Disciplinarea în statutele istorice ale cultului baptist

Olah Liviul anul III 1959 

Lucrarea la Istoria Baptiștilor din Țara noastră

Lucrarea cultului creștin baptist din țara noastră, încă de la primele ei începuturi moderne, a cunoscut brațul tare al Domnului și harul Său nesfârșit. Ca orice început, și lucrarea baptistă s-a caracterizat prin lipsa unei organizări pe bază de statut.

Cu toate că prima biserică baptistă apare în anul 1856, nu putem vorbi despre o organizare statutară decât odată cu aprobarea Statutului din 2 noiembrie 1905, înregistrat sub numărul 77092/1905, pe baza Legii nr. 43 din 1895. Acest prim statut a fost redactat de frații baptiști maghiari și aprobat în cadrul ședinței extraordinare a Uniunii Baptiștilor Maghiari, desfășurată la Oradea la 15 septembrie 1905, cu sprijinul Ministerului Cultelor, condus la acea vreme de Lukacs.

În acest statut se precizează că orice abatere a credinciosului cade sub incidența disciplinei biblice arătate în Matei 18:15–17, aplicată fie sub forma restrângerii temporare a drepturilor ce decurg din calitatea de membru, fie sub forma excluderii, în cazul în care nu se constată îndreptare în urma disciplinării. Prin excludere, persoanei i se retrag doar drepturile izvorâte din calitatea de membru activ, aceasta putând rămâne în continuare membru nominal al confesiunii. Nu se admite aplicarea de pedepse corporale sau monetare, iar excluderea nu se extinde asupra descendenților.

Statutul enumeră și cazurile în care se aplică pedepsele, în special în ceea ce privește clericii evanghelici, care sunt supuși disciplinei dacă:
a) purtarea lor morală poate fi pusă sub observație;
b) încep să lenevească în împlinirea datoriilor chemării lor;
c) susțin învățături nepotrivite cu mărturisirea de credință;
d) manifestă o purtare contrară față de stat;
e) cad în păcate scandaloase (beție etc.).

Statutul oferă și o explicație privind gravitatea acestor abateri, arătând că cele menționate la punctele a) și b) sunt considerate greșeli mai ușoare, abaterea de la punctul c) este considerată mai gravă, iar cele de la punctele d) și e) sunt considerate cele mai grave. De asemenea, se precizează că repetarea greșelilor ușoare poate duce la agravarea acestora.

Articolul 36 stabilește tipurile de pedepse aplicabile. Pentru abaterile de la punctele a), b) și c) se aplică mustrarea conform Sfintei Scripturi, iar, în împrejurări grave, îndepărtarea temporară din serviciu. Pentru abaterile de la punctele d) și e) se aplică excluderea.

Articolul 37 tratează în mod detaliat procedura disciplinării. Se arată că disciplinarea membrilor unei biserici este de competența bisericii locale. Cei care îndeplinesc funcții de bază în biserică sunt conduși de păstorul bisericii, iar sancțiunile aplicate de biserică pot fi contestate în termen de 15 zile la comitetul uniunii.

Procedura disciplinară împotriva păstorului unei biserici poate fi inițiată pe baza unui memoriu întocmit de cel puțin trei membri ai bisericii respective, document care trebuie să prezinte în mod amănunțit vinovăția acestuia. În acest caz, comitetul uniunii constituie primul for de judecată, nu biserica locală. După comunicarea hotărârii, acuzatul are dreptul de a formula recurs, în termen de 30 de zile, la ședința generală.

În situația în care există o singură comunitate la nivel național, aceasta este obligată să constituie un comitet disciplinar permanent, format din 12 membri. În cauzele în care păstorul este subiectul procedurii, ședința bisericii este prezidată de un înlocuitor, iar comitetul disciplinar își alege președintele și secretarul. Acest comitet se alege anual, în cadrul ședinței generale, iar pentru luarea deciziilor în cauze disciplinare este necesară o majoritate de două treimi din voturi.

În Statutul nr. 2, principiul disciplinării rămâne neschimbat, la fel și categoriile de pedepse și procedura aplicării acestora. Diferențele constau doar în formulări, determinate de nuanțe specifice de gravitate ale abaterilor. Acest statut a fost elaborat pe baza deciziei ministeriale nr. 5049 din ianuarie 1928.

Statutul nr. 3 a fost votat în conferința generală a Uniunii Bisericilor Baptiste din România, ținută în biserica din Curtișoara, la 9 noiembrie 1928. În acest statut, chestiunea disciplinară este prezentată mult mai schematic decât în primele două statute.

Categoriile de pedepse sunt prevăzute în art. 47: mustrarea din dragoste, excluderea temporară și excluderea definitivă. Motivele de disciplinare sunt reduse la patru puncte (față de cinci în statutele anterioare) și sunt enunțate în art. 48. Lucrătorii bisericii sunt supuși disciplinei dacă duc o viață imorală sau neregulată, dacă neglijează datoriile religioase, dacă credința lor nu este în armonie cu principiile baptiste sau dacă nu sunt loiali în atitudinea lor față de religie.

Articolul 49 introduce un element nou, prevăzând că și bisericile sau comunitățile pot fi puse sub disciplină în cazul în care se abat de la principiile baptiste. De asemenea, învinuirea unui slujitor bisericesc este adusă de președintele comitetului bisericii spre judecare, iar în caz de apel, fără formalitățile prevăzute de statutele anterioare, cercetarea este făcută de comitetul de disciplină al Uniunii.

Statutul nr. 4, aprobat de Ministerul Instrucțiunii, Cultelor și Artelor prin decizia nr. 76.647 din iulie 1933, reglementează din punct de vedere procedural problema disciplinei prin art. 31, paragrafele 3 și 4. Comitetul are dreptul să cerceteze orice plângere împotriva slujitorilor, pe baza mărturiilor scrise ale cel puțin doi membri. Dacă reclamația nu poate fi rezolvată favorabil, aceasta este supusă adunării generale a comunității, care decide definitiv.

Statutul nr. 5, aprobat prin decizia Ministerului Cultelor și Artelor nr. 5.647 din 1940, reprezintă o reducere accentuată a chestiunii disciplinare, limitând-o la art. 11. Acesta prevede că pierderea calității de membru are loc prin excludere sau retragere, iar persoana exclusă sau retrasă nu are niciun drept asupra bunurilor aduse în patrimoniul comunității sau al bisericii. Pentru prima dată se afirmă explicit lipsa oricărui drept patrimonial în caz de excludere.

Statutul nr. 6, aprobat prin decizia nr. 13.097 din 15 martie 1946, dezvoltă problema disciplinei în două articole. Articolul 6 afirmă dreptul și obligația bisericii de a exclude membrii care, prin comportarea lor, contravin principiilor Sfintei Scripturi și normelor de organizare bisericească, cu posibilitatea reprimerii numai după dovezi serioase de îndreptare. Articolul 7 precizează condițiile pierderii calității de membru, retragerea voluntară și lipsa oricărui drept patrimonial, precum și regula apartenenței unui membru la o singură biserică.

Statutul nr. 7, aprobat prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 1203 din 1950, aflat încă în vigoare la data redactării, tratează disciplina bisericească în articolele 9 și 10, împletind-o cu problema membralității. Se păstrează ideile statutului anterior, cu precizarea expresă a cazurilor de excludere: cădere în păcat, abateri de la doctrina credinței creștine baptiste și neparticiparea la viața liturgică și comunitară a bisericii.

În concluzie, primele două statute prezintă o procedură disciplinară cu caracter mai pronunțat judecătoresc, prin existența treptelor de apel, în timp ce statutele ulterioare se aliniază mai mult spiritului Evangheliei în abordarea disciplinei bisericești, fapt apreciat ca fiind pozitiv.

Noi apariții editoriale în cadrul literaturii baptiste române de acum 100 de ani

 

În contextul nostru baptist românesc, literatura a început să se dezvolte odată cu apariția sa.

Prima carte tipărită în limba română, la care au contribuit și baptiștii, a fost Biblia de la Budapesta din 1873 inițiată și publicată de „Societatea Biblică pentru Britania și Străinătate”. Următoarea lucrare a fost traducerea în limba română de către Prințesa Ralu Calimachi a cărții: „Voiagiul Creștinului către Eternitatea fericită”, de John Bunian, în anul 1890.

Prima carte tradusă, editată și tipărită de către baptiștii români, a fost cartea de cântări comune: „Cântările Sionului”, 1895. Prima revistă baptistă a fost scoasă în anul 1900, redactată de Gheorghe Șimonca, student la Facultatea de Drept și Gheorghe Crișan. Cu fiecare an ce trecea, literatura baptistă s-a înmulțit și diversificat în funcție de nevoi. În anul 1906 este prima carte de învățătură scrisă de un baptist român, „Evanghelia și focul”, de George Slăv.

Acum 100 de ani, în anul 1926, aparițiile editoriale s-au înbogățit consistent.

Călăuza cercetătorului Bibliei

Radu Taşcă scrie o Călăuză pentru toți cei dornici să studieze Sfânta Scriptură, ea fiind publicată de Editura ,,Farul Mântuirii”, în anul 1926 și tipărită de „Ateneum”. Din Prefață aflăm că lucrarea aceasta apare „văzând marea necesitate și arzătoarea dorință a fraților noștri de a cunoaște [Scripturile].” Cartea avea 102 pagini și era vândută la prețul de 20 lei bucata. Ea le este destinată, așadar, celor ce doresc să aprofundeze Sfânta Scriptură.

Călăuza școalei duminecale, de Vasile Berbecar

CĂLĂUZA, Anul I. No. 1. 1926, REVISTA TRIMESTRIALĂ PENTRU INVĂŢĂTORII ŞCOALELOR DUMINECALE. Redactor: V. BERBECAR Editura: „UNIUNEA TINĂRETULUI BAPTIST“. Avea informații interesante, ajutor și pentru învățători, dar învățături și pentri copii și aplicații practice. În anu 1947 este ultima apariție după 21 de ani. Comuniștii au oprit apariția ei.

Armonia Evangheliilor

Armonia Evangheliilor, scrisă de I. R. Socaciu, are ca scop studiul vieții și al învățăturii Domnului Isus Cristos. Cartea are 64 de pagini și apare în 1926, la editura „Farul Mântuirii” București. Autorul folosește mai multe resurse bibliografice, în vederea alcătuirii lucrării sale, ajungând astfel să scrie o carte foarte bună, una ce merită să fie citită de către toți credincioșii, fiindcă este înălțătoare. Cartea este tipărită pe hârtie velină și costă 20 lei, iar cea tipărită pe hârtie de jurnal,  15 lei. În anul 1936 se vindea cu 10 lei, pentru ca în anul 1938 să se vândă cu 8 lei.

Declamatorul, colecțiune de poezii

Volumul apare în anul 1926 și este pentru întâlnirile de tineret. Este o colecție de poezii și convorbiri religioase, București, martie 1926, cartea are 32 de pagini.

Cântările triumfului

A doua ediție apare în 1926, cu mari îmbunătățiri în ceea ce privește textul, hârtia și legatul.

Îmbogățirea se făcea și prin traducerea unor cărți din limba germană și engleză.

Pentru mai multe detalii, puteți să achiziționați: „Vasile Bel și Constantin Ghioancă, Literatura baptistă  de Limba  Română din perioada 1895-1990 Cluj-Napoca: Editura Risoprint, 2017”, unde veți descoperi cât de bogați au fost baptiștii în literatură.

180 de ani de la înființarea Săptămânii Mondiale de Rugăciune

 

Creștinul Vol. IV, Nr.39, Akron.
septembrie 30, 1916, p. 3.

Prima informație despre înființarea Săptămânii Mondiale de Rugăciune o găsim în revista Creștinul, din Akron, Ohio, 1916, în următorul articol:

„Septămîna de Rugăciune.

În  anul 1846 poporul Creştin a început un lucru foarte măreţ—a spesa (a cheltui) prima septămîna din anul nou în rugăciuni pentru diferitele lucruri şi scopuri ale împărăţiei Lui Dumnezeu, și de a fost cândva un timp în care poporul Lui Dumnezeu a avut lipsă de ajutorul Atot-Puternicului Dumnezeu, de sigur că în timpul în care noi trăim, poporul Domnului are lipsă de ajutor în toate, pentru aceasta, cu toate că mai este cât-va timp până la anul nou, dăm aci subiectele pentru care să ne pregătim de pe acum pentru acea septămînă în care tot poporul Lui D-zeu va observa acest timp măreţ.

ALIANŢA EVANGELICA UNIVERSALĂ.

Subiecte pentru rugăciune unită si universală, din Dumineca 31 Decembrie, 1916 până Sămbâta 6 Ianuarie, 1917.”

Alianța Evanghelică Universală a decis înființarea acestei săptămâni de rugăciune sub numele de: „Săptămâna de rugăciune unită si universală.” Decizia a avut loc odată cu înființrea Alianței. Alianța Evanghelică Universală s-a format în anul 1846 la Londra și este activă și azi.

Baptiștii români din România și diaspora, de la ei au luau subiectele și au început să țină această săptămână din anul 1912.

Prima sursă în limba română este din anul 1912, scrisă în revista „Adevărul”, sub titlul: „Săptămâna de rugăciune” în care se specifică că se ține din duminică de 7 ianuarie, până sâmbătă, 13 ianuarie 1912. Subiectele erau următoarele:

1. Texturu pentru predicații sau vorbiri.

2. Mulțumire și umilire.

3. Adunarea lui Cristos pe pământ.

4. Neamurile și regenții lor.

5. Misiunea externă.

6. Familia, școala, tânărimea.

7. Misiunea între Iudei.

La fiecare subiect sunt câteva explicații.

În acest articol se specifică că frații noștri germani, maghiari, englezi și alții, de mulți ani folosesc această săptămână. Redacția revistei se roagă spunând că ar fi de dorit ca și baptiștii români să o accepte.

Și din revistele noastre baptiste reiese că s-a continuat și în anii viitori, 1913, 1914, 1915, 1916, 1917.

Din anul 1924 este numită: „Săptămâna de rugăciune universală”. Din anul 1928 este numită: „Săptămâna universală de rugăciune” și specifică că Alianța Evanghelică Mondială roagă pe toți conducătorii să se ocupe ca toți credincioșii să se adune la rugăciune. Este redat și istoricul săptămânii de rugăciune, care este același prezentat mai sus.

Pentru anul 1931 este numită: „Săptămâna anuală de rugăciune universală.” Pentru anul 1934 ete numită: „Săptămâna rugăciunii mondiale”. Din anul 1940 este numită: „Săptâmâna anuală de rugăciune universală”.

Din anul 1948: „Programul Universal al săptămânii anuale de rugăciune”.

În timpul comunismului s-a numit  „Săptămâna universală de rugăciune”. Subiectele erau trimise la revista: „Îndrumătorul Creștin Baptist”, dar cum revista apărea cu întârziere, subiectele nu ajungeau la timp, dar păstorii foloseau o medodă de la păstor la păstor, se trimiteau subiectele.  În annul 1952 s-a numit simplu: Programul săptămânii de rugăciune”.

De când am intrat eu în biseriaca baptistă în anul 1976, fratele păstor Rusu Simion o prezenta ca: „Săptămâna mondială de rugăciune”. După anul 1990 este numită: „Săptămâna de rugăciune”.

Pentru acest an rămâne tot „Săptămâna de rugăciune”, pe anul 2026”.

Tema: Umblați cârmuiți de Duhul Sfânt și rugați-vă prin Duhul Sfânt! Galateni 5:16; Iuda 1:20.

Surse:

Adevăsul

Binevestitorul

Creștinul

Farul Creștin

Farul Mânturii

Dosar arhivă

Îndrumătorul Creștin Baptist

Luminătorul

Suntem așa de superficiali cu Dumnezeu și El ne păzește în fiecare clipă

Au trecut sărbătorile cele mari, Nașterea Domnului și Anul Nou și acum suntem cu un an mai în vârstă, ne culcăm și ne sculăm, dar Bunul Dumnezeu ne ține în ființă. Dacă vom arunca o privire minimă în viața noastră a fiecăruia, vom observa o superficialitate a noastră față de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi așa de superficial față de noi, nu ne-ar plăcea deloc. El este Acela care ne ocrotește, ne dă cele de care avem nevoie, ne întărește să mergem înainte, nu ne lasă să cădem, ne dă sănătate și vindecare.

Dumnezeu merită mai multă atenție din partea noastră și ar fi de dorit să avem o atitudine mai atentă cu Creatorul și Susținătorul nostru, pentru că El veghează 24 din 24 de ore asupra noastră. Dumnezeu ocrotește pe buni și răi, dar până la o vreme. Lui Dumnezeu îi face plăcere să ne facă bine, dar durerea mare este că noi îi dăm o mică și foarte mică atenție.

Am trecut în Noul An prin mijlocirea Domnului Isus care s-a angajat să lucreze pe lângă noi.

Luca 13:6-9 El a spus și pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n-a găsit.
7. Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?’
8. ‘Doamne’, i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină.
9. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’”
Domnul Isus a mijlocit la Tatăl să ne lase și în acest an, pentru că este la dreapta Tatălui.

1 Petru 3:22 care stă la dreapta lui Dumnezeu după ce S-a înălțat la cer și Și-a supus îngerii, stăpânirile și puterile.
Sfinții nu stau la dreapta lui Dumnezeu și de aceea nu pot să mijlocească pentru noi.

Apocalipsa 6:9-11 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră.
10. Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
11. Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și i s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.
Dacă Dumnezeu are atâta atenție îndreptată asupra noastră, se cade ca și noi  să-i acordăm atențiea cuvenită prin:

1.A-l lăuda pentru ce face El pentru noi.

Psalmii 147:1 Lăudați pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut și se cuvine să-L lăudăm.
2.Cinstește-L pe Dumnezeu cum te cinstește El pe tine.

Maleahi 1:6 ‘Un fiu cinstește pe tatăl său și o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?’, zice Domnul oștirilor către voi, preoților, care nesocotiți Numele Meu și care ziceți: ‘Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?’
3.Roagă-te lui Dumnezeu în fiecare zi și necurmat.

Matei 6:6 Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
Dacă am trecut într-un Nou An, este meritul lui Dumnezeu, de aceea se cade să ne îndreptăm privirea spre El, pentru ca atunci când vom fi tăiați să nu fim aruncați în foc, ci să ne bucurăm cu Dumnezeu care ne iubește nespus de mult, în Împărăția Lui.

Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

Domnul să ne binecuvânteze în Noul An!

O cercetare la sfârșit de an și pentru a participa la Cina Domnului într-un nou an. Evrei 3: 1 - 13.

 

Am trecut cu bine prin sărbătoarea Nașterii Domnului, suntem la un sfârșit de an care ne-a adus multe binecuvântări, bucurii, dar pe ici și colo câte o oarecare întristare. Pe ansamblu putem să spunem în conformitate cu Scriptura, că nu a fost un an rău, pentru că am avut cu ce să ne hrănim și să ne îmbrăcăm, iar Pavel spune că ne este deajuns.

1 Timotei 6:8, Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
În realitate, avem mult mai mult, dar avem o influiență din partea celui rău care ne face să fim nemulțumiți. Biblia ne spune că cei nemulțumiți din poporul lui Israel au murit în pustie. Păcatul și consecințele acestui păcat sunt reale și azi, dar Biblia ne ajută și ne învață ce trebuie să facem ca să nu cădem în acest păcat.

În pribegia noastră pe pământ, ca să nu cădem în păcatul nemulțumirii sau alte păcate, trebuie să:

-Avem privirea ațintită cu întreaga ființă la Domnul Isus.  Evr. 3:1.

Diavolul caută să ne ațintim privirea la alte lucruri din societate care generează ură, durere, stare de nemulțumire și altele. Când ne uităm la Isus, învățăm de la El și trăim ca El.

 -Nu vă împietriți inima ca să nu vă uitați țintă la Isus Evr. 3: 7 – 9.

A-ți împietri înima, înseamnă că nu vrei să faci ce spune Dumnezeu. Nu vrei să asculți glasul Lui în lucrurile pe care ni le cere, precum ținta cercetării noastre să fie Domnul Isus.

Împietrirea inimii are consecințe foarte grave: Romani 2:5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu.

-Lasă inima să asculte grasul lui Dumnezeu și nu o face să fie o inimă rea. Evr. 3:12.

Strânge Cuvântul lui Dumnezeu în inimă, ca inima să fie bună. Nu aduna nemulțumire, frustrare, invidie, bârfă sau altele ca acestea, care ar face să ai o inimă rea și necredincioasă.

-Îndemnul este pentru acum, azi ia decizia ascultării de Dumnezeu. Evrei 3: 13.

Pentru că Dumnezeu ne-a făcut părtași ai lui Cristos, dacă păstrăm încrederea în El V. 14.

Neascultarea înseamnă răzvrătire și în acest capitol ni se explică un adevăr din trecutul lui Israel, că acei oameni au fost nimiciți de Dumnezeu și nu au intrat în odihna Lui.

Noi, dacă nu vom asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi tot mai nemulțumiți de starea noastră, vom încerca să atingem alte ținte și aceasta înseamnă că noi înșine ne străpungem inima cu chinuri.

1 Timotei 6:10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.
-În această acțiune trebuie să ne grăbim, nu să zăbovim că vom face altădată.

Ev. 4:11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare.
În planul lui Dumnezeu nu este lenevie, că o să fac mâine, care nu vine niciodată, ci trebuie să ne grăbim, să dăm năvală.

Matei 11:12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală pun mâna pe ea.
-Apropie-te acum de Dumnezeu, ca să capeți îndurarea Lui și să fii ajutat.

Ev. 4:16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.
Dacă ne ațintim privirea spre Domnul Isus acum, cu grabă, vom avea parte de binecuvântări, vom fi ascultați de Dumnezeu la vreme de nevoie, aceasta ne va umplea inima de bucurie și pace, vom fi mereu mulțumitori, iar la sfârșitul vieții ne vom bucura cu Domnul în împărăția Lui.

CU DUMNEZEU ÎN LAGĂRUL MORTII - VOLUMUL I de VIOREL CRUCERU și BENJAMIN CRUCERU

 

Azi, 23 dec. 2025, prin binecuvântarea Domnului, distribuită prin păstorii de la Slatina, Viorel și Beniamin Cruceru, tată și fiu, o carte de mare valoare pentru memoria noastră baptistă. Cartea se numește: CU DUMNEZEU ÎN LAGĂRUL MORTII - VOLUMUL I de VIOREL CRUCERU și  BENJAMIN CRUCERU. Autorii sunt tată și fiu și au scris despre tata și bunicul autorilor, care s-a numit Florea Cruceru. Are un cuvânt înainte de profesorul  Marius Cruceru, nepotul fratelui Florea Cruceru și fiul fratelui păstor Radu Cruceru, omorît de securitate în ziua de 17 decembrie 1975 la ora 17.30. Frații Radu și Florea au fost frați de corp.

Cartea CU DUMNEZEU ÎN LAGĂRUL MORTII, are 234 de pagini și a apărut la Editura

Hoffman, 2025 din Caracal. Editor: Beniamin Cruceru, Rebeca Beatris Clinkscales Tehnoredactare: Neriah Achim Coperta: Gabi Giulușan. Cartea este disponibilă la fratele Beniamin Cruceru și costă 40 de lei.

Această carte prezintă experiențele fratelui Florea Cruceru din al Doilea Răboi Mondial și primii ani de comunism când este arestat, trimis la canal, iar apoi are parte de trei ani de domiciliu forțat. Scrisă ca o poveste ușor de citit, biografia arată hidoșenia omului într-o vreme nu de mult trecută, cât și fereastra prin care Dumnezeu i-a purtat de grijă în momentele imposibile.

 

Despre autori

Viorel s-a născut în 1957 și este singurul copil al lui Florea și Floarea. A studiat teologia și slujește ca pastor baptist din 1996. Este căsătorit cu Delia din 1980. Dumnezeu i-a binecuvântat cu trei copii și șase nepoți.

Beniamin s-a născut în 1989 și este fiul lui Viorel și al Deliei. În 2010 s-a căsătorit cu Alina și au doi băieți. În 2013 și în 2016 a absolvit două programe de master în teologie. Din 2014 a fost ordinat ca pastor baptist.

Din introducere:

„Au trecut peste 35 de ani de când a căzut comunismul și trăim cu siguranță într-o altă Românie. Însă ororile comunismului nu trebuie uitate niciodată dacă nu vrem să fie repetate. În ciuda hidoșeniei comunismului, din cele mai odioase circumstanțe s-au născut cele mai dârze caractere și puternice credințe. Pentru autorii acestei cărți (Viorel și Beni Cruceru), una din aceste credințe a fost cea a lui Florea Cruceru. Un simplu țăran fără prea multă educație s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu cu tot ce a avut și a fost, a înfruntat furia comuniștilor și a putut ieși din comunism cu o credință mai mare decât Casa Poporului construită de Ceaușescu. Mulți s-au compromis datorită presiunilor. Florea Cruceru a dat dovadă de o putere de care nici el nu se credea în stare. Nu a fost puterea Lui, ci puterea Dumnezeului său.

Această carte nu este despre Florea Cruceru, ci despre Dumnezeul lui Florea Cruceru. Ne dorim ca umblarea lui cu Dumnezeu și experiențele avute în cele mai dificile clipe să îi

motiveze și pe alții să-l iubească pe Dumnezeu și să-l urmeze cu credincioșie așa cum vor citi în aceste mărturii. Ne-am dat silința ca să relatăm evenimentele cât am putut de bine. Pe alocuri poate că sunt și erori umane. Suntem conștienți că n-avem cum să nu

fim subiectivi dat fiind gradul de rudenie. Am încercat să relatăm cât mai realist chiar și acele episoade mai puțin plăcute. Întunericul face lumina să strălucească și mai puternic.

Inițial, acest proiect a pornit ca un singur volum, dar, după 6 ani de lucru, am ajuns la 170.000 de cuvinte. Prin urmare, a trebuit să împărțim proiectul în două. Pentru noi, experiențele lui Florea Cruceru au fost o inspirație pe parcursul întregii vieți.

O inspirație în viața de credință și nu numai. Ne dorim ca aceste experiențe să fie o binecuvântare pentru fiecare cititor, mai ales pentru noua generație care nu a prins vremea comunismului.”

Citind această carte vei avea mult de câștigat, te vei întări în credință, vei vedea că micile neânțelegeri din zilele noastre sunt foarte minore, în comparație cu ce au trăit frații noștri credincioși baptiști.

Istoria creștinilor baptiști din România, scrisă de Dumitru N. Baban, vede lumina tiparului

 

Istoria creștinilor baptiști din România, scrisă de Dumitru N. Baban, vede lumina tiparului după aproximativ 75 de ani de la apariția ei în manuscris. Este o lucrare care întregește istoria baptiștilor români. Cartea apare la EDITURA UNIVERSITARĂ Bucureşti 2025, are 265 de pagini și cine vrea să o cumpere se poate adresa editorului Marius Silveșan.

Istoria creștinilor baptiști din România.

Baptismul în România, de la 1856 și până la 1946, scrisă de Dumitru N. Baban, este o lucrare binevenită în spectrul istoric baptist din România. Fratele Dumitru N. Baban a scris lucrarea în jurul anului 1950 și a fost o lucrare de referință, deoarece aducea mai multe noutăți din zona Dobrogei, dar nu numai. Apariția ei este un plus de valoare, dar și o frumoasă parte morală din partea profesorului Octavian D. Baban, de la Institutul Teologic Baptist din București, nepotul autorului care și-a dat concursul ca această lucrare să vadă lumina tiparului. De asemenea, o contribuție foarte importantă la apariția acestui volum i se datorează meticulosului istoric Marius Silveșan, cel care a identificat manuscrisul și a avut ideea publicării cărți. El s-a ocupat de tehnoredactarea unei părți a manuscrisului, de aranjarea, verificarea și completarea unor informații.

Dumitru N. Baban scrie despre persecuțiile îndurate de către baptiști și erau mai mult pricinuite de preoții ortodocși, care nu aveau nici un pic de milă. Autorul relatează despre un soldat care a fost legat de un picior și ridicat sus, iar preotul l-a bătut cu cruzime, lucru care nu a putut fi acceptat de mai marii soldatului care l-a oprit pe preot să-l mai bată. Preoții de atunci puneau toate necazurile, ce veneau peste oameni, în seama baptiștilor ca să instige lumea împotriva lor. Oamenii simpli știau că preoții fac din ură aceste lucruri și nu întotdeauna au dat curs la cererea lor.

La data apariției în manuscris, lucrarea era unicat, doar că atunci, în condițiile grele comuniste, cartea nu a putut fi tipărită și dată publicului spre lecturare. Fiind dintr-o familie de baptiști, știind îndeaproape pionieratul baptiștilor din România și greutățile în care au lucrat, a vrut să ne lase o brumă binefăcătoare, ca noi generațiile care nu am trăit ororile persecuției, să avem o imagine prin ce greutăți a ajuns Evanghelia la noi.

Cartea intră azi în circuitul firesc, îmbogățită și cizelată prin contribuția profesorului Octavian D. Baban și istoricului Marius Silveșan, care vin cu contribuții inedite astfel încât această lucrare să fie de folos celor care vor să cunoască cine sunt baptiștii și prin ce greutăți au trecut ei în țara noastră.

Ioan Ciobotă - jurnalist Radio Vocea Evangheliei Timișoara

 

Prezint, prin voia sfântă a Domnului, un om neobosit, cu o voce bine plăcută, liniștită, calmă și clară, care în fiecare zi încântă publicul R. V. E. Timișoara. Este vorba despre Ioan Ciobotă, care este una dintre figurile constante ale mass-mediei creștine din România: jurnalist, realizator, autor, formator, coordonator de proiecte și voce publică în probleme sociale și morale. Domnia sa este prezentat pe Blogul Istorie Baptistă, deoarece în emisiunile dumnealui s-a aplecat spre personalități care au făcut istorie în poporul creștin baptist din România.

Ioan Ciobotă s-a născut la 23 decembrie 1968 în Alba Iulia, din părinții Ioan și Lidia, o familie de creștini baptiști, cu rădăcini spirituale profunde: bunicii dinspre mamă, Rădulescu Ioan și Florica, trecuți de la ortodocși la baptiști în anul 1931, lucru consemnat în arhivele din orașul Vulcan, jud. Hunedoara. Apoi s-au mutat în Alba Iulia și au fost găsiți în arhivele statului ca membri ai Bisericii Creștine Baptiste din Alba Iulia în anul 1941.

A fost botezat în ziua de 20 martie 1990 la Biserica Creștină Baptistă nr. 1 Betel din Timișoara, de către fratele Petru Dugulescu.

Din 1988 locuiește în Timișoara, oraș în care și-a construit familia, cariera și o mare parte din misiunea lui publică.

Este căsătorit cu Anca din anul 1990 și au împreună doi fii adulți: Isac-Daniel, căsătorit cu Anita, și Luca-Petuel.

A urmat cursurile Facultății de Automatică și Calculatoare la seral, în cadrul Universității Politehnica Timișoara, dar chemarea lui s-a conturat în direcția mass-mediei.

A intrat în jurnalism în anul 1993, la Revista Lydia, iar din 1996 lucrează neîntrerupt la Radio Vocea Evangheliei Timișoara, unde a realizat mii de interviuri, documentare și emisiuni, devenind una dintre vocile binecunoscute ale mass-mediei creștine din România.

Între anii 2000 și 2010 a colaborat cu televiziunea Alfa Omega, iar din 2019 realizează emisiuni în colaborare cu televiziunea Credo TV.  

În activitatea radiofonică, Ioan Ciobotă a realizat documentare care au atras atenția internațională.

În 1998 a câștigat Premiul Civic Media Award, secțiunea Radio, pentru un documentar pe o temă socială, premiu decernat la Sala Palatului din București de către fostul ambasador al SUA în România, James Rosapepe. Premiul a inclus și secțiunile presă scrisă și televiziune, la care au câștigat jurnaliști din instituții laice.

În 2005 a câștigat Premiul Organizației Națiunilor Unite - ONU pentru Jurnalism în România, secțiunea Radio, confirmând încă o dată nivelul și seriozitatea muncii sale. Și acest premiu a inclus secțiunile presă scrisă si televiziune, la care au câștigat jurnaliști din instituții laice.

În 2003, postul BBC, secția în limba română, a difuzat selecțiuni din documentarul său despre avort „CE NUME I-AI DA COPILULUI TĂU NENĂSCUT?”, iar în aceeași perioadă BBC a transmis integral, în limba română, în Sâmbăta și Duminica de Paște, documentarul „CE S-A ÎNTÂMPLAT DE FAPT DE PAȘTE?”.

Ca autor, Ioan Ciobotă a publicat 10 cărți – multe dintre ele adaptări ale emisiunilor sale radiofonice – abordând teme sensibile și profunde: vieți transformate, drama avortului, depresia, alcoolismul, singurătatea, dependența de pornografie, dar și subiecte controversate precum medicina alternativă și implicațiile ei spirituale. Prin aceste lucrări a devenit o voce de referință în abordarea problemelor sociale și morale în context creștin.

De-a lungul anilor, Ioan Ciobotă a inițiat și coordonat proiecte naționale de mare amploare, cu impact direct asupra comunităților rurale, urbane și educaționale.

Proiectul „10.000 de sate”, desfășurat în 2012, a trimis pachete evanghelistice cu cărți și CD-uri audio conținând emisiuni radio în toate primăriile din România, iar în 2013 a inițiat și coordonat proiectul „1500 de sate + 1500 de școli” din Republica Moldova.

Între 2014 și 2015 a inițiat și coordonat proiectul „24.000 de școli pentru Cristos”, prin care toate instituțiile de învățământ din România - scoli, licee, gradinite, universități, biblioteci - au primit cărți publicate de autor și CD-uri cu emisiuni audio realizate tot de acesta, impreuna cu câte un Nou Testament.

Între anii 2014-2018 a inregistrat audio, în mod particular, Biblia Cornilescu în întregime, înregistrare publicată pe Youtube, Spotify și Youversion.

Între 2010 - 2015 a înregistrat și distribuit peste jumătate de milion de CD-uri si DVD-uri cu emisiuni radio realizate de el.

În 2018 a trimis peste 3000 de DVD-uri cu Biblia audio la toate bibliotecile din România.

În 2017, Ioan Ciobotă a gestionat proiectul „1000 de copii din Oltenia în tabere creștine”, depășind chiar obiectivul inițial: 1230 de copii au participat la tabere.

În 2013 a participat la lansarea Radio Allelon Viena, Austria, radio creștin pe online, iar în 2014 Radio Eben Ezer, în Paris, Franța. In 2015 la Radio Allelon Graz, Austria.

În anii 2020–2022 s-a implicat activ în modificarea legii privind "educația sexuală obligatorie fără acordul părinților", susținând dreptul părinților de a decide asupra educației copiilor lor. Legea respectivă a fost, în final, transformată în "legea educației sanitare, cu acordul părinților" – un rezultat la care eforturile sale au contribuit semnificativ.

Din 2017 a inițiat și coordonat Proiectul de instalare a unor ecrane mari pe zidurile exterioare ale mai multor Biserici, ecrane pe care se afișeaza non-stop versete Biblice, pentru toti trecătorii de pe strada.

Din 2024 a inițiat și coordonat Proiectul Biblia in 53 de limbi - pliante care conțin un QR Code cu Biblia audio si scrisă, pentru străinii din Romania.

Din 2021 până în prezent realizează în mod personal meditații Biblice video, pe care le publică pe Youtube, Facebook, Spotify, Tik-tok, Instagram etc.

Cu peste 32 de ani de activitate jurnalistică (din 1993 până în prezent), azi continuă să aducă în atenția publicului mărturii, povești de viață, teme delicate și subiecte care ating inima și conștiința ascultătorilor.

12. Semănați potrivit cu neprihănirea, și veți secera potrivit cu îndurarea. Desțeleniți-vă un ogor nou! Este vremea să căutați pe Domnul, ca să vină și să vă plouă mântuire.
(Osea 10:12)

                                                   

Personalitati - Ieremia Hodoroaba - 17 Februarie 2023

Recenzie la cartea „Baptiștii și Marea Unire din 1918” - Vasile Bel și Daniel Stoica – de Dr. Corina Brumaru

 

 

Volumul Baptiștii și Marea Unire din 1918 – Adevăruri și fapte se deschide cu o Prefață semnată de dr. Marius Silveșan și o Introducere a autorilor, care oferă cadrul istoric și motivația profundă a acestei lucrări. Textul prefațator așază contribuția baptiștilor într-o panoramă amplă a Marii Uniri, subliniind felul în care această comunitate religioasă a împărtășit destinul poporului român în vreme de război, transformare și speranță.

Autorii urmăresc, într-o desfășurare atent argumentată, evoluția baptiștilor în spațiul românesc încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În Vechiul Regat, prezența lor este atestată încă din 1856, odată cu stabilirea unei familii de baptiști germani în București. În Transilvania, mișcarea baptistă a prins contur începând cu 1871, prin lucrarea lui Anton Novak la Salonta Mare, unde a întâlnit un grup de cercetători ai Bibliei. Recunoașterea oficială a cultului în acest spațiu a fost obținută în 1905, consolidând astfel identitatea unei comunități deja bine conturate.

Cartea surprinde cu finețe felul în care baptiștii s-au afirmat în mediile locale prin disciplină morală, organizare, responsabilitate civică și un standard ridicat de educație. Această imagine socială i-a plasat adesea în postura de exemple pentru comunitățile din jur, fiind recunoscuți pentru onestitatea lor, pentru rigurozitatea vieții cotidiene și pentru rolul lor discret, dar constant, în consolidarea unor valori precum demnitatea, respectul și învățătura.

O contribuție importantă a lucrării constă în evidențierea participării baptiste la evenimentele premergătoare și ulterioare Marii Uniri din 1918. Documentele și mărturiile strânse în volum conturează un tablou viu al implicării lor atât pe frontul Primului Război Mondial, cât și în manifestările civice ce au însoțit momentul istoric al unirii. Nume precum Ioan Popovici, Ștefan Ignea, Ioan Covaci, Gligor Cristea, Avram Oală, Gheorghe Slev, Petru Chiu și alții devin repere ale unei participări autentice, asumate, care îmbină loialitatea față de credință cu devotamentul față de țară.

Lucrarea nu ocolește nici aspectele tensionate ale perioadei post-unire, prezentând cu sobrietate persecuțiile, abuzurile și acuzațiile neîntemeiate îndreptate împotriva comunităților baptiste. Sunt evidențiate tulburările provocate de intervențiile jandarmeriei în adunările lor, confiscarea literaturii religioase, precum și actele de umilire la care au fost supuși credincioșii. Tot în acest context, cartea consemnează momentele de reconstrucție și afirmare: organizarea primei Conferințe a baptiștilor din România Mare, la Șiria, și apariția publicației Farul Mântuirii, care devine un instrument de consolidare identitară și teologică.

Prin includerea unor articole din presa vremii, autorii completează un tablou documentar complex, care arată atât susținerea constantă a baptiștilor față de idealul unirii, cât și eforturile lor pentru recunoaștere religioasă într-o perioadă marcată de schimbări rapide și adesea tensionate. Din paginile volumului reiese limpede că Marea Unire nu a reprezentat pentru baptiști un episod exterior, ci un moment interiorizat și trăit cu intensitate, comemorat ani la rândul în cadrul comunităților lor.

În ansamblu, lucrarea oferă o contribuție istoriografică valoroasă, restituind rolul real al baptiștilor în procesul unirii și în consolidarea României Mari. Rezultatul este un volum coerent, temeinic documentat și necesar pentru înțelegerea diversității religioase și sociale care a sprijinit proiectul național al anului 1918.

Vasile Bel s-a născut în localitatea Rohia, jud. Maramureș, în anul 1956. A intrat în lucrarea pastorală în anul 1991, slujind ca păstor la bisericile creștine baptiste Chiuiești și Sfânta Treime din Târgu Lăpuș. A aprofundat studiile teologice la Seminarul teologic Baptist din București, iar preocuparea pentru istoria baptistă s-a materializat prin publicarea mai multor cărți, dintre care amintim: Biserica Creștină Baptistă din Baia Mare , 1930-1990, Istorie și reflecții, Cluj Napoca: Risoprint, 2015, Lupta Credinței, O prezentare a credinței baptiste în zona orașului Târgu Lăpuș din județul Mararmureș, Dej: Astra-Dej, 2010, Centenarul Bisericii Baptiste din Cuceu, Cluj- Napoca: Risoprint, 2018, Ioan Bunaciu, Un om potrivit la locul potrivit, Cluj-Napoca: Risoprint, 2023, Congresele Alianței Mondiale Baptiste 1905-2023, Cluj-Napoca: Risoprint, 2023. În prezent este păstor pensionar în biserica Sfânta Treime din Târgu Lăpuș.

Daniel Ioel Stoica s-a născut în data de 24 martie 1991, în localitatea Deva, județul Hunedoara. A copilărit în Biserica Sfânta Treime din Deva. După finalizarea studiilor teologice și-a început lucrarea de slujire pastorală în Biserica Baptistă din comuna Șicula jud. Arad, unde a fost ordinat păstor în anul 2015. În prezent este păstor în bisericile din Ineu și Iermata jud. Arad.

Cartea a apărut la Editura Făclia, Oradea 2018 și are 203 pag.

 

Dr. Corina Brumaru

Doctor în istorie,

Universitatea Babeș-Bolyai,

Cluj-Napoca

MARIȘCAȘ Ioan 1930 - 2025

 

N. 8 cotombrie 1930, la Tulca, jud. Bihor.

Părinţii: Gavril și Maria, de naționalitate română și confesiune baptistă.

Studii:

- 7 clase primare în localitatea natală.

- 4 ani de ucenicie ca blănar în localitatea Buteni, jud. Arad (1946-1950).

- 3 ani la Seminarul Teologic Baptist din București (1952-1955).

 

10 martie 1946 - este botezat în localitatea Tulca de către fratele Colțea Gavrilă.

1946 - intră ucenic blănar la fratele Teodor Modovan din Buteni. Este anul în care Seminarul a fost mutat la Buteni, iar studenții găzduți la familiile din biserică. La familia Moldovan ajung 4 seminariști, cu care are ocazia să studieze Scriptura.

1950 - se întoarce la Tulca, unde va lucra ca blănar.

1955 - după absolvirea Seminarului este angajat ca pastor al bisericilor din Salonta, Ghioroc, Ciumeghiu, Mărţihaz și Mădăras, jud. Bihor.

1958 - este ordinat ca pastor în biserica din Salonta, din lipsă de pastori fiindu-i arontate și bisericile din Avram Iancu, Tămajda şi Homorog, jud. Bihor.

1958 - se căsătoreşte cu Viorica Tudoreanu, împreună având 4 copii: Lidia-Eugenia (1958), Cornelia-Dorina (1959), Teofil (1962) și Daniel (1963).

1961 - în urma legii arondării Biserica Baptistă Română din Salonta este închisă, baptiştii de limbă română fiind primiţi de frații din biserica de limbă maghiară, unde serviciile s-au desfășurat bilingv. Biserica Baptistă Română din Salonta se va redeschide în anul 1969.

1990 - se pensionează.

2025 este chemat la Domnul pe care l-a slujit.