Vizita Dr. în istorie Corina Brumaru la bătrânul pastor de la Rohia

 

În ziua de 01 august 2025, doctor în istorie Corina Brumaru, a făcut o vizită de prietenie și informare bătrânului pastor baptist de la Rohia.

Un proverb spune: „Cine se aseamănă se adună”, așa că dr. Corina Brumaru și-a făcut timp să trecă pe la un iubitor de istorie, un amator care are o mare dragoste de poporul baptist. Am discutat cum să lucrăm împreună la a prezenta fragmente din istoria noastră baptistă.

Am primit și un dar de la domnia sa, cartea: „Clipe într-un veac”, despre care am scris AICI.

Și eu la rândul meu, i-am mulțumit și i-am dăruit două cărți care abia au ieșit de la tipar: „Biserica Creştină Baptistă din Rugășești 80 de ani de la înființare 1944 – 2024 Scurt istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Rugășești, județul Cluj” și cartea: „Cheșa - prima biserică baptistă română de pe teritoriul actual al României”, de Vasile Bel, Daniel și Anamaria Gulea, editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2025.”

Dr. Corina Brumaru are un bogat bagaj editorial pe care îl redau mai jos:

În anul 2019 și-a făcut debutul publicistic cu cartea biografică "Augustin Paul (Delaletca)", profesor, cărturar și diplomat, personalitate de seamă a României, de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, consilier tehnic al Transilvaniei pe lângă Ministerul Industriei și Comerțului, apoi consul la Budapesta, Stockholm și Copenhaga.

O altă carte biografică publicată în 2020 este Protopopul Vasile L.Pop, tot o personalitate marcantă a Transilvaniei la început de secol XX. Vasile L. Pop a militat toată viața pentru educația românilor, nu doar în plan religios ci și cultural-național și economic, îndeplinind pe lângă funcția de preot-paroh Greco-catolic în Sângeorgiu de Meseș și pe cele de director al filialei băncii Silvania din Buciumi și peședinte al Despărțământului Buciumi al ASTRA.

După care au urmat alte cărți: "Sângeorgiu de Meseș - monografie", "Amintiri și povestiri din Țara de sub Meseș"- carte bazată pe relatările oamenilor din satele de sub munții Meseș, despre obiceiurile și tradițiile specifice zonei, dar și întâmplări memorabile din viața lor.

"Ștefan Răcășan și corul țărănesc din Buciumi", publicată în anul 2022, este tot o biografie a celui care a fost conducătorul spiritual și cultural al comunității din Buciumi între anii 1940-1980, preotul Ștefan Răcășan. El a oganizat în perioada păstoririi sale un cor excepțional format din țărani din sat, fără pregătire vocațională, cor care a câștigat numeroase premii la festivaluri din țară și de peste hotare.

O carte, publicată la editura Etnous din Brașov, "Lumina Evangheliei" – Istoria Bisericii Creștine Baptiste de pe Valea Agijului, este o carte scrisă la inițiativa păstorului Marin Cucuian din Păușa, carte la care au contribuit toți frații păstori din bisericile de pe Valea Agrijului. O contribuție deosebită a avut-o fratele păstor Ioan Ciupe, care a sugerat titlul cărții și a făcut designul copertei, fratele dr. Levi Marian care a scris prefața cărții, relatând file de istorie creștină baptistă de pe vale în anii săi de slujire, fratele Liviu Iepure, pentru implicarea sa în acest proiect cu foarte mare zel, cât și frații Beniamin Pastor și Ioan Pastor.

Altă carte„Clipe într-un veac”, scrisă de dr. Corina Brumaru din localitatea pitorească Sângeorgiu de Meseș, prinde într-o prezentare scrisă cu minuțiozitate viața lui Vasile L. Popa, (1860 - 1830) o mare personalitate care a militat până la moartea sa pentru educația românilor din punct de vedere spiritual, dar și cultural-național și economic.

Următoare carte ce va apare este teza de doctorat a domniei sale: „Marea Conferință de pace de la Paris 1919-1920: Antecedentele și urmele ei pe harta istoriei europene.”

Îi doresc succes în activitae și îi mulțumesc pentru vizita făcută.

Invitație - Duminică, 10 august 2025, suntem așteptați la serbarea de 140 ani a Bisericii Baptiste Cheșa

 

Fratele Mihai Balint, păstorul Bisericii Creștine Baptiste din Cheșa, Județul Bihor, ne invită în ziua de  duminică, în 10 august 2025, să participăm la serbarea de 140 ani a bisericii. Locația este clădirea bisericii de pe strade Principălă, nr. 59.

Toți cei care puteți și doriți să veniți, ar fi de dorit să anunțați pe fratele păstor la nr. tl. 40 745 790 785, pentru ca și dânșii să știe cum să se organizeze și la ce număr de pers să se aștepte.

La această serbare se va lăuda Numele cel mare al Domnului, se va mulțumi Domnului care a vegheat asupra bisericii în tot timpul existenței sale.

Veniți și vedeți ce lucruri mari a făcut Domnul pentru poporul Său, pentru frații care au rămas credincioși celui ce le-a iertat păcatele și i-a făcut copii ai lui Dumnezeu.

Istoricul Bisericii Creștine Baptiste din Cheșa este gata și te așteaptă să cunoști mai bine istoria acestei biserici.

14. Dumnezeul oștirilor, întoarce-Te iarăși! Privește din cer și vezi! Cercetează via aceasta!
15. Ocrotește ce a sădit dreapta Ta și pe fiul pe care Ți l-ai ales!…

 (Psalmii 80:14-15, VDCC)

150 ani de la formarea primei biserici baptiste în Ardeal, la Salonta

 

Mișcarea baptistă în Ardeal începe acum 160 de ani, când misionarul baptist Johann Rottmayer vine la Cluj cu Biblii de vânzare, vezi AICI. Acesta a predicat Evanghelia atât românilor, cât și maghiarilor, iar maghiarii au fost mai pregătiți și deschiși să primească Evanghelia.

Se împlinesc 150 de ani de la formarea primei Biserici Creștine Baptiste  pe teritoriul Ardealului, în localitatea Salonta, județul Bihor. Această biserică    i-a avut ca fondatori pe marii noștri pionieri ai credinței baptiste: Mihai Cornea, János Lajos și alții. Biserica a fost formată din oameni de etnie maghiară.

Redau cu mare plăcere despre acest început, descrierea făcută de cărturarul și istoricul baptist, Mihai Ciucă.  

Începutul misiunii baptiste maghiare din Salonta - de Mihai Ciucă

Debutul oficial al lucrării din Transilvania datează din 1875, deși primii pionieri, Johann Rottmayer, stabilit din 1866 la Cluj, și Anton Novak, activ în Crișana de prin 1866-1867, au fost cei care au deschis calea acestei lucrări, vreme de aproape un deceniu. Primul focar a fost inițiat la Salonta [Nagyszalonta – lb.magh.]. Aceasta era, pe-atunci, un orășel format aproape exclusiv din maghiari de confesiune reformată. În 1880, dintre cei 10 403 locuitori, 9539 erau maghiari și doar 257 români. Abia după Al Doilea Război Mondial, procentul românilor a început a depăși 15%, dar nici la ora scrierii acestei lucrări nu a egalat populația maghiară, recensământul din 2011 indicând 55% maghiari și 37% români. Religia reformată este cea dominantă și azi, ultimul recensământ găsind 47% reformați.

Conform lui Kirner, pastorul maghiar care a documentat asiduu începuturile mișcării baptiste printre maghiarii ardeleni, registrul bisericii din Salonta includea la vizita lui un scurt istoric al începutului lucrării. Acesta stipula că, încă de la începutul anului 1870, Anton Novak a venit cu colportajul de Biblii în localitate. Așa l-a cunoscut pe János Lajos (1833-1900), un bărbat de profesie armurier. Lajos a deprins tainele lucrului cu metalele de la vârsta de doisprezece ani, devenind armurier la Budapesta. Întrucât mama lui îi dăduse o educație pioasă, pe când se afla în capitală a căutat cărți creștine, din care a aflat despre necesitatea convertirii. Întors în 1869 la Salonta, s-a angajat la batalionul nr. 9, fiind apreciat pentru măiestria lui. Căsătorit cu Sára Kiss, el a avut cinci copii. Lajos îi punea multe întrebări lui Novak cu privire la Biblie, iar acesta răspundea cu plăcere. Relația dintre ei a continuat în timp, inclusiv prin corespondență. Conform lui Mihály Tóth (1836-1931), în predica lui de la înmormântarea lui Lajos pe 8 februarie 1900, care a fost consemnată și publicată în «Békehirnök» de Udvarnoki, până în 1871, Novak l-a ucenicit pe Lajos. Întrucât Novak locuia pe atunci la Gyoma, localitate la vreo șaptezeci de kilometri de Salonta, el l-a încurajat pe Lajos să vestească Evanghelia și altora și să caute persoane cu care să studieze Biblia. Astfel, mai mulți bărbați dornici să studieze Scriptura au început să se adune periodic în acest scop. Kirner confirmă că încă din 1871, în jurul lui Lajos se conturase un grup de persoane care „căutau serios adevărurile biblice, astfel încât doreau și sfântul botez”. Fapt care nu era ieșit din comun, în acea zonă.

În ce privește populația maghiară reformată, în special din Câmpia Tisei, trebuie avut în vedere că, în acele vremuri când clerul protestant fusese afectat puternic de raționalism, ca în mai toată Europa, mulți oameni simpli se agățau de tradițiile puritane și pietiste, adunându-se prin case pentru părtășie în Cuvânt și rugăciune. Era o reacție normală la starea de apatie totală din biserici. Kool explică faptul că, în cele mai multe biserici, guvernarea era de tip feudal, tocmai în contextul în care societatea devenea tot mai democratică. Lucrarea bisericilor reformate decăzuse, starea acestora fiind deprimantă atât din punct de vedere material, cât și spiritual. Mulți oameni încetaseră să mai frecventeze serviciile bisericii, motiv pentru care, din colectă abia se strângeau câțiva guldeni pe an. Nu tot așa era în cadrul întrunirilor informale din case. Aceste grupuri de părtășie nu erau decât variante locale ale ecclesiolæ in ecclessia, sau ale stundismului generat de pietismul german. Unul dintre istoricii evanghelicalismului maghiar, Jenő Szigeti, arată că spiritualitatea evanghelică supraviețuise în aceste grupuri de casă, care se adunau de regulă duminica după-amiaza, în jurul unuia mai capabil să explice Scriptura. Acești învățători ad-hoc aveau de regulă cel mult 20 sau 30 de cărți în casa lor, cum ar fi diverse scrieri populare exegetice sau polemice, ori culegeri de predici, precum cele ale lui Ján Kollár (1793-1852).

Cea mai importantă era cartea pietistului german Johann Arndt, Vier Bücher vom wahren Christentum [Patru cărți despre creștinismul adevărat], apărută inițial la Frankfurt și Magdeburg, între 1605–1610. Tradusă și tipărită în nenumărate ediții în mai toate limbile europene, inclusiv în maghiară, aceasta a slujit ca fundament al multor cărți devoționale.

Evident, oficialii bisericilor nu vedeau cu ochi buni întrunirile din case, considerându-le nedemne unui emancipat. Tot Szigeti cita plângerea unui pastor reformat, dintr-un articol aflat în publicația «Protestáns Közlöny»:

Ce folos este dacă cizmarul satului, cojocarul sau grădinarul (necontând dacă este reformat sau nu) poate aduna în jurul său un grup de oameni în afara bisericii, ia Biblia în mâinile sale și o explică? Sau dacă, atunci când au terminat cu aceasta, foarte frumos se așază pe genunchi și se roagă? Ar putea oare credincioșii mei să fie zidiți dacă dl Petru Albu, brutarul, coboară din târgul învecinat pentru a conduce cântarea unor asemenea cântece, pe care cineva le-ar căuta în van în cartea de imnuri?

Funcționarea și viața acestor mini-congregații erau simple și biblice. Nu exista carte de membru, costuri sau proces de admisie. Oricine putea lua parte și contribui, în conformitate cu darurile spirituale, la cântare, rugăciune sau la explicarea pasajelor din Scriptură. Când nu se explica un pasaj anume, se citea dintr-un vechi comentariu biblic, sau un capitol din Călătoria Pelerinului de Bunyan. Credincioșii obișnuiau să se roage pentru cei bolnavi, uneori deplasându-se la patul acestora. Din această mișcare nu făceau parte decât oameni simpli. Clerul reformat încerca să-i convingă să renunțe la a se mai întâlni, dar fără succes. Această frământare a țăranilor reformați maghiari, această sete a lor după credința vie și autentică, dincolo de raționalismul și interesele politice care loviseră ca o plagă biserica reformată, au creat un teren extrem de fertil pentru misionarii baptiști, care urmau a-și începe activitatea în această zonă. Tonul avea să-l dea chiar Novak.

La înmormântarea lui János Lajos, Mihály Tóth amintea că el personal a început să-l cunoască mai bine pe Lajos prin 1871-1872. La momentul respectiv, acesta petrecea ore în șir studiind Biblia. De atunci, au început să se viziteze reciproc duminica după-amiaza, pentru a studia Biblia împreună. Astfel, Tóth a realizat că Lajos avea și alți prieteni cu care citea Biblia. La un moment dat, Lajos i-a povestit cu înflăcărare despre cunoștințele biblice ale colportorului Novak, spunându-i că, dacă acesta ar reveni la Salonta, cu siguranță le-ar aduce lumină în multe privințe. Fiindcă toți deveniseră curioși, Lajos i-a scris lui Novak și acesta a răspuns invitației. În urma vizitei sale, în 1872 grupul s-a organizat ca o congregație. Duminica dimineața mergeau la biserica reformată, iar seara se strângeau într-o casă. La acele întruniri, Lajos citea din Biblie, explicând-o, apoi se rugau și cântau. În sezonul secerișului din 1872, Tóth l-a întâlnit pe Mihai Cornea [Mihály Kornya] și l-a invitat la întâlnirile grupului, acesta devenind nelipsit. Încă de pe atunci, Lajos începuse să menționeze tot mai des botezul. În 1873 a început să întrebe dacă mai avea sens ca ei să participe și la întrunirile bisericii reformate. În opinia lui, era de preferat să se întâlnească și duminica dimineața. Această chestiune a provocat scindarea grupului. O parte condusă de Lajos și de Cornea a decis că ei nu mai pot fi membri ai bisericii reformate, ca urmare s-au separat. O a doua parte condusă de Tóth, i-a inclus pe cei care au ales să rămână în biserica reformată, dar se adunau și separat, sub conducerea lui Tóth, pentru studiu și părtășie. Probabil a contat faptul că Mihály Tóth provenea din pătura mai înstărită a locuitorilor Salontei, moștenind de la părinți douăzeci de acri de teren, o vie productivă și vreo șase-opt cai.

Cum au ajuns să ridice problema botezului Tóth și Cornea, nu este foarte clar. Istoricii maghiari tind să afirme că dorința după botez a apărut în mod natural, doar prin studierea Bibliei. Csopják susține că au realizat că botezul copiilor nu era necesar, în timp ce „dorința pentru botez a devenit crescândă, tot mai mult, însă nu știau cum ar putea să atingă acest scop”. La rândul său, Tóth afirma că, undeva după vara lui 1872, Lajos menționa constant problema botezului. Kirner prezintă o perspectivă similară, cum că, atunci când Novak a revenit la Salonta, a găsit persoane care doreau botezul. În timp ce nu este imposibil ca ideea botezului să le fi venit doar din studiul Scripturii, este greu de crezut că Novak, care el însuși s-a botezat în 1870, să nu-i fi familiarizat cu învățătura biblică despre botezul credinței. Faptul că botezul nu era străin de preocupările lor îl deducem din cele afirmate de Csopják: „Ei au auzit că, în capitala țării vecine, la Viena, era un pastor care putea să-i boteze.

Dar drumul era lung și un bilet de tren costa mult. În ciuda acestui lucru, un om care fusese adus la credința vie dorea să-și vândă casa, ca să acoperecheltuiala cu biletul”. Cel care dorea să facă acest sacrificiu major era János Lajos. Această versiune, cu intenția de a merge la Viena pentru botez, chiar dacă nu precizează numele celui care era dispus a-și vinde casa, este oferită de Everett Gill, care a făcut propriile investigații privind începuturile lucrării, în primii ani ai perioadei interbelice. Gill identifică, dacă mai era nevoie, că pastorul din Viena era Millard. În altă ordine de idei, doar Novak i-ar fi putut informa despre pastorul din Viena, iar relatarea lui Csopják și a lui Gill ne ajută să poziționăm mai clar evenimentul, undeva înainte ca Meyer să organizeze primul său botez la Budapesta, pe 26 decembrie 1874. Deci încă din 1873, sau cel mult în 1874, dorința după botez a devenit copleșitoare. O presiune în direcția botezului a creat-o și o cumplită epidemie de holeră, care a bântuit tot sudul și estul Ungariei. Ecourile acestei epidemii le auzim în raportul anual al BFBS pe 1873, unde se anunța că Novak suferea din cauza problemelor sale medicale, iar zona sa de lucru era puternic lovită de holeră.

Judecata Celui Atotputernic nu a fost fără efect. Este opinia deliberată a mesagerului nostru credincios [Novak – n.a.] că, în multe locuri, oamenii s-au smerit contemplând urgiile acestui sezon. El are cunoștință despre mulți care, în trecut, întorceau spatele cu dispreț Bibliei, iar acum o cumpără și o citesc.

Se prea poate să fi contribuit și un alt factor. Istvan Kőrösi, fiul unuia dintre primii credincioși baptiști din Salonta, mărturisea că a crescut ascultând istorisirile lui Cornea, Lajos și Tóth despre începuturile lucrării din localitate.

Conform acestuia, pastorul reformat, un om iubit de enoriași, a predicat despre botez. Acesta a explicat că primii creștini au fost botezați prin imersiune totală, ca adulți, numai pe baza credinței lor, după cum Ioan Botezătorul și Isus i-au învățat. Predica a oferit un subiect nou de discuție enoriașilor. Unii au mărturisit că de mult au sesizat această învățătură, lecturând diverse pasaje din Biblie, dar n-au știut cum să le interpreteze. În cele din urmă, i-au cerut pastorului să mai predice pe marginea acestui subiect, cu intenția de a-i solicita să-i boteze, pe baza credinței lor. Lucru pe care pastorul l-a declinat politicos. Întrebat dacă mai sunt oameni care practică botezul precum primii creștini, a răspuns că doar în Germania există o asemenea confesiune. Totodată, pastorul i-a încurajat să accepte practica curentă a bisericii reformate, motivând că cel mai important lucru este credința. Cei mai mulți i-au acceptat sfatul. Dar opt oameni au rămas fermi, afirmând că vor să fie fideli învățăturii Scripturii și, dacă e nevoie să aducă pe cineva din Germania, sunt dispuși să facă orice sacrificiu pentru aceasta.

E foarte greu de determinat cum s-au întâmplat în mod real lucrurile, având în vedere că toate relatările se bazează pe amintiri sau pe istorie orală. Cert este că Novak a început să se întâlnească cu acei oameni din Salonta, predicându-le și învățându-i din Biblie, bănuim că inclusiv despre botez. Chiar dacă el personal nu boteza, cuvântul lui avea greutate. În aprilie 1875, impulsionat probabil de amploarea mișcării din zona Salontei, unde era un fenomen unic, Novak s-a mutat la Giula [Gyula], oraș aflat cam la douăzeci de kilometri depărtare. Conform lui Csopják, Novak l-a înștiințat mai întâi pe Millard despre dorința grupului din Salonta de a primi botezul. A fost inițiativa lui Millard să-l informeze pe Meyer, sugerându-i să meargă acolo pentru a-i boteza. Oricum, Meyer și Novak s-au întâlnit în iunie 1875 la Budapesta, cu ocazia conferinței anuale a colportorilor BFBS, când Meyer a început a fi sprijinit financiar de Millard și de colportorii baptiști. Cu această ocazie, Novak i-a povestit mai pe larg despre lucrarea lui din Salonta, invitându-l personal acolo. Meyer este ceva mai confuz privind desfășurarea evenimentelor. În autobiografia sa, afirmă că l-a cunoscut pe Novak la conferința din iunie 1875, când i-a spus că cunoaște câteva suflete credincioase, iar în august l-a chemat la Giula pentru botez. Însă în jurnal, care nu e lipsit de erori, menționa cunoscut mai devreme. Când anume a fost invitat în Bihor, nu este clar. Oricum, Meyer are circumstanțe atenuante. În acea vreme era într-un moment critic al vieții, având de ales între a se muta la Viena sau a rămâne la Budapesta, fiind fără suport financiar. Cum era focalizat pe lucrarea cu germanii, nevorbind ungurește, știrea despre câțiva țărani maghiari doritori să se boteze, undeva departe în provincie, sosită într-un asemenea context incert, nu era neapărat una căreia să-i dea maximă atenție. Versiunea lui Kőrösi este mai complexă și, de la un punct, este susținută și de Kirner. Kőrösi afirmă că, atunci când Novak a venit la cei din Salonta, aceștia i-au povestit la ce convingere au ajuns privind botezul și care era dilema lor. Acesta i-a informat că la Budapesta exista un pastor german care îi putea boteza. Vestea a fost primită cu entuziasm, iar Novak le-a dat adresa lui Meyer. Ei i-au trimis mai întâi o scrisoare, invitându-l să vină și să-i boteze la Salonta. La care Meyer le-a răspuns în limba germană, mesaj din care cu greu au înțeles că botezul este doar pentru cei care sunt găsiți pregătiți, în urma unei cercetări spirituale laborioase. Atunci, Cornea s-a deplasat personal la Budapesta, pentru a vorbi cu Meyer și a-i dovedi că ei erau pregătiți pentru a primi botezul. Când Meyer i-a spus că nu poate veni, fiindcă are responsabilități în oraș, cum ar fi Școala Duminicală, Cornea ar fi replicat cum că el și-a adus desaga cu sine și va rămâne la Budapesta până ce Meyer îl va însoți la Salonta. Kirner confirmă vizita lui Cornea la Budapesta. Acesta s-ar fi dus îmbrăcat cu sumanul țărănesc din lână [guba – lb. magh.], stârnind ironii și râsete pe străzile capitalei, pe care nu le-a luat în seamă. Tot Kirner pomenește că istoria mersului său la Budapesta era adesea povestită de Cornea, care-și amintea cu drag de acel drum. La cât de frumoasă este relatarea lui Kőrösi, credem că mai degrabă este o legendă urbană. Cu atât mai mult cu cât nu e sprijinită de niciuna dintre mărturiile anterioare. Kish consideră improbabil ca ideea botezului să fi venit din predica pastorului reformat și nu credem că Meyer ar fi omis să relateze un episod atât de pitoresc în autobiografia și/sau jurnalul său, cu țăranul maghiar îmbrăcat în suman, care a aterizat la ușa lui, spunându-i că nu pleacă până nu merge cu el la Salonta. Apoi în autobiografie, Meyer afirmă fără echivoc că Novak a fost cel care l-a invitat pentru botez la Giula, în august 1875. Se prea poate ca amintirile lui Cornea despre Budapesta să fi fost de la o vizită ulterioară botezului, făcută de Cornea, pe când colabora cu Meyer în misiune. Scenariul cel mai probabil și normal este că Novak a fost interfața între credincioșii din Salonta și Meyer, și tot Novak a fost cel care le-a oferit învățătura sănătoasă din Biblie, inclusiv cea cu privire la botez.

Lucru recunoscut de Meyer, care nu și-a atras vreun merit, spunând deschis că „fratele Novak i-a pregătit pe acești oameni dinainte”. Kish, care a analizat cu mult discernământ toate informațiile existente, consideră că cel mai plauzibil scenariu este că Novak la convertit pe Lajos, iar acesta l-a invitat pe Tóth să-l asculte pe Novak. La rândul său, cel târziu în 1873, Tóth l-a adus în grup pe Cornea. Novak nu a depus doar o mărturie general evanghelică, cum presupunea codul BFBS, ci le-a vorbit deschis, inclusiv despre botezul său de la Viena, motiv pentru care și-au dorit să fie și ei botezați acolo, Lajos fiind dispus să-și vândă casa pentru a avea bani de tren. Având în vedere complicațiile avute de Meyer după ce a efectuat botezul din Budapesta, Novak s-a consultat mai întâi cu Millard asupra a ceea ce era de făcut cu maghiarii doritori de botez. Împreună i-au comunicat acest lucru lui Meyer, când el deja își alesese un drum separat de BFBS. Dovadă că așa au stat lucrurile, o reprezintă faptul că ulterior Novak a fost sancționat de BFBS, fiind transferat de la depozitul din Budapesta la cel din Cluj în 1876, din cauza faptului că au fost depuse plângeri privind activitatea lui „sectară” de clericii reformați din Salonta și Berettyóújfalu. Evident, acești clerici au realizat cine a fost cel vinovat de convertirea la baptism a enoriașilor lor și au reacționat. Datorită acestui transfer, Novak s-a mutat de la Giula în Transilvania. Unde anume, este destul de greu de stabilit. Conform jurnalului lui Meyer, soții Novak au locuit la Cluj. Jenő Bányai afirmă același lucru, deși datează greșit mutarea, în 1875. Pe de altă parte, F. G. Teutsch afirmă că aceștia au locuit la Heltau [Cisnădie], aducându-și contribuția la inițierea unui focar baptist printre sașii din localitate.

În ce privește botezul propriu-zis, datele sunt mult mai clare. Meyer a răspuns invitației făcută de Novak, venind între 24-26 august 1875 la Giula. Luat de la gară de Novak, la domiciliul acestuia s-a întâlnit cu cele opt persoane venite pentru botez. Timp de două zile i-a cercetat cu atenție, găsindu-i pe toți apți. Pe 26 august, la ora 3 dimineața, undeva la aproape o oră distanță de Giula, el i-a botezat în apa Crișului Alb pe Mihai Cornea și János Lajos, împreună cu soțiile lor, pe fiul și fiica lui Lajos și pe încă două femei, „sora Bordás și fiica ei căsătorită”. Despre Cornea, Meyer avea să noteze în jurnalul lui că era atât de hotărât pe cale, încât „era gata să lase totul în urmă, chiar și fabricarea de palincă”. De altfel, Cornea va figura la poziția nr. 1 în registrul bisericii locale, ale cărei baze tocmai fuseseră puse, prin acel botez. În schimb, în Mitglieder Register, registrul de membri al bisericii din Budapesta, Meyer l-a înregistrat pe János Lajos ca prim etnic maghiar, membru al bisericii, la poziția nr. 42.

Sursele folosite de Mihai Ciucă

András Udvarnoki

Bertalan Kirner

Ferenc Kiss

Géza Kovács

István Kőrösi

Jenő Szigeti

Kiss și Borzási

Meyer Henrik

 

Păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești Geneza 4: 1 - 8

 

Geneza 4:6-7 Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? 7. Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”
Omul modern al secolului XXI-lea, vrăjit de tehnologia ulta sofisticată, cu telefoane din ce în ce mai inteligențe, nici nu-i mai trece prin cap că există o identitate care ne pândește și dorința lui se ține de noi, iar noi trebuie să o stăpânim. Posibilitățile tehnice au dizolvat aproape în întregime aptitudinile noastre umane și morale, fără să ținem cont că Dumnezeu nu se modernizează în trecerea timpului. Legile Lui sunt aceleași, valabile în tot timpul posibil, nu pentru că este un dictator, ci sunt legi valabil făcute care nu necesită schimbare și nu se pot schimba nicidecum. Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar schimba legea fizicii, chimiei, totul s-ar da peste cap și nimic nu ar mai fi valabil. Tot așa nici legea morală dată de Dumnezeu nu se schimbă, ci rămâne aceeași, neschimbată.

Păcatul este o putere malefică care luptă împotriva voii lui Dumnezeu.

1 Ioan 3:4 Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege.
Păcatul aduce moartea chiar dacă noi îl îmbrăcăm în teorii filozofice.

Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Ce face păcatul și ce trebuie să facem noi în lumina voii lui Dumnezeu?

Păcatul pândește la ușă.

Pândește înseamnă: a observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns, cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde pe cineva sau ceva.

= păcatul stă cuibărit la uşă = păcatul stă pitit la uşă = păcatul stă culcat la uşă = păcatul te urmăreşte insistent = păcatul stă la pândă, la uşa ta.

Această atenție că păcatul pândește, nu mai este de actualitae, este uitată, ignorată, nimeni nu mai știe de ea, să țină seama.

Suntem atenți azi de reputație, să dăm bine la lume, suntem atenți la alte detalii cari nu au de-a face cu legea lui Dumnezeu.

Dorința lui se ține după tine.

Dorința înseamnă: stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva.

Dorința păcatului: caută să fie peste tine = caută să te domine = caută să te târască = Dorinţa lui este împotriva ta = dorinţa lui este să te domine = dorinţa lui va fi îndreptată spre tine = Dorinţa pe care ţi-o insuflă el, te obsedează = pofta lui dă năvală spre tine.

Știi acest adevăr spus de Dumnezeu?

Știi că este o forță care se ține după tine ca să te facă să ignori porunca sfântă a lui Dumnezeu?

Știi că această dorință este reală și că are o forță puternică?

Dar tu să-l stăpânești

A stăpâni înseamnă: A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu.

Păcatul pândește, se ține după tine, iar tu: stăpâneşte peste el = dar tu biruieşte-l = dar tu caută săi fii stăpân = tu poţi să-l stăpâneşti pe el = Dar fii atent şi-l stăpâneşte!

Dumnezeu l-a făcut pe om stăpân peste toată creația, dar trebuie să fie el stăpân peste păcat, pofte, curiozități și altele.

Omul trebuie să fie stăpân peste propria ființă interioară și să o coreleze cu voia lui Dumnezeu.

Ca om trebuie să facem binele pe care Dumnezeu zice că este bine, nu ce credem noi în fire că este bine.

Matei 19:17  El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”
3 Ioan 1:11 Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu.

Cartea: „Biserica Creştină Baptistă din Rugășești - 80 de ani de la înființare” sub tipar

Mulțumesc Domnului pentru ajutorul care mi l-a dat să pot da viață la un scurt istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Rugășești, județul Cluj. Cartea are 92 de pagini, tiparul la Risoprint, pe lângă o istorie scrisă, cartea mai conține și o mică parte a istoriei în imagini.

Titlul cărții este:

„Biserica Creştină Baptistă din Rugășești 80 de ani de la înființare 1944 – 2024

Scurt istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Rugășești, județul Cluj”

Prefața este semnată de fratele pastor Aurel-Cornel Boșca, președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Cluj.

Două fragmente din carte:

„Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Rugășești, județul Cluj își are începuturile la Cotul Donului, acest colț de lume care a rămas imprimat în mintea fraților noștri și națiunii noastre române, unde au murit 150.000 de militari români. Cotul Donului este o regiune situată în Rusia, în apropierea râului Don, fiind cunoscută mai ales pentru bătălia care a avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 1942 și 1943.”

„Aici, în grele zile de teamă, foamete și sete, condiții inumane pe care trebuia să le îndure atât soldatul cât și civilul, era și un sergent cu grupa sa. Sergentul se numea Bânjan Mihai și era din localitatea Rugășești, județul Someș (astăzi Cluj). El trebuia să verifice cufărul (valiza) cu efectele militare ale soldaților săi, ca rația de pâine să nu fie în același loc cu crema de ghete și astfel soldații să se îmbolnăvească. Un soldat credincios baptist a avut în valiza de lemn și o carte puțin cunoscută sergentului Bânjan. Întrebând ce carte este, soldatul i-a răspuns că este Noul Testament al Domnului Isus Hristos, vorbindu-i, în același timp, și despre mântuirea pe care o poate primi prin Isus Hristos, Cel care poate ierta păcatele oamenilor. Sergentul Mihai Bânjan a rămas profund marcat de mărturia soldatului.”

Așa a început și a continuat credința în localitatea Rugășești, prin oameni temători de Dumnezeu, care predică Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

14. Dumnezeul oștirilor, întoarce-Te iarăși! Privește din cer și vezi! Cercetează via aceasta!
15. Ocrotește ce a sădit dreapta Ta și pe fiul pe care Ți l-ai ales!…
(Psalmii 80:14-15, VDCC)

Istoricul Bisericii Baptiste din Domnin - de Petru Goron

 

MĂRTURIILE FRATELUI GHIURCO ALEXANDRU.

BISERICA CREȘTINĂ BAPTISTĂ DIN LOCALITATEA DOMNIN, județul Sălaj, a luat ființă în condiții vitrege, acestea le-am aflat de la fratele Goron Dumitru, socrul fratelui Ghiurco Alexandru, care era cunoscut în sat, Mitru Văsălichi Evi.

Din mărturia fratelui Nelu Goron, prezbiterul Bisericii, avem informația că primul botezat baptist din Domnin, a fost Goron Vasile a Petri lui Gheorghe, care la sfârșitul anului 1918 se întorcea din prizonieratul din Rusia, fiind botezat baptist.

Apoi, primii care au vestit Evanghelia au fost  în locuința lui Ghiurco Gheorghe, zis Ghiorghica Negri. Într-o seară s-au adunat câteva persoane, bărbați și femei, pentru a asculta Evanghelia propovăduită pentru prima dată aici, de către unul din familia  Iștoan, așa zis Iștoan Gheorghe a Juchi. ERA ÎN ANUL 1922.

Acesta s-a mutat să lucreze în Aiud, acolo a auzit Cuvântul Domnului, s-a întors la Domnul și s-a hotărât să lucreze pentru mântuirea sufletelor din satul natal, Domnin.  După mai multe seri de adunare, unde se propovăduia Evanghelia mântuirii și mărturisirea botezului nou Testamental, au fost oameni care au crezut cele auzite și doritori să facă legământul nou Testamental. Nu se știe cât timp a durat lucrarea aceasta, dar primul care a intrat în apa botezului a fost Iștoc Simion, zis Șimonu Indreicuți. După un timp s-a mutat adunarea la familia Olăhuț Vasile, vizavi de locul unde era adunarea înainte.  O dată concretă avem când s-a botezat fratele Goron Dumitru, zis Mitru Văsălichi Evi, în anul 1925. S-a botezat împreună cu soția sa Clarița, în Biserica baptistă din Cuceu. Botezul a fost oficiat de către fratele lucrător în această zonă, fratele Resteu Simion. Adunarea s-a mutat apoi în centrul satului, la Gheorghe a lui Zenic. Nu se știe în ce an s-a dat un act oficial de funcționare a Adunării, dar Biserica a crescut și a progresat foarte mult, și s-au organizat mai multe botezuri. Desigur împotrivirile s-au ivit prin chiar preotul catolic local, zis popa lui Ioanu lui Gligore, om înverșunat împotriva pocăiților. Acesta nu dădea voie copiilor de pocăiți să participe la ora de religie. În timpul ocupației maghiare, Biserica a suferit din cauza formei de organizare.  Cu toate acestea pocăiții erau tot mai uniți, având încredere tot mai mult în  Dumnezeu și în paza Lui. După ce fratele Goron Dumitru, Mitru Văsălichi Evi,  s-a botezat și a intrat în rândul pocăiților, a dat dovadă de un bun organizator și întreprinzător. Astfel a început să mobilizeze frații, au pus mână din mână și au cumpărat o batoză de treierat grâu de la unguri. Fratele Dumitru, zis Mitru s-a angajat să o întrețină. Lucrul acesta a fost bine văzut de locuitorii din Domnin, cât și de autoritățile maghiare. Din acel moment , pocăiții au fost foarte bine văzuți, oameni temători de Dumnezeu, întreprinzători și buni gospodari. Biserica a crescut duhovnicește și numeric. Fratele Mitru, a fost ales ca diacon și să organizeze acțiuni de colaborare cu frații și alte biserici de pocăiți, care aveau mai multă experiență. Era timpul războiului, viața era destul de grea, dar Biserica era ajutată în lucrarea ei de Dumnezeu și creștea mereu. Astfel, după întoarcerea oamenilor din război și văzându-se tot mai mult nevoia de împăcare cu Dumnezeu, Biserica era neîncăpătoare și s-a văzut nevoia de construire a unei clădiri, un Locaș de închinare, unde să se adune mai organizat. Lucrul acesta era destul de greu de realizat. A venit la putere apoi sistemul bolșevic,  comuniștii care au supravegheat pe pocăiți. Sistemul comunist a devenit suveran, pâinea era pe cartelă, viața era grea. Cu multă greutate s-a obținut aprobare de construire, iar pe un teren donat Bisericii de către fratele Bance Grigore, începând cu anul 1954, s-au organizat lucrurile, s-au adunat materialele de construcție, iar în anul 1957  s-a construit locașul de închinare, și s-a și inaugurat. Amintim aici cele spuse de sora Iștoan (Bance) Cornelia, din cele spuse de părinții ei: ea a fost primul copil dus la binecuvântare după terminarea construcției Casei de Adunare, în 17 noiembrie 1956.  Numărul membrilor a ajuns la peste 130. După aceste evenimente, a luat ființă un cor pe patru voci,  care avea aproximativ 40 de persoane. Acest cor a fost instruit și dirijat o vreme, de fratele Cuc Viorel, din Baia Mare. Acest frate, a venit din Baia Mare cu familia. Era croitor de meserie; a venit cu dotarea de croitor și cu material de croitorie.  În continuare corul a fost dirijat de frații, Bance Anton și fratele Goron Dumitru a Băsăștenii.  După revoluție, s-a obținut un nou Locaș de închinare, prin modernizarea clădirii școlii vechi, în care funcționează acum.  Prin Biserica Creștină Baptistă din Domnin, au trecut mulți lucrători; și mulți oameni și femei și tineri au cunoscut pe Dumnezeu prin lucrarea Bisericii.

        Păstori care au slujit sunt: Bălănean Ioan din Jibou, Alexa din Jibou, Coldea Ioan, Ilieș Ioan, Mihoc Teofil,  Ban Paul și Peter Beniamin. Prezbiteri sau lucrători: frații Goron Dumitru, Goron Vasile, Iștoan Victor, Hudin Ioan din Bulgar, Scurt Ioan, Ghiurco Alexandru, Motișan Ioan, Isidor a Virichi,  Ghiurco Ioan, Bârsa, Goron Nelu. Frați lucrători care au vizitat Biserica: Hosu din Jibou, Dumitru din Gălpâia, Miclăuș Baia Mare, Tămaș Valer din Jibou.

Johann Rottmayer primul baptist care a adus Biblia în limba română

 

Se împlinesc 160 de ani de la venirea lui Johann Rottmayer la Cluj cu Biblii românești. Baptiștii au ca lucrare vestirea Cuvântului lui Dumnezeu. Ei fac eforturi ca fiecare popor să aibă Biblia în limba lor, tradusă în limbajul vorbit de popor. Societatea Ierografică, Britanică și Străinătate, tipărește în anul 1863 ediția a șaptea a Noului Testament. În anul 1873 tipărește la Budapesta Biblia întreagă. La Iași tipărește Biblia cu trimiteri în anul 1874. Aceste Biblii erau mai accesibile, mai practice, ușor de citit, și mai ieftine.

Johann Rottmayer s-a născut pe 27 decembrie 1818 la Budapesta, fiul maestrului tâmplar Johann și al soției sale Klara, născută Vaida. Iubea muzica și artele frumoase și ar fi vrut să studieze muzica. Dar mama sa era o catolică devotată și se temea că va rătăci ca muzician. Așa că s-a dedicat meșteșugului tatălui său și a creat opere de artă.

Îi plăcea să înoate. Chiar și în zilele de iarnă, reușea să spargă gheața Dunării pentru a face acest lucru. Dar odată, luat de curent, a fost prins sub gheață și a scăpat cu greu. I-a mulțumit lui Dumnezeu că i-a salvat viața, căci i-a dat de gândit. Dar a uitat curând de incident. Când a venit inundația și s-au prezis condiții apocaliptice, întreaga familie Rottmayer, care fusese afectată de aceasta, a promis că își va îmbunătăți viața. După ce totul s-a terminat, nimeni nu s-a mai gândit la promisiune. Tânărul a continuat să danseze și să se distreze ca înainte.

Dar a devenit insuportabil pentru el să stea acasă în timp ce alții de vârsta lui călătoreau prin lume, pentru a-și continua studiile în domeniul lor. Așa că și el a pornit într-o călătorie.

Prin Viena și Dresda, a ajuns la Berlin. Acolo, colegul său Hinrich l-a chemat pe tânărul de 25 de ani la Hamburg, unde izbucnise marele incendiu (5-8 mai 1842) și unde existau oportunități bune de a câștiga bani. Acolo a întâlnit tineri care l-au dus la întâlnirile lui Onken. Inițial a fost impresionat de faptul că acești oameni se puteau ruga liber, ceea ce îi era necunoscut până atunci.

A primit un Nou Testament, pe care l-a citit cu sârguință, iar o lume nouă i s-a deschis. Și-a

dedicat viața lui Isus Hristos și a acceptat mântuirea, la care a fost martor prin botez

împreună cu conaționalii săi Anton Hornung, Karl Scharschmidt și Stefan Tevely. 4 mai 1844

este botezat de Johann Gerhard Onken, la Hamburg, în râul Elba. În biserica baptistă din

Hamburg i-a cunoscut pe compatrioţii József Marschall, János Vojka și Antal Hornung, care au

 fost botezați în anul precedent, la 31 octombrie 1843, şi pe Karl Johann Scharschmidt,

botezat în anul următor, la 4 iunie 1845. Acești oameni au devenit mai târziu primii colegi

direcți ai lui Rottmayer.

 I.G. Onken le-a dat instrucțiuni despre cum să facă muncă în folosul comunității și le-a cerut să se întoarcă în patria lor pentru a proclama mesajul. Astfel, în 1846, Josef Marschall și Anton Hornung au plecat la Viena, Johann Voika și Johann Loderer la Fünfkirchen, iar Johann Rottmayer și Karl Scharschmidt la Pesta.

J. Rottmayer lucra la locul de muncă, vânzând Biblii în numele Societății Biblice Britanice pentru Străinătate și ținând întâlniri regulate în atelierul său de pe Perthuhnstrasse 6.

În 1847 s-a căsătorit cu Emilie Fr. Stiebler. Ceremonia de nuntă a fost oficiată de G.W. Lehmann la Berlin. În iulie 1848, J.G. Onken a vizitat grupul din Pesta și a ținut prelegeri timp de câteva săptămâni, botezând și mai multe persoane. Acesta a fost începutul congregației baptiste germane din Pesta. G.I. Bauer, un pastor protestant din Burg (Budapesta), scrie în manuscrisul său că grupul număra peste 20 de persoane.

Pe 19 iulie 1865, G.W. Lehmann a sosit de la Berlin și a botezat mai multe persoane care așteptaseră mult timp în Dunăre, noaptea, la lumina lunii. În același an (22 septembrie 1865), a sosit August Liebich și a botezat mai mulți convertiți, printre care și fiul lui Rottmayer, Johann, care a devenit mai târziu predicator în congregația din Viena.

În acest timp s-a stabilit o legătură cu Rottmayer Sr. și Anton Nowak.

După ani de muncă binecuvântată, Johann Rottmayer Sr. a dorit să emigreze în America. Apoi a primit un transfer de la Societatea Biblică Britanică pentru Străini la Cluj, unde plănuia să înființeze o filială și să călătorească prin Transilvania. Își distribuise o parte din bunuri, își vânduse atelierul și se pregătea să se mute. Apoi, mama celor opt copii ai săi a murit pe neașteptate. Pentru a se întreține, și-a vândut uneltele, a călătorit cu copiii săi cu trenul la Oradea, iar de acolo cu o căruță trasă de cai, la Cluj.

Și-a început munca acolo în 1865. A învățat limba română pentru a putea fi și el în slujba acestui popor.

Colaborează în lucrarea de distribuire de Biblii cu Antal Novak. Tot în acest oraş organizează cursuri biblice pentru copii şi tineri, care mai târziu au fost numite şcoala duminicală. Iniţial aceste cursuri au fost destinate celor 4 copii ai lui, dar la aceştia s-au alăturat şi alţii; orele biblice le ţinea la locuinţa sa. Şcoala duminicală organizată de  el la Cluj a fost ulterior afiliată la Alianţa Mondială a Şcoalelor Duminecale şi a fost vizitată în anul 1875 de un  delegat din partea conducerii centrale a acestei organizaţii, fratele Morre. Pentru nevoile copiilor de la ora biblică  a tipărit cartea de cântări Harfa Copiilor care conţinea 36 de cântări. Începuturile primei biserici baptiste din Cluj sunt legate de activitatea desfăşurată aici de Rottmayer, aceasta înfiinţându-se în anul 1873, an în care s-au  stabilit la Cluj soţii Novak. În acest an biserica baptistă din Cluj putea avea cel puţin 10 membri şi 30-40 de copii  la ora biblică, program care deja funcţiona încă din 1866.

Întorcându-se dintr-o călătorie la Hamburg în 1867, a vizitat în drum spre casă o veche cunoștință, Magdonald Basteck, cu care s-a căsătorit ulterior. Mai târziu însă, a regretat profund această mutare, deoarece ar fi scutit familia sa de multă suferință. Ea era intolerantă față de copii, motiv pentru care fratele Mayer a mustrat-o. Ulterior, s-a convertit la Biserica Adventistă, ceea ce i-a îngreunat munca soțului ei. Copiii au fost nevoiți să plece de acasă devreme.

La întoarcerea sa din Rusia în 1869, unde a vizitat congregații germane, J.G. Onken a venit mai întâi în Catalonia. Acolo a botezat 111 persoane și a fondat congregația. La București, unde exista deja o congregație germană, a numit mai mulți frați să slujească ca colpotori biblici și lucrători misionari. Printre aceștia s-au numărat Jakob Hehn, Philipp Spiess, Ferdinand Massier, Kowalsky, Daniel Schwegler și Franz Manz. Acesta din urmă a mers la seminarul din Hamburg, a devenit misionar și nu s-a mai întors niciodată. Jakob Hehn și Philipp Spiess au călătorit în Moldova, Roșiori de Vede, Pitești și în Vechiul Regat până la Alexandria. P. Spiess a stăpânit limba română, a tradus imnuri din Glaubensstimme (Glasul Credinței) și a publicat primul imnologic românesc. Ferdinand Massier și-a continuat munca la București. Daniel Schwegler a rămas la București și a vizitat ocazional Kronstadt.

În 1875, Konrad Spieß, iar un an mai târziu fratele său Philipp și Kowalski au venit la Klausenburg pentru a-l ajuta pe Rottmayer. Konrad a mers în regiunea Zips, Philipp la Stuhi-Weißenburg și de acolo înapoi la București. La acea vreme, Johann Fleischer și Michael Gromen din Heltau au fost și ei angajați ca și colportori. Aceștia nu fuseseră încă botezați, dar erau creștini convinși și devotați. Meșterul tâmplar Emanuel Krestel din Hermannstadt a fost angajat ca și colportor biblic. Metoda lor de lucru era să meargă din casă în casă într-un oraș nou, oferind Biblii și cărți.

Când J.G. Onken s-a întors acasă prin Kronstadt, Klausenburg, Budapesta și Viena, a găsit o congregație de creștini botezați deja în Kronstadt. În acel moment, a simțit că era urgent necesar să trimită un misionar în Bürzenland și în zona din jurul Hermannstadt-ului. Onken a luat în considerare plasarea acestei zone în întregime sub conducerea lui Johann Rottmayer, pe care îl considera capabil pentru această lucrare. Acest lucru a fost făcut, iar Rottmayer a lucrat cu mare binecuvântare.

În 1876, cuplul Anton și Katherine Nowak au fost repartizați la Cluj-Napoca și au călătorit prin Transilvania de la Hermannstadt la Kronstadt.

În ciuda vârstei înaintate, J. Rottmayer a continuat să lucreze voluntar, chiar și după pensionarea sa în 1888 și a continuat să facă muncă voluntară în lagărul principal.

Pe 26 martie 1901, Domnul l-a chemat pe slujitorul său credincios la odihnă veșnică. Soția sa i-a ascuns moartea chiar și de copiii săi și l-a înmormântat la Biserica Adventistă, din care aparținea, chiar dacă el nu era membru. Astfel, a fost înmormântat în secretul tradițional, fără prezența copiilor săi și fără știrea publică.

Johann Rottmayer a fost primul colportor biblic care a adus Biblia românească populației românești din Transilvania de Nord, deși nu a tradus-o.

Surse:

Friedrich Georg Teulsch

Cartea „Cheșa - prima biserică baptistă română de pe teritoriul actual al României”, la tipar.

 

Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, Biserica Creștină Baptistă din localitaea Cheșa, județul Bihor, anul acesta a făcut 140 de ani. Este prima biserică baptistă română pe teritoriul actual al României. Tot Domnul a făcut ca coautori să fie apropiați în mai multe puncte. Fratele Daniel Gulea se trage din Rohia, satul meu natal și așa îl știu din copilărie. Tot fratele Daniel s-a căsătorit cu sora Ana din Cheșa și împreună locuiesc în București, iar biserica pe care o frecventează fiind și activi acolo este „Betania”. La biserică fiind păstor Costel Ghioancă, ginerele meu, sigur că ne-am vorbit când ne întâlneam și am pus la cale întocmirea acestei lucrări.

Așa Dumnezeu a rânduit ca să scriem o mică lucrare despre biserica din Cheșa cu titlul:

„Cheșa - prima biserică baptistă română de pe teritoriul actual al României”, de Vasile Bel, Daniel și Anamaria Gulea, editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2025.”

Cartea este la tipar și în câteva zile va vedea lumina zilei. Ea va fi prezentată la serbarea din data de 10 august 2025, de la ora 10, la Biserica Creștină Baptistă din Cheșa, județul Bihor.

La serbare sunt așteptați toți fiii risipiți prin lumea aceasta, dar și iubitori de istorie, ca să vadă această biserică românească baptistă, născută în anul 1885, pe vremea imperiului Austro-Ungar.

Vă așteptăm cu mare drag pe toți cei ce doriți să veniți și să vă bucurați, lăudându-l pe Dumnezeu pentru lucrările mari care le face.

1. Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbește și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfințitul lui.
2. Din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite, de acolo strălucește Dumnezeu. (Psalmii 50:1-2, VDCC)

John MacArthur Jr. 1939 - 2025 din Los Angeles

 

John  MacArthur Jr. este fiul lui John „Jack” MacArthur senior, un pastor baptist care a lucrat din plin pe ogorul Evangheliei și Domnul i-a dat mare binecuvântare. Mai multe vezi AICI.

John  MacArthur Jr. este, din câte știu eu, cel mai tradus autor în limba română. Cărțile dumnealui au apărut și în timpul regimului comunist:

1.     Prioritatea supremă, a fost publicată în anul 1987 de către Societatea Misionară Română.

2.     Carismaticii, o perspectivă doctrinară: „Editura Asociației Baptiste Române din Statele Unite și Canada” 1988. Prefața la ediția română este semnată de Dr. Alexa Popovici.

După anul 1990 au început să se înmulțească tot mai mult traducerile din John  MacArthur Jr.

3.     Evanghelia după Isus, publicată de către Societatea Misionară Română, 1992.

4.     Când sarea își pierde gustul, Evanghelicii în epoca gâdâlirii urechilor. Editura „Agape” Făgăraș 1993.

Mai nou a apărut ,,Biblia de Studiu” cu comentarii și note de John MacArthur, o lucrare monument. Pentru mai multe informații vezi AICI.

Pastorul Ilie Bledea formează, Asociația „Har prin Cuvânt”,  o organizație religioasă ce promovează învățăturile Sfintei Scripturi. Mai multe AICI.

John Fullerton MacArthur Jr. s-a născut în ziua de 19 iunie 1939 a fost un pastor american, teolog creștin, autor și fondator al emisiunii Grace to You , un program de radio și televiziune cu tematică biblică, difuzat la nivel național. A fost pastorul Bisericii Comunitare Grace , o biserică nedenominațională din Sun Valley, California, din 1969 până în 2025.  A fost cancelar emerit al Universității The Master's din Santa Clarita și al Seminarului The Master's .

MacArthur a fost un susținător al predicării expozitive și a fost recunoscut de Christianity Today ca fiind unul dintre cei mai influenți predicatori creștini ai timpului său.  MacArthur a scris sau a editat peste 150 de cărți. Biblia de studiu MacArthur , care conține note de studiu și ghiduri didactice scrise de MacArthur, s-a vândut în peste un milion de exemplare, primind un premiu Gold Medallion Book Award .  În 2021, MacArthur a ajutat la o actualizare a traducerii Bibliei NASB '95, Legacy Standard Bible (LSB), împreună cu o echipă de la The Master's Seminary și în parteneriat cu Lockman Foundation .

Nepotul pastorului anglican canadian Harry MacArthur (decedat în 1950) și fiul predicatorului radio baptist Jack MacArthur (născut în Calgary, Alberta, Canada ) și al lui Irene Dockendorf, MacArthur s-a născut pe 19 iunie 1939, la Los Angeles .  Într-un interviu din 1979, pastorul MacArthur a declarat că este „rudă îndepărtată cu generalul Douglas MacArthur ”. El a continuat spunând: „Înțeleg că sunt văr de gradul cinci, așa că este o distanță destul de mare, dar cu toate acestea suntem rude”. [ 8 ] [ 9 ] MacArthur a călcat pe urmele tatălui său și s-a înscris la Bob Jones College din 1957 până în 1959. În 1960, după un an pauză, a fost acceptat la Los Angeles Pacific College din cadrul Bisericii Metodiste Libere . [ 10 ] În 1963, a obținut o diplomă de master în teologie de la noul Seminar Teologic Talbot al Institutului Biblic din Los Angeles , din La Mirada , California , cu onoruri. 

La scurt timp după ce a fost numit pastor principal Când era la Universitatea Bob Jones din Carolina de Sud, tatăl lui MacArthur l-a recrutat în cvartetul de cântăreți Voice of Calvary , difuzat adesea la radioul creștin din California de Sud. Apoi, din 1964 până în 1966, MacArthur a fost angajat de tatăl său ca pastor asociat la Biserica Biblică Memorială Harry MacArthur (acum Biserica Biblică Calvary din Burbank , California), pe care tatăl său, Jack, o înființase și o numise după propriul său tată.  Din 1966 până în 1969, MacArthur a fost reprezentantul facultății pentru Seminarul Teologic Talbot . Apoi, pe 9 februarie 1969, a fost numit al treilea și cel mai tânăr pastor de până acum la Biserica Comunitară Grace nedenominațională din Sun Valley, California. 

Programul zilnic de radio și televiziune al lui MacArthur, „Grace to You”, a început cu predici de la amvonul Bisericii Comunitare Grace, înregistrate pe casete audio (și apoi pe casete audio ). În 1977, acele predici au fost difuzate pentru prima dată pe WRBS în Baltimore , Maryland , și astfel a luat naștere activitatea radio a bisericii.  În același an, a primit o diplomă onorifică de la Școala Postuniversitară Grace în 1976 și de la Seminarul Teologic Talbot ( Doctor în Teologie , 1977). 

În 1985, MacArthur a fost numit președinte al Colegiului Baptist din Los Angeles, acum Universitatea Master's, o facultate creștină de arte liberale cu cursuri de patru ani .  În 1986, a fost numit președinte al Seminarului Master's. 

Pe 5 iunie 2011, MacArthur a încheiat o serie de predici de 55 de ani despre întregul Noul Testament la Biserica Comunitară Grace, un obiectiv în viață auto-descris.

În ziua de 14 iulie 2025 Domnul șia chemat slujitorul său harnic și credincios acasă.