Folk Manfred 1935 - Cernăuți

 

Fratele Manfred Folk s-a născut în ziua de 7 august 1935, în localitatea Cernăuți. Părinții se numeau Johann (1900-1954) păstor baptist german pe teritoriul Românie vezi AICI și Ana, născută Chytil, etnici germani de naționalitate română şi confesiune baptistă. Este fiul pastorului de limbă germană Folk Johann (Hans).

Începe şcoala primară la Sighişoara şi o continuă la Sibiu, unde s-a mutat împreună cu familia. Se înscrie la liceul Brukenthal din Sibiu, profil muzică, care după o lună își schimbă profilul, devenind de profil  tehnic, şi îşi termină liceul la Timișoara, unde din nou se mută împreună cu familia. Calificarea tehnică în construcții industriale, civile și planificare obţinută după absolvirea liceului i-a fost de folos după ce s-a stabilit în 1966 în Republica Federală Germană, unde a fost angajat la primărie.

Ca şi copil a străbătut ţara în lung şi-n lat, însoţindu-l pe tatăl său în călătoriile misionare făcute în ţară, călătorii care au fost făcute cu motocicleta.

A urmat sudii teologice pentru evanghelizare la fără frecvenţă.

În ziua de 28 februarie 1948 a fost botezat de Folk Johann, tatăl lui, în casa lor privată. Înainte de venirea comuniștilor la putere, unele biserici baptiste făceau botezul la baia comunală din oraș, dar ulterior nu a mai fost posibil. Împreună cu el a mai fost botezat și viitorul pastor baptist german Adolf Novac.

Duminică, 6 iunie 2004, în cadrul serviciului de dimineaţă a avut loc în Biserica Creştină Baptistă din Oraviţa, judeţul Caraş Severin, ordinarea ca misionar pentru românii din Spania a fratelui Manfred Folk. Fratele Manfred provine dintr-o familie de pastori baptişti germani şi a slujit timp de mai mulţi ani în biserici baptiste din Germania. După Revoluţie a fost implicat in diverse acţiuni evanghelistice şi de caritate în zona Oraviţa. La acest eveniment au fost prezenţi fraţii păstori: Ilie Cimpoca (Răcăşdia), Pavel Petruţ (Bănia), loan Vrâncuţa (Anina), Valentin Sfercoci (Oraviţa) şi Ionel Tuţac, preşedintele Comunităţii.

Iată ce scrie revista Farul Creştin în anul 1996: Deşi a plecat din ţară în urmă cu 30 de ani, dânsul nu a uitat bisericile din România, pentru care desfăşoară o acţiune de ajutorare, în special în ceea ce priveşte construcţia caselor de rugăciune. Actualmente locuieşte in oraşul Lorrach din Germania.

Weekendul din 18-20 noiembrie 1996 a adus multă bucurie in Biserica Creştină Baptistă „Vestea Bună” din localitatea spaniolă Roquetas del Mar! După o perioadă de post şi rugăciune, vineri şi sâmbătă seara s-a vestit Cuvântul lui Dumnezeu, iar duminică dimineaţa a fost un botez nou-testamental cu două persoane, al doilea botez din acest an.

Duminică după-masă, Biserica a avut părtăşie la Cina Domnului, ocazie cu care şi cele două noi membre ale Bisericii au luat parte pentru prima dată la Cina Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost vestit de fr. Pastor Schinteie Ghiţă, care a oficiat actul botezului şi Cina Domnului. La punerea mâinilor a luat parte şi fr. pastor Manfred Folk, din partea Bisericii Baptiste Germane din localitate.

Pastor Schinteie Ghiţă

Fratele Manfred Folk a lucrat în Bisericile Creștine Baptiste și în timpul regimului comunist, venind din Germania Federală ca turist, dar după anul 1990 a venit nestingherit și a ajutat atât material cât și spiritual Bisericile Creştine Baptiste din Răcăşdia, Grădinari, Lescoviţa, Băile Herculane, Brezon (biserică de romi), Oravița, Tirol şi lertof din jud. Caraş-Severin, şi Voiteg din județul Timiş.

A colaborat cu revista Farul Creștin de la Arad, unde a scris unele articole.

După revoluţia din anul 1989, în biserica din Iertof a venit din Germania unul dintre nepoţii Cristinei Folk, mătuşa lui Manfred Folk, numit Manfred Folk Lazak, care a luat asupra sa 90% din cheltuielile de construcţie ale casei de închinare; locaşul de închinare a fost inaugurat pe data de 22 iunie 1992, iar astăzi biserica numără 15 membri şi 7 aparţinători.

A scris istoricul familiei.

Jurjeu Silviu Paul 1955

 

Fratele Silviu Jurjeu s-a născut la 22 aprilie 1955, în București și este al treilea dintre copiii Mariei și ai lui Gheorghe Jurjeu, membri activi în biserică. A fost botezat la 16 iulie 1978 în Biserica Golgota din Bucureşti de către losif Țon.

S-a căsătorit în mai 1982 cu Ana Mărginean din Alba lulia, și au fost binecuvântați de Dumnezeu cu un fiu, Andrei, și o fiică, Laura.

Copil fiind, Silviu vine împreună cu părinţii şi fraţii lui în biserica Golgota în anul 1961. Participă alături de frații săi mai mari la școala duminicală, apoi la tineret, cântând în corul tinerilor vineri seara și ulterior și duminica seara, în corul dirijat de fratele Ionel Țunea și Daniel Petrescu.

Îşi începe activitatea de corist la vârsta de 14 ani, în anul 1969. În anul 1970 se integrează în corul mixt, apoi este cooptat în corul mic, dirijat de Daniel Stăuceanu. În momentul în care Daniel Stăuceanu și-a depus actele pentru plecarea din țară, pastorii Țunea și Brânzei, alături de Daniel Stăuceanu, au propus comitetului implicarea lui Silviu Jurjeu, împreună cu Pavel Bogățeanu, în pregătirea și dirijarea corului.

În toamna anului 1979, la îndemnul mentorului său, Daniel Stăuceanu, începe pregătirea de dirijor alături de alți tineri talentați din bisericile baptiste din București. După trei ani de pregătire cu fratele Stăuceanu, este numit dirijor al corului mixt. După plecarea fratelui Stăuceanu în SUA devine dirijor şi al corurilor bărbătesc şi mic. În calitate de dirijor, urmând exemplul maestrului său, abordează piese dificile, cu mesaj spiritual bogat, atât cu corul mixt, cât și, ceva mai târziu, cu corul tinerilor, cu cel bărbătesc și cu grupul bărbătesc pe care le formează și le conduce.

După cei trei ani de studiu cu Daniel Stăuceanu, după plecarea lui în SUA şi la îndemnul lui, continuă studiul dirijatului pentru încă un an cu fratele Miclea Iovan, pe atunci şef de catedră la Catedra de dirijat coral a Conservatorului de muzică din Bucureşti.

În anul 1990 îşi completează cunoştinţele în dirijatul coral luând clase de master cu maestrul Anatol Goreaev Soroceanu, directorul Filarmonicii din Arad, apoi în anul 2000 beneficiază şi de sfaturile maestrului de dirijat coral prof. dr. Nicolae Bica.

Începând din anul 2014 este invitat să predea la Universitatea Emanuel din Oradea ca profesor invitat următoarele cursuri: Cânt bisericesc şi Imnologie/liturgică evanghelică, cânt coral la secţia de Teologie pastorală, cursuri de estetică muzicală şi imnologie/liturgică evanghelică la specializarea Pedagogie muzicală şi Management artistic în cadrul programului de Master în Arta muzicală a Universităţii Emanuel din Oradea. Aceste cursuri au fost predate în decursul anilor în sistem de voluntariat şi mentorare.

Între 1999 și 2005 a fost ales cenzor al Cultului CreștinBaptist din România și în perioada 2005-2009 a fost Consilierul economic al Cultului Baptist, specialitatea de bază fiind științe economice și comerț international.

Pentru maturitatea și implicarea sa în lucrarea din biserică este ales de biserică membru în comitetul de conducere începând din 1987 (apoi 1988 şi 1989) și ulterior în mai multe mandate, până în prezent. În cadrul comitetului primește responsabilități în domeniile ordinei și disciplinei, în probleme administrative și în activitatea muzicală. În anul 2002 biserica îl alege ca prezbiter. Ca membru în comitet, în fiecare mandat, este ales delegat din partea bisericii Ia adunările generale ale Comunității de București, dar și la câteva conferințe naționale și congrese ale Cultului.

A fost întotdeauna sensibil la problemele celor nevoiași și a persoanelor defavorizate din biserică (bătrâni și săraci), solicitând de mai multe ori majorarea alocărilor bugetare pentru această categorie de cheltuieli. Încă de la vârsta de 18 ani traduce și adaptează din limba engleză, şi ulterior germană şi rusă, textul mai multor cântări pentru cor mixt și cor bărbătesc. Traduce materiale de studiu din limba engleză, materiale care sunt folosite de grupul de tineri cu care misionează. Traduce simultan mai mulți pastori străini care predică la amvonul bisericii, cu precădere în perioada 1980-1990.

Împreună cu grupul de misiune din care a făcut parte încă din tinerețe (din care mai făceau parte Dumitru Răgălie, Mihai Lazăr, Mihai și Cornel Suciu, Magda, Carmen, Anca, Daniela și Cristian Bucurescu, Aurelia (Bobo) Mustață, Doina Pantea, Atena Mihăilescu, Emil Bleoaje, Beniamin și Alexandru (Saul) Capotă, Virgil Achihai (actualmente președintele Cultului Creștin după Evanghelie, care în perioada studenției era o prezență activă în viața muzicală a Bisericii Basarab), dar ulterior și cu corurile pe care le-a dirijat, a vizitat multe biserici și a participat la multe misiuni, precum și la inaugurări de biserici (înainte de 1989: Bacău, Pitești, Nenciulești, Fetești, Iași, Brașov, Sibiu, Făgăraș, Craiova, Sat Miner, iar după anul 1990 Pitești, Slobozia de Argeș, Bădeni, Dimieni, Otopeni, Dârza etc.).

În anul 1990 este delegat la primul Congres al Uniunii tineretului Baptist din România, unde este ales în consiliul de conducere al acestei organizații, în cadrul departamentului de relații externe.

Începând cu anul 2000 se implică major și în lucrările administrative ale bisericii. Este implicat în continuare în lucrarea muzicală. Pregătește și dirijează corul mixt, un cor de copii și adolescenți din biserică, iar după 1990 înfiinţează corul de tineri şi mai multe grupuri corale bărbăteşti de tineri. În 2009 înfiinţează Corala Vestea Bună, iar în 2015 grupul vocal bărbătesc Vestea Bună.

„Fără moarte nu există înviere: A murit Isus?” De Dr. Octavian Caius Obeada se poate comanda la un preț bun.

 

Am scris despre această carte AICI. S-a mai scris și AICI de către fratele Laurențiu Nica. Puteți să vedeți informații și să alegeți să cumpărați în cunoștință de cauză. Cartea se poate comanda printr-un comentariu, care nu va fi publicat, unde puteți să vă exprimați dorința și datele de contact. Așa cum am anunțat în articolul citat mai sus, cartea are 283 de pagini și costă 30 lei.

Mai jos redau câteva gânduri exprimate de câțiva frați profesori:

 

„Fiecare generație are datoria să formuleze o apologie pentru credința lor în Isus Cristos, cel care „a murit, a fost îngropat, și a înviat a treia zi, după Scripturi.” Importanța teologică a acestor evenimente istorice este explorată în mod amplu de-a lungul istoriei gândirii creștine. Caracterul apologetic al acestora, însă, este pus mult mai rar sub analiza facticității istorice. Autorul Octavian Caius Obeada întreprinde o analiză a morții lui Isus Cristos din punct de vedere medical, tocmai pentru a acoperi această lacună. Și o face de pe poziția privilegiată de medic și de teolog. Am convingerea că evangheliștii și apostolii ar fi aprobat instrumentul apologetic pe care autorul îl pune la îndemâna generației noastre. Citește, folosește și dă mai departe”.

- Dr. Radu Gheorghiță - Professor of Biblical Studies, Midwestern Baptist Theological Seminary

 

„Cartea scrisă de Dr. Octavian Caius Obeadă, Fără moarte nu există înviere, reprezintă un studiu remarcabil în domeniul apologeticii creștine, prin care autorul își propune să analizeze aspectele istorice și medicale ale morții lui Isus. Experiența autorului în medicina de urgență, precum și cei peste douăzeci de ani dedicați studiului apologeticii, îi conferă autorului perspectiva unică de a analiza plauzibilitatea morții lui Isus.

Autorul examinează dovezile istorice ale răstignirii lui Isus cercetând documentele scrise în perioada în care a trăit și a activat Isus Hristos, pentru a înțelege mai bine contextul social, politic și religios al Iudeii din secolul I. Narațiunea istorică a răstignirii lui Isus este completată de descoperirile arheologice, pe care autorul le prezintă ca pe dovezi tangibile ale diferitelor practici și ritualuri religioase descrise în relatările Evangheliilor. În același timp, autorul explorează și dovezile teologice ale morții lui Isus, luând în considerare modul în care oamenii înțeleg moartea și învierea lui Isus ca împlinire a profețiilor Vechiului Testament și pilonii de bază ai Noului Legământ.

Prin intermediul acestei lucrări, autorul îi invită pe toți cei interesați să pornească în propria călătorie de investigare a plauzibilității morții lui Isus pe cruce. În opinia autorului adevărata provocare nu constă în recunoașterea morții lui Isus ci în confruntarea cu implicațiile acestui eveniment. Călătoria de explorare a întrebării legată de moartea lui Isus oferă fiecărui cititor ocazia unică de a reflecta asupra propriului loc în cadrul narațiunii care a modelat istoria lumii de mai bine de 2000 de ani.

Cartea Dr. Caius Obeadă reprezintă o resursă importantă nu numai pentru cei interesați de studiul apologeticii creștine, ci și pentru membrii bisericilor preocupați de consolidarea credinței lor”.

- Pastor Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș - Rectorul Institutului Teologic Baptist București.

 

 „Într-o lume a arbitrariului și a relativismului cronic, una în care însăși ideea de știință este pusă sub semnul întrebării și redusă samavolnic la nivelul unor simple opinii, dr. Caius Obeadă face două lucruri absolut remarcabile. În primul rând, abordează o tematică esențială, nu doar pentru credincioșii practicați, dar și pentru cultura umană în general – faptul morții lui Isus Hristos! Crucea de la Calvar este locul unde a fost reconciliat cerul cu pământul, astfel că o nouă lucrare scrisă pe acest subiect este binevenită și necesară. În al doilea rând, autorul ne ghidează spre un tezaur semnificativ de argumente, bine sistematizate, care ne conving de adevărul morții și învierii lui Hristos. Îl felicit pe dr. Obeadă pentru această lucrare bazată pe o bibliografie bogată și le-o recomand tuturor celor interesați de domeniul apologeticii”.

- Lect. Univ. Dr. Constantin Ghioancă - Institutul Teologic Baptist din București.

 Câteva informații din prefața scrisă de Dr. Octavian Caius Obeada:

În pragul unei etape personale semnificative, m-am trezit învăluit în căldura prieteniei, dornic să împărtășesc decizia care era pe cale să-mi remodeleze calea. Neamul meu a îmbrățișat tradițiile baptiste, cu rădăcinile mele profund legate de credință timp de patru generații. Decizia de a îmbrățișa învățăturile lui Isus și de a fi botezat s-a născut dintr-o convingere personală profundă, nu doar dintr-un ritual de trecere moștenit de la strămoșii mei.

Pe măsură ce anunțul s-a așezat printre prietenii mei, acesta a declanșat un vârtej de discuții cu întrebări care au variat de la curioase la conflictuale. Un prieten, cu un amestec de curiozitate și provocare, a pus întrebarea care a plutit în mintea multora: “De ce te botezi? Este din cauza părinților tăi?” Întrebarea, deși provocatoare, m-a găsit fără gardă și pregătit cu un răspuns la care mă gândisem de așa de mult timp.

Proclamasem adesea, cu îndrăzneala tinereții, dorința de a-mi croi propriul drum, diferit de cel al părinților mei. Noțiunea de botez, în special, a fost o decizie pe care am ținut neapărat să nu o iau influențat fiind de tradiție sau așteptări. Fervoarea mea în discuțiile despre credința și deciziile mele a fost palpabilă, condusă de convingerea că ceea ce întreprindeam era o reflectare a credinței mele personale, nu o imagine în oglindă a influenței părinților.

Acea noapte, sub baldachinul stelelor și ochii vigilenți ai prietenilor mei, a devenit un creuzet pentru credința mea. M-am trezit articulând motivele credinței mele în Dumnezeu, invitându-mi prietenii să pornească în propriile lor călătorii de întrebări, căutare și poate găsirea propriilor convingeri despre marile mistere ale vieții și divin. În timp ce multe întrebări rămâneau fără răspuns în aer, hotărârea mea cu privire la credința mea a fost de nezdruncinat – o dovadă a convingerii mele în învățăturile lui Isus și a promisiunii vieții veșnice. Acest moment, împărtășit între prieteni, nu a fost doar o declarație de credință, ci o afirmare definitorie a identității și credinței mele.

Iubiți frați din America, nu din cauza bocancului și ciomagului rusesc ați fost nevoiți să părăsiți România?

 

Mesajul meu, cu precădere este pentru fratele pastor Daniel Chiu, dar și pentru cei care cu mare râvnă îl apără pe candidatul ,,suveranist.”

Cu atât de mare ușurință, doriți să dați cu palma peste obrazul înaintașilor, părinților voștri, unii păstori sau frați de rând care au suferit din cauza bocancului și ciomagului sovietic?

Sunt atâtea familii marcate de trauma comunistă încât și azi se tem să vorbească de trecutul tenebros și dramele prin care au trecut; iar ceea ce faceți dumneavoastră este să căutați a gira aceleași doctrine ale asupitorilor lor. Oare ce ar spune acum frații precum Mihai Chiu, Brânzei Vasile și cei ce au suferit doar pentru că erau pocăiți și-și exprimau propria credință? Oare ce simte familia fratelui Amfilofie Liubimirescu care în mișelește a fost omorât de securitate?

Ca-n orice democrație, aveți o opțiune frate păstor Daniel Chiu, dar nu mințiți chiar așa și nu dați palme peste obrazul însângerat al fraților rămași în țară, care vă așteaptă cu drag să reveniți acasă. Cu durere în suflet, ceea ce faci dumneata ne trimiți înapoi sup opresiunea rusească?

Dumezeu nu ne învață să mințim ca să susținem o ideee ideală și ne spune că doar El este adevărul Absolut. Dumnezeu nu ne spune să mințim chiar în favoarea Lui ci ne îndeamnă să cunoaștem adevărul.

Iubesc frații mei din America și de peste tot, iubesc pe dușmanii mei și vreau să-i iubesc așa cum ne învață Evanghelia și spiritul ei dar nu faceți un rău așa de mare să aruncați în timp de libertate cu bună știință în ograda noastră ciomagul rusesc, lăsați-l acolo?

De ce nu spuneți că în Rusia orice opozant este omorât fără milă, crimele făcute de domnul Putin, ce alegeri sunt acolo? Oare merită acest popor să fie adus sub acest toiag despoctic și criminal? Ați auzit cazul păstorului  Yuri Sipko fost Presedinte al Uniunii Baptiste din Rusia? Chiar credeți că suntem niște proști că trăim aici în aceste condiții?

Și crimele domnului Putin ca și devierile LGBT sunt tot atât de mare păcat dacă tot vrem să spunem adevărul adevărat. De ce vă asociați cu criminalii?

Olimpiada de Religie-Cultul Baptist si Cultul Creștin după Evanghelie 23-25 aprilie 2025

 

Prin bunăvoința fratelu păstor de la Reșița, profesor doctor Bărnuț Daniel, pot să prezint câteva date despre această olimpiadă de Religie, ce s-a ținut la Arad. Am urmărit și eu premierea elevilor care au obținut punctaje deosebit de bune, prin răspunsurile scrise date.

Apreciez buna desfășurare a acestui evenimet ținut în Biserica Creștină Baptistă „Dragostea” din Arad și intervențiile aflate în program ale celor care au făcut parte din desfășurarea acestui eveniment. Grup de închinare, intervențiile deosebite ale membrilor din comisia centrală, care au avut în intervențiile lor cuvânt de învățătură.

Olimpiada de Religie-Cultul Baptist si Cultul Creștin după Evanghelie 23-25 aprilie 2025 a fost găzduită de către Liceul Teologic Baptist Alexa Popovici – Arad, director prof. Ovidiu Mihăieș.

Au participat 121 de elevi din clasele V-XII din 16 județe (București, Alba, Arad, Brașov, Bihor, Caraș-Severin, Cluj, Dâmbovița, Dolj, Iași, Ilfov, Hunedoara, Prahova, Sălaj, Sibiu, Timiș ) și la Olimpiada de Religie - Licee Teologice Baptiste au participat 28 de elevi de la cele 7 licee baptiste (Liceul Teologic Baptist "Logos" București, Liceul Teologic Baptist "Alexa Popovici" Arad, Liceul Teologic Baptist "Emanuel" Cluj-Napoca, Liceul Teologic Baptist "Emanuel" Oradea, Liceul Teologic Baptist "Betania" Sibiu, Liceul Teologic Baptist Reșița, Liceul Teologic Baptist Timișoara).

Comisia Centrală a fost coordonată de către prof.univ. dr. Vasile Timiș- Universitatea Babeș-Bolyai – Cluj Napoca ca președinte executiv, lect. dr. Ovidiu Hanc, cadru didactic la Universitatea "Emanuel" Oradea în calitate de președinte și de către prof. dr. Bărnuț Daniel, directorului Departamentului pentru Învățământul Preuniversitar din cadrul Uniunii Baptiste în calitate de președinte de onoare. Secretarul științific al comisiei a fost prof. Alexandrul Szucs – inspector I.S.J Timiș.

Dumnezeu a binecuvântat elevii și cadrele didactice într-un mod deosebit, având în vedere foarte buna organizare a personalului Liceului Baptist din Arad. O provocare academică, dar și spirituală, un timp al competiției, dar și al statornicirii unor relații de prietenie cu cei care sunt copiii Domnului.

Dumnezeu să fie slăvit pentru toate.

Premiere Olimpiada de Religie | Ovidiu Hanc | 26.04.2025 AM

Nu vă temeți ci spuneți, Cristos a înviat!

 Matei 28:1 - 20  

Este ziua Învierii Domnului Isus, când ne bucurăm că Domnul a înviat din morți și nedreptatea făcută de poporul Iudeu, marii preoți ai lui Israel, au făcut această mare nedreptate unui om care era Om și Dumnezeu, dar Adevărul a învins. Deși a învis Adevărul, cei care erau învățătorii religioși ai lui Israel, cărturari, farisei și marii preoți, au mituit ostașii să nu spună că Isus Domnul a înviat. Dar cu toată ademenirea străjerilor care nu le-au păsat că mint, au luat bani, fără să le pese, preoții au răspândit vestea că Isus a fost furat, vestea a veni peste două mii de ani până la noi și răsună azi „Cristos a înviat! „Adevărat a înviat!”.

1.-Vestea a fost dată celor interesați de trupul Domnului Isus.

-Din păcate, nu au fost dată așa cum ne așteptam ucenicilor.

-Nu au fost dată nici străjerilor care au fost martori oculari evenimentului învierii.

-Vestea a fost dată femeilor credincioase care L-au iubit cu adevărat pe Isus.

2.-Vestea a fost dată femeilor de înger, dar dragostea lor a fost răsplătită de prezența Celui Veșnic Viu.

Evrei 1:1 După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, 2. la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.
-Dumnezeu vorbește cu oamenii prin îngeri, profeți, în multe feluri și chipuri.

-Dar cine iubește mult, primește mult, întâlnirea personală cu Domnul Isus.

Mulți învățători falși ne învață azi că a sărbători nu scrie în Biblie, că este amestecată cu păgânisme, dar vedem că cine iubește cu adevărat este întâmpinat cu adevărat de Isus.

3.-Femeile credincioase s-au bucurat de întîlnirea reală cu Domnul Isus.

-Femeile temătoare de Dumnezeu au făcut ce făcuseră pe când Domnu Isus era în viață, ele au avut aceleași simțăminte de dragoste.

-S-au închinat Lui, cuprinzându-i picioarele și bucuria lor a fost mare.

-Întâlnirea cu Isus Cel înviat dă o satisfacție și împlinire reală, orice altă întâlnire, chiar cu un înger, nu poate atinge punctul maxim de satisfacție, ca întâlnirea cu Domnul Isus.

-Nicodim de aceea a mers la Domnul Isus să vorbească cu El în liniștea nopții.

Domnul Isus a învățat oamenii că dargostea, mila, sunt mai importante decât jertfele sau alte lucruri, chiar dacă sunt ele bune. Dragostea nu va pieri spune și Pavel, iar Domnul Isus spune:

Marcu 12:30-31 și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi.
31. Iar a doua este următoarea: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Facem multe lucruri, apelăm la alte metode de închinare care nu dau roadă ca aceea de care s-au bucurat femeile, pentru că nu-L iubim pe Dumnezeu cum se cere în Scripturi.

Paște înseamnă întâlnirea reală și personală cu Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Întâlnirea cu cel care ne-a luat păcatele asupra Lui, cum spune profetul:

Isaia 53:4-6 Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
6. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
4.-Străjerii au luat banii atunci, s-au bucurat un timp scurt, ascunzând adevărul, dar azi nu se bucură.

Domnul Isus spune:

Ioan 5:24-30 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.
25. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce-l vor asculta vor învia.
26. Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine.
27. Și I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
28. Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30. Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
Fă dar azi ca bucuria ta de Paște să fie și bucuraia ta la învierea celor morți. Atunci când trâmbița Domnului va suna să ai parte de învierea celor drepți în Împărăția Cerurilor, aceasta va fi cu adevărat cea mai mare bucurie și realizare din ținerea sărbătorii de Paște.

1 Corinteni 5:7-8 Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat, căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit.
8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului.

Rugăciunea Domnului Isus și împlicațiile ei în trăirea vieții la superlativ

 

Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a rostit o rugăciune dumnezeiască de Mare Preot, prin care mulțumește lui Dumnezeu pentru că a fost cu El și așa a putut să trăiască viața perfectă, de Fiu de Dumnezeu și se roagă ca această viață să o trăiască și ucenicii Săi.

Superlativ înseamnă: o calitate în gradul cel mai înalt sau gradul cel mai înalt al unei calități.

Domnul Isus era la sfârșitul misiunii Sale pe pământ, dar avea în față pasul cel mai greu de trecut, să ia păcatele noastre asupra Lui, păcatele noastre care pun un zid de despărțire între El și Tatăl, lucru ce l-a îngrozit. Paharul era insuportabil, dar a preferat să facă voia Tatălui.

Misiunea Domnului Isus pe pământ a fost să-L Glorifice pe Dumnezeu. Io. 17: 1.

(NTIT) Când sfârşi Isus de rostit aceste lucruri, îşi ridică privirea spre cer şi zise: „Tată, a sosit timpul. Descoperă slava Fiului Tău, pentru ca El să-ţi poată da înapoi Slava.

Sau Tată, Proslăvește-Ți Fiul, ca și Fiul să Te proslăvească pe Tine.

Domnul Isus cât a trăit l-a glorificat pe Tatăl și acum cere înapoi ce Tata i-a promis.          

 Io. 17:4,5.

Aceasta a fost viața Domnului Isus trăită la superlativ, trăită la cel mai înalt grad al calității.

Domnul Isus se roagă apoi pentru ucenicii Săi și pentru cei ce vor crede în El, să fie ca El. v. 10.

Aceste versete ne fac să avem o responsabilitate înaltă asupra vieții noastre și urmează: V. 17, 19, 25, 26. – Chemarea Domnului și răspunsul nostru trebuie armonizat cum ni se cere.

1-Ucenicul trebuie să trăiască și el viața la cel mai înalt grad al calității. Io.17: 18.

Cum se poate face așa ceva, este imposibil?

Se poate prin ce am primit de la Domnul și ne stau aceste lucruri la îndemănă.

-Domnul Isus ne-a făcut cunoscut Numele Domnului. V. 6. Îl cunosc eu pe Dumnezeu?

-Domnul Isus ne-a dat cuvintele lui Dumnezeu, cuvinte de care s-a folosit și Domnul Isus. V. 8.

 Am eu cuvintele lui Dumnezeu și le folosesc cum le-a folosit Domnul?

-Ne-a dat Cuvântul să-l avem ca o călăuză și să știm că așa este scris și așa trebuie să se întâmple. V. 14.

Cât de mult Cuvântul Domnului este o lumină pe cărarea mea zilnică? Cât de mult accept voia Lui?

-Domnul Isus ne-a dat slava, gloria lui V. 22. Deși a avut Slava Tatălui, a trăit smerit și blînd.

Acesta este gândul Domnului Isus pe care trebuie să-l avem și noi.

Domnul Isus are plăcerea să fim cu El în slava Lui. V. 24. Iar Evrei 2: 9 – 11.

Pentru trăirea noastră la gradul cel mai înalt al calității, avem garda Supremă care ne acordă toată asistența. V. 11, 12. Și rugăciunea Domnului Isus. V. 9, 15.

Ca să-l slăvim, glorificăm pe Domnul Isus, înseamnă a face și a termina lucrarea încredințată.

Cum stăm noi acum? Cum ne raportăm la cerințele dumnezeiești? Suntem gata?

Cum va fi raportul nostru când vom sta în fața Lui?

Doamne îți mulțumim pentru asistența Ta binecuvântată pe care ne-o pui la dispoziție, ca să trăim o viață la cel mai înalt grad al calității.

Slavă Ție Tată, în veci de veci!

Mesajul Domnului Isus către ucenicii Săi în seara vânzării Lui: „vegheați împreună cu Mine.”

 

Matei 26:40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine!

A veghea înseamnă: a sta treaz noaptea, a nu dormi în timpul nopții,  a îngriji un bolnav stând noaptea la căpătâiul lui, a păzi, a sta de strajă, a supraveghea o activitate, a fi atent la ceva.

-Primul lucru care îl descoperim din cererea Domnului Isus, este că a cerut un lucru mic, simplu și nu greu de făcut: „vegheați împreună cu Mine!”

Matei 26:38 Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.”
Ucenicii Domnului Isus sunt chemați și azi la veghere împreună cu Domnul Isus, deoarece:

1.    Are frați neînsemnați care sunt flămânzi.

2.    Are frați neînsemnați care sunt însetați și nu au apă de băut.

3.    Are frați neînsemnați care sunt niște străini, chiar dacă sunt înconjurați de oameni.

4.    Are frați neînsemnați care nu au ce îmbrăca sau sunt îmbrăcați slab.

5.    Are frați neînsemnați care sunt bolnavi, pe care nu-i vizitează nimeni.

6.    Are frați neînsemnați care sunt în temniță sau lipsiți de apărare, nu li se face dreptate.

Suntem gata să veghem asupra acestor frați neînsemnați ai Domnului ca să le fim alături în nevoile lor?

 -Al doilea lucru pe care îl desprindem este că  le-a cerut un timp scurt să vegheze cu Domnul.

Dumnezeu dă omului o viață de 70 – 80 de ani, ca să trăiască pe pământ și să-și adune o comoară în cer.

Ne dă zile multe să ne ocupăm de noi, de familie, de confort și mai are nevoie de timpul nostru, dar nu mult, să lucrăm pentru El. Noi ce facem, îl ascultăm?

Cei patru ucenici au adormit, le era somn. Noi ce facem, dormim somnul nepăsării? Lăsăm pe mâine care nu vine niciodată? Suntem indiferenți?

-Al treilea lucru care se desprinde este că Domnul vine să vadă ce fac ucenicii și se întristează zicând: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine!”

 Vrem noi să facem lucuri mari pentru Domnul și nu le putem face pe cele mici și simple.

Dacă la ucenici a venit să vadă ce fac și la noi vine și cum ne găsește?

Am vegheat un ceas, mai puțin, mai mult sau deloc?

Dacă azi l-am dezamăgit pe Domnul Isus, care a murit și a băut paharul greu și amar al suferinței pentru mine și tine, voi fi eu mai atent de acum încolo să nu-l dezamăgesc?

Dumnezeu nu ne cere lucruri grele de făcut, dar trebuie să le facem.

Domnul să ne ajute să veghem cu El și să trăim în El.

Amin!

 

 

Cântarea de o mare profunzime „O, ce valuri de-ndurare”, cântată de Corul Maranata, dirijată de dirijor Teodor Caciora

 

Suntem în Săptămâna Mare, o săptămână în care ne aplecăm mai mult și mai atent asupra jertfei Domnului Isus, jertfă ce ne-a adus mântuire și prin sângele Domnului avem curățirea de păcate. De jertfa mântuitoare pot beneficia toți acei ce cu credință vin la crucea Domnului Isus.

Vreau să prezint pentru publicul meu cititor o mare și profundă cântare scrisă în anul 1875, ea ne este adusă de către marele și credinciosul dirijor de la Arad, Teodor Caciora. Acest frate dirijor cu tenacitate, răbdare și dragoste de cântarea veche, dar plină de miezul Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu, se apleacă cu darul dat de Dumnezeu și pune în mișcare apariția cântărilor compuse acum 150 de ani, dându-le viață printru-n aranjament și o distribuție de excepție.

Maestrul Teodor Caciora, formând „Corul Maranata”, și-a ales cântările și din repertoriul nostru românesc, Nicolae Moldovan, Iosif Trifa și alți oameni ai lui Dumnezeu, care au trecut prin persecuții din cauza credinței și lucrării ce au făcut-o pentru Dumnezeu și slava Lui. Au cântat împreună în bisericele supra aglomerate din vremea comnuistă, a condus corul pe stadion după anul 1990, iar apoi și din cauza că unii păstori care nu au agreat corul și muzica clasică creștină, au ajuns să cânte acolo unde le este locul, sub cupola aurită a „Ateneului Român” din București.

Prezentarea întocmirii cântării pe scurt a dirijorului

O, ce valuri de-ndurare, este o piesă deosebită foarte accesibilă și profundă cu posibilități muzicale, melodice și armonice multiple. Pornind de la un aranjament instrumental al muzicianului olandez Pierre van Woerden, în această variantă a cântarii, am amplificat ideile muzicale prin Pian, Orgă, Violoncel. În plus, pe langă Cor mixt, am adăugat Soliștii (Tenor și Bariton). Pe parcurs ideile muzicale se împletesc în creșteri și descreșteri, sugerând valurile îndurării divine în care suntem purtați în viața de credință.

 În general, caut ca în aranjamentele mele să contopesc în mod fericit textul cu muzica, formând un tot unitar.

În plus, interpretarea Corului Maranata, a adus un plus de valoare acestei lucrări. Să fie toate acestea spre slava Domnului!

16 aprilie 202       -   Teodor Caciora

 

Cântarea „O, ce valuri de-ndurare” a fost scrisă în anul 1875 de către Trevor Francis Samuel, un mare scriitor de poezie și imnuri creștine. Melodia a fost compusă de către Thomas John Williams, compozitor baptist (n1869 – d. 1944), un om educat cu diplomă în muzică și dar de la Dumnezeu.

Frații noștri baptiști au pus-o în cartea de cântări comune: „Cântările Sionului” 1931, iar de atunci este cântată în biserici. În anul 2006, sub conducerea Uniunii, cântarea este trecută în cartea: „Cântările Evangheliei”, cântări duhovnicești, pe note. La întocmirea acestei cărți a luat parte și maestrul Teodor Caciora. Cîntarea este la pagina 710, sub numărul 550. Cântarea este scrisă și în cartea de cîntări comune: „Cântările Evangheliei” ediția 2003, editată de Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România, la pagina 505, numărul 550.

Pe canalul YouTube se găsesc multe cântări cântate de corul Maranata, dirijat de Maestrul Teodor Caciora, vă invit să le vizitați și veți fi zidiți sufletește și încântați de fumusețea întocmirii cântărilor și de profunzimea interpretării.

1.    O, ce valuri de-ndurare
Curg din crucea lui Isus
O, ce jertfă minunată
Este jertfa lui Isus.

R: Curăţit în al Lui sânge
Şi crezând în jertfa Lui
Mă apropii fără teamă
De Preasfântul Dumnezeu.

2. Pretutindeni să se-ntindă
Valu-acestei mari iubiri;
Toată lumea să audă
Despre jertfa lui Isus.

3. Orice suflet ce se află
În osândă şi păcat
Să se-ntoarcă azi la Tatăl
Şi să fie mântuit.

A Domnului să-i fie toată slava în veci de veci!

Surse:

Bebe Ceaușu

Teodor Caciora

Vizionare plăcută!

Complexitatea cântării

1931

Convenția Baptistă de Sud la 180 de ani - scopul ei, predicarea Evangheliei

 

Convenția Baptistă de Sud este binecunoscută în poporul nostru baptist din România, fiind alături de noi, fiind foarte activă în țara noastră din cauză că baptiștii români au fost persecutați de la începuturile mișcării ei, din 1856. La terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când asupra țării noastre au venit norii grei ai comunismului și ateismului, frații noștri de la Convenție, erau interesați de frații lor căzuți după cortina de fier. Statul comunist nu a mai dat voie baptiștilor din Statele Unite să vină în ajutorul celor din România, pentru că erau imperialiști. În raportul pe anul 1949/50 scrie: „Condițiile în România sunt mai rele decât în ​​Ungaria. Nici nu putem să corespondăm cu prietenii noștri baptiști din București. Auzim  că Seminarul funcționează cu un corp de studenți, dar  predicatorii sunt foarte săraci”.

Baptiștii din Sud au participat la formarea primei organizații baptiste naționale în Statele Unite în 1814, cunoscută sub numele de Consiliul Baptist al Misiunilor Străine sau Convenția Trienală , care se întrunește la fiecare trei ani. Această procedură de alegeri de la primul Congres al Uniunii, (1919) trienală, a fost și în România.

Convenția Baptistă de Sud a fost formată în perioada 8-12 mai 1845 la Augusta, Georgia din cauza unor neânțelegeri între baptiștii din nord și sud asupra instituției sclaviei.

Primul său președinte a fost William Bullein Johnson (1782-1862), care a fost președinte al Convenției Trienale în 1841.

Iată scopul acestei noi forme de asociere – Extras din statut:

Articolul I. Numele: Numele acestui organism este „Convenția Baptistă de Sud”.

Articolul II. Scop: Scopul Convenției este de a oferi o organizație generală pentru baptiștii din Statele Unite și teritoriile sale, pentru promovarea misiunilor creștine în țară și în străinătate și orice alte obiecte, cum ar fi educația creștină, întreprinderi binevoitoare și servicii sociale, pe care le poate considera adecvate și recomandabile pentru promovarea Împărăției lui Dumnezeu.

Cel mai cunoscut reprezentant al Convenției pentru România a fost Rev. Everett Gill, care a fost ales de Convenția Baptistă de Sud din Statele Unite în anul 1921, ca reprezentant al Convenţiei în țările europene. S-a stabilit la început în Lausanne, Elveția, de unde îi cerceta pe frații baptiști din diferite țări. De aici a venit și în București, vizitând mai apoi întreaga țară, îndrăgostindu-se de ea și de locuitorii ei.

Fratele Gill locuia pe strada Francmasona (din 1931, numele străzii a fost schimbat în Știrbei Vodă) nr. 40, conducând de aici lucrările de pe șantierul Seminarului Teologic Baptist din București. Din luna aprilie a anului 1930, se mută în clădirea Seminarului de pe strada Berzei, numărul 29.

Cu respect, pentru Convenția Baptistă de Sud. 

Domnul să vă binecuvânteze și vă mulțumim de marele ajutor!

Resurse:

Annual of the Southern Baptist Convention