Faina Teodor 1898 – 1979, din Marca

Fratele Faina Teodor s-a născut în ziua de 24 mai 1898 în localitatea Marca, județul Sălaj. Părinții se numeau Petru și Ileană Pușcaș, de confesiune greco-catolică, de etnie română.

Face patru clase primare în localitatea de natală, unde învață să citească, să scrie. Fratele avea un scris caligrafic de excepție.

Aude Cuvântul lui Dumnezeu de care se îndrăgostește și în anul 1914 pune în aplicare cerința Domnului și este botezat.

În ziua de 7 aprilie 1922 se căsătorește în localitatea Cehei, județul Sălaj, cu sora Ana, născută Pop, în ziua de 15 octombrie 1899 și Domnul îi binecuvântează cu 6 copii: 3 băieți și 3 fete.

În anul 1920 este recrutat de cercul Satu Mare și rămâne la vatră cu gradul de sergent.

În anul 1930 este ordinat ca predicator pentru Biserica Creștină Baptistă din Cehei, județul Sălaj, biserică înființată în anul 1914.

Fratele a mers să evanghelizeze localitățile din jur și a contribuit la înființarea Bisericii Creștine Baptiste din Șimleu Silvaniei.

În ziua de 23 octombrie 1979 fratele Faina Teodor este chemat acasă la Dumnezeul pe care l-a slujit cu credincioșie.

Surse:

Faina Tiberiu

Arhive

100 de ani de la primul Calendar pentru citirea Bibliei

Dumnezeu a dat poruncă pentru a citi, studia și învăța Cuvântul Sfinteleor Scripturi, pentru că el este viața fiecărui om. Baptiștii dintotdeauna au aplicat această poruncă, făcând din Cuvântul Domnului ținta cercetării lor stăruitoare. Au creat materiale pentru ca Biblia să se citească ordonat și ușor de memorat.

Primul Congres statutar al Uniunii Comunităților Baptiste Române din România, a format în cadrul Comitetului Uniunii mai multe comitete, printre care „Comitetul  Literar”, compus din frații: Constantin Adorean, Vasile Berbecar, Vicaș Mihai, Radu Tașcă și Oală Avram.

Calendarul pentru citirea Bibliei cu Lecțiunile  Școalei Duminecale pentru anul 1920, cu referatul „cetit” la Congres, de către Vasile Berbecar, cel care se va ocupa în mod special de calendarele de școală duminecală, vede lumina tiparului imediat după Congres.

Prin buna străduință a fraților: Daniel Stoica și Alexandru Terlea, acest calendar se poate citi și studia pe blogul: „PublicațiiBaptiste – Istorie baptistă scrisă – România”. Pe acest blog se pot citi reviste vechi baptiste, cărți despre istoria baptistă, vechi și noi, dar și alte publicații.

Literatura Baptistă de limă română își are începutul în 1895 cu apariția primei cărți de cântări comune: „Cântările Sionului”, despre care am scris AICI, iar dacă vrei mai mult, vezi AICI, cartea: „Literatura Baptistă”.

Citire plăcută, cu mulțumire către Dumnezeu pentru bogăția Cuvântului Său și comorile ce ni le-a lăsat de-a lungul anilor.

„27. a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.” (Romani 16:27, VDCC)

Primul congres statutar al baptiștilor din România din 1920 și Comitetul ales

Despre anul 1919 am scris AICI, necazurile și frământările au continuat și în iarna 1919/1920. Dacă la începutul iernii, adică 1 decembrie 1919 nu s-a reușit votarea formării Uniunii și unirea tuturor baptiștilor români din teritoriile României Mari, liderii baptiștilor, Constantin Adorian, Vasile Berbecar, oameni ai credinței, devotați, au lucrat în timpul iernii pentru a putea obține desfășurarea unui nou congres. Această aprobare a venit în luna ianuarie și frații s-au grăbit să țină noul congres în zilele de 13 – 15 Februarie 1920. Frații noștri au venit în gloate la primul Congres al Uniunii Comunităților Baptiste Române din România și au slăvit pe Domnul pentru purtarea de grijă și izbânda dată.

Comitetul ales în urma Congresului 13-15 februarie de la Buteni:

Constantin Adorian – președinte

Gheorghe Florian – vicepreședinte

Tudor Sida – casier

Vasile Berbecar – secretar

Comitetul literar:

Adorian, Berbecar, Vicaș, Tașcă și Oală.

Comitetul financiar

Sida, Tașcă, Ignea, Florian, Farcaș, Vicaș, Țirban, Muntean și Adorian.

Comitetul de Domenii

Adorian, Varșandan, Țirban Muntean.  

Comitetul Disciplinar:

Ignea, Florian, Țirban, Sida, Berbecar, Varșandan, Vicaș, Todinca și Adorian.

Comitetul de ajutorare:

Radu, Pascu, Vicaș, Țirban și Berbecar.

Cenzori:

Teodor Brânda și Adam Sezonov.

Ma jos redau articolul scris în revista „Farul Mântuirii” din anul 1920 „ „Congresul nostru de Vasile Berbecar„

                     ,,Cât de frumos și cât de plăcut este, când frații locuiesc în unire!”

                                                                                                               Psalm 133, 1

Aceste cuvinte mărețe s-au adeverit în zilele de 13 – 15 Februarie 1920, când frații noștri au venit în gloate la primul Congres al Uniunii comunităților Baptiste Române din România. Ce mulți frați au venit din toate părțile! Din Regat, Dobrogea, Moldova, Basarabia, Transilvania, Banat, Crișana și părțile ungurene. O priveliște măreață! Nu aflu cuvinte pentru a descrie bucuria tuturor aici adunați.

Cât de frumos și cât de plăcut este, când frații locuiesc în unire! ,,Lucruri mari a făcut Domnul cu noi, eram veseli!” Ce onoare pentru Buteni a avea un așa număr impozant de frați adunați la un congres de organizare general. Propriu- zis aici s-au pus stâlpii uniunii noastre.

Deja marți au început a veni musafiri și miercuri au început a veni membrii Comitetului provizoriu al Uniunii noastre. Joi a început Comitetul activitatea sa consfătuitoare, ca să aibă ce aduce vineri și sâmbătă înaintea delegaților, reprezentanți a celor 600 de adunări din România mare.

Joi seara au sosit mulți cu trenul și vineri dimineață încă a adus trenul mulți delegați. Vineri dimineață la ora 10 s-a deschis Congresul de către fr. T. Sida, premergătorul comunității Buteni, care cu cuvinte calde a salutat pe toți delegații sosiți. O primire frumoasă și prietenoasă a așteptat pe frați în casa cea frumos decorată de către tinerimea comunității.

După deschidere s-a ales președintele Congresului, care fu cu unanimitate denumit fr. Sida. Apoi au urmat referatele fraților și anume: fr. I. Popa despre ,,Puterea unirii și folosul centralizării”; G. Nicoară ,,Organizarea noastră”; R. Tașcă ,,Lipsa lucrătorilor”; V. Berbecar ,,Starea cea tristă a comunităților noastre și îndreptarea ei; I. Țirban ,,Prosperarea misiunii”; G. Nicoară ,,Economia financiară și casieria centrală”; T. Sida ,,Starea actuală a casieriei centrale”; R. Tașcă ,,Școala de misiune și folosul ei”; V. Berbecar ,,Școala duminicală”; C. Adorian  ,,Societatea tineretului”; M. Vicaș ,,Literatura noastră”; V. Berbecar ,,Cultivarea cântului”; A. Oala ,,Femeia ca sprijin al misiunii”; G. Varșandan ,,Văduvele, orfanii, săracii și bătrânii noștri”; R. Tașcă ,,Dobrogea și Cristos”; N. Petrescu ,,Moldova și noi”; C. Adorian ,,Lupta noastră”; M. Muntean ,,Localurile de adunare ca stil, acustică, confort și arhitectură”; G. Florian ,,Unificarea cultului divin”. Mai toate aceste referate au fost petrecute de câte o discuție binecuvântată de Dumnezeu.

De exemplu, Organizarea a pretins mult timp, dar s-a și discutat foarte detaliat. Apoi lipsa lucrătorilor a adus multă lumină la cei ce nu o cunoșteau. Starea actuală a casieriei centrale a rezultat aceea că fiind ea goală s-a ridicat o colectă de peste 12.000 coroane. Școala de misiune a rezultat aceea că s-a adus acea hotărâre frumoasă pentru lucrătorii noștri, ca din ziua de 1 mai să se înceapă un curs biblic, care va dura 6 săptămâni.

Locul nu s-a hotărât. Probabil va fi în Buteni sau alt loc. Școala Duminicală a rezultat aceea, că frații îngrijindu-se viitorul copiilor, au ales pe fr. V. Berbecar ca supraintendentul școlilor duminicale. Are deci de lucru cu învățătorii școlilor, la care are a le da în conferințe sfaturi și îndrumări practice în acest lucru. Va ținea în evidență tot ce se ține de această ramură și se va îngriji de literatura potrivită pentru copii și învățători.

La literatura noastră încă s-a ținut o mai lungă discuție și s-a dovedit că frații noștri nu stau indiferenți față de aceasta. Pentru acest lucru s-a arătat un interes cald și s-au deschis cu inimile și mâinile pentru un fond literar, ceea ce a rezultat o sumă frumoasă.

Însă nu numai aici s-a dat, ci cei ce au dat aici sunt îndatorați a face o colectă grabnică prin adunările lor și apoi a-și aminti în fiecare an de acest fond. Cultivarea cântului a adus o însuflețire mare între frați și un dor după învățătură. S-a hotărât deci a fi un curs de învățământ pentru tineri, din care să iasă dirigenții (dirijorii) de cor cu voce și instrumente.

Ca profesor la acest curs fu denumit fratele V. Laioș, dirigentul corului din Șiria, la care și fr. Berbecar îi va sta întru ajutor. Acest curs are a se începe cât mai curând. Referatul ,,Dobrogea și Cristos” a adus puțină discuție care a fost încununată de același succes, că fr. R. Tască are să meargă să lucreze acolo pe trei luni. În afară de aceasta s-au mai oferit și alți frați voluntari pentru Domnul și cauza lui în Dobrogea. Apoi ,,Moldova și noi ”a avut încă un bun efect spre frați și cu ajutorul lui Dumnezeu nu voim să uităm de acele locuri fără de Evanghelie.

Evanghelizarea Banatului ne-a adus date îmbucurătoare și a noastră rugă tot are să sune : ,,Mare este secerișul, însă lucrători puțini; Doamne trimite lucrători!” A urmat apoi alegerea noului comitet dirigent al Uniunii noastre.

Acest comitet este reprezentat din toate părțile țării unite. Din Regat, Basarabia, Bucovina, Dobrogea, Transilvania, Banat, Crișana și partea ungurească. Acest comitet constituindu-se  și-a ales ca președinte pe fr. Constantin Adorian, vice-președinte G. Florian, secretar general V. Berbecar, casier T. Sida și s-a împărțit în resorturi, ca de misiune, de domenii, de cultură etc.

În fiecare seară, începând cu miercuri seara am avut evanghelizare la care au vorbit mai mulți frați și a cântat corul vocal și instrumental din Buteni. Sâmbătă seară însă a sosit corul fraților din Șiria și cel din Agrij. Aceste coruri ne-au bucurat mult prin cântările frumoase ale Evangheliei. Duminică toată ziua a sunat clopotul Evangheliei, care a chemat pe păcătoși la pocăință, nu clopot de aramă rece, ci acela al predicatorilor Evangheliei dătătoare de viață și a cântăreților, care sună mai frumos și mai dulce, ca orice clopote. Casa a fost peste măsură plină de ascultători.

Am avut în zilele de mai înainte bucurie, dar ziua din urmă o putem cu tot dreptul numi o zi a bucuriei nespusă în varietatea programului, unde s-a vestit cuvântul Mântuitorului de tânăr și bătrân, de cântăreți și muzicanți, în predică și cântare, în declamații, în monolog, dialog, ba și trialog. În fiecare seară a fost ora 9 trecute pe când ne despărțeam, însă Duminică seara, fiind cea din urmă, au sunat multe cântări de rămas bun și abia la ora 11 s-au închis ușile bisericii noastre.

Mulți ani au să treacă, dar bucuria avută la primul Congres al Uniunii Baptiștilor români își va ținea pomenirea la cei ce au luat parte la el.

Acum însă fraților, care ați luat parte la acest Congres și v-ați încărcat ca albina cu mierea cea dulce și luminătoare a cuvântului dumnezeesc, nu vă obosiți a vesti cuvântul Mântuitorului cu mai mare căldură și dragoste unei lumi păcătoasă și înstrăinată de Dumnezeu. Spuneți la toți ce mare iubire ne-a arătat Părintele, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu. Faceți-vă datoria față de o lume ce zace în răutate! Nu uitați b unele impresii aici dobândite, ci le spuneți și altora, ca la congresul viitor – peste 3 ani – care va fi probabil în Curtici ținut, să se scoale mai mulți frați, pentru a merge la locul de bucurie. Iar voi, cântăreți și muzicanți întăriți mâinile voastre și nu slăbiți în lucrul cel sfânt, binecuvântarea bogată  va încununa osteneala voastră!

Binecuvântat fie Dumnezeu pentru cele ce ne-a dat. Amin!

Familia Țunea, din Bozovici

Țunea Ioan

Fratele Țunea Ioan  s-a născut în 16 martie 1903 în comuna Spotul Vechi, județul Caraș- Severin. A făcut școala primară în localitatea natală.

Devenit tânăr, a căutat să își câștige o pâine și a ales orașul Reșița, unde aude Cuvântul Domnului și la vârsta de 20 de ani primește pe Domnul Isus în viața lui și este botezat în anul 1923 de către fatele Drăgilă Dumitru.

În anul 1926 se mută în localitatea Bozovici, unde se căsătorește cu sora Crașovan Ana și Domnul le-a dăruit doi copii: Nelu și Chimu (Ioachim Țunea).

Fartele Ioan Țunea,  în lucrarea Domnului, a fost un om de nădejde și a lucrat peste 50 de ani.

A administrat Orfelinatul de la Prelipeț timp de mai bine de 20 de ani.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, cănd Cultul Baptist din România a fost scos în afara legii, fratele Ioan Țunea a adunat material pentru zidirea Casei de Rugăciune din Bozovici.

În ziua de de 20 iulie 1974 fratele Ioan Țunea este chemat acasă la Domnul.

Serviciul de înmormântare a fost oficiat de fratele păstor Românu Nicolae, ajutat de frații: Goga Dănilă, Românu Eftimie și Ciortuz Pavel.

Țunea Ioachim

Fratele Țunea Ioachim s-a născut la 10 mai 1929 în localitatea Bozovici,   județul                 Caraș-Severin, fiind fiul lui Ioan și Ana Țunea.

Absolvă școala generală din localitatea natală, apoi merge la liceu, pe care îl termină și merge la Institutul de Fizică și Matematică, dar în urma unui accident se retrage, făcând numai 2 ani.

Urmează sfaturile părnților și pășește pe calea credinței prin bodez, în ziua de 4 august 1946.

În anul 1949 se căsătorește cu sora Sofica Priscă din localitatea Dalboșești, județul Caraș-Severin. Domnul le dă doi copii: Ionel și Florin.

În primăvara anului 1951 a fost angajat evanghelist pe cercul Bisericilor Creștine Baptiste din Valea Almajului, județul Caraș-Severin.

Între anii 1951 – 1953, promovează trei ani la Seminarul Teologic Baptist din București și în anul 1959 promovează anul 4.

În ziua de 31 octombrie 1954 a fost ordinat ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Golgota” din București, până în anul 1991 când solicită pensionarea.

Din anul 1960 este numit Director al Casei de Pensii a Cultului.

Între anii 1960 – 1977 este ales Secretar General al Uniunii.

Între anii 1984 – 1988 este redactor-șef la revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”.

Între anii 1977 – 1991 este profesor la Seminarul Teologic Baptist din București.

În anul 1994 pleacă la cei doi fii ai săi în Canada.

A scris 3 cărți care au fost tipărite în anul 1982, 1988 și 1990.

În ziua de 17 iulie 2014 fratele Ioachim Țunea trece la cele veșnice, având vârsta de 85 de ani.

Surse:

Ilie Pop

Marius Silveșan

Românu Nicolae

Silviu Jurjeu

Îndrumătorul Creștin Baptist

Dărăban Ilie 1895 - ? din Vintere

Fratele Dărăban Ilie s-a născut în ziua de 17 august 1895 în localitatea Vintere, din județul Bihor.

Părinții fratelui s-au numit Iosif și Maria, de religie greco – catolică și naționalitate română.

A studiat patru clase primare în localitatea sa natală și a absolvit Seminarul Teologic Baptist din București, în anul 1927.

În ziua de 14 mai 1918 se căsătorește cu Maria, născută Blaga. Căsătoria civilă a avut loc în localitatea Marțihaz,  județul Bihor, Domnul binecuvântându-i mai târziu cu doi copii: un băiat și o fată.

În anul 1917 este recrutat și încorporat în regimentul 86 Infanterie din Salonta Mare, Bihor și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 11 august 1911 este botezat  și primit membru al confesiunii baptiste.

În 6 ianuarie 1928 este ordinat ca  predicator pentru biserica din Reșița și încă 11 biserici ce aparțineau de Reșița. Din comisia de ordinare au făcut parte frații: Țirban Ioan, Teodor Vicaș, Vasile Berbecar.

Din anul 1945 face parte din Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România, la secțiunea edilitară.

Din anul 1947 face parte din comitetul orfelinatului de la Prilipeț.

În raionul său de activitate avea 374 de membri, 184 aparținători și copii.

Surse:

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

David Dumitrașcu Șerban 1914 - ? din Jegălia

      

Fratele David Dumitrașcu Șerban s-a născut în ziua de 2 februarie 1914 în comuna Jegălia, județul Ialomița.

Părinții fratelui s-au numit Niță și Maria, de religie baptistă și naționalitate română.

A studiat 7 clase primare în localitatea natală și Seminarul Teologic Baptist din București.

În ziua de 14 august 1938 se căsătorește cu Firuca, născută Dan. Căsătoria are loc în localitatea Galați, județul Făgăraș, la acea vreme. În momentul întocmirii acestui chestionar, de unde am luat informațiile, cei doi soți aveau un singur băiat.

În anul 1936 este recrutat și încorporat  în regimentul 36 Infanterie din Silistra, Ialomița. Rămâne la vatră cu gradul de sergent.

În anul 1927, la 27 iunie este botezat și primit în cadrul confesiunii creștine baptiste.   

În anul 1938 este ordinat ca și predicator pentru bisericile din Făgăraș și Galați. Galați a fost o localitate lângă orașul Făgăraș, dar în anul 1952 este alipit de oraș și devine un cartier.

În raionul de activitate avea 40 de membri, 24 aparținători și copii.

David Dumitrașcu Șerban este frate cu  Marin Dumitrașcu,  fost secretar general al Uniunii.

Surse:

Arhive

Ce facem ca sala ceremoniei veșnice să fie plină?

Luca 14: 15 – 24

Rugăciunile noastre scurte, făcute în grabă, sunt mai mult cereri de tot felul și Dumnezeu, de partea Lui, ne dă, pentru că este bun, plin de îndurare și dragoste. Avem o mare obligație față de Dumnezeu, care este Stăpânul  tuturor lucrurilor și ființelor, pentru că suntem făcuți de El.

Dumnezeu are pregătită o sală, unde își va primi musafirii în Împărăția Lui, numărul de locuri este limitat, dar trebuie să fie ocupat, fiecare loc.

1.    Fii rob ascultător al lui Dumnezeu.

2.    Invită pe cei poftiți de Domnul.

3.    Cheamă pe cei ce au nevoie.

4.    Silește-I pe cei ce îi găsești.

Câteva întrebări personale pentru o reală cercetare:

Simți că ești obligat să faci ce spune Stăpânul?

Vei ocupa tu locul tău sau îți va lua altul locul?

Care din cele două versete crezi că îl vei auzi la vremea când stăpânul va veni?

30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.’ (Matei 25:30)

46. Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!            (Matei 24:46)    

Să lucrăm acum, ca să se ocupe toate locurile din sală, dar și noi să nu lipsim.

AMIN

15. Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”
16. Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi.
17. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata.’
18. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.’
19. Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’
20. Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.’
21. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.’
22. La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc.’
23. Şi stăpânul a zis robului: ‘Ieşi la drumuri şi la garduri şi, pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
24. Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.’”
(Luca 14:15-24)

Mulțumesc istoricului dr. Marius Silveșan

Ca un bun gospodar ce sunt, mai comand și eu câte o carte, câte două, așa să fie, că de, cine știe ce poate să se întâmple, nu cobesc nimic, să fie clar. Așa că azi, vine Fan Courier și îmi aduce două cărți, zic eu foarte bune, că de aceea   le-am comandat.

Una este:

„Duhul Sfânt – Suntem înflăcărați sau nu?” de Reinhard  Bonnke.

Cealaltă:

”După 25 de ani - Evaluări şi reevaluări istoriografice privind comunismul”, volum coordonat de Cosmin Budeancă • Florentin Olteanu.

În această carte  istoricul Dr. Marius Silveșan, pe 20 de pagini scrie articolul:

„Istoriografia Bisericii Baptiste din România în secolul XX”

Prezintă scrierile ce privesc istoria baptiștilor din România, precum „Alexa Popovici, istoria baptițtilor din România: 1856 – 1989 sau cărțile scrise de fratele dr. Ioan Bunaciu pe tema istoriei baptiste, dar și altele printre care:

„ Vasile Bel, Constantin Ghioancă, Literatura baptistă de limbă română, 1895-1990”,  la care îi face o prezentare mai detailată, pentru care îi mulțumesc mult. În articol prezintă și alte cărți pe care Domnul m-a ajutat să le scriu singur sau cu colaborator.

Mai jos prezint articolul despre cartea „Literatura baptistă de limbă română, 1895-1990”, cu recomandarea să cumpărați cartea întreagă, că e de folos.

Pentru cartea „ Duhul Sfânt – Suntem înflăcărați sau nu?” de Reinhard  Bonnke, mulțumesc Domnului că avem din belșug literatură de bună calitate.

Vasile Bel, Constantin Ghioancă, Literatura baptistă de limbă română 1895-1990

Vasile Bel (n. 1956) este absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București, iar din anul 2000 slujește ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Sfânta Treime” din Târgu Lăpuș. A publicat următoarele volume: Biserica Creștină Baptistă din Baia Mare: 1930-1990: istorie și reflecții, Risoprint, Cluj-Napoca, 2015; Ioan Bălănean: un pastor cu viziune: 130 de ani de la naștere, Risoprint, Cluj-Napoca, 2015 (împreună cu Teofil Mihoc); Lupta credinței: o prezentare a credinței baptiste în zona orașului Târgu Lăpuș din județul Maramureș, Astra-Dej, Dej, 2010.

Constantin Ghioancă (n. 1983) este absolvent al Institutului Teologic Baptist din București, doctor în teologie la Universitatea din București (2012). În prezent este pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Adonai” din București. A publicat următoarele volume (selectiv): Retorică și predicare: interferențe și diferențe, Editura Universitară, București, 2013; Bisericile emergente vestice din perspectivă baptistă românească, Risoprint, Cluj-Napoca, 2010; Predicarea creștină în perioada postmodernă, Editura Universitară, București, 2007.

Istoria se poate reconstitui prin intermediul mai multor mijloace și metode, iar literatura, scrierile aparținând unui anumit grup etnic sau religios, în cazul de față comunitatea baptistă de limbă română, este una dintre metodele aleasă de cei doi autori. Pastorii Vasile Bel și Constantin Ghioancă, și-au propus, așadar, să prezinte publicului larg ce literatură au realizat și utilizat credincioșii baptiști de limbă română din perioada 1895-1990[1]. Lucrarea este construită după criterii științifice care acoperă un interval de timp amplu, de la sfârșitul secolului XIX până la sfârșitul secolului XX. Avem o perioadă de aproape un secol de istorie baptistă reconstituită prin intermediul literaturii de limbă română. Intervalul acesta este relevantă și prin faptul că în 1895 a fost identificată prima resursă din patrimoniul literar baptist din România, respectiv cartea de cântări, Cântările Sionului, iar anul 1990 marchează atât un nou început în ceea ce privește viața politică, cât și cea religioasă. Prin urmare, 1990 este semnificativ, în acest context, și pentru că România și-a deschis granițele pentru un aflux de literatură religioasă sosită din străinătate.

Din punct de vedere tehnic cartea conține note de subsol, bibliografie și indice de nume. De asemenea, în lucrare se regăsesc o multitudine de imagini cu coperțile resurselor (cărți, broșuri, reviste, calendare de studiu biblic) la care se face referire. 

Cartea este structurată pe cinci capitole astfel: Capitolul 1 „Cărțile” prezintă lucrările de tip carte editate și tipărite de baptiști sau doar folosite  în cadrul serviciilor religioase sau în particular. Acest capitol este cel mai amplu în economia lucrării acordându-i-se de peste 100 de pagini din cele 240 ale volumului. Capitolul 2 „Revistele” prezintă 30 de titluri ale unor resurse periodice care circulau printre baptiștii români. Capitolul 3 „Calendarele pentru școlile duminicale” prezintă 9 titluri de calendare folosite pentru lecțiile de școală biblică duminicală. Capitolul 4 „Muzica bisericească” prezintă 16 titluri ale unor resurse muzicale (caiete pentru cor și fanfară, cărți de cântări) folosite de credincioși. Capitolul 5 „Alte titluri de cărți și reviste” prezintă 98 de titluri ale unor resurse care nu se încadrează în tematicile capitolelor anterioare.

Lucrarea este una originală și totodată necesară atât pentru înțelegerea istoriei comunității baptiste și a evoluției literaturii baptiste de limba română, a limbii române și temelor teologice, sociale sau politice tratate în cadrul acestor scrieri pe parcursul secolelor XIX și XX.

---

[1] Vasile Bel, Constantin Ghioancă, Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895-1990; postfață de Marius Silveșan, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2017, 240 pagini.

Dan Ioan Alexandru 1937 – 2006, din Cluj

Fratele Nelu Dan, așa i se spunea, este fiul fratelui Ioan Dan - 1898 – 1983, președintele Uniunii în perioada 1945 – 1951, despre care am scris AICI.

Fratele Nelu Dan s-a născut în ziua de 10 martie 1937, în Cluj,  în familia lui Ioan și Ana Dan, find al patrulea dintr-o familie cu 6 copii.

A făcut școala primară, apoi a urmat Școala Pedagogică din Cluj, pregătindu-se să devină învățător.

Urmează pe Domnul Isus și în luna iunie anul 1953, la vârsta de 16 ani este botezat  la Biserica Creștin Baptistă din Cartierul Iris.

Între 1955 – 1956 urmează cursurile Seminarului Teologic Baptist din București.

Se înscrie la Facultatea de Stomatologie, pe care o absolvă în anul 1962 și devine medic stomatolog. Profesează ca medic generalist la Ilva-Mică, Iclod și Cluj, la Policlinica pentru copii.

În anul 1960 se căsătorește cu sora Lidia, născută Pop și au împreună doi copii: Cristina-Doria, căsătorită cu Orest Onofrei și Valentin Sebastian, căsătorit cu Emese.

A fost pasionat de Școala Duminicală pentru copii și a căutat să instruiască tot mai mulți învățători, făcând tabere prin munți în timpul comunismului.

În anul 1990 înființează alături de alți colegi, Asociația Medicilor Creștini din România.

Între anii 1991 – 1995 este președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Cluj.

În anul 1992 înființează Școala Postliceală Sanitară Baptistă „Sfântul Luca”, pe care a condus-o timp de 10 ani.

În ziua de 25 iulie 2006 Domnul își cheamă acasă slujitorul credincios în cele încredințate lui. Vestea a venit ca un trăznet, deoarece fratele Nelu Dan nu dădea semne de oboseală, era activ, foarte energic și cu zâmbetul pe buze mereu.

Surse:

Creștinul Azi

Familia Dan

Crișan Gavril 1899 – 1967, din Cluj

   

Fratele Crișan Gavril s-a născut în ziua de 19 Februarie 1899 în orașul Cluj, județul Cluj, ținutul Someș.

Părinții fratelui s-au numit Filemon și Verona (Veronica) de religie greco-catolică și naționalitate română.

A studiat 6 (șase) clase primare în orașul natal.

În anul 1923, la data de 22 noiembrie, se căsătorește civil cu Florica, născută Marian, alături de care este binecuvântat cu 6 copii:  4 băieți și 2 fete, după cum reiese din chestionarul completat de acesta în anul 1939.

În anul 1921 este recrutat și încorporat mai întâi în Regimentul 99/ 100 Infanterie, apoi în Regimentul 83 Infanterie din Cluj. Rămâne la vatră cu gradul de caporal.

În ziua de 9 septembrie 1923 este botezat și devine membru în biserica baptistă.

În ziua de 1 ianuarie 1930 este ordinat ca predicator, activând în același timp ca  secretar pe teritoriul comunității baptiste de Cluj.

În ziua de 4 aprilie 1967 fratele Crișan Gavril este chemat acasă la Domnul.

Mai jos redau necrologul scris de fratele Ioan Dan, publicat în revista „Îndrumătorul”.

       Necrolog  - Fr. Crișan Gavril

Printre slujitorii Evangheliei lui Hristos, a fost și fr. Crișan Gavril, care în ziua de 4 aprilie 1967, s-a sfârșit din viață, după o lungă și grea suferință.

Născut în orașul Cluj-Mănăștiur în anul 1899 și-a petrecut viața în acest oraș, devenind atât un om cu virtuți alese, cât și un bun cetățean, muncind cu hărnicie la locul său de muncă.

În anul 1923 a primit credința și botezul nou-testamental. După adâncirea sa în studiul biblic și pilduirea unei vieți de părtășie sfântă cu Domnul și priceperea dovedită în vestirea Evangheliei lui Hristos, biserica din care făcea parte l-a ales ca predicator al ei, prin ordinarea sa ca păstor în anul 1930.

Cu prilejul constituirii Comunității noastre regionale în 1931, fratele Crișan, după activitatea pe care a desfășurat-o în lucrare, a fost ales secretarul Comunității noastre, alături de frații: Ioan Dan, președinte și Vasile Toderaș, vicepreședinte. Timp de zece ani a dus această muncă alături de alte încredințări în biserică și comunitate, unde și-a dovedit priceperea și destoinicia sa.

Anumite suferințe fizice și întreținerea unei familii cu zece copii l-au determinat să se desprindă de activitatea sa atât de rodnică pe tărâm spiritual, în parte. Totuși, ca un bun serv în lucrarea încredințată, a fost binecuvântat cu înțelepciune deosebită din partea Domnului, știind să împartă cu multă pricepere și evlavie Cuvântul lui Dumnezeu, prin explicațiile sale pline de har și duioșia graiului său emotiv.

Memoria fratelui nostru Crișan rămâne neștearsă prin pilda pe care a dat-o în lucrarea Domnului; în familia sa ca soț și părinte plin de iubire; în societate ca bun cetățean, iar față de semeni, pildă de modestie și inteligență; blândețe și răbdare.

În urma pierderii fratelui nostru ne mângâiem cu promisiunea Domnului care ne asigură revederea în patria cerească, în părtășie veșnică cu Cel ce ne-a mântuit, unde întristarea firească se va preface în eternă bucurie.

Îi exprimăm ca tribut de recunoștință pentru viața sa de colaborare sfântă, cuvintele prețioase ale mult citatului nostru imnolog:

 ,,Serv credincios cel ce bine ai luptat,

Sub grele sarcini tu ne-ai lăsat;

Te vei repausa, dar ceea ce-ai plantat

În veci va sta ce-n iubire-ai lucrat.”

                              IOAN DAN

Surse:

Arhivă

,,Îndrumătorul Creștin Baptist” – numărul 5 -6 Mai, Iunie, 1967, p. 27