Prezint un credincios păstor care a fost
peste măsură de harnic în lucrarea sa de slujire, a predicat, a vizitat familii,
a încurajat, a dat sfat, a promovat tineri, a lucrat cu lopata la reparații de
biserici, a mers la autorități și nu a știut să se ferească de greutăți, ci le-a
înfrutant cu o încredere deplină în Dumnezeu.
Fratele
Ionel Mânzat din Dej, trebuia să viziteze într-o lună următoarele Biserici
Creștine Baptiste: Dej, Cetan, Căpâlna, Rus, Ileanda, Negreni, Câțcău,
Chiuiești, Cășei, Gostila, Urișor, Rugășești, Poiana-Blenchi, Valea-Groșilor,
Negârlești, Nima, Bunești și Purcărete.
S-a născut în 14 octombrie 1934 în
comuna Câțcău din județul, atunci Someș, din părinții Nicolae și Iuliana, fiind
primul copil al familiei Mânzat. În prezent din cei zece frați, sunt în viață
doar 7, deoarece 3 au plecat în veșnicie de copii mici. Din cei șapte copii
născuți în această familie de credincioși baptiști, trei sunt prin harul
Domnului pastori.
Părinții au pornit pe calea pocăinței
prin mișcarea Oastea Domnului, iar toți cei șapte copii au intrat pe calea
pocăinței prin părinții lor care au fost credincioși, pocăiți cu adevărat, cu
ajutorul Domnului și copiii călcându-le pe urme.
A urmat 7 clase primare la școala din
localitatea natală, dintre care 4 în limba maghiară, ceea ce l-a ajutat să se
înțeleagă cu cei din etnia maghiară. Copilăria și-a petrecut-o între școală și
îngrijirea vitelor la o pășune, de unde era anunțat că trebuia să vină acasă
pentru ca să meargă la școală, printr-o scândură albă care era pusă pe capătul
casei, care era acoperită cu paie de grâu. Mergea la școală și apoi de la
școală acasă și din nou cartea și caietul în traistă la pășune cu vitele, unde
învăța pentru ziua următoare.
Tot în timpul copilăriei a avut Harul
să-L primească pe Domnul ca Mântuitor, și în anul 1947, în 20 iulie, de
sărbătoarea care se numește Prorocul Ilie, a primit botezul nou-testamental în
râul Someș. La acest botez au fost 40 de candidați. La început am frecventat
biserica din Câțcău și cea din Capalna unde împreună cu ceilalți tineri mergeau
în misiune și la Gostila.
În iarna anului 1953 la Chiuiești s-a
ținut un curs biblic la care au participat frații profesori de la Seminarul
Teologic Baptist București, fr. Socaciu Ioan, fr. Alexa Popovici și fr. Dârlea;
din partea Comunității Cluj a fost fr. Dan Ioan și fr. Bunaciu Ioan. La această
întâlnire a primit chemarea pentru Seminar făcută prin cei trei veniți de la
București, care au văzut în el un viitor lucrător pe Ogorul Evangheliei.
De la acel curs biblic din Chiuiești,
Dumnezeu a lucrat în viața fratelui, pentru a-l convinge de chemarea Lui,
pentru că în toamna anului 1953 să intre pe porțile Seminarului, unde l-a
întâlnit pe fr. Dârlea care l-a primit cu o dragoste părintească; apoi i-a
întâlnit și pe ceilalți profesori, pe care i-a iubit și copiat tot timpul.
Primii trei ani între 1953-1956 i-a
parcurs în continuare iar anul patru l-a făcut în anul școlar 1958-1959.
Întreruperea de doi ani a fost și din cauza faptului că la Comisariatul din Dej
era un ofițer care avea plăcerea de a-l duce la munci agricole, cules de porumb
și secerat păioase. La seceră a fost trimis la Șieu unde a cunoscut o tânără
care era contabilă la I. A. S., dintr-o familie credincioasă, Tănase Damian și
Leontina, care i-a devenit soție și care se numește Tudorica.
După terminarea Seminarului, în anul
1960, cei doi s-au căsătorit iar Domnul i-a binecuvântat cu patru copii. Primul
copil a fost o fetiță, care a fost chemată la Domnul după doar două săptămâni
de la naștere; următorii trei au familii credincioase, de la aceștia fratele
Mânzat are zece nepoți, dintre care primul nepot este și el căsătorit,
dăruindu-le încă o nepoată. La timpul potrivit șase dintre nepoți L-au primit
pe Domnul în apa botezului.
După terminarea Seminarului a venit în
zona Someș unde a lucrat ca și pastor regional, în tot raionul Dej.
În anul 1965 a fost ordinat ca Diacon în
biserica Baptistă Dej. Datorită faptului că era o mentalitate ,,că cel plătit
fuge” a fost silit să se angajeze ca tâmplar, unde a lucrat 12 ani; dar după
masă, în fiecare zi, era în lucrare de misiune prin bisericile din jur. Cel mai
greu era când trebuia să lucreze în schimbul doi la Fabrică, pentru că nu putea
merge seara în lucrare.
Cea mai greu moment pe care l-a
întâmpinat a fost în anul 1970 când au dărâmat casa de rugăciune care era mică,
iar cu o autorizație de reparație curentă au zidit o casă de rugăciune, care
le-a fost demolată și la care au plătit și costul demolării, fiind obligați de
către autorități.
După demolare s-au început demersurile
pentru reconstrucția alteia, așa că în anul 1972 fratele Mânzat a demisionat
din Fabrică, despărțindu-se în lacrimi de cei alături de care a lucrat. A fost
ales pastor pentru șapte biserici. În perioada care a urmat după multe
demersuri făcute către autorități, cu ajutorul lui Dumnezeu s-a putut construi
biserica actuală Baptistă nr. 1 din Dej.
După 1989 a încredințat biserica din
Gherla altui lucrător și apoi încă 3 altuia, în felul acesta lui rămânându-i
doar 3 biserici. În tot acest timp, cu ajutorul lui Dumnezeu și buna colaborare
a fraților s-a reușit amenajarea și transformarea unor case de locuit în case
de rugăciune, acolo unde înainte nu erau. Bineînțeles că au avut de plătit și
amenzi, fratele relatând un astfel de episod ,, O experiență minunată a fost în
comuna Câțcău unde am fost surprinși lucrând la modificări în interior, de către
primarul comunei, care l-a adus pe executorul judecătoresc pentru amenzi, dar
care a intrat, mi-a rostit numele, deoarece ne cunoșteam fiind fost coleg cu
fr. Paul Bărbătei. Din momentul acela dialogul a fost între mine și el; m-a
chemat la Primărie unde am plătit o amendă destul de mare dar ne-a zis: ,,-
Continuați lucrul pentru că altă pedeapsă nu vă mai poate da nimeni.”Am aflat
de rânduiala aceasta și eram liniștiți, dacă primeam o amendă, aceasta fiind ca
o autorizație ca să putem continua lucrarea.”
Fratele Mânzat spune într-o biografie a
lui că în viața lui a făcut o mare greșeală și anume aceea că a rămas tot
timpul în lucrare în zona în care s-a născut; el credea că era bine dacă mai
schimba locul, iar atunci când și-a dat seama, a fost prea târziu și a trebuit
să se pensioneze, de aceea îi place să spună că ,,mă numesc nu pensionar din
lucrare ci pensionat.”
Cu ajutorul Domnului a slujit și în
cadrul Comunității Cluj ca secretar și ca vicepreședinte, ajutând cu mult drag
pe cei care erau în slujba de președinte și anume pe fr. Husan Mihai și Dan
Ioan jr.
După ce a fost pensionat la 65 de ani
din biserica nr. 1 Emanuel din Dej a ajuns în biserica nr. 2 Speranța -Dej,
care a luat ființă după 9 ani de rugăciune, în cartierul Dealul Florilor; așa
se face că în Dej sunt 2 biserici baptiste cu pastori tineri.
O altă lucrare pe care a făcut-o lucrând
în echipă cu alți frați, este în penitenciarele din apropiere prin Fundația
,,Stânca Veacurilor”, unde ducem cu ajutorul Domnului ca și voluntari încă din
1990, Evanghelia Mântuirii la acei care se află în detenție. Este o activitate
susținută în rugăciune de către bisericile din Dej și din apropiere.
Fratele Ionel a simțit călăuzirea Divină
pe parcursul vieții în mai multe domenii dintre care fratele mărturisește
următoarele: ,,Copiii noștri au crescut în timpul comunismului și erau obligați
la cercul de Ateism în Liceul din Dej, împreună cu copiii altor slujitori
duhovnicești din oraș, însă această activitate în loc să-i slăbească i-a
întărit în credință și Dumnezeu le-a purtat de grijă ca să se poată pregăti și
pentru viața aceasta iar în prezent sunt activi în bisericile unde sunt
folosiți în diverse activități spirituale și administrative.”
Un episod trist pe care-l menționează
fratele Mânzat a avut loc în anul 1970, atunci când biserica din Dej a fost
demolată, doar pentru că acolo se oficiase o căsătorie. Acest eveniment nedrept
și abuziv a făcut ca frații din biserică să fie cunoscuți de frații din zona
liberă a lumii, astfel că cei din Dej au fost vizitați de către mulți frați
misionari veniți din Federația Europeană, precum fr. Denton Lotz, Klaas și
alții. În urma acestor vizite din străinătate fratele Ioan a fost chemat la
camera 8 a Miliției și obligat să le repete predica sau să le scrie schița
predicii; poate că le-a folosit, dacă nu de mântuire măcar de mărturie.
Tot în sediul miliției fratelui i s-a
arătat pe masă un dosar gros de 4 cm, și în care se spunea că sunt împotriva
lui prin ,,o hârtie scrisă de mână, mi-a dat-o s-o citesc, cu scopul de a
recunoaște scrisul, punându-mi întrebarea dacă am în biserică pe cineva care nu
este mulțumit de mine și simt că mă sapă, că el are vrea să-l oprească”,
relatează fratele Ioan. În momentul acela a primit cea mai mare revelație
(asemeni unui dar) de la Dumnezeu iar replica fratelui a fost: ,,Toți din
Biserică îmi sunt frați și nu am pe nimeni să mă sape.”
În acel moment milițianul parcă a fost
,,pus la curent electric, a sărit sus, a bătut cu pumnul în masă și a strigat
la mine, spunând ,,Te consideri singurul conducător din Dej?” Dar fratele nu a
ripostat ci a dat slavă lui Dumnezeu, pentru că și-a dat seama că acel agent al
partidului ar fi vrut ca fratele să-i dea numele aceluia pe care ei să-l
folosească mai târziu împotriva lui. După acea întâmplare menită să bage frica
în oase, fratele Ioan spune că nu a mai văzut acel dosar, ba chiar crede că a
fost o invenție total nereușită.
O altă experiență ciudată pe care a
avut-o a fost cu un individ care atunci când se întâmpla să treacă fratele Ioan
prin centrul orașului, îl întâmpina ca să-l întrebe ceva și să dea mâna cu el,
cu scopul ca ceilalți frați să vadă că fratele Ioan și el se cunosc. Asta s-a
petrecut de multe ori până într-o zi când:
,,i-am zis că dacă mă mai întâmpină, fac ce numai un nebun ar face -
,,Strig în plin centru că nu pot scăpa de el”. După acele episoade fratele
Mânzat l-a mai întâlnit pe individ dar acela nu i-a mai dat nicio atenție
fratelui, așa că Dumnezeu l-a scăpat de acele întâmpinări deranjante.
În prezent cu ajutorul Domnului slujește
în bisericile unde este chemat.
Rohia 26 octombrie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu