sâmbătă, 7 iulie 2018

Familia Românu, din Lăpușnicul Mare



Eftimie Românu  1897-1981

 


Fratele Eftimie Românu, s-a născut la data de 27 apri­lie 1897, în localitatea Lăpuşnicu Mare, în familia lui Eftimie şi Elisaveta Românu, o familie modestă de ţărani și buni gospodari.
Anii copilăriei şi şcoala generală o face în co­muna natală, unde învaţă să iubească munca, oa­menii şi glia străbună.
În timpul primului război mondial, este mobilizat şi trimis pe frontul din Italia, la vârsta de 17 ani, de unde se reîntoarce cu viaţă, dar şi cu sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, pe care l-a auzit în tranşee.
La 3 mai 1918 se căsătoreşte cu tânăra Ana Frenţ, care i-a fost toată viaţa o bună soţie şi distinsă mamă a celor doi copii cu care au fost dăruiţi din partea Domnului : sora Maria, azi căsătorită Gherman şi fr. Nicolae Românu, fost păstor al Bi­sericii din Lăpuşnicu Mare şi vicepreşedinte al Co­munităţii Timişoara.
După încheierea primului război mondial, conti­nuă stagiul militar la reg. 96 Caransebeş, unde în­tâlneşte camarazi credincioşi, care-i vorbesc mai în­deaproape de dragostea lui Dumnezeu care iartă pe păcătoşi. După o cercetare mai amănunţită a Cuvântului lui Dumnezeu, în urma convingerii personale, la data de 27 iulie 1924, mărturiseşte credinţa în Domnul Isus, urmându-L în apa botezului. Actul botezului nou testamental a fost oficiat de păstorul Ioan Suveţ, în apa râului Nera.
Animat de dorinţa sinceră de a-L sluji pe Mântuitorul său, fr. Eftimie se alătură grupului de tineri din bisericile almăjene, sprijinind lucrarea de ves­tire a Evangheliei, alături de fr. Dănilă Goga şi Pavel Ciortuz, alcătuind împreună un trio fericit al colaborării sfinte în lucrarea Domnului pe aceste meleaguri pentru mulţi zeci de ani, până când pe rând, fiecare este chemat acasă. Ultimul dintre ei a fost fr. Eftimie Românu.
În anul 1925 şi 1926 înfiinţează primul cor al Bisericii Lăpuşnicu Mare, cu ajutorul fr. Mioc Dănilă. Fr. Eftimie este primul dirijor, învățând pe corişti cântări ce şi azi sunt în repertoriul acestui cor.
Fr. Eftimie a avut o contribuţie însemnată şi la zidirea casei de rugăciune din localitate, în anul 1929, unde alături de ceilalţi credincioşi munceşte şi jert­feşte mult.
Având în vedere darurile cu care Dumnezeu l-a înzestrat, simţind chemarea din partea Domnului, Biserica îl pune deoparte pentru slujirea Evanghe­liei şi la data de 12 mai 1935 este ordinat ca păstor. Comisia de ordinare era formată din următorii fraţi păstori : Ioan Suveţ, Pavel Ciortuz şi Dănilă Goga.
Mai multe decenii este păstorul bisericii din Lă­puşnicu Mare, Moceriş, Sopotu Nou, Gîrbovăţ, Sopotu Vechi. În toţi aceşti ani a vestit o Evanghelie curată, mesajele sale fiind simple şi accesibile as­cultătorilor.      A câștigat pentru Domnul multe suflete şi a oficiat cele mai multe botezuri nou testamentale, în râurile ce izvorăsc din munţii Almăjului.
A iubit colaborarea în lucrarea Evangheliei, în­treţinând relaţii calde, frăţeşti, cu fraţii lucrători din Comunitatea de Timişoara, fiind apreciat de păsto­rii şi bisericile din Caraş, Timiş şi Clisura Dunării.
În ultima duminică din luna iunie, 1981, în loca­litatea Lăpuşnicu Mare, jud. Caraş Severin, credin­cioşii din Bisericile de pe Valea Almăjului şi-au luat rămas bun de la fr. păstor Eftimie Românu, pe care Domnul l-a chemat să intre „în bucuria Stăpânului".

A plecat dintre noi omul şi păstorul Eftimie Ro­mânu, după ce a trăit în mijlocul nostru ca mântuit la picioarele Domnului, 56 de ani şi a slujit Biserica lui Hristos peste patru decenii.
Serviciul divin de înmormântare a fost condus de fr. Cornel Mara, preşedintele Uniunii. La catafalcul celui ce a fost fr. Eftimie Românu, se aflau de ase­menea, următorii fraţi păstori : Ioan Trif, preşedin­tele Comunităţii Timişoara, Nicolae Raţă, vicepre­şedinte, Ilie Bâtea, Dănilă Ciortuz, Nicolae Voichescu, Ianaş Vrâncuţa, Vasile Gherman, Ioan Vrâncuţa şi Ion Râncu.

Nicolae Românu, fiu 1922- 1982



Fratele Nicolae Românu, s-a născut în comuna Lâpuşnicu Mare, judeţul Caraş Severin, la data de 27 mai 1922, într-o familie de oameni evlavioşi, părinţii săi fiind Eftimie şi Romaniţa Românu.
La foarte scurt timp după naşterea fratelui Nico­lae Românu, tatăl său, Eftimie, a primit cuvântul Evangheliei şi a fost convertit la credinţa baptistă. Începând de la vârsta de 2 ani, copilul Nicolae, a fost dus de tatăl său la Biserica primilor credincioşi baptişti din comună şi aici a fost învăţat să se roage şi să cânte cântări spre slava lui Dumnezeu.
Şcoala primară a făcut-o în comuna natală, dovedindu-se a fi un elev foarte silitor la învăţătură, apreciat de învăţătorii săi, fiind în fiecare an pre­miantul clasei sale. În această perioadă, 1939—1941, a pornit prigoana împotriva credincioşilor baptişti şi valul acesta l-a prins şi pe Nicolae Românu, care a fost adeseori bătut şi persecutat, astfel că din premiantul de ieri a ajuns să fie declarat repetent, împreună cu alţi 32 de copii de seama sa, toţi fii de baptişti.
În cadrul Bisericii, fratele Nicolae Românu s-a evidenţiat ca un tânăr foarte talentat. Dumnezeu l-a binecuvântat cu o voce frumoasă şi cântările sale au mângâiat multe inimi întristate şi au pro­dus nespuse bucurii frățietății baptiste din Bisericile de pe valea Almăjului.
La frageda vârstă de 15 ani, fratele Nicolae Ro­mânu, l-a primit prin credinţă pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal şi în ziua de 15 mai 1939 a fost botezat chiar de tatăl său, care devenise între timp păstorul Bisericii Baptiste din comuna Lăpuşnicu Mare.
La data de 2 noiembrie 1941, fratele Nicolae Ro­mânu s-a căsătorit cu sora Olaru Silvia, din Sopotu Nou. Dumnezeu l-a binecuvântat cu doi copii, un băiat care-i poartă numele şi o fată, Vetuţa. În familia sa, fratele Nicolae Românu a fost un bun exemplu, fiind un soţ şi un tată iubitor.
În anul 1942 a fost încorporat la Regimentul 94 Infanterie din Orşova, luptând pe frontul din Un­garia, unde a fost rănit, fiind decorat pentru fap­tele sale de vitejie.
După terminarea războiului, în anul 1946, Bise­rica Baptistă din Lăpușnicu Mare, văzând în fratele Nicolae Românu un tânăr destoinic şi devotat lu­crării Evangheliei, a hotărât să fie trimis la Semi­narul Teologic Baptist, care în acel an, şi-a reluat activitatea la Buteni, judeţul Arad, făcând astfel parte din prima serie de seminarişti de după război.
La absolvirea Seminarului, fratele Nicolae Românu s-a reîntors în Valea Almăjului şi a fost or­dinat pentru slujba de păstor, la data de 10 august 1950, încredințându-i-se bisericile baptiste din Dalboşet, Sopotu Nou, Sopotu Vechi şi Gârbovăţ. Mai târziu    i-a fost schimbat cercul de activitate, preluând păstoria bisericilor baptiste      din Lăpușnicu Mare, Moceriş, Bozovici şi Prilipeţ. În toată acti­vitatea pastorală, fratele Nicolae Românu a păstrat cu sfinţenie învăţătura curată a Evangheliei, aşa cum a primit-o de la înaintaşii săi, păstorii : Ioan Suveti, Dănilă Goga, Pavel Ciortuz şi Eftimie Ro­mânu, remarcându-se prin următoarele caracte­ristici :
   a împărţit drept Cuvântul lui Dumnezeu, fără a face nici un fel de deosebire între credincioşii din bisericile pe care le-a păstorit ;
    a promovat întotdeauna unitatea frăţească, luptând cu ardoare împotriva încercărilor de dez­binare ;
     l-a iubit     cu toată    inima pe  Dumnezeu şi a
iubit      deopotrivă pe toţi fraţii şi pe păstorii colegi din lucrarea Evangheliei ;
    s-a jertfit pentru lucrarea Domnului.
În anul 1965 a fost ales membru în comitetul de conducere al Comunităţii Baptiste Timişoara.
Din anul 1971 şi pâ în clipa plecării în veşnicie, a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Comunităţii, fiind în acelaşi timp şi membru în Comitetul de conducere al Uniunii Baptiste din R.S. România. La Congresul Cultului din anul 1977, a fost ales membru în Comitetul Executiv al Uniunii, îndepli­nind funcţia de casier.
În acest timp, a făcut parte de două ori din dele­gaţiile Cultului care au reprezentat Uniunea Bap­tistă la întrunirile baptiste din străinătate.
In ziua dc 31 ianuarie 1982, la orele 10, inima fratelui     păstor Nicolae Românu, a încetat să mai bată și a plecat în        veșnicie cu înaintașii săi.        

După 32 de ani de slujire plină de devotament sfânt faţă de Cel ce i-a încredinţat slujba, Dumne­zeu l-a chemat la odihnă, spunându-i ca şi odini­oară lui Daniel : „Iar tu, du-te...“.
Cortegiul funerar, în drum spre cimitir, s-a oprit pentru câteva minute în faţa Bisericii Baptiste din comună, unde fratele păstor Traian Grec, vicepre­şedintele Uniunii, a rostit o cuvântare în care a redat câteva aspecte mai importante din lucrarea şi activitatea celui plecat dintre noi, evidenţiind adevărul biblic cu privire la răsplătirea veşnică a celor ce ostenesc pe ogorul Evangheliei.
La cimitir, predica ocazională a fost rostită de fratele dr. Ioan Bunaciu, directorul Seminarului Baptist din Bucureşti.
În timp ce fanfara şi întreaga frăţietate au in­tonat imnul „Fii cu mine, acuși            se-nserează ; Se-ntunecă, Doamne, ia-mă în braţe“, sicriul a fost coborât în mormânt, unde trupul neînsufleţit va rămâne până în ziua când va fi chemat la o nouă viaţă.
Goga Dănilă, Eftimie Românu şi Pavel Ciortuz


Surse:
Râncu Ioan
Țunea Ioachim
Ioan Bunaciu
Alexa Popovici


Constantin Pavăluț
Îndrumătorul Creștin Baptist

duminică, 1 iulie 2018

Matei Gavril 1915—1989 din Șușturogi




Pastorul Matei Gavril s-a născut la data de 15 august 1915, în localitatea Șușturogi, com. Cetariu, jud. Bihor, fiind cel mai mare dintre cei patru fraţi ai săi.
La vârsta de 22 de ani, fr. Matei Gavril s-a întors la Domnul, primind botezul        nou-testamental în bi­serica din localitate, în luna iunie 1937, botez ofi­ciat de lucrătorul cercual, fr. Dumitru Roşca.
La scurt timp după întoarcerea sa la Dumnezeu, iubind lucrarea Domnului, având şi înclinaţie şi ta­lent muzical, a fost preocupat de învățarea unor noţiuni de muzică. Fiind un bun cântăreț, împreună cu alţi fraţi şi surori, în anul 1945, sub îndrumarea şi sprijinul său, a luat fiinţă corul mixt în biserica din Șușturogi, cor care în anii 1962 —1963 număra 50 de persoane, făcând bucurii bisericilor din cercul pastoral al fratelui şi slăvind pe Dumnezeu prin imnurile cântate.
În anul 1942, fr. Matei Gavril s-a căsătorit cu sora Maria Sabău, fiica fr. Crăciun Sabău, un vechi lucrător cu Evanghelia, pe meleagurile Bihorului.
Din căsătoria lor au rezultat doi copii : Eugenia şi Florin, căsătoriţi şi ei la rândul lor, fiind mem­bri în Biserica Creştină Baptistă nr. 3 din Oradea.
În anul 1948, simţind chemarea Domnului în lucrarea Evangheliei, la cererea Bisericii Creştine Baptiste din Șușturogi, fr. Matei Gavril a fost or­dinat ca pastor. În activitatea sa, fratele a păstorit mai multe biserici, şi anume : Burzuc, Chişlaz,        Spinuş şi altele.
Din dorinţa de a-şi consolida cunoştinţele teolo­gice necesare îndeplinirii cu mai multă eficienţă a slujbei sfinte la care a fost chemat, între anii 1950— 1952, a urmat cursurile Seminarului Teologic Bap­tist din Bucureşti, iar după absolvirea a doi ani, a continuat să lucreze neobosit în cercurile de biserici mai sus amintite, până în anul 1977, când a fost pensionat.
La 16 iulie 1989, la vârsta de 74 ani, după o ac­tivitate de 49 ani pe ogorul Evangheliei, pastorul pensionar Matei Gavril, din localitatea ŞUŞTUROGI, jud. Bihor, un devotat slujitor al Domnului şi unul dintre pionerii credinţei baptiste pe aceste melea­guri, a plecat în veşnicie.

Dragostea sa pentru lucrarea Domnului, since­ritatea şi curăţia de inimă care l-au caracterizat pe fr. Matei Gavrilă şi-au pus amprenta adânc pe ini­mile multor credincioşi, fapt pentru care despăr­ţirea vremelnică, nu-1 va putea şterge din aminti­rea noastră.
Ştim că Domnul l-a chemat acasă pe fr. Matei Gavril, pentru răsplata cerească, în urma ostenelilor sale pe ogorul Evangheliei.
„Soarele tău nu va mai asfinţi, şi luna ta nu se va mai întuneca ; căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi zilele suferinţei tale au luat sfârșit! (Isaia 60 : 20)
„Bine, rob bun şi credincios ; ai fost credincios in puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri ; intră în bucuria stăpânului tău ! (Matei 25 : 23).
Serviciul divin de înmormântare s-a ţinut în ziua de 18 iulie 1989, în localitatea Şuşturogi, fiind condus de către fr. Vereş Teodor, pastorul Bise­ricii Creştine Baptiste nr. 3 din Oradea, pastor gi­rant al Bisericii Creştine Baptiste din această loca­litate.
Au fost prezenţi pentru a-1 conduce pe ultimul drum aici pe pământ, din partea conducerii Comu­nităţii Baptiste Oradea, fr. Aurel Tanc, vicepreşe­dinte şi fr. Pavel Badea II, secretar, precum şi un număr de 12 fraţi păstori activi şi pensionari.

Surse:
Pastor Pavel Badea I
Îndrumătorul Creștin Baptist