A trăit 37 de ani, dar a avut o muncă intensă în poporul Domnului. Am să las
faptele lui să vorbească și cei din vremea lui, pentru că eu aș știrbi din frumusețea trăirii lui. Eu m-am
înflăcărat citind despre viața păstorului și misionarului Avram Bălgrădean și
doresc ca toți cei ce vor citi să fie însuflețiți pentru lucrare, în ogorul
Domnului și pentru slava celui ce ne-a mântuit.
„În ziua de
20 Decembrie 1938, după o lungă şi grea suferinţă, a încetat din viaţă într’o
modestă locuinţă închiriată în Alba-Iulia, fratele Avram Bălgrădeanu,
misionarul nostru în Jugoslavia. Pe urma fratelui rămân soţia şi doi copilaşi,
către care se îndreaptă simpatia şi atenţia noastră în spiritul Creştinismului curat (Iacov 1:27).
Avram
Bălgrădean s’a născut în comuna Pâclişa, jud. Alba-Iulia, din părinţi români,
la 1 Octombrie 1901. A absolvit cursul primar la şcoala din sat şi la etatea de
18 ani, în anul 1919, a primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul lui personal, din
care pricină a fost prigonit de mulţi şi chiar şi de părinţii săi, dar prin
răbdare, statornicie şi viaţă curată în Hristos, a câştigat pe părinţii săi
pentru Domnul.
Pentru râvna
ce-o avea de a vesti Cuvântul Domnului şi altora, a cunoscut pivniţa rece a
închisorii dela Vinţul de jos.
În anul 1923
a fost luat ca soldat la Grăniceri. Şi aici, pentru credinţa sa în Hristos, a
suferit prigonire şi închisiâoare, dar mai pe urmă au încetat toate acestea,
căci a dovedit cu fapta că este un bun şi credincios ostaş în slujba ţării şi a
Regelui.
În anul
1925, terminând serviciul militar, a intrat în Seminarul Teologic Baptist din
Bucureşti, căci avea dorinţa de a deveni un vestitor al Evangheliei, cu o
pregătire mai bună. În timpul celor patru ani de seminar, a fost printre primii
la învăţătură şi tot în acest timp a cetit unele cărţi cu cuprins misionar,
care l-au influenţat mult şi au născut în el dorinţa de a fi misionar.
După
terminarea Seminarului, în anul 1929, s’a căsătorit cu sora Victoria Eva din
Ultvin, Banat şi tot în acel an a fost ordinat ca predicator al bisericilor
baptiste din Şiria şi Covăsinţi, jud. Arad, unde a lucrat până în toamna anului
1930, când a plecat pentru prima dată ca misionar în Jugoslavia.
În anul
1934, înapoindu-se în ţară, a călătorit prin mai multe biserici baptiste şi, în
legătură cu un grup restrâns de fraţi, a pus bazele „Societăţii Misionare
Baptiste pentru Străinătate“. La conferinţa ţinută la Simeria, în anul 1935,
afost ales cu unanimitate pentru a merge ca misionar în Jugoslavia. Până la a
doua plecare în Jugoslavia, a servit ca predicator la bisericile baptiste din
Vălenii de Munte, jud. Prahova şi Lupeni, jud. Hunedoara.
Plecat în
Jugoslavia, cu toate greutăţile materiale şi alte greutăţi întâmpinate, a avut
harul dela Domnul de a avea un frumos succes în lucrul Său. Rapoartele sale
sincere şi frumoase ne vesteau lucruri îmbucurătoare.
În primăvara
anului 1938, obosit de alergări şi lucru mult, a căzut greu bolnav şi ne mai
putând lucra, s’a înapoiat în ţară, unde a sfârşit această viaţă pământească cu
zâmbetul pe buze. Cei ce au fost lângă el în clipele trecerii din această
viaţă, spun că a avut un sfârşit liniştit şi frumos. Până în sfârşit a păstrat
o încredere nesguduită în Domnul şi când a închis ochii, pentru a nu-i mai
deschide pe acest pământ, de unde a dorit mult să plece, i-a închis cu zâmbetul
pe buze, zâmbet care i-a încremenit pe faţa suptă de durerile fizice şi cu care
a fost coborît în groapă.
Pe lângă
lucrul de misionar în Jugoslavia, fr. A. Bălgrădean a mai editat şi o carte de
cântări creştineşti şi mai multe tractate cu cuprins evanghelistic pentru
poporul Domnului din Jugoslavia şi a colaborat şi la revistele noastre din
ţară.
Prin
plecarea lui din rândurile noastre, lasă un loc pe care Domnul îl va complecat
cu un alt serv al Său, dar viaţa lui, aşa cum a fost cheltuită, serveşte
tineretului din zilele noastre şi nouă ca o pildă frumoasă şi vrednică de
urmat. El a putut spune împreună cu apostolul Pavel: „M’am luptat lupta cea
bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa“ (Tim. 4:7); iar noi am putut
cânta:
„Calea e
sfârşită,
Lupta e gata,
Pace şi odihnă
E acum plata“. M. Dumitraşcu
Avram Bălgrădean în faţa morţii
De I. Rusu
Vizitând pe
fr. A. Bălgrădean în ziua de 1 Decembrie 1938, pe când se găsea în cele mai
adânci suferinţe fizice, am rămas mişcat de curajul şi liniştea de care era
stăpânit sufletul său în faţa morţii.
A.
Bălgrădean a fost omul care, în suferinţele lui, a încurajat şi a mângăiat,
prin vorbele şi atitudinea lui faţă de moarte, pe toţi vizitatorii săi.
Toţi aceia
cari l-au cercetat, mărturisesc că, în viaţa lor, n’au văzut un asemenea om, cu
atâta bucurie şi seninătate în faţa
morţii. Cuvintele lui erau pline de viaţă şi putere; erau balsam pentru
musafirii săi. NU pot să nu amintesc câteva din expresiunile lui:
FULGI DE
ZĂPADĂ. Înainte de sărbătorile Crăciunului, voiu pleca din lumea aceasta.
Doresc să cadă zăpadă în timpul acela. Aş vrea să văd cum flutură fulgii de
zăpadă peste mormântul meu. Sora Bălgrădean spune că atunci când a început
pentru prima dată să ningă, fratele a privit prin fereastră şi s’a bucurat
mult. El a văzut că ziua plecării lui e aproape. În ziua înmormântării timpul a
fost aşa cum la- dorit şi, dacă se poate şti după moarte ce se petrece pe
pământ, atunci el a văzut fulgi de zăpadă peste mormântul său.
BUCURIA
LUMII. Dacă cineva doreşte bucuria lumii, să i-o dea Dumnezeu. Eu însă, doresc
o singură bucurie, „a cerului“. El a dorit cu mare este ziua morţii.
IARBĂ
DE PE CASĂ. Predicatorii noştri, spune
fr. Bălgrădean, sunt ca iarba depe acioperişul casei. Ea atunci are apă când
plouă şi cade noaptea roua. Ei au atunci cele de trebuinţă, când inimile bune
fac să picure darurile lor.
AM LUCRAT
PUŢIN TIMP PENTRU DOMNUL. Însă dacă El nu voieşte să mai rămân, voiu pleca
bucuros. N’am nicio teamă de moarte. Dacă am predicat oamenilor învierea
morţilor, trebuie să fim sineri şi să dovedim în faptă că suntem noi înşine
convinşi despre adevărul propovăduit.
A.
Bălgrădean a încetat din viaţa aceasta vremelnică cu zâmbetul pe buze. Corpul
său neînsufleţit a intrat în mormânt cu zâmbetul neşters a buzelor şi
trăsăturile vii ale seninătăţii cari exprimă calmul unui suflet sigur de
mântuirea lui. El a privit în clipa morţii drept la Acela pe care L-a servit cu
scumpătate şi desinteresat în viaţa pământească.”
Din lumea religioasă,
Înmormântarea fratelui Avram Bălgrădean
Ne facem o
datorie tristă din a anunţa, că, fratele Avram Bălgrădean, fondatorul
Societăţii Misionare în Jugoslavia, a încetat din viaţă înainte de Crăciun,
după o suferinţă de mai multe luni de zile.
Serviciul de
înmormântare s“a ţinut în Alba-Iulia, la 22 Decembrie. El a fost condus de fr.
Artenie Zdrânc. La serviciul religios de acasă au vorbit fraţii: A. Zdrânc, P.
Boşorogan şi L. Rusu (sau Ruvu). La
serviciul dela cimitir au vestit Evanghelia fraţii Dumitraşcu Marin,
secretarul Societăţii Misionare şi fr. Rusu. Uniunea Baptistă a trimis sorei
Bălgrădean următoarea scrisoare:
Stimată soră Bălgrădean,
Vestea
morţii iubitului nostru priten şi conducător, a fratelui Avram Bălgrădean a
lovit adânc în inimile noastre ale tuturora. Prin moartea lui timpurie
baptiştii din România pierd pe unul dintre cei mai însemnaţi predicatori şi
misionari.
Într’adevăr,
datorită viziunii şi rugăciunilor fratelui A. Bălgrădean, a louat fiinţă
Societatea Misionară Baptistă din România şi dela întemeierea ei până în
ultimele lui clipe, el i-a fost inspiratorul şi slujitorul ei devotat.
Dacă ne-a
părăsit aşa de grabă, motivul e că s’a sacrificat cu totul predicării
Evangheliei. Râvna lui de a vesti iubirea lui Hristos şi dragostea faţă de
sufletele pierdute l-a făcut să nu se cruţe pe sine de loc. Zi şi noapte, prin
ger şi prin arşiţă, a alergat prin Jugoslavia din loc în loc, plin de un
neastâmpăr sfânt. Vestind Evanghelia până şi-a ruinat plămânii. Nici sfatul
medicilor nu l-a putut opri de a se mistui cu totul pe altarul Împărăţiei lui
Dumnezeu.
De a ceea,
Uniunea Baptistă din România mulţumeşte lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut prin
fratele Avram Bălgrădean şi se roagă ca Providenţa divină să vă mângăie pe
Dvoastră şi pe copiii Dvoastră în mare încercare prin care treceţi.
Preşedintele I.R. Socaciu
Secretar general, I. Cocuţ
Seminarul
Teologic Baptist din Bucureşti, a trimis scrisoarea de mai jos:
Iubită soră Bălgrădean,
Am fost
izbiţi de moartea neaşteptată a soţului Dvoastră, Avram Bălgrădean. În el,
Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, pierde unul din cei mai devotaţi şi
mai sârguincioşi studenţi şi absolvenţi pe cari i-a avut.
Încă de pe
băncile seminarului, 1925-1929, colegul şi fratele meu, Avram Bălgrădean, a
auzit vocea cerească şi a înţeles chemarea lui misionară. De atunci, cu toate
piedecile, obstacolele şi greutăţile, n’a vrut cu niciun chip să se
împotrivească acestei vedenii cereşti. Ani dearândul a fost misionarul nostri,
al tuturor, pe plaiurile frumoase ale Jugoslaviei. În ultimul timp, fratele A.
Bălgrădean pregătea noiu planuri de misiune şi de evanghelizare pentru
cucerirea Albaniei. Acea ţară, singura din Europa unde până astăzi nu există
baptişti.
Însă toate
aceste planuri, viziuni misionare l-au costat mult. La început neajunsuri,
călătorii, oboseli şi viaţă de străinătate, iar mai târziu suferinţe, boală şi
moarte.
Dar viaţa
lui devotată şi sfârşitul lui timpuriu n’au fost în zadar. A. Bălgrădean, deşi
mort, încă vorbeşte. Pilda vieţii sale devotate va inspira generaţii întregi de
seminarişti baptişti la o viiaţă devotată şi misionară pentru gloria lui Isus
Hristos.
Tot poporul
nostru baptist din România să ştie „că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi
între baptişti“ (2 Sam. 3:31).
De aceea,
rugăciunea noastră este ca Dumnezeu să vă sprijinească în timpul acestor
încercări grele şi grija lui părintească să fie asupra copiilor orfani.
Al Dvoastră în Hristos
Director, Luca L. Sezonov.
Din
corespondență
Bieţii
oameni slujesc Satanei fără plată şi din contra predându-i lui prin înjurături,
vite, găini, copii şi tot ce are. Sunt robiţi de el prin beţie, fumat (duhănit)
petreceri şi alte lucuri nebuneşti. Câţi nu-şi dau pâinea pentru o ţigară? Câte
femei nu sunt nenorocite câţi copii goi şi flămânzi de pe urma băuturii? Omul
sărmanul, vinde vite, avere, sănătate, haine numai să poată bea şi fuma.
Aceasta e robia care diavolul a adus’o oamenilor şi care e plata pentrucă omul
slujeşte lui? Femei bătute şi smulse de păr, copii goi şi flămânzi pe drumuri,
oameni nenorociţi în spitale şi închisoro, case dărmâmate, familii nenorocite,
chin şi vai.
Vei zice
dragul meu cititor că aşa te-ai pomenit, rob acestora, însă dacă tu vrei, poţi
fi liber. Şti cine a murit pentru tine? Ştii cine e acela ce ţi-a adus
libertate? Acela e Isus Christos care a murit pe cruce pentruca să te facă
liber de păcat şi de Stana. El a zis: „Adevărat,
adevărat vă spun că cine trăeşte în păcat, este rob al păcatului“ Ioan 8.34
şi „Dacă Fiul vă va face slobozi (liberi)
veţi fi cu adevărat slobozi“ v. 35.
Acum
întreabă-te iubite cititor, vrei să fi rob al păcatului sau liber în Domnul
Isus Christos. Înţelege o suflete iubit pentru tine, dar ce faci tu? Dacă vrei să
trăeşti păcatului, poţi trăi, însă să şti, că Isus Christos va veni iarăşi
pentru ca să judece vii şi morţii şi atunci nu vei putea spune că nu ai putut
să-L slujeşti pe El.
Lasă viaţa
păcătoasă şi vino la El. Roagă-te să te ierte şi să-ţi rupă legăturile pe cari
păcatul le-a pus în jurul tău, căci El a zis: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi
şi împovăraţi şi Eu vă voiu da odihnă sufletelor voastre“. Matei 11.28-29.
Vino la El
să afli odihnă dacă vrei să fi liber şi fericit.
Avram Bălgrădeanu.
Noaptea la
12 iau trenul ce pleacă spre Scoplje-Solun. La 1 după miezul nopţii ajung la
Gradsko unde schimb trenul spre Prielp şi Bitolj (Monastir). Cu un tren micuţ
de abia 60 cm, începem să urcăm muntele din faţă, în valea căruia macedonenii
secerau ultima recoltă de orez. Pluguri de lemn râmă pământul pentru sămănatul
grâului, capre negre şi măgari pasc munţii, iar trenul nostru micuţ face
zigzaguri (încoace şi încolo) peste munţii de marmoră albă şi neagră; în vârful
cărora vântul de mare se spintecă, iar vulturii şi corbii fac rotocoale pe cer.
La 12 ziua suntem în vârful muntelui. La 3 după masă la Prilep, iar la 6 seara
în Bitolj. Petrec aci 2 zile. Pe vremea stăpânirii tuceşti se afla o şcoală
românească, iar azi e mutată la Tesalonic (Grecia). Fac cunoştinţă cu mulţi
români. Vorbim şi ne rugăm cu ei. De aici trimit câte o vedere la colegii mei,
iar după aceasta a treia zi iau trenul la Gradsko înapoi. Mi-a rămas şi-mi vor
rămânea neuitate clipele petrecute în rugăciune cu un prietin din Tesalonic cât
şi faţele fraţilor români macedonieni. Micuţul tren gâfăe ca ostenit de
alergările peste munte, oprindu-se la gările-bordeie în care este un scaun, o
măsuţă, un telefon, iar acoperemântul gării acoperit cu piatră, înălţimea gării
fiind de 1 mtr. 50. În vagonul meu o femeie şi un băiat de 5 ani se chinuiesc
de malare, galbini ca ceara, iar sudorile ca bobii de mazăre. Lângă ei plânge
un bărbat, dându-le câte o boabă de strugure ca să-şi stâmpere focul, iar în
alt vagon soldaţii cântă în cimpoi, pentru a le trece cele 9 luni de serviciu.
Sfârşit.
A. Bălgrădean.
„Cum M’a
trimes pe Mine Tatăl, aşa vă trimet şi Eu pe voi“. Ioan, 20.21.
Iubiţi
fraţi în Cristos,
Fiind născut
şi eu pe meleaguri ale Ardealului, unde mi-am petrecut copilăria şi am lucrat
cu unii dintre voi, cred de a mea datorie să vă scriu deva despre viaţa şi
ocupaţia noastră din timpul despărţirii noastre de câţiva ani.
În anul 1929
în luna Novembrie m’am căsătorit, fiind încă predicator la două biserici, Şiria
şi Covâsinţ. Biserici zidite cu peste o sută de membri, cor, muzică şi
aranjament frumos; dar în sufletul nostru să sbătea ceva şi anume: misiunea în
străinătate. Am vorbit cu soţia în multe rânduri despre aceasta şi rugându-ne
am rămas la convingerea să plecăm în această ţară în lucrul lui Dumnezeu. În
anul 1930 în luna şi ziua care ne-am căsătorit, eu şi soţia am părăsit ţara
noastră trecând graniţa la locul pe care noi l-am crut şi Dumnezeu a hotărât să
ajungem. Am cunoscut că Dumnezeu ne trimite. Gânsul meu l’am spus multora, însă
unii credeau că acesta e un vis al meu!
Sosiţi aici
în această ţară am început lucrul între Români şi Sârbi. Am avut ocazia să
predicăm la mulţi Evanghelia Domnului Isus. O iarnă întreagă, în fiecare seară
am ţinut servicii de Evanghelizare. Casele de rugăciune ticsite de ascultători.
Mai mare ne-a fost bucuria atunci când la serviciul de seară nu aveai loc să
stai şi câte unul venea la sfârşit şi se prezenta zicând: „Am fost un om
perdut, dar din această seară nu mai sunt. Cristos e al meu şi eu sunt al Lui“.
Rezultatul Evanghelizărilor din iarnă a adus că să avem la 60-70 prietini în
bisericile noastre.
Până azi
avem numai 50 de fraţi şi surori între Români. Aceştia sunt împărţiţi în opt
locuri sau centre. Cel mai departe este un frate Român în Valea Timocului. Sunt
fraţi de alte naţionalităţi ca: Sârbi, Horvaţi, Slovaci, Bulgari, Maghiari,
Nemţi şi Ţigani. Avem fraţi şi în Macedonia unde a fost groaznicl cutremur de
pământ. Sute de oameni au rămas fără de adăpost. Mulţi au murit. Cei ce trăesc
sunt refugiaţi în câmp unde locuesc în corturi, casele lor fiind dărâmate.
Lucrul între
Români – până la venirea noastră – a fost spriginit de fraţii Slovaci.
Predicatori ai Evangheliei au fost şi fraţii din Vidra, cari trecând în această
ţară căutându-şi pânea, în schimb le-a împărţit „pânea cerească“. Cristos a
folosit pe mulţi în lucrul Său şi va mai folosi ... Căci tu vei trece de-aici
lăsând toate, dar ce lui Isus ai făcut va sta“.
Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi!
Eu, soţia şi fraţii vă salutăm.
Cu dragoste în Cristos,
Al vostru
BĂLGRĂDEAN AVRAM
N.B. Ceice
vreau să ne scrie, adresa noastră e: Bălgrădean Avram. Ul. Branka-Radicevic,
broj 71. Bela-Crkva, Banat, Jugoslavia.
O misiune
prin Valea Timocului
Trecând
peste aceste plaiuri gândul meu a zburat în pământul naşterii mele, unde prima
dată am înţeles cuvântul despre „mântuire“. M’am gândit la fraţii şi prietenii
mei cu cari am petrecut pe acolo predicând Evanghelia, iar azi pe aceste
meleaguri, prin graţi alui Isus am ajuns ca aşa slab cum sunt să vestesc
Evanghelia acestor oameni. În cugetul meu am înălţat o rugăciune pentru fraţii
mei din părţile unde am petrecut odată. Pe drum întâlnim un moş ce se simte
păcătos. El zice: „Aş vrea să merg la 7 popi să mă spovedesc, să-mi ispăşesc
păcatele“. I-am zis: „Moşule, este un mare Preot ce-l cunosc. El singur iartă
păcatele tale“! Se poate unul singur? 7 cred că mă pot ierta“! Prietene, îi zic, Cristos este Marele
preot, El a murit pentru păcatele tale. Sângele curs pe cruce te spală şi te
curăţeşte.
Fără El
mântuire nu este! „Cum să fac“? Zise el. „Să te pleci pe genunchi să te rogi cu
toată inima crezând şi zi aşa: Doamne, eu cred că numai Tu ierţi păcatele,
iartă-mă că sunt un mare păcătos“! „O
fala lui eu mogu să-i spunem păcatele şi crieşnicile mele“. Ne despărţim. Seara
mult popor a ascultat Evanghelia. Mulţi s’au bucurat şi au plâns de bucurie.
Ne-am despărţit cu o căldură sufletească dorind să ne vedem în curând. Ne-am
rugat pentru ei şi ne-am luat rămas bun. La ora 1 după miezul nopţii peste
câmpurile frumos rodite, la lumina lunei
păşim cu zor să ajungem la Dunăre, să ne întoarcem pela alţi fraţi. Cu inimele
pline de bucurie nu simţim osteneală, vorbim mereu despre viaţa oamneilor de pe
aici şi lipsa de lucrul Domnului. Soarele se înalţă deasupra Negotinului când
noi prin Soare şi praf înaintăm spre
Dunăre...
Bălgrădean Avram.
Impresii
dela conf. Baptistă din Jugoslavia.
Cu zece zile
înainte de conferinţă primesc legitimaţii de călătorie cu reducere 50% pe C.F.
pentru delegaţii ce vor lua parte la conferinţă. Conferinţa e hotărâtă în
oraşul Zagreb capitala Croaţiei, oraş aşezat pe râul Sava, departe de aici din
Staza, 531 km. La oara 2.38 noaptea plec cu trenul din Strază şi sosec la
Pancevo la oara 7 dimineaţa. La 7.30 vaporul pleacă cu noi pe Dunăre şi plutim
1 oară şi 25 minute până la Belgrad. În apropiere de port trecem pe sunb
măreţul pod ce s’a construit peste Dunăre care e încă ne gata de când Germania
a refuzat să plătească datoriile de răsboi, (fiindcă acest pod Germanii îl
lucrau). Ne apropiem de port când în faţa noastră să ridică zidurile sfredelite
de gloanţele de tun din răsboiul 1914-18. Deasupra lor se ridică falnic în
bătaia vântului măreaţa statuie a Franţei, care e ridicată în amintirea ţărei
amice ce a spriginit-o în timpul răsboiului. Berlgradul e un oraş ce să
clădeşte din nou, un oraş care se înfrumuseţează mereu. Acolo stăm la mal la
gura râului Sava, urcăm treptele ni-se face revizia şi plec în oraş să
întâlnesc pe fr. A. Erlich, fost preot şi actualmentul predicator al bis. Bapt.
Din Belgrad şi Preşed. U. Tineretului din Jugoslavia. L-am găsit acasă şi
bucuria ne-a fost mare văzându-ne pentru a 2-a oară. Vorbim despre conferinţă
şi după câteva oare vizităm o familie bolnavă care e compusă dintr’un tată rus,
femeie română şi un băiat. O casă sărăcăcioasă şi mizeria se descria în coliba
întunecată a acestei familii. Am vorbit româneşte, însă spre marea mea mirare,
că nu poate un cuvânt să vorbească româneşte. Îmi spune: „Sve tazumim, ali ne
mogu da govorim“, „Totul înţeleg însă nu pot să vorbesc“. Îmi spune că e din
România şi de 12 ani e măritată în Jugoslavia şi a uitat limba românească în
întregime. Am întrebat-o de părinţi şi fraţi, dar nu mi-a putut răspunde
fiind-că lacrimile îi umplură faţa şi suspinul nu o lăsa să vorbească. Am
vorbit cu fr. şi el mi-a spus că de loc e din Ucraina şi are un frate ce e
predicator şi e exilat în Siberia din cauză că a predicat Evanghelia poporului
său. Plâng amândoi, văzându-se 2 străini în ţară străină, însă nimeni nu-i
înţelege şi nu-i poate pricepe, decât poate cela ce e ca ei, străin, sărac şi bolnav.
O farfurie cu cireşe şi o bucată de pâine e pe masă, aceasta e amiaza lor azi,
iar, iar mâine dacă vor lucra, vor putea să-şi cumpere.
Anunț
Sasciori
– Şi în această comună s’au botezat în ziua de 22 August a.c., 6 persoane.
Actul botezului a fost îndeplinit de fratele Petru Oprean.
Cu această
ocazie, Soc. Tineretului a dat o frumoasă serbare, sub conducerea fr. A.
Bălgrădean, elev în Şcoala de Misiune din Bucureşti.
I. Dan.
