Comoara lăsată de Dumnezeu prin fratele Mihai Ciucă este
incomensurabilă. Redau mai jos biografia pastorului Jacob
Rauschenberger, care a trăit pe teritoriul României Mari, a călătorit prin țara
noastră și a cunoscut bine neamul nostru românesc. Acest frate
păstor este amintit de fratele Alexa Popovici o singură dată într-o listă de
pastori germani. Mihai însă, a găsit resurse pentru a ne oferi acest material
bogat.
Mulțumesc și fratelui Constantin Mitu din Mangalia pentru
poză.
Postarea de mai jos este luată din cartea lui Mihai
Ciucă, Baptistii din Romania- Pionierii – vol. 1
Jacob
Rauschenberger (1902-1965), și el absolvent al Seminarului Teologic din
Hamburg. Părinții săi Gottlieb și Christine Rauschenberger s-au stabilit în
Dobrogea, venind din colonia basarabeană Wittenberg, rebotezată Maloiaroslaveț
I. Deși născut la Ortachioi pe 1 septembrie 1902, Rauschenberger și-a petrecut
copilăria și adolescența la Cataloi, fiind familiar cu lucrarea de aici.
Mutarea părinților lui la Cataloi a avut loc în 1906, fiind determinată de un
incident nefericit, când moara lor a fost distrusă complet în urma unui
incendiu.
În Cataloi
a devenit foarte bun prieten cu Johannes Issler, fiul pastorului Martin Issler.
La sugestia și pe spezele lui Friedrich W. Schuller, a urmat liceul la București,
unde a făcut și serviciul militar. Schuller l-a adoptat în mod informal de la
sosirea în București, i-a călăuzit pașii, l-a mentorat și l-a sprijinit
constant, fiindu-i un al doilea părinte. Despre el, copiii lui Rauschenberger
vorbeau afectuos ca fiind „Papa Schuller”. La doar 14 ani, pe 11 iunie 1916,
Rauschenberger a fost botezat la București de către Benjamin Schlipf. Serviciul
militar l-a efectuat la Regimentul 38 de Infanterie, Brăila.
Publicația baptiștilor germani confirmă că Teutsch a fost cel care a coordonat
instalarea lui ca pastor la Brașov pe 17 august 1930, Schuller reprezentând
Convenția Baptistă Germană.566 Slujirea lui Rauschenberger la Brașov a încetat
în ianuarie 1934.
Pe 16 octombrie 1931, Rauschenberger s-a căsătorit la București cu Elsbeth
Holzmann (1914-2016), originară din Wuppertal, Germania, dar care crescuse
în Brașov și București. Jacob a cunoscut-o în casa lui F. W. Schuller, cei doi îndrăgostindu-se la prima vedere, în ciuda diferenței de vârstă dintre ei,
luând în scurt timp decizia de a-și uni destinele. Pentru a se pregăti adecvat
vocației de soție de pastor, Elsbeth a plecat și ea la Hamburg, cu sprijinul
aceluiași Schuller, pentru a studia vreme de doi ani la Institutul Diaconal
„Siloah”, înființat de baptiștii germani în 1907. Viața Elsbethei pare ruptă dintr-
un scenariu de film. În 1924, părinții ei s-au mutat din Germania la Brașov,
tatăl ei pretinzând că vrea să deschidă o afacere de import-export cu textile.
Ajuns la Brașov, el și-a abandonat soția și cele două fiice, lăsându-le fără
acte și fără bani, într-un apartament sărăcăcios de la periferia orașului, întorcându-se în Germania sub pretextul unei călătorii de afaceri din care nu s-a
întors niciodată, întemeindu-și altă familie. Mama ei a fost nevoită să îngrijească de un bătrân pentru a supraviețui, apoi s-a mutat la București, unde a obținut o slujbă mai bună. Întrucât nu i s-a permis să-și păstreze ambele fiice,
a oprit-o lângă ea pe cea mică, de numai patru ani. Elsbeth, care avea atunci
10 ani, a fost dată în grija Orfelinatului Comunității Evanghelice Germane
din București. Au fost cinci ani grei pentru ea, dar duminica i se permitea
să meargă în oraș și la biserică. Într-o împrejurare providențială a cunoscut
familia lui F. W. Schuller, care a luat-o sub protecție. În casa lor și-a cunoscut
viitorul soț. Datorită faptului că Jacob și Elsbeth au fost practic adoptați de
familia Schuller, care i-a tratat ca și pe copiii lor, în familia Rauschenberger se
făcea referință la F. W. Schuller într-un mod afectuos ca fiind „Papa Schuller”.
La începutul anului 1935, Jacob Rauschenberger a acceptat chemarea bisericii
din Cataloi de a-i prelua slujirea, după plecarea lui Hans Folk. Instalarea
lui a avut loc pe 3 februarie 1935 și a fost făcută, la cererea bisericii, de către Carl Füllbrandt, printre invitați aflându-se Jacob Lutz și Michael Theil. Serviciul
special de dedicare prin punerea mâinilor, oficiat de Carl Füllbrandt împreună
cu bătrânul pastor Martin Issler, a avut loc dimineața. După‑amiază,
a urmat un serviciu de botez, predica fiind ținută tot de Füllbrandt, iar lui
Rauschenberger revenindu-i sarcina de a boteza trei persoane. Pe timpul
șederii în Cataloi, Rauschenberger a îndeplinit totodată funcția de profesor la
școala locală, răspunzând de educația copiilor germani. Fiind crescut acolo,
nu i-a fost greu să se adapteze, mai dificil a fost pentru soția lui, Elsbeth.
Venită la Cataloi la vârsta de 20 de ani, ea a găsit aici un mediu radical opus
celui cu care era obișnuită. Totuși s-a adaptat, sprijinindu-și soțul în activitatea
lui. Imagini din acea vreme o surprind cântând plină de bucurie la chitară,
cu tinerii și copiii.
În acea vreme, județul Tulcea a fost afectat de o succesiune de ani secetoși
care și-au pus amprenta și asupra activității spirituale. Totuși, Rauschenberger
a găsit antidotul și lucrarea a prosperat. Pe 19 noiembrie 1936 a avut loc o
Adunare Generală la Ciucurova, în care a fost adoptat un regulament de
ordine interioară, menit a stopa o serie de neînțelegeri mai vechi. Prezent
la acea întrunire, ca reprezentant al comunității din București, Johannes
Fleischer a ținut până pe 23 noiembrie o serie de studii, atât în Ciucurova, cât
și în Cataloi. Tot în Cataloi, la începutul anului 1937 au fost organizate servicii
de evanghelizare cu participarea pastorului Michael Theil din Mangalia,
precum și al unui baptist venit din Germania, Tschischak.
În timpul anilor de slujire la Cataloi, soților Rauschenberger li s-a născut
primul copil, Annemarie. Aceasta s-a căsătorit în Canada cu fiul lui Johannes
Issler, prietenul tatălui său.
Slujirea lui Rauschenberger la Cataloi a fost finalizată brusc în octombrie-
noiembrie 1940, când la ordinul lui Hitler, germanii dobrogeni au fost
repatriați în Reich. Cu acea ocazie, biserica din Cataloi și celelalte biserici
germane dobrogene au fost dizolvate, membrii lor împrăștiindu-se după
repatriere. Familia Rauschenberger a fost inițial trimisă într-un lagăr din
Pfaffendorf, Bavaria, după care a slujit unei biserici baptiste din Loetzen, în
Prusia Orientală, azi Giżycko, Polonia. Ulterior, el a fost încorporat în armată,
pentru a sluji ca translator, fiind luat prizonier de război de ruși odată cu
căderea Berlinului. S-a întors abia după câțiva ani în mijlocul familiei.[1]
Exodul germanilor a fost un proces îndelung și plin de suferințe. Colonizați
în zone ajunse ulterior de conflict, nu puțini germani și-au pierdut viața sau au
fost deportați de ruși în Siberia. Mulți baptiști germani originari din Dobrogea
au ajuns după război în Canada, emigrând cu ajutorul credincioșilor nord-americani, așa cum a făcut și familia Rauschenberger. Aceasta a fost inițial trimisă într-un lagăr din Pfaffendorf, Bavaria, după care Jacob a slujit unei biserici baptiste din Loetzen, Prusia Orientală, azi Giżycko, Polonia. Ulterior, a fost încorporat în armată pentru a sluji ca translator, fiind luat prizonier de război de ruși odată cu căderea Berlinului. S-a întors în mijlocul familiei abia după câțiva ani, iar în 1951 a emigrat în Canada.637 Acolo, Jacob Rauschenberger a fondat împreună cu un grup de persoane, printre care se aflau și părinții lui Herbert Klukas, German Baptist Church of Calgary, devenită ulterior Thornhill Baptist Church, biserică al cărei prim pastor a fost chiar el. Rauschenberger a murit în anul 1965, la Prince Rupert, British Columbia.
[1] Mihai
Ciucă, Baptistii din Romania- Pionerii – vol 1, Editura Casa Cărții, Oradea,
2023, pp. 160 – 162.