În anul
1893 s-au ținut două conferințe baptiste.
Anul
1866 este anul de început al credinței baptiste între românii din Ardeal, prin
venirea lui Johann Rottmayer
În anul 1890 ziarul de beletristică și
enciclopedie literară „Amicul Familiei” Nr 6, ce apărea la Gherla, scria:
„Baptiștii începu a se spori în Ungaria. Așa în Budapesta
sunt organizați deplinu și au casă-de-rogațiuni
proprie. Tot asemenea voiesc acuma a se organiza și în Pojoniu”.
Nu tot
așa de politicos scrie despre baptiști ziarul „Biserica și Școala” din 1890:
„Prin comune se vor ivi emisari și misionari fanatici din
toată lumea și se vor încerca a ridica capisce pentru baptiști și anabaptiști”.
După 27
ani de la începerea lucrării, baptiștii au început să se organizeze și ce este
mai frumos, baptiștii lucrau ca un întreg format din 3 națiuni: germani,
maghiari și români. Scopul lor era acela de a fi mai eficienți în lucrarea de
predicare a Cuvântului lui Dumnezeu.
De atunci
au trecut 125 de ani, anul 1893 și până
azi 2018.
Fratele
Alexa Popovici vorbește de prima conferință din 1893 de la Oradea și spune:
„La această conferinţă au participat delegaţi atât
ai bisericilor baptiste române, cât
şi ai bisericilor maghiare din părţile Bihorului şi Aradului: Printre cei care
au luat cuvântul fie ca lectură de doctrină, fie ca inspiraţie, au fost misionarii baptişti
germani. Printre probleme de organizare
a fost aceea a unei noi arondări a bisericilor în cercurile de lucru. La această conferinţă, Mihai Cornea
La conferinţă, Henryk Meyer a ţinut câteva prelegeri de
doctrină şi de pastorală cu toţi predicatorii şi a condus mai multe sesiuni de
lucrare misionară şi de principii organizatorice, foarte necesare pentru
păstori. Iar fiindcă nu erau încă tipărite cărţile de cântări, predicatorii au
învăţat cu toţi împreună mai multe cântări, pe care le-a notat în carnetele lor
şi le-au dus în bisericile pe care le păstoreau.”
Fr. Borzási
István în cartea dânsului „Istoria Baptiștilor din Transilvania” vorbește de
prima Conferință de la Salonta:
„ În 1893 au organizat o
conferință în Salonta, în vederea organizării lucrării în cele 150 de puncte
misionare deja existente.
La
această conferință au hotărât să împartă câmpul de misiune în trei regiuni, cu
centre în Budapesta, Salonta și Diosig/Oradea, condusă de Henrik Meyer
(Budapesta), Mihály Tóth (Salonta) și Diosig/Oradea condusă de Mihály Kornya. Centrul
din Oradea a crescut cel mai repede. Din această cauză Mihály Kornya s-a mutat
la Oradea în 1893”.
Bertalan A. Kirner în cartea dumnealui „Viața
misionarului Mihaly Kornya”, ne ajută să
deslegăm misterul conferințelor din anul 1893, la pag. 107 scrie:
„În
anul 1893 bisericile s-au înmulțit atât de mult încât, din cauza distanțelor
mari, puteau fi controlate cu dificultate de la Budapesta.
S-a convocat
o conferință națională la Salonta, împărțind țara în cercuri misionare.” La pag 110 scrie: „Conferința
baptistă din Oradea – sau cum erau numite aceste conferințe: „Ședința
creștinilor botezați”, a avut loc între 3-4 mai 1893 la Oradea. Registrul
acestei conferințe a fost litografiat pe baza manuscrisului întocmit de unul
din conlucrătorii lui Kornya.. Președintele conferinței a fost Heinrich Mayer”.
Surse:
Alexa Popovici.
Borzási István.
Bertalan
A. Kirner
Rottmayer a lucrat cu Societatea Biblică Britanică nu cu cea Scoțiană. A fost angajat de Edward Millard. Am mai auzit povestea cu scoțienii, dar am verificat în documentele Societății Biblice Brianice și așa este cum vă spun. 1866 este anul de început al baptismului german din Ardeal, dar nu al românilor din Ardeal. A urmat cel maghiar, iar primii români au venit la credință după 15-20 de ani.
RăspundețiȘtergereMihai, m-am îndoit vreodată de cuvântul tău?
RăspundețiȘtergereSursa este aceasta: „Borzási István „Istoria Baptiștilor din Transilvania”.
Mihai, anul 1856 nu este al românilor, nici în vechiul regat, dacă calculăm așa, este tot al germanilor. Noi spunem că baptiștii au luat ființă pe plaiurile noastre străbune în 1856, la București și 1866 la Cluj.
Mihai, ar trebui să scrii un articol despre: „Societatea Biblică Britanică”, ea s-a înființat în anul 1801 și are 217 ani după datele care le am eu. Dumneata ești mai documentat și ar fi bine să se știe mai mult despre această lucrare. Mulțumesc de intervenție.
Fr. Borzasi sigur a preluat informația de la alți istorici maghiari mai vechi,unde am găsit-o și eu. Undeva, cândva, fiindcă în Ungaria a fost activă, mai ales în Budapesta, National Bible Society of Scotland, numită azi Scottish Bible Society, un istoric maghiar a presupus că Rottmayer a fost agentul acestei societăți. Nu este așa. Dar toți istoricii baptiști maghiari au preluat așa. Atât Rottmeyer, cât și Heinrich Meyer, Anton Novak, Johann Gromen și alți câțiva au fost colportori ai British and Foreign Bible Society, conform rapoartelor acestei societăți. Șeful lor a fost Edward Millard, apoi fiul său, Henry Millard.
RăspundețiȘtergerePe undeva, cred că știu de unde vine confuzia. Oncken a fost agentul National Bible Society of Scotland în Germania. Când Rottmayer, Scharschmidt, Voyka și ceilalți au început prima misiune la Budapesta în 1846, au folosit Biblii trimise de Oncken de la societatea scoțiană. Timp de 20 de ani cât a stat la Budapesta, Rottmayer a folosit și distribuit Biblii din această filieră, dar nu a fost oficial colportor, era activitate de contrabandă. În 1866, rămas singurul misionar în Budapesta, dezamăgit de puțina roadă și de dificultăți, se gândea să emigreze în America. Atunci a primit vizita lui Millard, întors dintr-un circuit prin Transilvania, care i-a propus să se mute la Cluj, unde BFBS voia să deschidă un depozit de Biblii.
Legat de articol, l-aș scrie, dar am niște cărți care așteaptă la rând... :)
Legat de începuturi... probabil eu sunt cel mai tipicar... și am grijă să precizez separat începuturile baptiste ÎN România și începuturile baptiste PRINTRE români. :) Tatăl meu e de vină că m-a învățat să fiu tipicar...
Csopják Attila, ginerele lui Rottmayer, scrie că la Budapesta Rottmayer a frecventat cu familia sa Biserica evanghelică scoțiană. Cartea despre istoria baptiștilor din Ungaria, "Krisztusért járván követségben", (pag. 26), fiind perechea cărții mele, și a apărut în 1996. Aici se precizează, că Rottmayer frecventa o biserică a misiunii scoțiene, din dorința de a participa în adunarea credincioșilor. Iar după ce s-a mutat la Cluj, în 1866, unde a învățat și limba română, a fost cooptat ca vânzător de Biblii. De cine? În cartea amintită se scrie că de către misiunea scoțiană!... (pag. 26). Millard Ede era responsabilul magaziei de Biblii din Viena, a Societății Biblice Britanice (BFBS), urmat de König Rudolf în 1863. BFBS avea mai mulți angajați (13), pe teritoriul Ungariei, între ei pe Meyer Henrik, Novak Anton, și Hempt Adolf, (care ulterior a devenit tot baptist). Însă Rottmayer, având legătura frățească cu Misiunea Scoțiană, a primit însărcinarea să fie responsabilul magaziei de Biblii din Cluj, unde s-a mutat în 1866. Sub mâna lui au lucrat, se pare, mai mulți vânzători de Biblii: Barabás Gáspár, Fleischer Georg, Grommen János și Grommen Mihály, și Solti David. Societatea Biblică națională Scoțiană avea un Statut strict în ce privește vânzarea de Biblii, interzicând răspândirea credinței proprii. Aceasta explică faptul de ce nu a plantat Rottmayer biserici baptiste: el a condus doar școala duminicală în sala magaziei de Biblii din Cluj, din str. Kinizsi (atunci str. Kasza). Rottmayer a devenit pensionar la 70 de ani, în 1888. În 1890. a cerut ca Mihály Kornya să se ocupe de misiunea baptistă din Cluj, după care a avut loc primul botez, în 1891. Rottmayer nu putea fi rugat de Miller Ede să fie conducătorul magaziei din Cluj a BFBS, deoarece în Viena șeful magaziei era deja König Rudolf, úncepánd cu 1863.
RăspundețiȘtergereÎn concluzie, poărerea mea este că Rottmayer a fost angajatul Societății Biblice Naționale Scoțiene, și nu de British and Foreign Bible Society.
Mă bucur că ați intervenit. De mult doream să mă conectez cumva cu dvs. și nu am avut ocazia. Csopják Attila ca și alții au făcut un lucru extraordinar la vremea lor, salvând istoria începuturilor răspândirii credinței. Dar ei, ca și noi, au fost supuși greșelii și s-au bazat mult pe informație transmisă oral și pe memorie, care uneori mai joacă și feste. Și la el, și la alții de mai târziu, cum ar fi Alexa Popovici la români, s-au strecurat inexactități care trebuie corijate atunci când sunt găsite. Infailibil nu e niciun istoric. Eu am multe dovezi de nezdruncinat, bazate pe documentele de arhivă ale BFBS, precum și pe Rapoartele Anuale ale acestei Societăți Biblice. Am studiat atent istoria BFBS, cu predilecție activitatea din Imperiul Austro-Ungar și din peninsula Balcanică. Deși sunt oarecum ignorant cu privire la National Bible of Scotland, sper să am timpul să o studiez mai îndeaproape pe viitor.
RăspundețiȘtergereAm încercat aseară să postez acest comentariu, dar nu am știut că nu e permisă postarea de linkuri, așa că situl l-a respins din prima. Am șters acum linkurile, dar vă rog să căutați pe google „A history of the British and Foreign Bible Society”, Vol.3 și Vol. 4 de William Canton – se găsesc cu acces integral pe archive[dot]org Lucrarea, foarte amplă, în cinci volume, a fost elaborată în 1910.
În vol. 3, la pagina 7 amintește ca Edward Millard a fost expulzat de la Viena în 1852, la începutul perioadei absolutiste.
La pag. 96 descrie cum tot el a deschis aproape simultan depozite la Viena și Budapesta în 1864. Mai jos se precizează despre un turneu făcut în tot imperiul, iar la Transilvania precizând că a asigurat un om pentru depozitul deschis la Klausenburg, în centrul populației maghiare.
În volumul 4, la pagina 335, arată ca Edward Millard s-a pensionat pe 31 ianuarie 1887 „de la conducerea marii agenții pe care a construit-o în Imperiul Dualist”. Din acest moment și pâna în 1902, Agenția din Viena a Societații Biblice Britanice (BFBS), care răspundea de distribuția în tot Imperiul, inclusiv în Transilvania și Bucovina, a fost în mâinile lui Henry E. Millard, fiul și fostul asistent vreme de 19 ani al lui Edward.
La pagina 338 se precizeaza pensionarea batrânului depozitar de la Klausenberg, J. Rottmayer, dupa 28 de ani de serviciu (la finele anului 1894). Cu această ocazie, de la 1 ianuarie 1895 depozitul din Cluj a fost desființat, aprovizionarea colportorilor fiind facută ulterior pe cale ferată, de la Budapesta.
Nu știu nimic despre Solti David, dar numele Barabás Gáspár, Fleischer Georg, Gromen Johann, Antal Brassovanyi, Ludovic și Samuel Tatter, Flor, Spiess pe lângă cele ale lui Meyer, Novak și Hempt se găsesc în rapoartele anuale ale BFBS din anii în care au fost angajați. Mai menționez că BFBS avea aceeași politică ca și NBS, colportorii și depozitarii distribuiau Biblii dar nu făceau politică confesională.
E adevărat că Rottmayer a frecventat în perioada absolutismului, după ce Scharschmidt a plecat la București în 1856 și el a rămas singur la Pesta, biserica Filialgemeinde înființată de Misiunea Scoțiană. Chiar a fost invitat să predice acolo uneori. Însă relațiile s-au stricat prin iulie 1865, când Rottmayer l-a invitat la Budapesta pe G. W. Lehmann și acesta a botezat șase persoane. Botezul i-a deranjat la maxim pe Rudolf König și Andrew Moody, fiindcă ei începuseră să confunde pe oamenii lui Rottmayer cu oile din ograda proprie. Relația a fost reconciliată mai târziu, dar nu a mai fost ca la început.