Achim Pele 1946 – 2025 din Gherteniș

 

Prezint un frate care și-a sfârșit alergarea bogată și a trecut la Domnul, find descendent al fraților Iacob și Coluta Lighezan, pionieri ai Evangheliei în județul Caraș-Severin, a făcut cinste înaintașilor dânsului și acum sunt împreună în norul mare de martori.

Achim Pele – soț, tată, bunic, muzician și dirijor, s-a născut la 25 februarie 1946, în satul Gherteniș, comuna Berzovia, județul Caraș-Severin, în familia de credincioși baptiști Ion și Maria Pele. A copilărit împreună cu Doru, fratele lui, Veronica și Mariana, surorile, într-o biserică bilingvă – româno-maghiară – în care muzica era sufletul comunității, având orchestră camerală și cor. La numai şapte ani, a început să învețe vioara, la 10 ani harmoniul, și tot la zece ani, primește cadou de la tatăl său un acordeon, la care a învățat singur să cânte.  La unsprezece ani a învățat trompeta și tot atunci a pășit în activitatea corală ca “altist” al corului bisericii baptiste din Vermeș. În anul 1965, în urma cercetării lui Dumnezeu, decide să se boteze. Botezul a avut loc în localitatea Grădinari (Caraș-Severin) în data de 19 iunie.

În anii tinereții, a urmat Școala Profesională din Bocșa, iar după absolvire a lucrat la Uzina din Bocșa ca lăcătuș, continuând în paralel, liceul din același oraș, pe care l-a absolvit în 1967. Anul 1966 aduce o schimbare radicală în viața lui Achim. În urma unui accident la mâna dreaptă, își pierde abilitatea de a cânta la vioară și nu mai poate continua să lucreze la Uzină. Timp de doi ani, urmează tratamente pentru recuperare, însă va rămâne cu sechele toată viața. Datorită talentului său muzical deosebit, este îndemnat să studieze muzica. În urma examenului de admitere, în 1968 a fost admis la Facultatea de Muzică din Timișoara și imediat după începerea cursurior, este angajat la Filarmonica Banatul ca și tenor, acesta fiind locul căruia i-a dedicat 35 de ani din viață, până la pensionare.

În 1973 s-a căsătorit cu Aurelia Avram din Aleșd, Bihor, și au fost binecuvântați cu o fiică, Alina, și un nepot Darian. În 1974 și-a completat studiile la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, primind licența în muzică. A dirijat numeroase coruri de amatori din județ, aducându-le nenumărate premii naționale, a condus un timp si corul Filarmonicii „Banatul” și, timp de un an, pe cel al Filarmonicii din Arad.

Încă de la primele clipe în Timișoara, s-a implicat în viața muzicală a Bisericii Baptiste nr. 1, alături de fratele Gheorghe Ienovan, dirijorul corului. În februarie 1978 a fondat Corul de Cameră „Armonia”, cu scopul de a înregistra cântări pentru posturile de radio care transmiteau programe creștine din Franta si Germania. Cu „Corul de Cameră Armonia” a străbătut peste 200 de biserici în țară și, după 1990, Anglia, Scoția, Serbia, Germania, Austria și Ungaria. În 2023, corul a sărbătorit 45 de ani de activitate continuă.

În 1986 a fost cooptat în Comisia Muzicală a Uniunii Baptiste pentru revizuirea cărții „Cântările Evangheliei”, un proiect finalizat în 2003. Tot în 1986 începe să se implice în construirea actualei clădiri a Bisericii Baptiste Nr. 1 Betel Timișoara. Achim s-a implicat cu trup și suflet în acest proiect ocupându-se de obținerea aprobărilor, conceprea planurilor viitoarei clădiri, realizarea machetei și aprovizionarea cu materiale. După 1990, împreună cu corul bisericii, a participat la mari acțiuni de evanghelizare: în 1990, pe stadionul CFR, cu evanghelistul Luis Palau, a dirijat un cor de 650 de persoane, format din coriști ai tuturor bisericilor evanghelice din Timișoara; în 1992, alături de Petru Dugulescu, pe același stadion; apoi în Săptămâna Ecumenică de Rugăciune și în Săptămâna Muzicii Sacre.

În 2006 a plecat în Canada ca Director Muzical la First Romanian Baptist Church din Kitchener, Ontario. În 2015 s-a reîntors la Timisoara și și-a reluat activitatea muzicală alături de ceilalti dirijori. În 2016 a înființat corul de fete al bisericii, alături de care a vizitat peste 60 de biserici din țară și din străinătate: Serbia, Moldova, Austria, Italia și Ungaria.

Din 2019 a participat, ca dirijor al corului reunit „Maranata” – format din coriști din Timișoara, Arad, Șiria, Bistrița-Năsăud, Ploiești și București – la evenimentele Forumului Civic Creștin din România de la Ateneul Român, ultima apariție având loc în iunie 2025.

Un om al credinței, al tăcerii care spune mult, al muncii neostenite și al dragostei fără margini. Ne-a fost călăuză și sprijin în toate momentele vieții. A trăit simplu, dar cu un sens profund; a iubit cu discreție, a iertat cu generozitate și a purtat poverile cu demnitate. În tăcerea lui răsuna mereu o rugăciune, iar privirea lui era o binecuvântare.

Ne rămâne dorul nemărginit, dar și datoria de a duce mai departe valorile sădite cu atâta pasiune în sufletele noastre. Soli Deo Gloria. Lui Dumnezeu îi încredințăm sufletul și-i mulțumim pentru toate clipele trăite împreună.

Surse:

Familia.

Petrică Bulica.

Gelu Spunei.

Corul Maranata, dirijor Achim Pele

Mânzat Petru 1952 – 2025 din Câțcău

 

În Memoriam – Petru Mânzat - 1952-2025

Un om al lui Dumnezeu, un slujitor al harului, o inimă caldă pentru oameni

Cu adâncă durere, dar și cu o nădejde vie în Hristos, anunțăm trecerea la Domnul a celui care a fost soț, tată, bunic, frate, păstor și prieten — Petru Mânzat, un om al credinței și al slujirii neobosite.

Viața și chemarea

Petru Mânzat s-a născut la 14 august 1952, în localitatea Câțcău, județul Cluj.
 A crescut într-o familie de credincioși baptiști, în care tatăl său, Nicolae, a fost bătrân de adunare (prezbiter) în Biserica Baptistă din Câțcău. În acest mediu de credință și slujire, Petru a fost format spiritual încă din copilărie.

L-a cunoscut pe Domnul în adolescență și a încheiat legământ cu Dumnezeu în apa botezului în anul 1970, la vârsta de 18 ani, fiind botezat de fratele Vasile Talpoș la Biserica Baptistă din Mănăștur, Cluj.

A fost cel mai mic dintre cei șapte frați:

●       Ionel căsătorit cu Tudorica, pastor slujind timp de aproximativ 50 de ani în Dej;

●       Veronica căsătorită cu Gavril Dican (plecați la Domnul);

●       Gavril căsătorit cu Susana (plecați la Domnul), slujitori în zona Arad;

●       Maria căsătorită cu Pavel Mânzat;

●       Nicolae (Nicu) căsătorit cu Domnica, cu slujire la Bistrița, Hațeg și ulterior în SUA;

●       Ana Mureșan;

●       și el, Petru, împreună cu soția sa, Susana (fostă Magda).

Formare profesională și teologică

●       Școala Generală Câțcău

●       Școala Profesională (prelucrarea lemnului) Târgu Mureș

●       Liceul Industrial  Năsăud

●       Institutul Tehnic cu profil minier Baia Mare (1979–1982)

●       Institutul Teologic Baptist  București (1994–1999)

Familia și începuturile slujirii

S-a căsătorit cu Susana Magda (născută în 1952) în anul 1978, rămânând căsătoriți timp de 47 de ani. Împreună au fost binecuvântați cu doi copii:

●       Lavinia (n. 1979), împreună cu soțul său, Luke Roberts, și fiica lor, Ronela (15 ani);

●       Cristi (n. 1986), împreună cu soția sa, Alina (fosta Imbuzan), și copiii lor: Joshua (10 ani), Divya (6 ani), Jessica (3 ani).

A lucrat în tinerețe la întreprinderea de mobilă din Dej, iar în paralel a slujit ca dirijor de orchestră și cor în mai multe biserici: Dej, Bunești, Căpâlna. După absolvirea studiilor tehnice, familia s-a stabilit la Rodna, unde Petru a lucrat ca inginer minier la IPEG (Întreprinderea de Prospecțiuni și Explorări Geologice) până în 1994. În tot acest timp a slujit ca prezbiter la Biserica Baptistă din Rodna, misionând în Feldru, Nepos și Ilva Mare.

Slujire pastorală și misiune

După retragerea din activitatea minieră, s-a dedicat exclusiv slujirii pastorale. A fost păstor al următoarelor biserici:

●       Biserica Baptistă din Beclean: 1995–1997

●       Biserica Baptistă din Ciceu Poieni: 1997–2025 (~30 ani)

●       Biserica Baptistă din Dumbrăveni: 2005–2025 (20 ani)

●       Biserica Baptistă din Ilva Mare: 1990–2023 (33 ani)

●       Biserica fratilor Romi din Ilva Mare (Ilva Mare 2): 2017–2025

În toate aceste locuri, s-a implicat nu doar spiritual, ci și în mod practic, contribuind la construirea de noi locașuri de închinare (Ciceu Poieni, Ilva Mare, Ilva Mare 2) și participând la renovarea completă a bisericii din Dumbrăveni — până în ultima săptămână a vieții sale.

Un om al lui Dumnezeu, un slujitor al harului, o inimă caldă pentru oameni

A fost un slujitor dedicat al Evangheliei, un păstor baptist cu o inimă largă pentru lucrarea lui Dumnezeu, cunoscut și prețuit pentru credincioșia lui, pentru dragostea sa față de oameni și pentru viața trăită cu integritate și sacrificiu.

O viață închinată slujirii

Fratele Petru nu a înțeles slujirea ca pe o poziție, ci ca pe o chemare sacră. A fost mereu gata să stea alături de cel în nevoie, să consilieze cu blândețe, să sfătuiască înțelept și să încurajeze pe cel doborât. A înțeles că dragostea lui Dumnezeu se arată prin prezență, prin ascultare și prin dăruire sinceră.

Nu a refuzat jertfa. Fie că era vorba de o rugăciune târzie în noapte, de o vizită într-un moment greu sau de o predică pregătită cu trudă, le făcea pe toate cu o inimă plină de pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Nu a compromis niciodată adevărul Scripturii. Predicile lui erau adânci, lucrate, vii — pentru că știa că viața adevărată vine din Cuvânt.

Un om al închinării

A iubit cântarea corală și instrumentală. Cu har și rigoare, a format coruri și orchestre, dirijând cu bucurie și reverență, dorind ca prin muzică să-L înalțe pe Dumnezeu și să zidească Biserica. Pentru el, închinarea era o declarație de credință, nu doar un moment muzical.

Un caracter frumos, o inimă blândă

Petru Mânzat a fost un om simplu, dar plin de noblețe sufletească. Nu a căutat funcții, nu a alergat după recunoaștere, dar cei care l-au cunoscut au văzut în el un om al lui Dumnezeu adevărat. Unde a fost sinceritate, a fost și lumină; unde era nevoie, el era deja acolo.

Moștenirea care rămâne.

Care este mostenirea cea mai buna pe care cineva o poata lasa in urma?

Petru Manzat lasă în urmă o familie binecuvântată, o viață întreagă de slujire și o moștenire spirituală bogată. Cei care i-au fost aproape, cei care l-au ascultat predicând, cei care au cântat sub îndrumarea lui sau care s-au rugat împreună cu el, știu că fratele Petrică a fost un dar de la Dumnezeu pentru Biserică.

A plecat acasă, acolo unde și-a dorit mereu să ajungă, la Domnul pe care L-a iubit și L-a slujit cu toată ființa.

„Bine, rob bun și credincios… Intră în bucuria Stăpânului tău.”
 Matei 25:21

 

De ce numai în Domnul Isus este mântuire?

 

Fapte. apos. 4:12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”
Versetul de față ca de fapt întreaga Scriptură, leagă mântuirea lui Dumnezeu pentru oameni de persoana Domnului Isus și de credința ce o manifestă fiecare om care vrea să fie mântuit sau în Raiul lui Dumnezeu. În cuvintele apostolului Petru: „În nimeni altul nu este mântuire”, nu lasă nicio abatere că ar fi o altă cale, o altă persoană, o biserică sau marii preoți de la Templu, ci spune clar: „În nimeni altul”. Crezi acest mesaj? Crezi că așa stau lucrurile? Mântuirea este a lui Dumnezeu și o dă la oricine îl cheamă.

Faptele apostolilor 2:21 . Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.’

I.Așa a planificat Dumnezeu înainte de a fi lumea, ca mântuirea să fie a Lui și El o dă.

Efeseni 3:11-12 după planul veșnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.
12. În El avem, prin credința în El, slobozenia și apropierea de Dumnezeu cu încredere.
Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Dumnezeu nu a fost surprins când l-a căutat pe Adam și nu l-a găsit în răcoarea zilei. Dumnezeu i-a spus ce se va întâmpla cu el, cu natura și planul de mântuire.

Geneza 3:15 Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Sămânța femeii, adică Domnul Isus care este un urmaș al Evei, va zdrobi capul șarpelui. Când Domnul a murit pe cruce a zdrobit capul șarpelui, făcând posibilă mântuirea noastră.

II.Mântuirea este numai prin Isus, deoarece El a fost dat ca jertfă să ridice păcatele lumii.

Ioan 1:29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!
Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, păcatul nostru ne desparte de Dumnezeu printr-un zid.

Isaia 59:1-2 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,
2. ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte!
Prin sângele Domnului Isus avem intrare slobodă la Dumnezeu.

Evrei 10:19 Astfel dar, fraților, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt
Intrarea este slobodă datorită Domnului, Isus care care a luat păcatele noastre asupra Lui.

Isaia 53:4 Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
Domnul Isus a suferit în locul nostru, pedeapsa pe care o meritam noi a căzut peste El.

Isaia 53:5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
Aceasta este lucrarea lui Domnezeu pe care nu o poate schimba nimeni, așa dă Dumnezeu mântuirea la oricine crede în Dumnezeu și în Isus Cristos, care a luat nelegiuirile noastre asupra Lui.

Isaia 53:6 Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
Din această cauză nu este mântuire în alt Nume, pentru că Domnul Isus a suferit batjocură, bătaie, chinuri, a dus crucea până la capăt și a fost omorât, dar prin rănile lui suntem mântuiți.

O atenționare din partea lui Dumnezeu pentru noi:

Isaia 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui.
Ești sămânța de urmaș al Domnului?

Doar această sămânță va fi mântuită.

Isaia 53:11) „Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
Acesta este planul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

Acest plan nu poate fi modificat de nimeni, iar când îl schimbă cineva, pierde mântuirea, pentru că nu crede în planul lui Dumnezeu.

Fii înțelept și crede ce este scris, ce ne învață Dumnezeu, ca să fii mântuit.

Faptele apostolilor 4:10-11 s-o știți toți și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți.
11. El este ‘piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului’.

La ceasul Cinei date de Dumnezeu, mai sunt locuri goale. Ce avem de făcut?

Luca 14: 15 – 24 – Pilda celor poftiți la cină

Textul arată că oamenii nu au primit cu bucurie invitația de a participa la cină.

Sala cinei oricum se va umplea cu buni și răi, dar voi fi și eu acolo? Ar fi mare păcat să rămâi afară acum când știi deznodământul și când vezi dragostea lui Dumnezeu care ne cheamă. Nu fi ignorant, nu fi mai superior ca Dumnezeu, ci dă dreptate lui Dumnezeu și răspunde chemării cerești.

Două condiții ne cere Dumnezeu: 1. Să intru eu personal și 2. Să forțez pe cei ce nu au intrat, să intre.

La această cină pregătită de Dumnezeu nu trebuie să aducen nimic pentru că toate sunt gata. V. 17.

Nu te lua după mulțime ca să găsești motiv să nu vii, ci vino că ești așteptat. V. 18

Motivele, oricât de întemeiate, nu vor folosi la nimic și pierderea va fi mare. V. 19.

Luca 13:28-30 Vor fi plânsul și scrâșnirea dinților când veți vedea pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi, scoși afară.
29. Vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor ședea la masă în Împărăția lui Dumnezeu.
30. Și iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.”
Dumnezeu va face în așa fel ca în sala de festivitate să se ocupe toate locurile. V. 21.

Harul lui Dumnezeu este foarte mare din cauză că are răbdare să se ocupe toate locurile și așteaptă cu plăcere pe toți acei ce vor să vină. V, 22.

Plăcerea lui Dumnezeu este să fim cu toți acolo, să i se umple casa. V. 23.

Ce vei răspunde în fața lui Dumnezeu, că l-ai refuzat?

Pentru că știi Cuvântul lui Dumnezeu și dorința Lui, nu te lăsa amăgit să nu răspunzi chemării.

Robii Domnului care duc invitația au sarcina să silească pe oameni să intre.

Acești robi trebuie să folosească forța argumentelor date de Dumnezeu.

Invitatul nu trebuie să aducă niciun dar ca să vină, deoarece Dumnezeu ni le dă pe toate, prin har.

Invitatul nu trebuie să se scuze că nu are hainele adecvate, că Dumnezeu oferă haina de participare.

Vei fi tare fericit când vei auzi vocea Domnului Isus:

Matei 25:23 Stăpânul său i-a zis: ‘Bine , rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’
Vei fi tare trist când vei auzi același glas care te-a chemat azi și nu ai răspuns, dar atunci va zice:

Matei 25:41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!
Haideți să alegem azi să intrăm în sala de festivitate ca să fim veșnic cu Dumnezeu care ne iubește foarte mult.

Matei 11:28-30 Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
29. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”

Florean Ioan 1915 – 1976 din Chiuiești

 

Fratele Florean Ioan s-a născut în ziua de 28 decembrie 1915 în localitatea Chiuiești, județul Someș, azi Cluj. Părinții se numeau Anania și Maria, țărani, de naționalitae română.

Face șapte clase în localitatea natală, apoi face un curs de cojocar și căciular la Cooperativa Meșteșugărească Progresul din Dej.

 A fost încorporat în ziua de 2 aprilie 1937 și a rămas la vatră în ziua de 15 ianuarie 1944. A fost soldat în termen când a fost dus la războiul cel mare și Dumnezeu i-a purtat de grijă și l-a adus acasă în satul natal.

După întoarcerea din război acasă a vrut să cunoască mai mult despre Dumnezeu, despre mântuire și a frecventat adunarea de la Oastea Domnului. Văzând din Scriptură că Dumnezeu cere să faci un legământ în apa botezului și să depui mărturie de credincioșie, s-a alăturat bisericii baptiste din Chiuiești și în ziua de 8 noiembrie 1948 este botezat de fratele Petruț Petru, păstorul bisericii.

În plin război a avut un timp prielnic și s-a căsătorit în ziua de 16 februarie 1942 cu Ana, născută în ziua de 29 decembrie 1922, botezată în anul 1955. Domnul le-a dat 6 copii: Ioan, Gheorghe, Maria, Livia, Andrei și Ana.

Mai mulți ani a fost membru în Comitetul Bisericii. A fost ales la Adunarea Generală a Bisericii din ziua de 7 ianuarie 1954, diacon neordinat. În anul 1958 face parte din comitetul de inventariere și semnează procesul verbal alături de frații: Petruț Petru, Tămaș Ioan și Farcaș Ioan. Face parte și din comitetul de disciplină. Este reales ca diacon neordinat al bisericii în ziua de 1 ianuarie 1960 de către Adunarea Generală a Bisericii. Este ordinat ca diacon al Bisericii Creștine Baptiste din Chiuiești în ziua de 15 august 1971 și a slujit cu credincioșie și dragoste în Lucrarea Domnului până în anu 1976.

Fratele Ioan Florean era un om simplu, dar avea o apetență după cunoaștere, lucrul acesta se vede din cărțile ce le-a cumpărat încă pe când frecventa adunarea de la Oastea Domnului. În ziua de 2 august 1945 cumpără de la Editura și Librăria „Cartea de Aur”, Titus Trifa  din Sibiu, un număr de 6 cărți în valoare de 1680 lei. Mai multe cărți din biblioteca Bisericii Baptiste din Chiuiești poartă antetul fratelui.

A fost un om abordabil, prietenos și credincios Domnului.

În ziua de 27 iunie 1976, Domnul îl cheamă acasă la El în împărăția Cerului.

Surse:

Susana Florean – noră

Anamaria Gabriela – nepoată

Arhiva Bisericii

Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. (Matei 24:12)

 

Nu cumva suntem un generator de fărădelege care răcește dragostea altora? Este o întrebare obligatorie pe care trebuie să ne-o punem fiecare din noi și toți cei ce doresc să fie cu Domnul îmreună în veșnicie. Domnul Isus ne atenționează pe noi cei ce predicăm Evangelia, că noi suntem cei care răcim dragostea fraților prin purtările noastre arogante, neânțelepte, nechibzuite, având doar o formă de evlavie. Avertismentul este grav și fără echivoc: „11. Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.” Atenționăm cu degetul de la amvon pe cei care ne ascultă și îi acuzăm că nu sunt cum trebuie, că nu au dragoste de frați. Domnul Isus arată cu degetul spre predicatori și ne spune: „voi nu sunteți ce trebuie, voi înșelați, voi aveți două măsuri, pe voi cercetați-vă.

Cuvintele Domnului sunt pentru prooroci, păstori și oricine predică.

Domnul Isus atenționează predicatorii foarte serios și se pare că suntem așa de ocupați și impresionați de viața noastră zilnică, că uităm să medităm la cuvântul care ne vorbește, ne atenționează și ar vrea să ținem cont de El.

Consecințele vor fi grave pentru toți acei prooroci, acei predicatori, preoți, care neglijează acest mesaj dur și clar al Domnului.

Matei 7:22-23 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ 23. Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.’

Este o atenționare a Domnului care trebuie să aducă o schimbare radicală în viața noastră.

Avertismentul Domnului Isus pentru cei ce predică, dar nu numai, este potrivit cu Adevărul vremurilor în care trăim, vremuri grele, vremuri tulburi.

Matei 24:10-14 Atunci, mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții.
11. Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.
12. Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.
13. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
14. Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.
Vina pentru această stare de fapt este a tuturor predicatorilor, învățătorilor din cult sau fără cult, care trăiesc dublicitar.

S-a ajuns aici din cauza ignorării cuvintelor Domnului Isus, referitor la pricina de poticnire.

Nu mai suntem sensibili la cei din jur, nu ne interesează dacă un membru cade, dacă nu poate ține pasul, suntem atenți la cei care ne perie, ne lingușesc și cei care ne spun un adevăr ne sunt dușmani.

Luca 17:1-2 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin!
2. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să păcătuiască.
Matei 18:6-7 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.
7. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
Marcu 9:42 Dar , dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare.
Chiar dacă noi azi nesocotim acest mare și grav avertisment sub diferite pretexte, el rămâne valabil în planul lui Dumnezeu.

Păstori și lucrători, timpul ne este prielnic să ne pocăim acum.

Fii păstor al turmei, nu stăpân peste ea.

Fii păstor mergând înaintea turmei, călcând pe urmele Domnului Isus.

Fii păstor demn de persoana Domnului Isus, Marele Păstor al oilor.

1 Petru 5:1-4 Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită:
2. Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine;
3. nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei.
4. Și, când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei.
Amin! Vino Doamne Isuse!

Felicităm pe Monica si Ninel Lazar și creația lor, Asociația Magna Gratia, care împlinește 20 de ani

 

Acum 20 de ani, mai precis în anul 2005, familia Monica si Ninel Lazar a primit lumină de la Domnul să facă ceva minunat pentru slava Domnului și bucuria celor care citesc literatură creștină de bună calitate. Atunci și azi, totul costa, dar acești doi frați lucrează cu sârg să ne pună la dispoziție cele mai bune lucrări, vezi AICI și AICI. Puterea lor de a merge înainte cu această lucrare este dragostea lor mare față de Dumnezeu și semeni.

Îi felicitm din toată inima și cerem binecuvântarea Domnului peste ei, casa lor și peste lucrarea lor!

Monica si Ninel Lazar sunt căsătoriți de 26 de ani, Domnul i-a binecuvântat cu 5 copii (de la 17 la 24 de ani), toți în arca mântuirii prin har.

Cine sunt cei doi? Citiți mai jos:

Eu și Monica nu venim din familii de credincioși, eu am fost convertit pe când eram în liceul militar din Breaza, în 1992, într-un context adventist. Domnul mi-a dat harul să ies din acel sistem la scurt timp, dar apoi a durat o perioadă de vreo 10 ani de căutări. Între timp am întâlnit-o pe Monica și ne-am căsătorit. Ulterior, într-un moment de criză, Domnul a folosit acea circumstanță ca să mă convingă pe mine că nu era cale de întoarcere în lume, iar pe Monica de nevoia mântuirii. Era anul 2002, și am fost botezați amândoi la un an și jumătate după aceea. Am avut parte pentru cam aceeași perioadă de un predicator bun la o adunare baptistă din București, și așa ne-am îndrăgostit de doctrinele harului și de învățătura reformată. Eu lucram pe atunci la o companie britanică de inginerie, eu având diplomă de inginer, deși pasiunea mea din perioada liceului și a facultății erau literele; am și lucrat în timpul facultății ca jurnalist și editor, ca să pot supraviețui și să îmi închei studiile. Cum limba pe care o vorbeam la serviciu era engleza, și pentru că nu am găsit mai nimic tradus din marii autori reformați în librăriile creștine, am început să mă rog să văd dacă nu cumva Domnul vrea să folosesc darul limbii engleze și experiența editorială din timpul facultății. Am început prin 2004 cu un website pur evanghelistic, dar la scurt timp am văzut nevoia mare pentru mult mai mult, și în 2005 am publicat prima carte, Aproape creștin, de Matthew Mead, probabil și cea mai dificilă de tradus, pentru că am lucrat cu un manuscris din secolul XVII. Pe atunci mi-a luat 6 luni traducerea acestei cărți, acum zâmbesc când mă gândesc că, având în vedere dificultatea stilului autorului, aș fi putut să mă descurajez foarte repede. Până în 2008 am lucrat full-time ca manager de dezvoltare la Rompetrol, iar rezultatele foarte bune în acea poziție și etica muncii m-au adus în ipostaza de a alege între o poziție mai mare în companie sau să plec cu totul. A fost un moment bun să devin consultant independent în domeniul în care am făcut facultatea, dar să îmi pot gestiona singur timpul și să pot aloca mai mult din timp pentru lucrarea de literatură. Așa am putut să creștem la aproape jumătate din portofoliul actual până în 2019, când am trecut la o nouă etapă, începând să fim mai prezenți în social media și pregătind terenul pentru programul de lectură pentru lideri (intitulat Lucrători Încercați). Ulterior a fost o perioadă mai complicată cu sănătatea, practic m-am ales cu ceva probleme la coloana vertebrală cel mai probabil de la lucrul intens la birou, probleme care mi-au limitat tot mai mult mobilitatea, dar Domnul avea în plan asta ca să pot investi și mai mult timp în lucrarea de literatură și în coordonarea programului de lectură pentru lideri, unde mulți dintre participanți spun că le sunt un fel de mentor în timp ce navighează prin lectura celor mai bune 70 de cărți de teologie de la MAGNA GRATIA.

 Îmi place să cred că ceea ce este important la MAGNA GRATIA nu suntem noi, ca familie, ci mesajul pe care vrem să îl împărtășim prin bogăția autorilor pe care îi traducem și îi publicăm în limba română. Este și motivul pentru care noi suntem de fel mai discreți în ce privește bucătăria internă a lucrării, ca să zic așa, pentru că oamenii au tot mai mult tentația în zilele noastre să facă o vedetă din slujitori ai Domnului care nu sunt decât poștași ai Lui prin har. Marele erou din spatele poveștii MAGNA GRATIA este Domnul nostru. Fără călăuzirea Lui și fără desele încurajări pe care le-am primit de la El în multe momente critice, probabil că am fi renunțat de mult timp. Aproape 10 ani din cei 20 cât facem anul acesta au fost petrecuți într-un mediu foarte ostil, cu multe atacuri din afară, cu oameni care ne-au criticat fără să ne fi întâlnit vreodată, dar cu trecerea timpului, Domnul ne-a dat asigurările că ceea ce facem Îi este plăcut și că zgomotul trece, dar adevărul Lui rămâne tare. Nu știu ce să vă spun mai mult, aș vrea să spun mai puțin eu, și să las să vorbească mai mult cărțile pe care le-am publicat.

O poruncă către toți ucenicii Domnului: predicați Evanghelia!

Marcu 16:15. Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.

Tehnologia ultra modernă ne-a îndepărtat să mai fim împreună la aeropag, să ascultăm filozofie, agoră ca să comunicăm văzându-ne, să dăm mâna împreună la întâlnire și despărțre, nici la nuntă nu prea comunicăm și dacă comunicăm suntem atenți la telefon, să-l verificăm. Suntem niște mici monștri în spatele unui aparat care prin construcția lui ne descoperă toată goliciunea, urâțenia, ne despoaie de toată umanitatea care ar însemna: dragoste, respect, gingășie, bun simț și altele de acest fel. Am uitat sfatul lui Solomon care zice: „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea și de priceput dacă și-ar ține gura. (Proverbele 17:28) Dar lucrul acesta nu mai este posibil nicicum. Azi, toți știm nu numai fotbal cum eram catalogați mai dedemult, știm politică, știm să dăm sfaturi, dar uităm cât de ușor suntem manipulați de alți oameni care se ocupă de asta. Am uitat de Dumnezeu, de sfatul său care spune: „Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce, și apă amară? (Iacov 3:11)

Revărsăm cu forță în același timp și apă dulce dar și apă amară, oare de ce?

Nu ne adăpăm din apa cea bună a Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.

Nu ne interesează ce spune Cuvântul despre cercetarea de sine, ci mă interesează viața celui de lângă mine, lucru care este foarte rău.

Nu suntem interesați ca vorbirea noastră să fie plăcută, cu har, dreasă cu sare.

Nu suntem interesați ca din inima noastră să curgă râuri de apă vie ci, dăm din firescul nostru râuri care provoacă durere.

I-Porunca Domnului este clară, simplă și la subiect: „Mergeți în toată lumea”

Tehnologia de azi ne ajută să mergem de pe scaunul nostru, exact în toată lumea.

Apostolii și urmașii lor mergeau pe jos mulți kilometri să predice și pe drum erau în primejdie. EX. George Slev în călătoriile lui a fost lovit cu pietre de la care i s-a tras moartea, dar alții i-au luat locul.

Azi putem merge liniștiți prin postările și aprecierile noastere pe tot pământul.

Mergi în misiunea cerută de Domnul Isus?

 II-Porunca Domnului este să mergi și să predici Evanghelia.

Vedem azi puterea suporterilor de a-și încuraja echipa favorită, este mare și cu entuziasm.

Vedem la alegeri râvna, curajul, puterea de a crede că cel pe care îl susțin este perfect, cel mai bun.

Dar cu porunca Domnului cum rămânem?

Porunca este acuma și permanentă, ca toți oamenii să audă Evanghelia.

Ce aud oamenii de la mine? Ce predic eu cu râvnă și zel?

III-Porunca Domnului este: predicați Evanghelia la orice făptură.

Aceasta este însărcinarea Domnului Isus, această lucrare a făcut-o când era pe pământ.

Acest lucru l-au făcut apostolii și urmașii lor.

Acest lucru suntem obligați să-l facem, pentru că Domnul Isus ne-a poruncit. Suntem investiți să facem acest lucru.

Ioan 20:21, VDCC Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”
Făcând voia lui Dumnezeu vei fi răsplătit de Dumnezeu cu viață veșnică.

Făcând o altă galerie, având alte teme de transmis, nu vei primi nimic, că nu au ce oferi.

Fii plin de râvnă pentru Dumnezeu și pentru Evanghelia lui!

El îi va duce în apartamentul Lui veșnic pe toți acei ce s-au trudit și au împlinit porunca.

Matei 25:21, Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’

 

Apocalipsa 12:10, Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

25 de ani de când Dumnezeu a dat un loc de odihnă Bisericii Baptiste din Tg. Lăpuș

 

Eclesiastul 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Mișcarea baptistă s-a născut în urma multor zile de post, rugăciune și studiu al Bibliei, ea nu s-a format să fie o altă grupare religioasă, ci era ceva mai mult, adică punerea în practică a ceea ce este scris. De aceea baptiștii au adoptat principiul biblic al libertății și al despărțirii bisericii de stat, iar corpul bisericii este format din oameni născuți din nou, din Dumnezeu, care și-au declarat public credincioșia și apartenența la învățătura Scripturii, în jurul anului 1600. În gândirea baptistă nu poate exista un om care să nu aibă o Biblie, pe care să o citească în liniștea căminului său. Biblia este cartea lui Dumnezeu scrisă pentru noi oamenii, ca să cumoaștem bine voia sfântă a Lui și să o facem.

În orașul meu de suflet, unde m-am născut, văzând lumina zilei, dar și în zonă, baptiștii au existat începând din anul 1919.

Mai multe despre organizarea baptiștilor în zona orașului Tg. Lăpuș puteți citi AICI.

În anul 2000 Dumnezeu a dat prin bunăvoința Sa un loc unde baptiștii răsfirați în oraș și localitățile dimprejur, să se poată aduna și să laude pe Dumnezeu, dătătorul vieții.

Primul serviciu în noua casă s-a făcut în data de 19.06.2000, a doua zi de Rusalii, când am venit din Chiuieşti cu fratele Vasile Danciu şi un frate american Jimmy Morse, care lucra în zona Dej şi l-am adus cu gândul să ajute şi el cu ceva lucrarea nou înfiinţată.

De atunci lucrarea Domnului s-a desfășurat după programul pe care frații fondatori l-au stabilit atunci. În ziua Domnului de duminică, biserica se aduna dimineața când se desfășura un program de rugăciune în care după un îndemn din Cuvântul Domnului fiecare frate și soră sau oricine voia putea să vină în rugăciune cu cererile lui spre Dumnezeu. Urma apoi o oră în care era lăudat Dumnezeu prin cântare, poezie și predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Duminică seara era un program de o oră în care credincioșii se rugau, cântau și ascultau mesajul lui Dumnezeu predicat de un frate.

Peste săptămână biserica se aduna în ziua de vineri la ora 18 când de asemeni biserica se ruga, lăuda pe Dumnezeu și asculta mesaj din Cuvânt.

Biserica se aduna cu ocazia sărbătorilor care prezintă lucrarea Domnului Isus, precum: Întruparea Domnului Isus și Învierea Sa, ziua când Duhul Sfânt s-a pogorât peste ucenici în ziua de Rusalii. Biserica a mai organizat program de evanghelizare la cere veneau invitați de la bisericile baptiste din jur. Biserica mai organiza și programe ocazionale, cu ocazia venirii unor frați și surori să desfășoare programe cu copiii, femei și bărbați programe separate și seara se făcea un program pentru toți care doreau să vină, fie membri bisericii, dar și oricine voia să vină să se bucure. Program de botez, căsătorie, binecuvântare a copiilor născuți în sânul bisericii.

Timp de 25 de ani în care Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Tg. Lăpuș a avut un loc de odihnă, de închinare, și-a desfășurat activitatea sub ocrotirea Celui prea Înalt, a fost mulțumitoare Domnului pentru toate binecuvântările Lui. A mers înainte cu bucurie, chiar dacă mai veneau nori de întristare și apăsare, bucuria era mare și este mare și azi că Dumnezeu este prezent în mijlocul credincioșilor Săi.

Azi, când mulțumim Domnului pentru acest loc de rugăciune, biserica se roagă să vină aici un frate păstor, credincios Domnului și să lucreze la extinderea Împărăției lui Dumnezeu în această zonă.

Mulțumim lui Dumnezeu și dorim ca în continuare să facem voia Sa sfântă și binecuvântată, fiind supuși, ascultători de Dumnezeu, ocrotitorul oricărui om.

Psalmii 91:1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic.

Dumnezeirea, sursa mângâierii depline. De la cine aștepți mângâiere?

 

Ioan 14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.

   Sensibilitatea interioară a fiecărui om necesită intervenția dinafară, ca să fim ridicați dintr-o stare de tristețe în care cădem din cauza împrejurărilor neplăcute, dar și a greșelilor noastre făcute din neatenție. Pe pământ sunt sunt mulți mângâitori, dar care eșuează din cauza neputinței umane.

   Dacă azi nu poți fi mângâiat în necazul tău, dacă cei de la care aștepai o mângâiere te-au rănit mai rău și rămâi cu durere în suflet, dacă toate încercările de a ieși la liman s-au năruit, singura mângâiere stabilă și profundă vine de la Dumnezeu, care este Dumnezeul oricărei mângâieri. Mângâierea Domnului este mai înaltă decât gândirea noastră. Ea este Dumnezeiască, pătrunde toată ființa interioară, aducând balsamul dumnezeiesc al păcii, speranței și dragostei.

   Mângâierea omului este omenească și de slabă calitate, deoarece omul nu are răspunsuri la lucrurile lui, cum ar putea printr-o îmbrățișare, o atingere, să facă să dispară durerea celui ce are nevoie de mângâiere.
   Ucenicii erau cu Domnul Isus în camera de sus, unde au servit ultimul Paște, dar erau tulburați, triști, din cauza faptului că Domnul Isus le spunea despre moartea Sa și faptul că El va pleca la Tatăl Său în cer.

Ioan 14:1 Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.
Sursa mângâierii este Dumnezeirea, dacă crezi în Cuvântul Său.

Ioan 14:15 Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.
Al doile lucru care ni se cere este: „Să iubim Dumnezeirea”.

Ioan 14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.

   Aceste cuvinte ale Domnului Isus înseamnă:

1-El însuși a fost un Mângâietor cât a trăit pe pământ ca om și felul lui de a mângâia i-a uimit pe toți.

Vezi dintre multele exemple pe:

Bartimeu Marcu 10: 46 – 52. Oamenii îl certau, dar Domnul Isus s-a oprit și a spus: „Chemați-l”.

52. Și Isus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a mântuit.” Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după Isus.

Maria, care a uns picioarele Domnului Isus cu mir. Matei 26: 6 – 13. 10. Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.

Femeia prinsă în preacurvie. Ioan 8: 1 – 11. Gândul ei era la loviturile cu pietre aruncate asupra ei ca o revărsare de ură și dispreț. Dar Domnul Isus are o mângâiere ce depășește orice gândire umană. 11. „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”)
2-Duhul Sfânt vine ca un alt Mângâietor trimis de la Tatăl în urma rugăminții Domnului Isus.

Duhul Sfânt este un Mângâietor permanent în credincios și El este la dispoziția omului permanent.

Nu ai mângâiere în necazul tău?

Vezi poate ai întristat Duhul și nu te poate mângâia că tu personal îl oprești.

Dacă zici că ai Duhul Sfânt, dar nu ai mângâiere în viață, trebuie să te cercetezi, poate l-ai stins.

Domnul Isus a simțit durerea când a văzut neputința umană și că ucenicii nu au putut avea un cuvânt de mângâiere pentru Domnul, ci mai mult s-au lăudat pe ei înșiși: „ Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ceilalți au spus același lucru. (Marcu 14:31)

Acesta este rolul Duhului, printre altele să fie un Mângâietor, să nu fim singuri, să nu fim părăsiți.

2-Dumnezeu este sursa orIcărei mângâieri.

Dumnezeirea, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este o plinătate a mângâierii desăvârșite. Nimeni nu poate face ce face Dumnezeu în privința mângâierii.

2 Corinteni 1:3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri.

Romani 15:5 Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus,

Mângâierea lui Dumnezeu este veșnică dacă o primești așa cum este dată de Creator.

2 Tesaloniceni 2:16 Şi Însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde.

Mângâierea pe care o dă Dumnezeirea este una superioară, pe care omul nu o poate da.

2 Corinteni 1:5 Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele* lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.
Ioan 14:26  Dar Mângâietorul* , adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă* va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Ioan 15:26  Când* va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El* va mărturisi despre Mine.
Ioan 16:7  Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul* nu va veni la voi, dar, dacă* Mă duc, vi-L voi trimite.
Ioan 16:13 Când va veni Mângâietorul, Duhul* adevărului, are să vă* călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Mângâierea Dumnezeirii este mai înaltă decât gândirea umană,  desăvârșită, completă, mult superioară, deoarece: este permanentă, ne învață, înlocuiește tristețea cu pacea și multe alte asemeni. Tristețea este pricinuită de multe fenomene și necazuri, Dumnezeu are răspuns la toate.
Un exemplu viu, real trăit de un om care se baza în totalitate pe Dumnezeu este un argument că ce spune Biblia este adevărat.

Pastorul Richard Wurmbran povestește despre cele petrecute în închisoare alături de fratele Nicolae Moldoveanu. El a spus: „Era iarna și era foarte frig și un gardian beat l-a pus pe Nicolae Moldoveanu să stea cu burta pe podeaua de beton care era înghețată. După multe ore, Nicolae s-a ridicat fără să fie supărat pe gardian, cu inima plină de pace și cu fața zâmbitoare și ne-a cântat o cântare de laudă pe care a compus-o când a stat pe podea: Ție-ți cânt Dumnezeul meu.”

Tie-Ţi cânt Dumnezeul meu

Autor: Nicolae Moldoveanu  |  Album: Cantarile Harului - Volumul 7  |  Tematica: Diverse

1.    Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Pentru bunătatea Ta,
Pentru harul Tău cel mare,
Te voi binecuvânta,
Şi în şoaptă, şi-n strigare!
Te voi binecuvânta,
Te voi binecuvânta,
Şi în şoaptă, şi-n strigare!

2. Ţie­-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-­Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Pentru toate ce mi-­ai dat,
Pentru dulcea Ta-­ngrijire,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulţumire,
Pentru tot ce mi-ai luat,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulţumire.

3. Ţie-­Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Şi nu vorbe vreau să spun,
Ci cântarea mea să-Ţi ardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Şi-n iubire să se piardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Şi-n iubire să se piardă.

4. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Nu că eu aş şti să cânt
Sau că am vreo vrednicie,
Dar iubirea-mi dă avânt
Ca să-Ți cânt, mărire Ţie!
Dar iubirea-mi dă avânt,
Dar iubirea-mi dă avânt
Ca să-Ți cânt, mărire Ţie!

Coloseni 2:1-3 Vreau, în adevăr, să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru toți cei ce nu mi-au văzut fața în trup;
2. pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3. în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei.