Vin din nou sărbători! Să ieșim la Domnul Isus, acolo, oriunde se găsește dânsul afară din lume.

 

Evrei 13: 8 - 15

¹³ Aşadar, să ieşim afară la el, dincolo de zidurile cetăţii adică, în afara intereselor acestei lumi, acceptând de bună voie să fim dispreţuiţi să suferim acolo, împreună cu el, suportând ocara Lui. (Evrei 13:13, NTIT)

 

Sărbătorile sunt întotdeauna un prilej de bucurie, având loc în funcție de  obiceiurile fiecărei țări, și de religia fiecărui om. Vin înaintea dumneavoastră ca să vă transmit ceea ce dorește Dumnezeu de la noi, cum să facem ca să fim plăcuți înaintea Lui, pentru a ne bucura aici, pe Pământul trecător, dar și în veșnicie. Din păcate, noi oamenii, firi slabe, ne aducem acuze unii altora în numele religiilor noastre, dar trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Eu, în calitate de slujitor al credinței baptiste vreau să ascult de Dumnezeu și să îmi schimb învățătura mea după cea dată de Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos. Aș dori să vă adresez următoarea întrebare: Dumneata ce vei face?

      I.          Pentru că în lume sunt învățături străine care schimbă sau denaturează adevărul lui Dumnezeu. V. 9.

1.    Schimbarea mâncărurilor este un neadevăr, o învățătură străină Bibliei.

2.    Schimbarea inimii se face prin harul lui Dumnezeu de care putem beneficia doar dacă credem în El și nu în oameni.

3.    Toate învățăturile care se abat de la Biblie nu folosesc la nimic.

Vin cu bucurie această înălțătoare sărbătoare, Moartea și Învierea Domnului Isus, care de bunăvoie a suferit pentru păcatele noastre, ale tuturor. Este de datoria noastră să învățăm de la El, să ascultăm ceea ce ne învață pentru că este singurul, în afară de Dumnezeu, care ne iubește necondiționat prin jertfa Sa de pe cruce.

    II.          Pentru că absolut nimeni și nimic, doar  El este cel care ne poate sfinți V. 12.

1.    Scopul venirii și al suferinței Domnului Isus este să își facă un popor, după bunul plac și care să fie a Lui.

2.    Este foarte dureros că ignorăm învățătura Lui și căutăm alte mijloace și metode, decât cele ce sunt scrise în Cartea Vieții, și care ne sunt spre pierzanie și nu spre mântuire.

3.    Sângele răscumpărător al Domnului Isus este singura metodă a lui Dumnezeu, un ajutor,  care să ne curățească și să ne facă sfinți în poporul Său.

Noi, oamenii, am face orice altceva, am duce la îndeplinire orice canon ca să fim sfințiți, să fim primiți în împărăția lui Dumnezeu, doar că Biblia ne spune că Sângele scump al Domnului ne poate curăți, șterge orice pată, ca să fim sfinți așa cum ne cere Domnul. ¹⁶ Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1:16, VDCC)

 III.          Pentru că ieșindu-I în întâmpinare, ne alăturăm suferințelor Lui.

1.    Ieșind din planul valoric al lumii, ne alipim Lui și valorilor Lui

2.    Ieșind din tiparul lumii, tipar pe care nu-l suportăm, Îl urmăm și ne atașăm tiparului Lui

3.    Ieșind din lume, la El, vom suferi aceleași consecințe ca și El:

                                              i.          Vom fi disprețuiți și ocărâți

                                            ii.          Vom fi dați morții de sistemul lumesc

                                          iii.          Vom învia împreună cu El când va veni să își ia mireasa care este sfântă și curată

                                          iv.          Vom locui cu El în locul pe care ni L-a pregătit în casa Lui

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru că ne-a iubit și ne iubește nespus, pentru că vrea să ne sființească pentru El, ca să putem trăi cu El. Ce fac eu? Cum mă pregătesc? Așa cum mi se cere sau urmând o altă învățătură care nu este în concordanță cu Biblia? Învățătura care nu are suport Biblic este falsă și de niciun folos. Să ieșim la El și să învățăm de la El.

Dumnezeul cerului să ne dea o inimă după voia Lui și El să fie înălțat și glorificat pentru bunătatea cea mare cu care ne-a iubit.

O inițiativă deosebită a fratelui rector dr. Daniel Mariș

Din ciclul:  „Centenarul Seminarului Baptist 1921 – 2021”

În anul centenar al Institutului Teologic Baptist, Conf. Dr. Daniel Mariș, rectorul acestei instituții de învățământ, a primit călăuzirea de la Domnul ca în serviciul de capelă, din fiecare zi de marți, să se roage pentru păstorii care au absolvit Seminarul Teologic. S-a început cu cei mai în vârstă.

Fratele rector a propus acest gând fratelui dr. Costel Ghioancă, coordonatorul orei de capălă a Institutului, care a primit cu bucurie și, din ziua de marți 13 aprilie 2021, în an centenar, fratele Costel va aduce la Capela Seminarului câteva nume pentru care cei prezenți la Capelă se vor ruga.

S-a început cu doi frați veterani, Sima Handra de la Arad, născut în anul 1926, absolvent în anul 1958, și fratele Ionel Mînzat, născut în 1934, absolvent în anul 1959. Acești doi frați care au dus lucrarea Evangheliei cu credicioșie și dragoste în vremuri grele, și azi cer de la Domnul să poată sluji și să fie folositori în lucrarea Domnului.

Îi felicit pe cei doi frați pentru gândul frumos și punerea lui în practică! Este ceva onorabil, o lucrare demnă și înălțătoare care dă o noblețe Centenarului.

Dumnezeu să fie slăvit prin această acțiune și El să vegheze asupra școlii noastre dragi, până la venirea în slavă a Domnului Isus!

Căprariu Mircea 1930 - 2010 din Sărăzani

 

Fratele Mircea Căprariu a văzut lumina zilei în data de 29 septembrie 1930, în localitatea Sărăzani, județul Timiş, fiind primul din cei patru copii ai familiei Aurel şi Brânduşa Farcaş.

La vârsta de 20 de ani, tot într-o zi de toamnă, 24 septembrie 1950, a făcut legământ cu Domnul Isus, fiind botezat în localitatea Jupâneşti de către pastorul Emilian Ardelean.

În anul 1956 s-a căsătorit cu sora Anuța, cununia religioasă fiind oficiată de către pastorul Teodor Turcu. Din căsătoria lor au rezultat 2 copii: Dan, care a slujit ca păstor la Lugojel, Teş, Cliciova, Sărăzani şi Ică, decedat într-un tragic accident de maşină la vârsta de 20 de ani.

În anul 1962 fratele Mircea s-a mutat la Făget, unde a slujit ca diacon al Bisericii în perioada pastorației fraților Liviu Olah şi Crişan Gavril.

Aici a avut o contribuție deosebită în plan misionar şi evanghelistic, vizitând bisericile din zona Făgetului.

Din anul.1973 s-a mutat în Lugoj, unde a slujit timp de mulți ani în comitetul Bisericii şi în bisericile din zonă: Sacoşu Mare, Lugojel, Darova, Teş, Sărăzani şi altele.

În perioada regimului comunist a fost adeseori anchetat şi amendat pentru distribuire de Biblii şi literatură creştină, dar şi pentru "propagandă" religioasă.

A plecat în veşnicie în primăvara anului 2010 şi a fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Lugoj.

La serviciile de priveghi şi înmormântare, Evanghelia a fost propovăduită de frații păstori: Teofil Ciortuz, Ionel Tuțac, Alexandru Lăpugean şi David Nicola.

 

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Deschiderea oficială a Centenarului Seminarului Teologic Baptist din București

 

Din ciclul:  „Centenarul Seminarului Baptist 1921 – 2021”

Prin grația lui Dumnezeu, Institutul Teologic Baptist din București (Seminarul Teologic Baptist) a intrat în anul de sărbătoare, Centenar. Mâna bună a lui Dumnezeu a ținut în viață acest așezământ teologic, în ciuda tuturor vitregiilor care veneau din multe direcții. Au trecut 100 de ani ca o zi, dar rămân în urmă amintiri plăcute sau mai puțin plăcute, pe care mulți păstori baptiști tineri sau în vârstă, le păstrează în inimă și suflet.

Dacă instituția Seminarului face 100 de ani, emblema lui, clădirea are și ea o vârstă venerabilă de 97 de ani. Pe aici au trecut mii de oameni, aici era și este centrul culturii baptiste spre care erau îndreptați mulți ochi, pentru că de aici se dădea ora exactă în domeniul doctrinei baptiste.

Poporul baptist își iubește instituția care a format lucrători competenți în lucrarea Domnului și mulțumește lui Dumnezeu pentru protecția sa.

Programul festivităților Centenarului a început prin difuzarea pe canalul Prodocens Media și pe Credo tv a emisiunii Teologia în actualitate  „O sută de ani de Educație Teologică Baptistă în România, invitat Conf.univ. dr Daniel Mariş”. Emisiunea a fost moderată de coordonatorul emisiunii  „Teologia în actualitate”, difuzată în fiecare zi de marți, fratele Conf. dr. Fodorean Daniel.

În emisiune fratele rector  dr. Daniel Mariş trece în revistă festivitățile din acest an, cu ocazia Centenarului Seminarului.

Vă doresc vizionare plăcută!

 

Primul președinte al Alianței Mondiale Baptiste 1905 - 1911

 

Primul Congres al Baptiștilor din întreaga lume s-a deschis în ziua de 4 iulie 1905 la Londra. A participat un număr de 4.000 de delegați baptiști din aproape fiecare țară care există sub soare. Acești delegați pe parcursul mai mulultor zile au discutat, au ascultat prelegeri și apoi au ales un președinte care să îi reprezinte, acesta a fost Dr. John Clifford, despre care am mai scris AICI. Azi redau biografia scrisă și publicată de Ioan Socaciu în revista Farul Mântuirii în anul 1921.

Omul și lucrul lui

       Trecut de 87 de ani, după o viață întreagă în serviciul cauzei Evangheliei și a poporului său, în ziua de 20 Noiembrie 1923, a trecut din viața pământească cel ce se chema John Clifford.

      John Clifford s-a născut în Sawey, Anglia, din părinți țărani și a crescut într-o casă de la țară. Pe când era încă tânăr, părinții lui s-au mutat la Bexton, Nottz. Acolo, John în vârstă de 11 ani începu să lucreze la o fabrică de țesătorii. Ziua lucra și seara se silea să învețe carte.

 

Pocăința lui John Clifford

   Dar băiatul avea o mamă credincioasă, și iubitoare de Biblie. Așa a voit ea, ca fiul ei să se ocupe cu această Carte dătătoare de viață. La un timp însă, la vârsta de 14 ani, John se pocăi, își predă viața sa lui Cristos și cu aceasta el începu să umble pe o cale nouă. Silința lui în lucrul Evangheliei se vedea din zi în zi tot mai mult. Avea un zel de a dobândi suflete pentru Cristos.

Clifford în școli

    Multă bucurie aveau frații de acest tânăr talentat. Dar nu mult timp se putea el bucura, când cugetă că dacă ar avea cu ce ar merge să studieze în școală spre a se pregăti în lucrul Domnului. Aceasta a dorit și Dumnezeu îi împlini dorința. Frații au stăruit ca Clifford să intre la școală. Pe această cale dânsul primi o educație bună în Colegiul Midland. Încă  student în această școală, el mergea de predica la bisericile din jur. După ce termină cu cursurile gimnaziale, veni la Londra și pe lângă lucrul său de păstor la Biserica Baptistă din Praed, Clifford a studiat opt ani la Universitatea din Londra, unde a luat trei licențe: de la Colegiul de Litere, Drept și Știință. Aici și-a făcut mulți cunoscuți și amici; căci nu mulți studenți universitari au putut face ceea ce făcea Clifford. De aceea el fu cunoscut și la curtear regală. A dobândit de partea sa pe  cei mici și pe cei mari.

Clifford ca predicator al Evangheliei

   Abia sfârși cursurile universitare și Clifford începu o campanie de evanghelizare în Londra. Dar nu fu cruțat de dușmanii adevărului din pricină că el combătea orice nelegiure prin predici și conferințe publice. A luptat însă vitejește și întotdeauna a ieșit învingător. Mișcările religioase din marea și ilustra capitală a Angliei, l-au avut pe Clifford în frunte. Și cu aceasta el a servit nu numai în bisericile baptiste, ci a trezit la viață în toate bisericile de alte confesiuni.

În viața publică

   Jertfit cauzei Evangheliei, a propovăduit Bună - vestirea între oameni, dar el n-a uitat că oameoamenii trebuie  să fie ocârmuiți în dreptate și cu dreptate. De aceea Dr. Clifford n-a trecut cu vederea nedreptățile sociale, ci a luptat pentru îmbunătățirea stării sociale. În mai multe rânduri a fost alese între deputați și dacă s-ar fi lăsat de predicarea Evangheliei ar fi putut ajunge și ministru. A servit și cauzele Evangheliei și cauzele vieții de toate zilele. De aceea Anglia azi după încetarea lui din viața pământească îl plânge.

În lumea literară

   Dr. Clifford de asemenea a făcut lumii literare nu numai un serviciu, ci chiar o cinste. Numeroasele cărți, pe care le-a scris fac o onoare națiunii engleze. Scrierile lui au format și formează multe vieți tinere pentru serviciul țării lor și al întregii omeniri.

  În afară de cărțile bune pe care le-a scris, penița Doctorului Clifford a scris mult pentru marile jurnale engleze, ,,Times”, ,,Manchester Guardian” și altele.

În lumea baptistă

 Ca un baptist înfocat, Dr. Clifford pe lângă că a servit ca un mare predicator al Evangheliei, a fost un frate care a lucrat mult pentru cauza misionară din străinătate. Și iarăși el a fost pentru un timp președintele marii organizații ce se numește Alianța Baptistă Mondială. Cu trecerea la cele eterne a acestui frate, am pierdut un mare om dintre noi.

Dr. John Clifford a trăit într-adevăr o viață lungă, dar frumoasă și pentru noi prea scurtă, căci am fi dorit ca un om ca el să mai fi trăit încă o viață!

Ieri a fost între noi și azi se află între cei fericiți care au luptat ca și el lupta cea bună, au păzit credința și de acum așteaptă la tronul dumnezeiesc să primească cununa cea neveștejită.

Primul Congres al Alianței Mondiale Baptiste de J. Rushbrooke

 

Anul acesta se împlinesc 116 de la primul Congres Mondial Baptist ținut la Londra în anul 1905.  AlianțaMondială Baptistă este o mișcare globală a baptiștilor care împărtășesc o mărturisire comună de credință în Isus Hristos, legată împreună de dragostea lui Dumnezeu pentru a se sprijini, încuraja și întări reciproc, în timp ce proclamă și trăiește Evanghelia lui Isus Hristos în puterea Duhului Sfânt în lumea pierdută și rănită.

 

„Este surprinzător faptul că Alianța Baptistă Mondială  a apărut atât de târziu în istoria noastră baptistă. Desigur, că există niște explicații; de-a lungul secolelor XVII și XVIII bisericile noastre au fost relativ puține și sărace, supuse multor încercări, chiar și persecuțiilor. Și totuși, perioada de creștere maximă a numărului denominației noastre, abia de-acum urmează. Cu toate acestea, încă de prin anul 1790, după cum a subliniat doctorul W. T. Whitley, John Rippon a avut o viziune. Acesta a înființat la Londra o revistă intitulată ,,The Baptist Register” (Registrul sau Evidența Baptistă), pe care a dedicat-o ,,tuturor slujitorilor și oamenilor botezați”, care trăiesc în diferite țări ale lumii, el sperând din tot sufletul, că nu vor trece foarte mulți ani și delegați din toate colțurile lumii, se vor întâlni, probabil la Londra. Scopul acestei întâlniri va fi acela de a se consulta, a discuta despre binele întregii comunități. Însă nimic din ceea ce a sugerat Rippon nu s-a concretizat la acea dată.  Într-adevăr, Rippon a anticipat, a prevăzut cumva, că locul de întâlnire al primului Congres, va fi Londra, doar că a fost prea optimist atunci când a sperat că nu vor trece mulți ani; în realitate au trecut 115 ani.

 Cu toate acestea, ideea de mult  uitată, a reapărut odată cu trecerea din secolul 19 în cel de al 20 –lea. Dr. R. H. Pitt din Virginia (USA), editor al publicației ,,Vestitorul Religios”, a scris un articol sugerând un Congres Pan-Baptist; însă mai aveau să treacă câțiva ani până să se treacă la acțiune. În anul 1904, regretatul Profesor A. T. Robertson din Louisville, a scris un scurt articol în revista ,,Baptist Argus”, propunând o reuniune, o adunare a Baptiștilor din toată lumea. Editorul acelei reviste, J. N. Prestridge, un om debordând de energie, a preluat ideea profesorului. A trimis exemplare din articol și scrisori către toate țările. În America au cooperat frații L. A. Crandall, R. H. Pitt alături de mulți alții. Propunerea le-a plăcut și celor de peste mări și țări. Printre cei atrași de idee, se numără J. H. Shakespeare și John Clifford din Anglia. Forța conducătoare a lui Prestridge, în combinație cu abilitățile organizatorice extraordinare ale lui Shakespeare au dat naștere primei întâlniri din cadrul primului nostru Congres Baptist Mondial.

Această întâlnire istorică a fost convocată la Londra în luna iulie a anului 1905, atunci când 23 de țări au răspuns în urma apelului nominal. Aici, Dr. Mullins și-a arătat pentru prima dată întregii națiuni baptiste competențele sale deosebite, prin discursul său magistral pe care l-a rostit. Un alt mare om, care a ,,agitat” (în sensul bun al cuvântului) adunarea, a fost John MacNeil din Canada. Cei doi sunt sortiți să devină în anii ce vor urma Președinți ai Alianței. La marele eveniment au mai participat misionari și lideri misionari remarcabili, ca H. C. Mabie din America de Nord, și Timothy Richard din China; cărturari eminenți, ca A. T. Robertson și A. H. Newman; oameni din conducerea publică, printre care Dl. Lloyd George. Alexander Maclaren a activat în calitate de președinte al Congresului. Cel mai important aspect al acestei prime întruniri mondiale a fost și este, fără îndoială, stabilirea definitivă a organizației ,,Alianța Baptistă Mondială”. Nu este prea mult să spui, că înființarea acestui ,,organism” este cea mai semnificativă certitudine din istoria confesiunii noastre Baptiste, cel puțin din secolul actual. ,,Ziua de naștere” a părtășiei noastre Baptiste mondiale este la 17 iulie, 1905.

În prezența tuturor fraților prezenți și entuziasmați, venerabilul și îndrăgitul frate, John Clifford a fost ales în unanimitate, ca primul Președinte al Alianței Baptiste Mondiale. Niciun alt bărbat nu ar fi mai potrivit și nu ar merita mai mult decât el, să ocupe această funcție.”

Boambeş Mihai Dumitru 1951 – 2010 din Lugoj

Fratele Mihai Dumitru Boambeş s-a născut în data de 11 aprilie 1951 la Lugoj, județul Timiş, din părinții Dumitru şi Maria Boambeş.

 Între anii 1966-1969 a urmat cursurile Şcolii Profesionale din Oțelu Roşu, unde s-a remarcat ca un elev remarcabil la învățătură, fiind numit şeful Uniunii Tineretului Comunist pe şcoală. În această perioadă a auzit Evanghelia, predicată de un coleg de şcoală, s-a pocăit de păcatele şi necredința sa şi apoi a fost botezat,la vârsta de 16 ani, de pastorul Teodor Turcu din Lugoj.

La data de 24 iulie 1975 s-a căsătorit cu sora Elisabeta Petrescu, iar Dumnezeu i-a binecuvântat cu 3 copii: Mihaela, Cosmin şi Samuel.

Fratele Mihăiță a fost un neobosit lucrător pe ogorul Evangheliei, plin de râvnă pentru lucrarea Domnului. A fost implicat în lucrarea de evanghelizare personală în jurul Lugojului în numeroase sate: Victor Vlad Delamarina, Târgovişte, Tapia, Găvojdia, Oloşag, Hezeriş, Herendeşti, Cliciova, Susani şi altele.

A avut un rol important la ridicarea clădirii Bisericii Creştine Baptiste din Cliciova.

A fost un om.al rugăciunii şi postului, un evanghelist itinerant, care a ştiut să aducă mângâiere şi speranță în viața celor suferinzi şi bolnavi, a săracilor, văduvelor şi orfanilor.

A plecat în veşnicie în data de 26 septembrie 2010, într-un accident de maşină, exact în ziua în care Biserica din Hezeriş aniversa 10 ani de existență.

A fost înmormântat în Cimitirul Baptist din Lugoj, în data de 29 septembrie, iar Evanghelia a fost vestită de pastorii: Teofil Ciortuz, Ionel Tuțac şi David Nicola.

 

 

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Forța și rapiditatea răspândirii credinței baptiste

Forța și rapiditatea răspândirii credinței baptiste a format o mare primejdie pentru unele denominațiuni care au început să atace vehement apariția lor, încă din 1886 prin reviste și cărți. Intelectualii din cercul academic de la Universitatea din Copenhaga au inițiat un congres pentru „stârpirea unor anomalii”. Congresul s-a ținut la Bonn în anul 1876. Au fost prezenți reprezentanții bisericilor ortodoxe și protestante. Din partea ortodocșilor români au participat Genadie, episcop al Argeșului și Melchisedec Ștefănescu, episcop al Romanului.

Formarea Bisericii Baptiste în jurul anului 1610, nu a fost totul pentru acești oameni care s-au numit baptiști. Scopul lor a fost să vestească Evanghelia la toate neamurile și așa au apărut biserici baptiste în toată lumea.

Încă din anul 1633 găsim biserici baptiste în Țara Galilor, păstor fiind Howell Vaughan. Credința baptistă s-a răspândit  în Scoția și Irlanda. În Franța s-au format în jurul anului 1820, în Germania 1834, în Norvegia 1857, Spania 1870, Portugalia 1888, Austria 1869, Polonia 1853, Ungaria 1874 și România 1856.

În America credița baptistă începe să se dezvolte din anul 1638. Misionarii baptiști  încep să activeze și dezvoltă biserica baptistă în Africa, Asia și peste tot în lume.

La Congresul Alianței Mondiale Baptiste, ținut la Toronto (Canada) în anul 1928, s-a raportat un număr de 44.000.000 de baptiști în toată lumea.

În anul 1890 revista „Amicul Familiei”, redactor Nicolae F. Negrutiu, ce apărea la Gherla, scrie: „Baptiștii începu a se spori și întări.”

În revista „Cultura Creștină” din anul 1912 scrie despre primejdia sectei pocăiților care prind rădăcini.

În anul 1927 revista „Amicul Școalei”, scrie: „Este fapt constatat, că răspândirea sectei baptiste printre poporul nostru de la sate și orașe, este un pericol național.”

În anul 1928 episcopul Grigorie al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, precum și a părților anexate din Bănatul-Timișan, scrie un amplu articol despre primejdia baptiștilor. În anul 1932, același episcop scrie un articol despre baptiști, ca despre un vulcan care erupe.

În anul 1928 poporul baptist din România este recunoscut de stat și  face parte din cultele recunoscute.

Scopul baptiștilor este același, de a predica Evanghelia până la marginile lumii.

25. Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!
26. Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
(Psalmii 118:25-26, VDCC)

 

Surse:

Sorin Bădrăgan

Biserica Ortodoxă Română, Revistă Periodică Eclesiastică

Farul Mântuirii

Istoric, Biserica Baptistă din Gruni, de dr. Ionel Tuțac

 

Începutul mărturiei baptiste în localitatea Gruni, județul Timiş, este strâns legată de convertirea lui Damaschin Balaci, care în anul 1912 s-a mutat din Gruni în localitatea Bara, unde a auzit Vestea cea bună. Aici, în comuna Bara, află că Isus Hristos a murit pentru păcatele sale şi că trebuie să-L mărturisească public ca Domn şi Mântuitor personal. Se reîntoarce în satul natal  convertit, în toamna anului 1913, iar apoi începe să le predice Evanghelia localnicilor. În anul 1914 pleacă pe front şi se întoarce acasă după terminarea războiului, în anul 1918. Deşi a propovăduit Evanghelia multor altora, nimeni nu s-a pocăit până în anul 1923, atunci când a plecat în veşnicie. La înmormântarea sa, Dumnezeu a lucrat la mântuirea a opt suflete prin predicile ținute de frații Nicolae Crețu, Nicolae Tomescu şi Valerie Işfănescu.

În anul 1924, Pretura plasei Lugoj împreună cu Biserica Ortodoxă încep o campanie de prigoană și pedepsire a baptiștilor din acea zonă, pretextând că adunarea lor prin case încalcă legea. În urma acestui demers, frații din Gruni au fost sancționați, pentru că se adunau în casa fratelui  Dumitru Balaci. Amenda era stabilită între 500 – 600 lei sau 10 zile de închisoare.

Mulți ani întrunirile religioase se țineau în diferite case şi doar în anul 1956, prin bunăvoința fratelui Dumitru Balaci a fost donată o suprafață de teren, unde s-a început construcția unei case. Acest imobil va deveni casă de rugăciune inaugurată la data de 30 aprilie 1959. Un rol important în organizarea Bisericii l-au avut frații Atanasie Pascu şi Ioan Sava, care au contribuit la consolidarea grupului de credincioşi. În perioada regimului Antonescu baptiştii din Gruni au fost amendați, pălmuiți şi trimişi în judecată, cel mai mult suferind familia Gică şi Maria Nediglea, care au fost judecați la Judecătoria Lugoj. Pe parcursul anilor grupul de credincioşi a fost păstorit de frații: Dumitru Drăgilă, Iosif Imbrea, Teodor Turcu, David Nicola, Pavel Murariu şi Ştefan Zambo. Dintre slujitorii locali, statornici în lucrul încredințat, merită subliniată implicarea fraților Constantin Nediglea, Moise Dumitru, Balaci Dumitru şi Nediglea Dumitru (Titi). Pe parcursul anilor a funcționat în Biserică un cor mixt şi o orchestră, dirijate de fratele Petru Paulescu.

În decursul istoriei au fost oficiate botezuri și anume: în data de 14 octombrie 1923 cu 13 persoane, 15 septembrie 1930 cu 8 persoane, 20 iunie 1932, 20 august 1945 cu 11 persoane, 5 septembrie 1954, 8 septembrie 1972, 20 iulie 1975 şi 8 iulie 1990. În anul 2014 credincioşii baptişti din Gruni au celebrat 100 de ani de mărturie baptistă în localitatea lor.

Fratele Marius Birgean a copilărit în Biserica Creștin Baptistă din Gruni, fiind azi o personalitate de renume, care slujește cu credincioșie în lucrarea Domnului din poporul Baptist.

 

Surse:

Dr. Dumitru Tomoni

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Statutul Cultului Creștin Baptist

 

Un alt document care definește Cultul Creștin Baptist și felul lui de organizare, este Statutul. Acest document nu a fost nevoie să apară la fel ca „Mărturisirea de Credință”, care arăta raportarea baptiștilor la Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Prin acest act, aprobat de către autoritatea statului, se oferea o protecție împotriva abuzurilor statului exercitate asupra bisericilor, a membrilor, dar și a lucrătorilor.

Odată cu  înscăunarea regelui William al III-lea al Angliei și semnarea unui document ce se numea „Declarația Drepturilor” din anul 1689, baptiștii vor primi statut de religie tolerată. Benefiiciind de statutul de religie tolerată, Cultul Baptist se dezvoltă uimitor de repede și în scurt timp ajunge să se răspîndească în multe țări europene, dar și pe aproape toate continentele, inclusiv America de Nord.  Bisericile baptiste puteau și aveau tot dreptul, de a-și structura programele de închinare după cum credeau de cuviință și nu erau persecutați de autorități. Cu toate acestea, existau unele cazuri locale de persecuție, din fericire foarte puține..

În anul 1895 la Budapesta este promulgată o lege semnată de către dr. Lukacs, prin care Baptiștii sunt recunoscuți oficial ca și cult. Urmând rigorile legislative, în scurt timp aceștia tebuiau să prezinte un statut de funcționare al Cultului.

În ziua de 15 septembrie 1905 baptiștii din Ungaria și Transilvania  au convocat un congres în cadrul căruia a fost aprobată „Mărturisirea de Credință” și apoi s-a votat „Organizația Bisericească a Baptiștilor și Regulamentul (statutul) Comunităților Bisericești a creștinilor botezați, care de regulă se numesc baptiști.

Baptiștii români din Ungaria s-au organizat în „Comunitatea Baptiștilor români din Ungaria”, dar aveau aceiași „Mărturisire de Credință” și „Statut”, doar că era tradus din limba maghiară în limba română.

Statutul definește Cultul Baptist, felul lui de organizare, relația dintre membri bisericii, dintre biserici, felul în care se formează o biserică și ce putere de decizie au fiecare membru. Definește ce este o Comunitate baptistă care este o asociere între bisericile baptiste egale și atribuțiile sale.

Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România este forul național de reprezentare a Cultului Creștin Baptist din România. Nu este un organ ierarhic, care să dicteze bisericilor ce să facă.

Aceste două documente nu sunt dogme, învățături ci sunt protecție și scut. În timpul comunist au fost păstori, care au scăpat de amendă sau de arestare folosindu-se de aceste documente. În anul 1987, în Biserica Baptistă din Baia Mare, fratele Vasile Talpoș s-a opus participării împuternicitului cultelor la Adunarea Generală a Bisericii, deși a venit cu acest scop și a fost nevoit să plece.

Baptiștii au ca fundament Biblia, pe care o citesc, o trăiesc și o răspândesc, devenind norma de conduită a fiecărui baptist. Din textul scris s-a născut poporul baptist acum 420 de ani în urmă, iar de atunci strădania lor nu s-a schimbat.

8. Domnul este tăria poporului Său, El este Stânca izbăvitoare a unsului Său.
9. Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci! (Psalmii 28:8-9, VDCC)