna Română de Ştefan Igna. Dumitru Vidoni avea
17 ani când L-a mărturisit pe Domnul în apa botezului. Mărturia şi dedicarea părinților
lui din cadrul lucrării misionare l-au impresionat pe tânărul Dumitru care
ajunge să se implice în lucrare, urmând exemplul tatălui său.
În această perioadă, fanfara
Bisericii din Gladna Română este constituită şi ajută lucrarea misionară din
zonă.
În 1922 la 23 iulie, fanfara participă în Surducul Mic la un botez cu 11 suflete, oficiat de pastorul Ioan Covaci. Sunetul fanfarei se auzea peste dealuri, mersul pe jos fiind singurul mod în care se realiza deplasarea dintr-o localitate în alta. Pe la popasuri, instrumentiştii începeau să cânte câte o melodie, ecoul acesteia ajunge să răsune peste dealuri şi coline.
În 1923, în data de 10
iunie, a fost oficiat actul botezului în Gladna Română de către fratele Ștefan
Igna, unde 19 suflete au mărturisit
credința prin apa botezului. Paradoxal (dacă am putea spune) la Bucuresti în
același an, pe data de 17 iunie, se oficia al 4-lea botez cu 15 suflete, sub
îndrumarea lui Constantin Adorian.
Fanfara Gladnei îşi face un renume aparte fiind invitată la multe activități de evanghelizare sau botez. Sub conducerea dirijorului Teodor Boloşin, fanfara participă la programul de botez din data de 20 iulie la Jupâneşti, unde 10 suflete mārturisesc credința cu ocazia botezului oficiat de pastorul Emilian Ardelean. Această perioadă este plină de activități misionare, Damian Vidoni și restul familiei Vidoni fiind implicați în toate activitățile Bisericii Baptiste din Gladna Română. Lucrarea misionară a lui Damian aduce roade şi binecuvântare pe meleagurile bănățene.
După plecarea pastorului Emilian Ardelean din cercul de misiune Gladna Română, s-a deschis cercul de misiune din Jupâneşti. Dumitru Vidoni (băiatul mai mare al bătrânului Damian) preia pastoratul comunității baptiste din Gladna Română. În familia Vidoni, la fel ca şi în alte familii bănățene, numele taților, bunicilor sunt purtate mai departe, din generație în generație, astfel că în familia Vidoni mai sunt şi alți Damiani, unul fiind fratele lui Dumitru Vidoni, născut în 23 septembrie 1912, fiul lui Damian şi Anastasia Vidoni.
Fratele păstorului Dumitru Vidoni, Damian, se căsătoreşte cu Spadora care este cunoscută ca Debora. Din cauza dificultății de pronunțare a numelui Spadora, familia o „poreclește” Debora. Damian si „Debora” au avut 5 copii: Gheorghe, Simion, Dumitru, Ana si Mărioara (care a plecat la Domnul la vârsta de 20 de ani). Gheorghe (care este şi el poreclit „George Pleasa”) s-a născut în 23 Septembrie 1932. George Pleasa se căsătoreşte cu „Eta” (care ar proveni de la Elizabeta) şi au avut 10 copii.
În această perioadă Biserica din
Gladna Română continuă să crească, multe din familii având mulți copii, toți
implicați în lucrarea bisericii, în fanfară sau în cor. Familiile Vidoni
lucrează cu spor în câmpul Evangheliei, urmând exemplul părinților şi bunicilor
lor. Pentru că se face confuzie în repetarea numelor, trebuie să readuc aminte
că Damian Vidoni, fratele pastorului Dumitru, este bunicul vărului Damian, care
poartă numele bunicului și străbunicului său.
Gheorghe Vidoni (cunoscut ca
George Pleasa) s-a botezat în data de 6 ianuarie, 1965, rămânând credincios
lucrării în Biserica din Gladna. George Pleasa, primește talentul muzical, fiind
un instrumentist deosebit care putea să cânte la orice instrument de fanfară.
George este dirijorul fanfarei din Gladna până când a plecat în
veşnicie.
Ca o paranteză istorică, tatăl şi bunicul meu erau şi ei membri în fanfara Bisericii Baptiste din Gladna Română, martori la o mulțime de activități misionare în această zonă a Banatului.
Damian este cel mai mare copil din cei 10 ai lui George Vidoni (Pleasa) şi mătuşa Eta. Damian, mergând pe urmele înaintaşilor săi, rămâne credincios Mântuitorului său, dedicându-şi viața lucrării. A fost implicat din tinerețe în lucrarea misionară din Gladna Română, mai târziu ajungând la Timişoara unde Domnul îl îndeamnă să se implice în Biserica Baptistă Germană, până când Domnul L-a chemat în veşnicie.
Restul istoriei va trebui să fie completată de copii şi de cei care l-au cunoscut ca și lucrător.
Ca o notă de încheiere, am să explic legătura de rudenie între trei mari familii: Vidoni, Streian şi Obeadă, o legătură complicată şi ținută în simplitate din generație în generație. Indiferent cât de distanți suntem, noi toți ne acceptăm ca veri, din neam în neam, indiferent unde am ajuns să fim împrăştiați în lumea largă.
Străbunica mea se numea Maria Streian, înainte să se mărite cu Emilian Obeadă, care a murit pe front în primul război mondial. Maria Obeadă a ajuns să fie cunoscută sub numele de „mama Uța”, văduvă cu 4 copii: Valeria, Ana, Ion şi Romulus. Valeria Obeadă s-a căsătorit cu Valeriu Măstecănean, iar de aici începe o nouă spiță de neam care intră în istorie. Din familia Măstecănean, ajungem să întâlnim două surori: Ana şi Eta. Eta ajunge nevasta lui George Pleasa.
Prin „mama Uța” familia Obeadă este legată prin neam de sânge cu familia Streian.
Prin legătura Măstecănean, căsătoria lui Eta cu George Pleasa se creează o altă legătură de neam.
Legătura dintre familia Streian şi Vidoni este făcută prin căsătoria lui Damian Vidoni cu Spadora (poreclită Debora) care provine din familia Streian, sora lui Victor (uica Hipu), Elisabeta, Aneta, Dr. Caius şi profesorul Nicolae.
Toate cele trei familii, Vidoni, Streian si Obeadă au legături de neamuri de la începutul secolului XX, la începutul anilor 1900. Prin aceste legături sunt un văr de-al lui Damian Vidoni, cel care a plecat în veşnicie să fie în prezența Domnului şi a familiilor noastre care ne aşteaptă şi pe noi să ne întâlnim cu ei în ceruri.
Domnul
să se îndure de noi toți şi să ne dea putere să continuăm lucrarea
mărturiei credinței înaintaşilor noştri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu