La Cină, cu Împăratul smerit și blând

În ziua de joi din Săptămâna Patimilor, Domnul Isus, Împăratul smerit și blând al lui Israel, a stat cu ucenicii la masă, spunându-le  că mult și-a dorit să ajungă  acest ceas. Ceasul șederii noastre alături de acest Împărat este mult așteptat de El. El ne așteaptă, ne caută cu multă atenție, dar ce vom face noi? Atenția Lui este îndreptată cu multă dragoste spre fiecare din noi și de aceea stă cu multă răbdare și bate ca să-i deschidem, așteaptă să-i confirmăm invitația și să fim prezenți la ceasul Cinei. Nu uita, acest Împărat este Împăratul Universului.

1. Vom alege să stăm la masă cu Împăratul smerit și blând? sau

2. Vom alege să trăim în lucruri neîngăduite de Dumnezeu.

Cuvântul Domnului ne avertizează și ar fi bine să luăm seama.

3. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.
4. De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc.
5. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
(1 Petru 4:3-5, VDCC)

28. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30. bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31. fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
(Romani 1:28-32, VDCC)

10. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
11. şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina.
(Efeseni 5:10-13, VDCC)

I. Împăratul smerit și blând, așteaptă mult,  cu dor nespus, într-un mod special ceasul să fim împreună la masa Lui.

15. El vorbi astfel: „Mult am aşteptat ceasul acesta, cu dor nespus, căci am ţinut în mod special să iau cina aceasta pascală împreună cu voi, înainte să înceapă suferinţele mele.
(Luca 22:15, NTIT)

Alte traduceri ale acestui verset:

15. Şi au zis lor: „Cu dor am dorit să mănânc aceaste paşti cu voi, mai înainte de patima Mea. (Luca 22:15, BB1795)

15. Şi a grăit către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşte, mai înainte de patima mea. (Luca 22:15, BRC)

15. Şi le-a spus: Cu multă dorinţă am dorit să mănânc acest paşte cu voi înainte de a suferi eu; (Luca 22:15, BTF)

15. Şi El le-a zis: „Am tînjit cu dor să mănînc Paştele acesta cu voi înainte ca să sufăr, (Luca 22:15, NT-CLV)

15. Şi a zis lor: Cu poftă am poftit aceste Paşti să le mănânc cu voi, mai-nainte de patima mea. (Luca 22:15, NTS)

15. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea; (Luca 22:15, VDCC)

Dacă Domnul dorește cu atâta ardoare să fii la masa Lui, nu îl refuza pentru că refuzul te va face să nu intri și să nu guști din Cina Lui.

15. Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”
16. Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi.
17. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate sunt gata.”
18. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.”
19. Un altul a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.”
20. Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.”
21. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: „Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.”
22. La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.”
23. Şi stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
24. Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.” (Luca 14:15-24, VDCC)

II. Locul Cinei este ales de Împărat.

17. În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?”
18. El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştile cu ucenicii Mei în casa ta.”
19. Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştile.
20. Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
(Matei 26:17-20, VDCC)

III. În timpul Cinei nu încerca să gândești rău  Împăratului sau cum ai putea să-i faci rău.

21. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”
22. Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”
23. Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde.
24. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”
25. Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”
(Matei 26:21-25, VDCC)

El știe ce este în inima ta și dacă îți descoperă nelegiuirea pocăiește-te pentru că el vrea să cineze cu tine și în Împărăția lui Cerească.

29. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
(Matei 26:29, VDCC)

IV. După ce ai stat la masă cu Împăratul să nu-L contrazici pentru că El are dreptate, întreabă-te mai bine cine ești.

În timpul cinei nu încerca să corectezi acțiunile Împăratului pentru că el știe ce face.

El are încuviințarea Tatălui și Fiul face ce vede pe Tatăl făcând.

19. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.
20. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
(Ioan 5:19-20, VDCC)

Apostolul Petru a încercat în atitudinea lui de smerenie să nu îl lase pe Domnul Isus să-și facă lucrarea încredințată de Tatăl Lui, dar a fost corectat cu blândețe.

3. Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,
4. S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el.
5. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”
7. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”
8. Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”
9. „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”
10. Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.”
11. Căci ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”
12. După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?
13. Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt.
14. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
15. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
16. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
17. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.
(Ioan 13:3-17, VDCC)

La ceasul Cinei, este bine să ascultăm de glasul celui ce ne-a invitat, atunci ne vom bucura cu El veșnic.

Isus Hristos Regele

Împăratul pe care azi îl sărbătorim intrând în Ierusalim este un Rege personal al fiecărui om care îl primește. De aceea eu scriu mesajul la persoana a doua singular,  dar se referă la mine, la tine și la noi toți.

I. Isus Hristos Regele, vine în Numele Domnului

A venit pentru că așa era scris.

Trebuia să aibă o mărturie mai puternică ca cea omenească.

Logica Domnului este că cine vine în numele Lui caută slava Lui.

31. Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32. Este un Altul care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată.
33. Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.
34. Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.
35. Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă înveseliţi câtăva vreme la lumina lui.
36. Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37. Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;
38. şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.
39. Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
40. Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!
41. Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.
42. Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
43. Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44. Cum puteţi crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?
45. Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
46. Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.
47. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”
(Ioan 5:31-47, VDCC)

II. Isus Hristos Regele, vine la tine

Vine pentru tine personal

Pentru că te vrea în împărăția Lui

Te vrea ostașul Lui

Te vrea să fii al Lui, la părtășie cu El.

1. Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii –
2. pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –
3. deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.
(1 Ioan 1:1-3, VDCC)

 III.  Isus Hristos Regele, vine la tine  pentru că este regele  tău

Tu ești ținta venirii Lui

11. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. –
(Ioan 1:11-14, VDCC)

Vine ca să te recupereze din rătăcirea ta, fiind rătăcit, fiind pierdut, fiind plecat din casa tatălui. Luca 15: 1- 32.

IV. Isus  Regele vine la tine având  o atitudine nobilă:

9. Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.(Zaharia 9:9, VDCC)

 Blând:  El nu vine să ne certe pentru ce am făcut, ci să ne primească.

„Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând” (Matei 21:5, )

Neprihănit  = drept:  Nu va accepta negociere din partea ta, ci va trebui să accepți cerința Lui.

  Biruitor:  Vei putea birui în viață prin Regele tău care vine la tine.

Primește-L!

 Smerit: Biruința se câștigă alături de Regele tău prin smerenie.

Isus Hristos Regele vine personal pentru tine, el vine direct să te caute și să te facă fiu al Împărăției Lui.

Vei răspunde?

Atunci poți să te bucuri și să-L lauzi pe acest Împărat mare și cu o inimă deschisă pentru tine.

El te dorește pe tine și inima ta.

26. Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.
(Proverbe 23:26, VDCC)

 Domnul să ne ajute să facem acest lucru.

Interviu cu Vasile Bel, realizator, Caius Obeada

Un interviu despre istoria poporului baptist din trecut și viitor, după apariția cărții „Literatura Baptistă..” scrisă de mine, împreună cu Costel Ghioancă.  Fratele  Caius Obeada de la grupul de Apologetica Vox Dei, a realizat prin Skype acest interviu, eu în Rohia din România, iar dumnealui în America. Dumnealui este un apologet, trăiește în America și este interesat de istoria baptistă pe care o promovează prin grupul mai sus amintit, vezi aici și aici.

Vă mulțumesc că ați trecut pe la pagina mea și doresc ca Domnul să vă binecuvinteze, dorindu-vă vizionare plăcută.  Mai treceți pe aici și veți afla vești noi din istoria poporului baptist din România care caută să vestească Cuvântul Domnului și să-i înalțe Numele.

Mulțumesc  lui Caius Obeada.

 

Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895-1990

Prin ajutorul Domnului și pentru slava Lui, am ajuns să tipărim această carte, care s-a născut din dragoste pentru Dumnezeu și poporul său.

ARGUMENT

Titlul acestei cărți, Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895-1990, este,  într-un anumit sens, unul pretențios și necesită câteva clarificări:

1. Am ales să folosim termenul „literatură” din cel puțin trei motive:

i) în cadrul Uniunii Bisericilor Baptiste din România a existat atât un „Departament pentru literatură”, cât și un „Comitet pentru literatură” (aceste informații se găsesc în lucrare).

Așadar, din respect pentru înaintașii noștri am ales să păstrăm termenul de „literatură”, și să nu folosim expresia „resurse bibliografice” sau altele similare.

ii) Sensul principal al termenului „literatură” este cel de „creație artistică”. Unele materiale prezentate în lucrarea de față nu s-ar încadra strict în această categorie, însă suficient

de multe sunt adevărate resurse literare: cărțile de predici, volumele de poezii, volumele de beletristică etc.

iii) Termenul „literatură”, poate fi privit și într-un sens mai larg ca „bibliografie”. Așa am intenționat și noi să îl utilizăm în titlul lucrării de față.

2. Am ales să folosim expresia „literatură baptistă de limba română” din următoarele motive:

i.O mare parte dintre resursele prezentate în lucrare sunt de origine baptistă.

ii. Există și un anumit număr de resurse bibliografice care nu

au fost scrise de autori baptiști. Din acest motiv îl informăm pe cititor, prin precizarea de pe coperta-față, că în carte sunt prezentate „publicații de origini diverse”. Am ales totuși să le includem și pe acestea în lucrare din pricină că ele au fost utilizate de comunitatea baptistă și au circulat printre

credincioșii baptiști. O serie de lucrări de referință au fost traduse în limba română îmbogățind bibliotecile multor confesiuni creștine, nu doar pe cea baptistă. Așadar, multe

lucrări din această carte au fost scrise de către baptiști, iar altele au fost utilizate de ei. Pe acestea din urmă le încadrăm în sintagma „literatură baptistă” fără a emite un drept de ”proprietate confesională” asupra lor. Ele sunt „baptiste” numai într-un sens derivat.

3. Am ales să cercetăm perioada 1895-1990 deoarece în anul 1895 am identificat prima resursă din patrimoniul literar baptist din România (cartea de cântări, Cântările Sionului), iar anul 1990 constituie, desigur, momentul în care România și-a deschis granițele pentru un aflux de cărți sosite din străinătate.

La editura Risoprint se poate comanda, vezi aici.

Aicise poate citi cuprinsul și alte informații.