Cine ne-a susținut, cine ne-a apăsat și cine nu au fost interesați?

La această întrebare răspunde cartea:

„Biserica noastră şi cultele minoritare

Marea discuţie parlamentară în jurul legei cultelor

cu o introducere de N. Russu Ardeleanu.”

Apariția 1928 București

Cartea este în PDF, ușor de descărcat  și de citit, linkul este în partea de jos a paginii.

În cartea de față veți vedea nume mari ai neamului cu care ne mândrim, la amvon citând „mândri” din ei, cu fraze celebre universal recunoscute, nume care au contribuit la ridicarea culturii noastre, dar sunt mici  nu pentru că erau contra baptiștilor, ci pentru că ideile oratorilor sunt supțiate de șabloane  înguste precum: toți ne vreau răul, toți conspiră împotriva neamului, se fac planuri străine și etc.

La pagina 44 profesorul ortodox G. Bogdan Duică arată că mulți greco-catolici care au trecut la alte culte, mulți au trecut la baptiști.

Preotul ortodox D. Turcu în cuvântarea sa atacând pe catolici spune: „Pe Mihai Viteazul, care a organizat această biserică ortodoxă, salvatoare a neamului, l-au omorât catolicii”.

..D. Al. Lapedatu, ministrul cultelor și artelor declară: „Nu l-au omorât catolicii, părinte”!

Pentru domnul preot, baptiștii sunt  sectă primejdioasă.

Are și o frază ce trebuie reținută: „Mare prăpăd sufletesc dacă se va întâmpla această recunoaștere”!

Cuvântarea Episcopului Gr. Comșa, cuprinsă pe 20 de pagini face referire la baptiști de 123 de ori, toate critice. Concluzia dumnealui a fost: „În consecință cer omiterea art. 53 (art. ce dădea dreptul baptiștilor să fie inclus între cultele recunoscute) din proiect, rămânând ca baptiștii să se conformeze normelor referitoare la cultele noi.

Al. Lapedatu, ministrul cultelor și artelor ne-a apărat în lumina dreptului la libera exprimare și a fi în pas cu lumea occidentală, dar ne-a și disprețuit spunând despre baptiști: „ ..sunt, cu rari excepții, niște semidocți”. Ministrul are și o intervenție curajoasă înfruntându-l pe marele istoric N. Iorga.

Preotul unit N. Zugravu se pare că nu este așa de supărat pe Biserica soră ortodoxă care îi aducea mari acuzații, ci pe ministrul Lapedatu pentru că îi aduce sub aceiași pălarie cu baptiștii. Ministrul are o replică automată și corectă.

 Nicolae Iorga a fost împotriva legii din cauză că venea din Ardeal printr-un om care vine din Ardeal și Austria.

Concluzia mea este că cei 26 de vorbitori ortodocși, printre care prim-ministrul Brăteanu, N. Iorga, episcopi și mitropoliți; 8 uniți, printre care episcopul Iuliu Hosu, ne-au fost împotrivă. Ceilalți, reformați, catolici, mozaici, luterani și-au apărat propriile interese fară să fie interesați de ce se întâmplă cu alții, dar aliatul nostru în primirea recunoașterii cultului baptist este: „Înalta Curte de Casație și Justiție ” care n-ea recunoscut în baza legilor existente.

Toți aceștia nu au putut schimba votul parlamentarilor.

Și totuși, Mihai avea dreptate

În articolul Anabaptiștii, Mihai  a intervenit pentru clarificări, eu i-am cerut argumente și el mi le-a dat. Dar tot căutând am găsit ceva ce mi se pare mai credibil decât sursa mea care era Monitorul Oficial al României. Credeam că Monitorul Oficial al României este foarte precis, dar s-a dovedit că nu este așa pentru că ce scrie nu este întotdeauna corect.

În întărirea a ceea ce am primit am găsit și eu o revistă din 1926 care îi dădea mare dreptate de aceea am hotărât sa public fără întârziere informația găsită.

Analele Dobrogei este o revistă a societăți Culturale Dobrogene înființată de către un grup de intelectuali din Constanța – profesori, magistrați, avocați, ingineri, medici etc. În această revistă sunt informații despre baptiștii dobrogeni care au apărut poate înainte de 1865. Totuși, Mihai are mai multe informații și va clarifica ceea ce prezint acum.

În anul 1872 localitatea nemțească  Atmagea avea 48 de familii evanghelice și 11 baptiste.

În anul 1865  evanghelicii din  Cataloi devin baptiști,  iar în 1892 erau 200 de baptiști.

În anul 1872 avem în localitatea Ciucurova 3 familii baptiste iar în anul 1892 erau 107 baptiști.

Anabaptiștii

Alexa Popovici scrie în istoria baptiștilor despre anabaptiști care s-au stabilit în Tulcea și că era o comunitate destul de mare. Ca o completare aș  prezenta ce scrie în Monitorul Oficial al Regatului României  în 1887  la pag 16.

Mișcarea Populației în județul Tulcea:

92246 locuitori total

Pe religiuni

1.      Ortodocși 64983

2.      Catolici 1321

3.      Armeni 878

4.      Luterani 1555

5.      Anabaptiști 498

6.      Mahomedani 10108

7.      Israeliți 3217

8.      Diverse secte 1992

 

Ca o notă de noutate ni se spune că între lipoveni sunt 3 secte:

1. Cei cu biserică și popă.

2. Cei cu biserică și fara popă și la care serviciul religios se face de dascăl, iar preotul vine din Rusia foarte rar să facă botez și căsătoria religioasă.

3. Cei fără biserică și fără popă; aceștia sunt denumți și fanatici pentru că nu se supun legilor.

Poate la diverse secte să fie și baptiști, asta o va stabili Mihai Ciucă care se ocupă de aceea parte a țării și nu numai.

Mișcarea Populației din România pe anul 1885, tipărit la București în 1887, prezintă în tabele la rubrica: „Căsătoriți în religia” urmatoarele religii:

9.      Ortodoxă.

10.  Catolică.

11.  Protestantă.

12.  Armeană.

13.  Lipoveană.

14.  Mahomedană.

15.  Israelită.

Protestanți aveam în județul Argeș 4, Brăila 3, Constanța 7, Covurluiu 3, Dolj 10, Iași 3, Ilfov 136, Mehedinți 1, Prahova 7, Putna 4, Tulcea 27, Tutova 1, total 206.

Aceste religii apar nescimbate până în anul 1906 când apare Anuarul statistic al orașului București pe anul 1904 și 1905 tipărit la București. Aici este o rubrică nouă: „Altă Religie”, dar este și o clarificare de mare valoare. La religia Protestantă sunt trecute în paranteză religiile ce le formează: „luterană, calvină, reformată, evanghelică și anabaptistă.

Aici spune că în București s-au născut în 1904, 201  copii în religia Protestantă, iar în 1905 178 de copii. Aceasta poate să însemne că avem și anabaptiști în București.

Deci anabaptiștii au existat în România și după anul 1900 când poporul baptist se dezvolta din ce în ce mai rapid pe tot cuprinsul țării noastre.

Slăvit să fie Domnul în veci de veci!

Irányi Dániel, deputat și luptător pentru libertatea baptiștilor

Ziarul Unirea, foaie bisericească-politică, dă data nașterii și morții politicianului. Acesta s-a născut  în anul 1822 și a încetat din viață în anul 1892, Noiembrie 3. 

Îl prezint, deși nu este un baptist, ci reformat, se pare, deoarece a contribuit mult la libertatea baptiștilor și s-a luptat mult și cu dibăcie, dar nu a reușit să-și vadă visul cu ochii. Ideile lui însă merg mai departe și, în anul 1905, baptiștii primesc recunoaștere.

Biserica ortodoxă acuză baptiștii că s-au lăsat manipulați de acest personaj ca să renunțe la neamul nostru românesc. Totuși, dau un citat din cartea: „Baptismul în Romania”, de Dr. Grigorie Gh. Comșa, episcop al Aradului, 1927. În anul 1892 şi-a ridicat cuvântul în parlamentul unguresc până şi deputatul ungur Iranyi Daniel, care spunea că baptiştii sunt buni patrioţi şi că „principiile lor de credinţă, cu excepţia unui ritual extern, a formei botezului, se  unesc întru toate cu principiile şi părerile protestante” . Desigur că ungurii puteau vorbi aşa,  pentru că le dădea mâna. Aşa s-a întâmplat apoi că, în anul 1905, ministrul de culte maghiar Lukacs, sub Nr. 77092, a recunoscut definitiv pe baptişti. Puteți citi cartea în întregime aici.

Poate că Irányi Dániel a fost controversat în țara lui, poate nu, a luat parte la revoluția din 1848, fiind tânăr. Avea studii de drept și filozofie și aceleși idealuri de libertate le-a dus până la moarte.

Ziarul Biserica și Școala zice că din 1869 se ocupa de politica de culte a guvernului. În dieta de la Budapesta a primit sarcina de a se ocupa de principiul libertății religioase.

Ziarul Albina ne informează în 1869 că deputatul Dániel I. a propus proiectul de lege pentru înlăturarea torturii. Tot în anul 1869 ziarul Federațiunea  scrie că deputatul Dániel I. este gata sa asculte dorințele românilor.

Ziarul Gura Satului în dieta Ungariei, condus de Iosif Vulcan scrie în 1870 că Dániel I. le va da bani pentru școli. Este vorba de școlile românești.

În 1874 ziarul Albina scrie că deputatul Dániel I. s-a opus ca limba maghiară să fie obligatorie. Iată și un citat: „... propune eliminarea acestui paragraf căci elu violează legea pentru egală îndreptățirea naționalităților și este potrivitu numai pentru a agita pre naționalități”.

În  anul 1874, deputatul apără votul secret peste tot.

În 1875, ziarul Albina vorbește despre deputat ca cel ce a intervenit pentru apărarea pădurilor din zona Bistrița. Doamne, de ar auzi azi unii deputați să apere codrul nostru românesc ce ne-a fost frate! Dar noi nu-l apărăm.

În 1886, Irányi Dániel face o pledoarie frumoasă în apărarea sectelor, spunându-le parlamentarilor: uitați-vă și în alte țări cum merge și luați exemplu!

Tribuna din 1905 publică cuvântarea Dr. STEFAN C. POP., deputat de Arad,  în care acesta spune: „Întreb, pentru-că aşa cred, mulţi îşi vor mai aduce aminte că Iranyi Daniel de câte ori a urgitat acest plan, ba a şi prezentat un proiect de lege pentru introducerea sufragiului universal, fără osebire de limbă, confesiune şi naţionalitate. Aţi ţinut-o aceasta? N’aţi ţinut-o, n-aţi realizat-o, ci după cum citesc în foaia lui Banffy, a primit şi partidul independist programul alcătuit de Banffy (Sgomot în mijloc)”.

După ani de la moartea deputatului, ziarul Românul din 1914 spune: „În restimpuri de mai multă liniște, smeul s-a scoborât uneori mai aproape de realitățile pipăibile ale politicii... a făcut încercări respectabile.”

Acest om s-a luptat pentru interesul lui și al țării lui, dar a luptat și pentru alții.

ARADU, 2/14. Februariu 1886. Nr. 5 .
BISERICA si SCÓL'A.
Foia biserieesca, scolastica, literara si economica.