În data de 06 dec. 2016 am participat la
înmormântarea surorii Ardelean Ana din Cuceu. Serviciul s-a ținut în incinta Bisericii Baptiste, lucru
care m-ia stârnit multe amintiri plăcute. Am fost pentru prima dată la Biserica
din Cuceu în anul 1979 și băncile din
față erau pline de tineri, băieți și fete, care cântau pentru slava Domnului
din tot sufletul lor. Astăzi sunt mai puțini și mai trecuți spre bătrânețe, dar
activi. În această Biserică au primit pe Domnul doi tineri pe care îi prezint înaintea dumneavoastră
cu mult drag.
Acești tineri se numeau Traian și Estera, i-am
cunoscut în anul 1976 la Biserica Baptistă din Baia Mare unde fratele era un
bun predicator al Cuvântului Domnului.
În cadrul
societații și al familiei, familia fratelui Drăgan Traian a fost percepută ca o
familie de oameni modești, docili, bine pregătiți profesional,cu credința în
Dumnezeu și un exemplu demn de urmat.
Fetele cu care Dumnezeu le-a binecuvantat familia „consideră că părinții
lor au fost oameni responsabili, care au încercat și cred că au și reușit să le
înconjoare cu dragoste, cu gingășie și mai ales cu o mare responsabilitate
părintească.
Ei au știut să iubească, dar și să corijeze unele inadvertențe ale
copilăriei și tinereții noastre. Considerând că pentru credincios arma
biruinței este credința, părinții noștri ne-au purtat pe brațe de rugăciune
toată perioada vieții lor.
Traian Drăgan 1926 – 2000.
Fratele Traian Drăgan[1]
s-a născut la 18 august 1926 în
localitatea Cuceu, unde credința
creștină baptistă a prins rădăcini înainte de anul 1920. Aici face școala
primară de 7 ani, așa cum era în vremea aceea și continuă să studieze și la
Jibou.
După aceste cursuri fratele
se gândește să își găsească un ajutor potrivit care să îl ajute și la direcția
în viață, așa că o găsește rapid pe Estera, fată frumoasă din satul lui natal
și în anul 1948 fac nunta.
Fratele găsește de lucru la
Căile Ferate Române unde lucrează puțină vreme. Porniți în viață,împreună cu
soția sa constată că au mare nevoie de Dumnezeu și se decid să Îl urmeze pe
Domnul în apa botezului, aşa că spun Bisericii din Cuceu, iau legătura cu fr.
Ioan Bălănean și acesta îi botează în anul 1953, aparținând Bisericii Baptiste
Cuceu.
Fr. Ioan Bălănean, văzând
ca tânărul Traian are darul vorbirii, îl sfătuiește să plece la Seminar, lucru
pe care îl face. La Seminar este îndrăgit de profesori, mai ales de Alexa
Popovici pentru că avea darul oratoriei și parcă se potriveau în gândire şi
vorbire. Acest lucru s-a văzut peste ani, când îl auzeai vorbind pe fr. Traian,
erai sigur că a învățat la ”picioarele” lui Alexa Popovici.
Frații din București l-au
rugat insistent să rămână acolo, dar având soție, părinți și ogoare a venit
acasă, în Cuceu slujind în această zonă a Sălajului. Domnul a îngăduit sa vină
peste țară comunismul, care, fără comentarii, a luat ogoarele de la oameni,
aceştia trebuind să se reorienteze. Astfel, fr. Traian își ia soția și pleacă
cu fiica lor, Viorica, tocmai în județul
Bacău, orașul Moinești unde își completează studiile în domeniul sondelor de
țiței. Aici Domnul îl binecuvântează cu o a două fetiță, Lidia.
În anul 1962, la
insistențele unei rudenii, vine la Baia Mare și se angajează la Cercetări Miniere
unde lucrează până la ieșirea la pensie.
Cu timpul, a venit la cârma bisericii fr. Rusu, cu care s-a înțeles foarte bine
și fr. Traian era activ, conducea studiul biblic ca un bun predicator, cu un
dar plăcut de predicare, cu claritate și
mult patos, era zâmbitor și vesel și a făcut parte din comitetul bisericii. Era
prietenos şi comunicativ, de aceea și preotul ortodox îl chema la înmormântări
să aibă un cuvânt, lucru nu prea întâlnit, iar când a murit fratele, preotul a
cerut voie familiei să se roage. Familia l-a încuviinţat, preotul și-a dat hainele de preot jos și,
fără să își facă cruce, s-a rugat cu foc și lacrimi.
S-a pensionat de la
"Cercetări miniere" în 1991, după care s-a mutat cu soția Estera la
Cuceu. Aici nu s-a oprit din predicare, era foarte dinamic și bisericile se
bucurau nespus de prezența lui, avea curaj, îmbărbăta frații și bisericile
mici.
Cele doua fete îl vizitau,
dar în anul 2000, când ajung fetele acasă, tata le spune ceva înduioșător.
Redăm declarația fiicei fr. Traian, Lidia:
„Bine
c-aţi venit dragele mele, altă întâlnire nu vom mai avea, decât în cer, să
ştiţi că eu mor, simt că mi-a venit ceasul"! Cât am stat acolo, 2 zile
ne-a tot repetat, ne-a dat sfaturi, ne-a explicat cum să ne împărţim ce va
rămâne după el, să nu ne certăm că suntem surori, şi, cel mai frumos lucru,
le-a îndemnat pe fiica mare si pe nepoată să se împace cu Tatăl! Bineînţeles,
am zâmbit toate, cu mama împreună, pentru că nu ni se părea nimic în neregulă.
În
săptămâna următoare, marţi a venit la Baia Mare, cu o problema legată de pensie
şi să-l consoleze pe soţul meu în legătură cu soacra mea, care făcuse un ACV.
I-a spus: „Dragul tatii, încrede-te în D-zeu căci este mare, n-am venit deodată şi nu ne putem duce deodată."
M-a rugat să-l plimb cu maşina prin oraş, parcă-l apucase aşa un dor, şi tot
repetându-mi că va muri, s-a întors la Cuceu şi vineri a făcut un ACV, iar
duminică a murit.
La
Cuceu s-a ținut o slujbă de înmormântare, oficiată de către fratele Teofil
Mihoc, la care a participat tot satul, l-am
dus la Baia Mare, l-am îngropat
în cripta lui din Horia1. Slujba a fost
ţinută de fr. Morcan Iosif, fr. Chereji Daniel şi fr. Rusu Simion. Au
participat cca. 100 de oameni, a avut o înmormântare frumoasă, cum viața i-a
fost frumoasă!”[2]
DRAGAN ESTERA 1930 - 2016
Drăgan Estera,născută Noje, a văzut
lumina zilei la 19.04.1930 în satul Cuceu, județul Sălaj, în mijlocul „unui
rai” lăsat de Dumnezeu pe pămant.
Provine dintr-o familie numeroasă, cu șapte
copii, din parinții Vasile și Estera, oameni care prin hărnicia lor și-au creat
o situație materială și o reputație foarte bună în comunitatea satului Cuceu.
De la tot ce o înconjura și-a format o părere frumoasă despre ființa care a creat acest colț de rai
și a crescut cu dragoste în suflet fața de Creatorul Divin.
De-a lungul anilor a încercat să aprofundeze filozofia omului simplu din
popor, formându-și principii solide pe
tot parcursul vieții, crescând și trăind cu ochii larg deschiși spre visare.
Sora Estera a absolvit școala primară în
localitatea sa natală, în perioada grea a războiului pe care și-a completat-o pe
parcurs cu alte studii.
Se căsatorește în anul 1948 cu fratele
Drăgan Traian cu care va avea împreuna
două fiice: Viorica și Lidia, Dumnezeu ajutându-i să-și vadă fiicele căsătorite,
cu școli superioare și trei nepoți cu o bună poziție în societate.
In anul 1953 îl primeste cu
inima deschisă pe Dumnezeu în viața sa, împreună cu parinții, socrii și trei frați.
A trăit alături de fratele o viață mândră și binecuvântată de Domnul pe
pămant, sprijinindu-și soțul în misiunea
pe care o desfășura.
Dar rolul complex al celui care l-a primit pe Domnul în viața sa este măreț.
Sora a știut să se apropie de frații de credință din Bisericile Baptiste Cuceu
și Baia Mare (unde a activat ca membră) învațând de la cei cu experiență și sprijinindu-i pe începători.
Pentru că sufletul unui om nu este deloc simplu și, în lumina realității,
își dezvăluie zeci și sute de fațete, de lumini și umbre, de culori și nuanțe,
dânsa îi sprijinea pe frații din biserici vorbindu-le despre credință prin
exemplul personal și prin ajutor necondiționat.
Nici unul dintre cei care i-au bătut în
poartă, necăjiti și întristați, nu au plecat din casa ei fără o speranță. Cu
vorbe mesteșugite a căutat să-i apropie mai mult de credință, pentru că ea este
singura adevarată și curată care-ți aduce liniște și pace în suflet și o viață
veșnică. Zicea mereu că numai prin credință poți invinge, indiferent de
calvarul vieții prin care trebuie să treci și mereu să privești înainte cu
fruntea sus și cu mare încredere în Dumnezeu.
De-a lungul vieții a reușit să-i țină pe mulți lângă credință și să-i
îndemne și pe alții spre credință. Demn
de amintit este familia fratelui Câțcăuan Traian si Dorica, actuali membri în
Biserica Creștină Baptistă din Cuceu si mulți alții. Fratele Traian este
diaconul bisericii, un om de o aleasă omenie si credință, un sprijin real
pentru intreaga biserică.
Care om ar putea duce la bun sfârșit o viața închinata Domnului, dacă nu
unul care vibrează profund la binele și răul care se întamplă în jurul său, la
frumusețe și urâțenie, la moralitate și imoralitate, la reușită și eșec, știind
să păstreze un echilibru în toate.
Rămânând văduvă, în anul 2000 a trăit
retrasă în localitatea natală unde Dumnezeu a binecuvantat-o cu înca 16 ani de
viață, pentru că a fost un om puternic, tenace și răbdătoare, cu încredere în
ființa supremă, Dumnezeu, pe care o considera „stânca măreției mele”, pană la
vârsta de 86 de ani.
 |
| Casa din Cuceu |
Miercuri, 23.11.2016, Dumnezeu a chemat-o la El, iar ea s-a dus
fericită să-l intâlnească lăsând în urmă o familie unită și puternică cu
credința în Dumnezeu.
Declarația Lidiei, fiica cea mică a familiei:
„Ne-au îndrumat și ne-au sădit în suflet “sămânța credinței” care
ne-a urmărit pe tot parcursul existenței noastre. Părinții erau în stare să muncească pentru noi zi și
noapte ca să reușim în viață și să ajungem oameni integri în familie și
societate.
Citatele care ne-au ghidat viața, rostite mereu de tata, au constituit
linia directoare a parcursului nostru existential:”nu de moarte mă
cutremur,ci de veșnicia ei”; „că la omul credincios sabia ramâne jos, Dumnezeu
din rău l-a scos”; și intrebările: „Unde îți vei petrece veșnicia?”; „Ce faci
cu pacatele tale?”; „Cui îi pasă de sufletul tău?”; „Grozav lucru este să cazi
în mainile Dumnezeului celui Viu......”
Le mulțumim, i-am iubit și i-am stimat și trăim
cu speranța că într-o zi ne vom întâlni în ceruri”.
Cele două fiice ale
familiei sunt:
1. Viorica, profesoară,
căsătorită cu Vasile Iacob, tehnician în construcții. Are 2 copii: Diana,
avocat și Andrei, economist, necăsătoriți.
2. Lidia, inginer economist la Liceul Economic Baia
Mare, căsătorită cu Teodor Morariu
inginer constructor și profesor. Au băiat, Călin 32 de ani doctorand în turism,
profesor la liceu, necăsătorit.
Mulţumim Domnului pentru
aşa oameni de nădejde!
