Ioan Bălănean

Bălănean Ioan – O viaţă în slujba Domnului

Bălănean Ioan[1], poreclit ”Ioane lui Zaharia”[2]a venit în lumea aceasta  la data de 11 septembrie 1885, în comuna Brebi, județul Sălaj, într-o familie de credincioși ortodocși. A absolvit șase clase primare în localitatea natală.

Familia dumnealui este printre primele familii din Brebi care primesc  Cuvântul  Domnului și  decide să se întoarcă la Domnul, astfel că,  la data de 31 iulie 1904 este botezat de  fratele Ioan Țirban  în localitatea Brebi. Acesta a fost primul botez oficiat în județul Sălaj, cu români, și a avut 28 de persoane. De la această dată a început să lucreze în via Domnului.

 Deși era recunoscut ca un predicator bun încă din anul 1910, fr. Bălăneana fost ordinat în anul 1917[3] ca pastor în cercul Sălaj, dar străbate meleagurile noastre străbune din zona Maramureşului, Baia Mare, Satu Mare, spre Oradea, Cluj, pe toată zona Someşului. A plecat ca un neînfricat faţă de vitregiile din acea vreme, a ştiut că are cu el un braţ atotputernic, că are un scut ce-l apără, că se încrede în Dumnezeul atotputernic şi biruitor.  Actul ordinării a fost îndeplinit tot de către fratele Țirban.

După botez se mută în Jibou, localitate mai centrală, care avea și gară, de unde se putea deplasa mult mai ușor în localitățile din zonă. Mutându-se în Jibou începe plantarea bisericii și în acest oraș. În anul 1915 sunt primii credincioși care se adună, mai întâi, în casa unui credincios, mai apoi în casa lui Bălănean, ca în final să se statornicească pe str. Horea, nr. 7, la o casă donată de familia lui. În 28 octombrie 1990, biserica din Jibou inaugurează o clădire nouă pe terenul și în locul casei donate de Bălănean.

S-a căsătorit cu sora Ludovica Marian (născută la data de 06.03.1891) în 18 februarie 1909 și au fost binecuvântați de Dumnezeu cu peste 50 de ani de căsătorie. Ludovica a fost botezată în anul 1904, la primul botez din localitatea Brebi, oficiat tot de către fr. Țirban.[4]

Bălănean fost un credincios care a știut să se raporteze cu dragoste și înțelepciune față de soția sa. Întotdeauna i se adresa cu expresia ”soția mea dragă”[5]. Deși nu au avut niciun copil, cei doi au înfiat un nepot. A menținut un bun echilibru între relația de familie și lucrarea Domnului. Mult vreme era plecat din Jibou vizitând credincioșii și bisericile, dar în același timp era implicat activ în gospodărie și își muncea pământul. A fost un om gospodar, care a știut să prețuiască atât lucrurile materiale, cât mai ales pe cele spirituale. De fiecare dată când începea lucrul câmpului își descoperea capul și cerea ajutorul lui Dumnezeu în rugăciune.

A fost un om ce impunea respect prin statura sa, dar și prin caracterul duhovnicesc, care nu a ştiut să urască pe nimeni, ci a iubit oamenii din preajma lui.  Figura lui era blândă, vorbele lui erau alese cu grijă, vorbea rar și apăsat, dar plin de învăţătură, cu o voce blândă și frumoasă.

S-a dăruit, trup şi suflet, cu tot ce a avut în lucrarea de propovăduire a Evangheliei, în plantarea de noi biserici și în creșterea credincioșilor. A fost implicat în conducerea Comunității Baptiste Oradia-Mare[6] fiind ales ca președinte al cercului Sălaj[7]. Acest cerc cuprindea în 1939 peste 800 de membri botezați[8], iar cele mai mari biserici erau în localitățile: Cuceu, Brebi, Cehei, Jac, Pecei și Domnin.

A slujit cu mult devotament, călătorind pe jos sau cu căruța mii de kilometri pentru a vizita și predica în biserici, pentru a oficia botezuri, diferite servicii, sau pentru a deschide noi biserici. Pleca din Jibou în lucrarea de predicare a Evangheliei în diferite localități și lipsea de acasă zile întregi. Timp de 60 de ani Bălănean Ioan a slujit în județele Satu Mare, Maramureș și parte din Bihor și Cluj.

A fost ales în comitetul de conducere al Comunităţii Bihor[9], Comunitate ce se întindea până la Sighet. A alergat mult, a botezat mult popor,  îndeplinindu-şi foarte bine slujba.

 Slujește în Maramureș până în 1930, iar în Satu-Mare până în 1934.[10] Îl botează pe Taloș Alexa, în 1946, în Jibou, iar mai târziu îl va încuraja să propovăduiască Evanghelia, fiind ordinat, în 1960, în funcția de diacon al bisericii din Jibou.Tot astfel, în 1969 este ales ca şi pastor al bisericii din Zalău, Peceiu și în cercul de biserici de pe valea Agrijului, până în 1985.[11]

Acesta a fost slujitorul Bălănean, om de o înaltă ţinută morală, responsabil, ce şi-a îndeplinit în cel mai bun şi exemplar  mod cu putinţă misiunea de evanghelizare începută de apostoli.

 Modul în care a plecat în veșnicie este uimitor. Cităm ceea ce a scris fr. Rusu:

Ajuns aici, (în biserică) în timp ce fratele Alexa Taloş, diaconul bisericii din loc (Jibou) s-a dus la amvon pentru a ţinea ora de rugăciune, fratele Ioan Bălănean a condus cântarea 523, (Fii cu mine, acuşi se-nserează Se-ntunecă, Doamne, ia-mă-n braţe.) pe care a cântat-o în întregime cu plăcere şi voie bună, împreuna cu biserica. După cântare fr. Alexa citeşte textul Bibliei arătând apoi importanţa rugăciunii în viaţa noastră de credincioşie, iar după câteva îndemnuri, biserica se pleacă pe genunchi pentru rugăciune, şi cel dintâi care se roagă este fr. Ioan Bălănean. În timp ce rostea primele cuvinte ale rugăciunii sale şi anume: „Cu milostivii Tăi ochi Dumnezeul nostru sfânt priveşte spre copiii Tăi”, sufletul lui s-a desprins de trup şi s-a înălţat la Tatăl Ceresc. Fraţii aşteptau în zadar să-şi continue rugăciunea, dar nu au mai auzit nici un cuvânt, căci fratele nostru scump, Ioan Bălănean, plecase la Domnul. Nu și-a mai încheiat rugăciunea, plecase în veșnicie.[12] Serviciul de înmormântare a avut loc în Jibou, la data de 31 martie 1964. La acest serviciu de înmormântare au predicat frații: Simion Rusu, Andrei Bulzan, Nicolae Dan și Ioan Dan.[13] Este înmormântat chiar în spatele actualei biserici baptiste din Jibou, în
cimitirul administrat de biserica reformată.

Documentul de mai sus este o statistică a cercului Bisericesc Baptist din comuna Cehei județul Sălaj. Este întocmit in anul 1937 și la Jibou este menționat fr. Bălănean Ioan, ca lucrător, dar și în calitate de președinte al Cercului.[14] Documentul este semnat de Ioan Bălănean – președinte; Rediș Ștefan – vice președinte și Pop Gavril – secretar.

---

[1] Acest portret este făcut  și pe baza mesajului rostit de către fratele Rusu Simion în data de 17.04.1964, cu ocazia serviciului de înmormântare al fr. Ioan Bălănean.

[2]Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1919, Chicago: Bisericii Baptiste Române , 1980.vol. 1, p. 89.

[3]Ioan Bunaciu, Istoria bisericilor baptiste din România, Oradia:Făclia,2006, p. 233.

[4]Vezi, însemnările din dosarul vechi de membri ai bisericii baptiste Jibou. Biserica baptistă din Brebi a sărbătorit 120 de ani de la acest botez, în 13 iulie 2014.

[5]Vasile Taloș (pastor al bisericii baptiste Bunavestire, București) a crescut și a fost botezat în biserica din Jibou.); informații obținute în urma unei discuții din octombrie 2010.

[6]Azi, Comunitatea de Bihor. În vremea respectivă Comunitatea cuprindea și partea județului Sălaj.

[7]Farul Creștin, anul IV nr. 2,15.01.1938, p. 7.

[8]Arhiva Uniunii Baptiste din România (AUBR), Fond Corespondență, Dosar 45/1939-1941, prin fr. Marius Silveșan. 

[9]Farul Creștin, anul IV nr. 2, 15.01.1938 p.7.

[11]Ioan Ilieș, „Necrolog, pastor Alexa Taloș”, în Îndrumătorul Cultului Creștin Baptist, martie-aprilie 1988, anul XXXXIII Nr. 2/1988, p. 21.

[12]Vasile Bel, Bălăneanu Ioan – Portret, în http://publicatia.voxdeibaptist.org/marturia_evangheliei_mai15.htm, 22.05.2015.

[13]Simion Rusu, „La capătul vieții,” înÎndrumătorul Creștin Baptist, anul XIX, nr. 7-8, iulie-august 1964, p. 21.

[14]Arhiva Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (AUBCBR), Fond Corespondență, Dosar 30/1938.